STIUCA VIETII are 13 kilograme, record pe Varlaam

Pe Arges in jos,
Pe un mal jegos,
E si-un loc frumos.

Balastiera Varlaam, transformata in incinta piscicola, este o oaza de normalitate si corectitudine intr-o Romanie cam distrusa, “o lume mica si murdara asa cum o stii”. Mi-au placut spatiu larg, amenajarile care pastreaza salbaticia si curatenia … naturala. Si, ca pescar de rapitor, faptul ca ai maluri de batut fara a deranja posturile de fix, nu prea numeroase. Calitatea si paza au un pret, dar nu e cel din incintele Deltaice sau lacuri cu nume de persone, asa ca incinta nu mi se pare prohibitiva.

Am fost intr-o zi de primavara pana catre seara. Am prins 2 strapi, o stiuca si apoi pe “coana mare”. Drill-ul a fost lung, pentru ca aveam echipament usor –mediu: mono 0.22, struna 0,27 flourocarbon coated, varga 1/8-5/8 oz (4-17g). Si un jig 9g, 2/0, legat de mine cu par bucktail.

Dar cum stiti, pe echipament usor, drill-ul obligat lung epuizeaza pestele. Deci n-a fost mare problema cand am remorcat-o la mal. Mai la limita a fost sa stau cu ea in viata pana la sesiunea foto. Ca aveam cel putin o mana ocupata. Am stat ciucit pe vine, la nivelul apei, cu capul ei prins de “barbie”, tinut in apa, vreo 10 min interminabile, DUPA drill-ul greu. Pana, din om in om, a ajuns vestea la cabana sa vina Madalin sa imi faca fotografiile. Sa o mentin in viata pana atunci si dupa. Ne intalneam, eu si ea, la limita apei si a vietilor noastre. Eu eram la D+60 de la o interventie chirurgicala majora, care mi-a lasat cicatrici mari, si unde puteam sa crap. Mi-am jurat pe patul refacerii dificile din spital ca, daca voi merge la pescuit, ma voi duce la Varlaam. Pentru ca e mai aprope iar eu, batran si cusut, fac fata solicitarilor mici, credeam eu. Ea era cu icre, mai dadea din opercule si ar fi vrut sa plece sa dea vieti la alte stiuci, dar eu o tineam ca sa ma fotografiez si sa ma laud, sa ma justific ca sunt pescar.

Trairea era insa altfel decat in povestea lui Vasile Voiculescu, “ Pescarul Amin”. Acolo mor si peste urias si pescar. Aici traim amandoi, cel puti azi. Nu a fost, ci ESTE stiuca vietii. Sper ca viata din Varlaam, cu oameni adevarati si pesti adevarati, sa o “tina tot asa”.

AUTOR: Florin Negretu