Tatiana de la Horgesti

Cu Tatiana am facut cunostinta dupa zile lungi de incertitudine. Tocmai se lumina de ziua, orizontul se colorase in tonuri de rosu. In linistea profunda a diminetii, senzorul a izbucnit intr-un tipat strident, care nu se mai termina. Reglasem baitrunnerul sa fie destul de liber, ca pestele sa poata lua fir, si pestele asta plecase ca o locomotiva. Eram in a cincea zi a partidei, dar o trasatura atat de brutala inca nu vazusem.

Vitalii a sarit din pat ca si cum cortul ar fi luat foc. Din comoditate, nu-si ancorase sacul de dormit de rama patului si sacul i s-a agatat de picior. Vitalii nici nu l-a bagat in seama. L-a tarat dupa el cativa pasi, pierzandu-l pe drum in timp ce fugea spre lanseta aflata la vreo 15 metri de cort. Senzorul continua sa urle, tamburul se rotea nebuneste, ca si cum ar fi fost bagat in priza. Polizor! a zis Vitalii si a intepat.

„Polizor” e expresia lui unica pentru trasaturile care nu se opresc. Sunt tot felul de moduri de a descrie momentul asta, ca o injectie de adrenalina. Unii spun – banal – a tras tare. Altii – intr-o nota folclorica – zic „a plecat pe caraiala”, aluzie la melodia inconfundabila a mulinetei. Vitalii zice –  concis – Polizor!

Pestele a venit spre mal foarte nervos si facand o volta larga, spre stanga. Miscare clasica, numai buna sa-ti croseteze toate lansetele. Acum, insa, pe directia pe care plecase, nu era niciun fir in apa. Mai devreme, un crap de vreo 6-7 kg ne luase firul unei balize H, pentru ca pusesem montura prea aproape de ea, si cu asta zona se eliberase complet. Malul era curat, deci sansele pestelui de a scapa erau mici.

Cum e, Vitalii? l-am intrebat. Nu e rocker, a zis Vitalii. Asta e bine.

„Rocker” inseamna ca pestele scutura din cap. Ciortanii sunt rockeri frenetici, cu un ritm dezordonat in miscari, in timp ce crapul mare, desi nu e neaparat lent, opune o rezistenta solida, constanta, fara inflorituri.

Am luat minciogul si am intrat in apa. Vantul nu incepuse sa bata si lumina era inca slaba. Urmaream cu privirea firul galben alergand pe suprafata lacului, in fata mea. Cand pestele a ajuns aproape, am avut impresia ca e cam rapid si am zis ca e mic. Am intins mana, am bagat minciogul sub el si l-am luat din prima, ca si cum ar fi fost un ciortan. Vitalii era tensionat, lui pestele i se parea greu. Am desfacut cu unghia nodul dintre linie si leadcore (o scamatorie care ii amuza pe cei care o vad), Vitalii a pus lanseta pe rod-pod si eu m-am aplecat sa ridic pestele cu tot cu minciog si sa-l aduc pe saltea. Abia daca am putut sa-l ridic. Din apa a iesit un crap-oglinda masiv si imaculat.

Sa moara Tatiana, ce misto e! a zis Vitalii cu accentul lui moldovenesc, uitandu-se la „oglinda” care era aproape cat salteaua de lata. La scurt timp, a venit si Florin Albu, administratorul lacului, sa vada captura. Nu cunostea pestele, nu-l contabilizase la recensamantul crapilor facut in toamna. Pai daca e un peste nou, sa-i dam un nume. Cum sa-i spunem? In cinstea lui Vitalii, i-am spus Tatiana.

Tatiana era al patrulea crap mare dintr-o partida care incepuse prost. Venisem la Horgesti sa filmez doua episoade „Catch & Release” si, ca si alta data, Horgestiul a tinut sa-mi atraga atentia ca pescuitul aici e frumos tocmai pentru ca nu e simplu. La balta laudata sa nu te duci cu sacul (de boilies). Asta e o atractie in plus, alaturi de marimea capturilor. Dificultatea face pescuitul cu atat mai interesant, dar cand in primele trei zile prinsesem doar trei pesti de 12-13kg mi-a trecut prin cap ca s-ar putea sa abandonam filmarea. Pur si simplu, n-aveam ce arata la camera.

Sub aspectul blajin, de iaz molcom asezat intre dealuri decorate cu petice de padure, Horgesti are un specific cu care nu m-am mai intalnit. O populatie de 250 de crapi de „doua cifre” se rasfata pe o intindere de 50 de hectare de apa. Cinci crapi pe care vrei sa-i prinzi la hectar. „Rasfat” e cuvantul potrivit, pentru ca abundenta de hrana naturala – larve, melci crustacee – ii pune pestelui pe tava tot ce-si doreste. De ce l-ar mai interesa boiliesurile? Si problemele abia incep. Lipsa structurilor de orice fel, vizibile sau scufundate, si adancimea constanta fac din localizare o loterie. Te ajuta doar vantul. La Horgesti, e bine sa bata spre zona cu apa adanca a lacului, unde ne asezasem, dar in cinci zile a batut invers sau n-a batut deloc.

Doar intr-o seara vantul s-a intors cu fata spre noi, pe cer au aparut cativa nori si s-a facut racoare. La scurt timp, am prins un „ciortan” de vreo 10kg. A fost un semn ca lucrurile se schimba. Zona nadita incepea sa produca. In noaptea aceea, trasaturile au venit din doua in doua ore si au inceput sa apara pestii mari. Doi crapi de 17kg si 18kg au aterizat pe saltea. Peste zi, am scos toate lansetele si am odihnit vadul, dar am continuat sa nadim (nu e rau ca pestele sa poata lua nada si fara sa gaseasca o perdea de fire pe zona nadita), iar in seara urmatoare am mai prins un „comun” de 17kg. Apoi a venit Tatiana.

Tatiana de la Horgesti locuieste intr-un lac special, unic, care produce crapi mari fara a fi carpodrom. Trasaturile nu curg pe banda rulanta, pot trece zile pana cand trenul cu crapi opreste in statie, dar merita sa astepti pentru momentele astea. Mai mult decat pe alte lacuri, la Horgesti ai nevoie de un plan corect, de o nada eficienta si de multa rabdare. Daca vrei sa o seduci pe Tatiana, nu e suficient un buchet de boilies. De aici marea atractie (cel putin pentru mine) a locului, care mi s-a imprimat inca de la prima partida. Horgesti nu-ti ofera doar capturi memorabile, iti ofera o experienta de pescuit completa.

Avatar
Unul dintre cei mai cunoscuti pescari de crap din Romania. Fondator al revistei "Aventuri la pescuit". A publicat sute de articole, traduceri si interviuri care au avut o influenta majora asupra scenei crapiste din tara. Realizator de emisiuni TV.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *