Romania la cote mici

Ajunsa la un nivel minim record pentru luna decembrie, Dunarea a devenit un adevarat iad al pestilor care incearca sa-si gaseasca un loc de iernare. In primul rand conceptul “mai putina apa, mai mult peste” are astazi un revers destul de nociv, daca ne gandim ca mai putina apa inseamna mai multa mizerie venita din canalizarile patriei. Nu cred de pilda ca in conditiile actuale de seceta prelungita, care a lovit intregul bazin dunarean, folosim mai putin detergent, de la spalatul vaselor, la spalatul masinii. Asadar e de mirare ca Dunarea nu a inceput deja sa faca spume. In al doilea rand braconierii care au luat in stapanire acest fluviu, de la Moldova Noua pana la varsarea in Marea Neagra, au inteles imediat ca pestii sunt mai usor de gasit acum in albia restransa la senalul navigabil. Curentul electric, pescuitul cu “parasuta” si la “coasa”, carbidul si plasele au decimat fara mila pestii in prag de iarna. In Rezervatia Biosferei Delta Dunarii  macelul se face cu navoade trase de barci prin ghioluri si canale, salbaticie blagoslovita cu incuviintarea stiintifica de la INCDD, chiar daca este evident pentru toata lumea ca la o cota 20 cm la Tulcea pescuitul in Delta este carnagiu. Tot pestele din ghiolurile cu apa mica, din canalele secundare si din japse s-a retras acolo unde a mai gasit apa. Iar acolo i-au asteptat cohortele de pescari profesionisti cu mintile si sufletele posedate, asemenea cautatorilor de aur din Alaskala inceputului de secol XX. Guvernatorul rezervatiei, cel de la care ne-am fi asteptat sa dea de urgenta un ordin de crutare temporar, prin care sa interzica pescuitul comercial pana la revenirea cotelor Dunarii la un nivel, sa-i spunem, normal, tace ca un peste. Nu-i de mirare, este chiar domnul Baboianu. Un prieten care tocmai se pregatea febril sa mearga in Delta la o stiuca, mi-a spus chiar ca sunt prea pesimist, si ca ar trebui sa vad partea plina a paharului. “Iata, am o informatie sigura din Delta ca a inceput sa se prinda stiuca multa pe Fortuna, apa e mica si a adunat pestele in ghiol”. Intr-adevar o oportunitate pe care nu ar trebui sa o scape nici un pescar de spinning. Dar la intoarcere omul nu numai ca avea paharul gol – disparuse cu totul! Ajuns in Fortuna a dat peste zeci de barci care arau ghiolul strangand iarba, pestele, melcii si scoicile intr-o devalmasie a distrugerii pe care ARBDD o numeste “pescuitul de subzistenta” al localnicilor. Si acolo unde nu era navod, erau sute de setci, zeci de kilometri de plasa monofilament care aruncau in derizoriu nu numai pescuitul sportiv si navigatia pe ghiol, dar mai ales ideea de ecosistem acvatic, si pana la urma de Rezervatie a Biosferei. Traim vremuri nu numai de criza, ci si de mult imbecilism manifestat plenar atat la sate, cat si la Guvern. Intre aceste doua repere ale saraciei de duh si de finante, autoritatea statului – atunci cand nu face cardasie cu hotii si criminalii, ramane fara benzina. Uite asa nu avem noi control acum in Delta, cand oamenii locului au iesit cu mic cu mare, cu autorizatie si fara, sa prinda si urma de fauna piscicola care mai ramasese in apa publica vamuita de seceta. De la Politia din Delta lipsesc dubios cam 34 de tone de benzina, asa ca salupele cu girofar stau legate in port, spre bucuria inconstienta a plasarilor si a braconierilor.

Cu toate acestea mai este stiuca in Delta. In fostele incinte piscicole, cateva la numar, amenajate si pazite special pentru a sustine pescuitul sportiv si turismul. Sincer, nici nu stiu daca trebuie sa ma bucur sau sa ma intristez si mai tare. Inevitabil, din Delta noastra nu au mai ramas decat cioburi.