12 copii cu vârste cuprinse între 9 si 15 ani, au aflat noțiuni noi despre speciile de pești care populează apele de munte, management piscicol, legislație, etică, entomologie, fly tying (confecționarea muștelor artificiale) și casting (lansarea șnurului de pescuit). Totodată ei au avut ocazia să își confecționeze propriile muște artificiale, să dobândescă o tehnică adecvată de pescuit și chiar să o exerseze pe râu, toți participanții în tabără având șansa să întâlnească propriile capturi reprezentate de păstrăvi și lipani, pe care le-au redat mediului acvatic.

Tabăra a fost organizată la Remeți, pe Valea Iadului, la una dintre pensiunile din zonă, cu  finanțarea companiei Eltex Recycling, prin intermediul căreia, toți participanții au avut la dispoziție atât echipament individual complet de pescuit la muscă artificială, cât și instructor de pescuit (de multe ori personal), dar și de servirea tuturor meselor pe perioada desfășurării evenimentului.

Implicarea și atenția acordată activităților din cadrul taberei i-au adus lui Pop Aron, în vârstă de 13 ani, din Cluj Napoca, un premiu special, menit să îl ajute în dezvoltarea poate a unei pasiuni pentru mediul acvatic și protejarea acestuia.

Fotografii din timpul activităților pot fi accesate aici: https://shorturl.at/CN125, iar un videoclip care surprinde diverse momente ale taberei poate fi consultat aici

Acțiune finanţată de Eltex Recycling!

Organizator: Andrei TOGOR     Telefon: 0744 514 754

The post Tabara de initiere in pescuitul la musca artificiala – Valea Iadului editia a 2-a appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Cele mai mari exemplare au cantarit 19,8 kg, 22kg si 26,5kg! niste crapi sanatosi, curati si care mai mult ca sigur ca se vor adapta foarte bine in lacul Lazar. 

Mi-am permis sa fac si eu o poza cu superbul exemplar pentru a putea vedea si voi cat de superb poate fi un astfel de exemplar.

Sper ca in sezoanele urmatoare cand voi reveni pe acest lac, sa am posibilitatea de a ma poza din postura de pescar cu unul dintre acesti crapi de curand adaugati in lista de trofee a lacului!

Video populare:

The post Populare cu crapi mari in lacul Lazar! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

La Cupa CarpBait Octombrie 2017 au fost prinse 4 exemplare:

La Cupa WLC Octombrie 2017 s-au prins 3 exemplare:

Cupa Iernii – 2 exemplare:

Trebuie reamintit totusi ca in acest an a fost depasit si recordul lacului, prinzandu-se in luna august un crap de 30.150kg!

Ne bucuram sa vedem pesti atat de mari si putem observa cu fericire ca in Romania in ultimul timp marimea crapilor din lacurile cunoscute a crescut iar astazi pe pot captura crapi de peste 20 de kg pe destul de multe lacuri.

The post Multi crapi de peste 20kg in ultimele luni pe lacul MV2! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Dupa ce in prima zi a concursului echipa WLC CARP formata din Virgil Zait si Claudiu Pascu a reusit prinderea unui crap de 19.16kg, in aceasta seara TATA NITU alaturi de George Niculescu au reusit prinderea unui superb exemplar de crap comun ce a cantarit 20.74kg.

Pentru lacul Hermes Peris este al doilea crap sarit de 20 kg prins in decurs de o saptamana.

The post Primul crap de peste 20kg prins la Cupa The One MarelePescar! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Datorita faptului ca vremea si apa s-au incalzit, pestii au migrat usor usor catre zonele cu apa mica, astfel ca din primele ore ale partidei baietii aveau prinsi deja cativa pesti de 3-5kg.

Pentru a gasi locurile care sunt frecventate de pesti boiliesurile au fost invelite pentru inceput cu putina pasta.

Zonele fierbinti au fost cele apropiate de mal sau de plaurii de pe mijlocul apei. Nadirea a fost facuta progresiv, dupa fiecare trasatura si doar din bastonul de nadire.

Boiliesurile folosite pentru nadire cat si pentru carlig au fost boiliesuri mari de dimensiuni 22mm The One Purple. La fiecare lansare pentru a nu se incurca montura, cei doi au atasat cate doua boiliesuri pe snur PVA.Cei mai mari pesti au avut intre 14 si 15kg iar acestia au fost prinsi in partea de final a partidei atunci cand pestii au inceput sa manance destul de multe boiliesuri, lucrul acesta vazandu-se si in salteaua de receptie.

O partida foarte frumoasa pe un lac pe care incep sa se prinda frecvent crapi mari.

The post Crapi frumosi de Lazar! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

 In timpul prohibitiei de anul trecut puteai sa gasesti stiuca spintecata si golita de icre peste tot prin balta, in timpul inghetului, pentru ca este mai usor sa transporti fara sa fii vazut borcanele cu icre, decat peste. In plus, adevaratul pariu al acestui jaf nu este peste ci icra, pentru ca un kilogram de icre de stiuca a ajuns la… botul barcii sa coste peste 250 lei. Mai nimic din aceste sume de bani, care ajung sa fie adevarate averi daca adunam tonele de icre ce intra in circuitul ilegal catre restaurante si pescarii, nu este fiscalizat. O … amnezie a autoritatilor a mai fost si in anii trecuti, cand pur si simplu prohibitia la stiuca nu a fost instituita, insa iata ca anul acesta jaful este institutionalizat. Acest lucru este cu atat mai grav, cu cat vocea care da vestea “buna” este chiar cea a reprezentatului celor care vor beneficia de acest atac direct la resursa piscicola a Deltei, in timp ce Adminstratia Rezervatiei si Ministerul Mediului tac vinovat. Nu pot incheia aceste randuri fara a aminti ca stiuca este vector important in dezvoltarea turismului in Delta Dunarii, singura activitate durabila in aceasta zona. Nu este de mirare ca stiuca mai supravietuieste numai prin incintele private, iar preturile pentru a putea pescui acest rapitor prin procedee sportive, devine din ce in ce mai prohibitiv, in timp ce apele publice ale Deltei sunt secatuite de peste cu largul acord al autoritatilor, in directa cardasie cu grupurile de interese care exploateaza direct resura piscicola din rezervatia Biosferei Delta Dunarii.

Declaratia Presedintelui Federaţiei Asociaţiilor de Pescari din Delta Dunării, Lucian Sanda

The post Ne este draga stiuca, dar mai scumpe ne sunt icrele ei appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Somnul

Somnul este activ mai ales noaptea, vânând în apele tulburi când temperatura apei este peste 4 – 7 °C. Hrana lui constă mai ales din pești și raci, dar poate ataca și păsări acvatice sau mamifere tinere. Animalele adulte duc în general o viață solitară.

Perioada depunerii icrelor la somn este în regiunile temperate între lunile mai și iunie, când apa are o temperatură între 17 – 18 °C. Icrele sunt depuse în locuri bogate cu plante acvatice. Cantitatea de icre depuse depinde de posibilitățile de hrănire și de mărimea femelei. La 2 – 3 zile apare puietul care are o mărime de 4 – 5 mm. În primele 10 zile ei sunt sensibili la lumină. După această perioadă încep să se deplaseze activ consumând plancton, crustacee mici. În caz că nu este suficientă hrană apare canibalismul. La vârsta de 4 – 5 ani somnul este apt pentru reproducție.

Perioada optima pentru pescuit este aprilie-noiembrie. Se practica, in special, pescuitul de fund, cu momeli precum: rame, lipitori, bucati de peste,   broaste, carne imputita, coropisnite insa sunt dese cazurile in care se pot prinde si la pelete sau boiliesuri cu aroma puternica de carne, urat mirositoare. De asemenea, pescuitul cu lingura ondulata sau rotativa cat mai aproape de fundul apei da rezultate bune.

Ca echipament, se folosesc lansete si mulinete puternice, rezistente, carlige mari si fire groase, deoarece somnul intepat se poate lipi de fundul apei, necesitand un echipament puternic pentru a fi tras din acea zona. De obicei somnul se inteapa singur, iar in cazul in care este de dimensiuni mari, scoaterea lui din apa poate pune probleme. Se recomanda folosirea unei manusi groase pentru a apuca buza inferioara a somnului, el avand un rand de dinti ce pot cauza rani considerabile.

The post Stiati ca somnul… appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

The post Stiati ca novacul si sangerul… appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Cunoscut ca si pastravul de munte sau de torent este o specie intalnita pe tot globul, atat in unitati sistematice, cat mai ales pe cursurile naturale.

De origine nordica, pastravul indigen s-a raspandit in timpul glaciatiunilor catre sud, fiind raspandit astazi in toate apele Europei, care sunt caracterizate prin temperatura scazuta, si bogate in oxigen, incepand de la Capul Nord pana la inaltimile Tarifa, nordul Asiei si Asia Mica. In vederea cresterii lui in mod artificial a fost introdus inIndia, SUA, Africa, Noua Zeelanda etc.

In functie de conditiile de care au beneficiat, pastravii pot sa creasca la dimensiuni mai mari sau mai mici, sa ajunga la maturitate reproductiva mai repede sau mai tarziu. In torentele care izvorasc din zone calcaroase cu ape alcaline bogate in hrana, pot atinge greutati cuprinse intre intre 2 si 5 Kg, avand o longevitate de 10- 14 ani si ajung la maturitatea sexuala la 3- 4 ani.

Unele populatii traiesc in lacuri montane de diferite dimensiuni, de unde exemplarele mature urca pe cursurile naturale pentru reproducere, iar puietul revine, se hraneste si se dezvolta pana la maturitate in aceste lacuri. In lacurile oligotrofice, cu un continut redus de hrana si sarace in zone necesare pentru reproducere, se pot intalni populatii reduse de pastrav montan, dar cu talie relativ mare, cu o dezvoltare in general foarte lenta.

Populatiile de pastrav montan, care traiesc in lacuri de dimensiuni mari, adevarate mari interioare, prezinta un comportament complet diferit fata de ceilalti componenti ai speciei. Pastravii se comporta in aceste bazine relativ asemanator cu somonul de Atlantic, ajungand la dimeniuni mari, se hranesc mai abundent, beneficiind de o densitate mai mare de specii de pesti din familia coregonilor si ciprinidelor, care traiesc in aceste lacuri. Acesti pastravi sunt migratori activi, ei se reproduc in principalele surse de ape ce se varsa in lacuri, sau chiar la nivelul malurilor.

In tara noastra, pe langa cursurile naturale din zonele montane, il mai intalnim si in lacurile montane naturale si artificiale sau in pastravarii, unde este crescut pentru inmultire si popularea apelor naturale montane.

Arealul pe care-l intalnim este destul de variat, de la altitudinea de 150-200 m, pana la 1800 m.

Sub raport morfologic, pastravul indigen se caracterizeaza printr-o dezvoltare armonioasa, cu dimensiuni in functie de conditiile de care a beneficiat, de varsta si de mediul acvatic in care a trait (parau sau lac). Specie longeviva, poate trai in anumite conditii pana la 50 de ani, cand ajunge la peste 1 m lungime si o greutate de 15-16 Kg.

Pe 11 Septembrie 2009 un pastrav comun de 18,80 kilograme a fost prins de Tom Healy in raul Manistee in Michigan, stabilind dupa multi ani noul record mondial, record recunoscut atat de catre IGFA (International Game Fish Association ) cat si de Fresh Water Fishing Hall of Fame. In 2010 un alt pastrav comun, de aceeasi dimensiune a fost prin si de catre Roger Hellen in lacul Michigan.

Coloritul pastravului indigen este foarte variabil si dependent de particularitatile bazinului, vegetatie, sex si varsta, dar si de hrana dominanta. Astfel, este mult mai deschis, incepand de la verde maroniu pana la galben pal, in apele cu vatra pietroasa si vegetatie deasa arboricola pe maluri si mai inchis, de la negru masliniu pana la verde masliniu in locurile umbrite si adanci, unde si vegetatia submersa este mai bogata. Culoarea este deosebit de frumoasa pe flancuri, de un verde galbui cu pete rotunde negre si rosii, bordurate cu o banda de culoare alba. Culoarea abdominala este albicioasa, iar inotatoarele inchise, dorsala si caudala cenusii, iar pe inotatoarea dorsala intalnim pete mici de culoare neagra.

Corpul este puternic, fuziform, putin turtit medio-lateral, acoperit de solzi marunti, cicloizi ce se desprind destul de usor de corp la manipulare. Linia laterala este putin pronuntata, pe parcursul ei intalnim intre 110 si 125 solzi. Are maxilare puternice si cavitatea bucala tapetata cu numerosi dinti, tipic de altfel pestilor rapitori. In perioada reproducerii, ca urmare a modificarii profilului metabolic, maxilarul inferior este usor lung si usor curbat in sus. Prima inotatoare dorsala este mare si asezata pe la mijlocul corpului; a doua, situata  langa inotatoarea caudala, este mult mai mica, nu are radii si se numeste inotatoarea adipoasa. Inotatoarea caudala la exemplarele mai batrane este mai putin bifurcata decat la cele tinere.

Peste foarte circumspect, dispare din zona la cea mai mica miscare pe mal sau zgomot, fiind in acelasi timp un rapitor vorace pentru alte specii sau puiet cu care se hraneste.

Pastravul indigen este activ atat ziua cat si noaptea si este un rapitor oportunist. Din dieta sa nu lipsesc micile vertebrate ca soareci de apa, alti pesti, broaste, mici pasari si insecte care se hranesc si zboara la suprafata apei. Dieta pastravului, cu predilectie indreptata spre insecte, nimfe, larve, pupe il face sa fie unul dintre cei mai urmariti pesti de catre pescarii de fly fishing.

Pastravul indigen prefera apa rece si limpede, bogata in oxigen (9-12 mg/litru), dar pentru scurte perioade de timp suporta si conditii mai vitrege. Locul de trai ideal este cel in care predomina bolovanii, radacini de arbori, arbori cazuti in apa, bulboane sau alte locuri de refugiu. Locul de trai il paraseste numai in perioada boistei sau atunci cand puhoaiele il transporta obligatoriu in aval, dupa care revine la locul initial. Pastravul indigen isi apara cu strasnicie teritoriul, luptandu-se cu eventuali intrusi care vor sa-i ia locul.

Ph-ul apei optim pentru pastravul indigen este cuprinsa intre 6,0 – 7,8, iar continutul in carbohidrati de calciu nu trebuie sa coboare sub valoarea de 5 mg/l.

In tara noastra  cie de pastrav de munte, prezenta inca din perioada glaciala, de cand aceasta s-a adaptat la apele dulci. Este prezent atat in apele naturale din munti, in lacurile glaciare, cat si in lacurile artificiale din zonamontana (Lacul Rosu, Balea, Bucura, Lia, Gemeni, Zavoaga).

Variabilitatea pastravului indigen este foarte mare si ea vizeaza atat inaltimea, lungimea, cat si coloritul (numarul si forma petelor, dispozitia acestora pe suprafata corpului). Ritmul de crestere este in stransa dependenta cu abundenta hranei din bazinul in care traieste, dar si cu celelalte cerinte biofiziologice ale speciei.

Un debit scazut al cursului de rau in perioada verii afecteaza foarte mult cresterea si dezvoltarea pastravului, comparativ cu apele care-si pastreaza debitul constant si deci si hrana.

Trebuie sa facem precizarea ca pastavul indigen, in perioada de iarna, cand temperatura scade sub 5 grade Celsius nu se hraneste, in primul rand din cauza lipsei de hrana, dar si din cauza modificarii activitatii metabolice determinata de temperatura. In aceasta perioada stagneaza si cresterea si dezvoltarea.

Maturitatea reproductiva este si ea variabila, in functie de conditiile de care a beneficiat, situandu-se 3-4 ani la femele si 3-5 ani la masculi. Depunerea icrelor in zona apelor din Transilvania are loc in perioada noiembrie-februarie, in functie de evolutia temperaturii.

Odata cu scaderea temperaturii si a duratei zile- lumina, pastravii se strang in grupuri mici si pornesc spre cursurile superioare ale bazinelor acvatice montane, in zone cu vatra nisipoasa, sau cu pietris marunt.  Din acest punct de vedere reproducerea pastravului comun se aseamana foarte mult cu cea a rudei sale mai indepartate, somonul.

In aceste zone, cei doi parteneri, uneori numai masculul, cu ajutorul cozii, amenajeaza o mica escavatie, unde femela isi freaca abdomenul de nisip si elimina icrele pe care masculii le stropesc imediat cu lapti, dupa care tot femelele sunt cele care acopera icrele fecundate cu un strat de nisip si pietris.

Reproducatorii, slabiti de efort, se lasa dusi de curentul apei spre locurile de trai initiale, unde-si reiau activitatea pana in anul urmator, cand ciclul se repeta. Exista si situatii cand femelele raman langa icrele fecundete inca 2-3 zile, alungand potentialii dusmani ai icrelor si apoi se retrag in aval. Diametrul icrelor este foarte variabil, cuprins intre 2,8 si respectiv 5 mm in functie de dimensiunea reproducatorilor si calitatea hranei de care a beneficiat. Cantitatea de icre ce se obtine de la o femela este cuprinsa intre 1600 si 3500 bucati/kg greutate corporala. Durata incubatiei este suficient de lunga, ajungand la 130-150 zile, respectiv 350-400 grade/zile, iar eclozarea are loc in perioada februarie-aprilie, in functie de realizarea gradelor-zile.

Sezonul de pescuit sportiv la pastrav incepe la 1 mai si se inchide in 15 septembrie. Momeala naturala folosita la pescuitul pastravului este foarte variata, cuprinzand rame rosii, cosasi, carabusi, greieri, musca de urzici, viermele de brad, scarabetele sau pestisori, reprezentati de boistean si zglavoaca iar cea artificiala este reprezentata vobler, musculita artificiala, lingurita mica sau o serie de imitatii ale zooplanctonului, etc.

Pastravul indigen face parte din categoria pestilor cu un gust al carnii deosebit, ceea ce il face mult apreciat de consumatori.

Pe langa importanta lor in pescuitul sportiv, pastravii au o mare importanta economica in piscicultura.

Salmonicultura sau trutticultura este partea din piscicultura care se ocupa cu cresterea pastravilor si a altor specii din familia salmonide intalnite in apele noastre.  Salmonicultura a luat amploare dupa 1990 prin infiintarea pastravariilormontane alaturate statiunilor de agrement, pensiunilor de munte etc. care reprezinta si un potential turistic al Romaniei.

The post Pastravul indigen – Salmo trutta fario appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Sezonul lor de împerechere este în martie- aprilie. Şalăul îşi depune icrele în vecinătatea rădăcinilor de copaci care ajung în apă, iar masculii păzesc icrele până la eclozare. În zonele unde nu pot găsi astfel de locuri, oamenii încearcă să le amenajeze ei, plantând vegetaţie pe lângă marginea apei.
Alevinii de şalău încep viaţa hrănindu-se cu forme de viaţă de tip plancton (rotaria, daphnia magna, diatomus), trecând apoi la animale puţin mai mari şi viermi, pentru ca în final să devină carnivori atunci când ajung la o lungime de câţiva centimetri. Acest obicei şi-l pot păstra chiar şi după ce mai cresc, devorând ocazional melci şi alte moluşte.

The post Şalău (Sander lucioperca) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

The post Sturionii appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Există șase genuri de scobar în Europa. Toate acestea cuprind specii de apă curgătoare care trăiesc în curent, pe sau în apropierea substratului. Hrana este obținută prin raderea vegetației algale de pe substrat sau prin capturarea nevertebratelor care trăiesc între pietre. Caracteristica tuturor acestor genuri este  o gură plasată inferior, cu o „buză” inferioară cu marginile întărite, chiar prevăzute cu o muchie tăioasă care să îi permită regimul de hrănire descris mai sus. În genul Chondrostoma au fost identificate un număr de 10 specii europene. De departe cea mai răspândită este scobarul cu un areal întins pe mare parte a Europei cu excepția Peninsulelor Balcanice, Italiene și Iberice, a Marii Britanii, a țărilor scandinave, și a țărilor baltice. În România este o prezență obișnuită pe cursul mediu al râurilor medii și mari, dar și în Dunăre în cursul superior al sectorului românesc.

Specia se află în expansiune și, similar avatului, a colonizat mare parte din Franța (cu excepția sud-vestului) prin canalul de legătură dintre Dunăre și Rin, pătrunzând în bazinele Ronului, Loarei și a Senei. De asemenea, a fost introdusă în bazinul râului Soca (Italia și Slovenia). În bazinul Ronului specia a intrat în contact cu altă specie de scobar (Parachondrostoma toxostoma) pe care o domină și chiar o elimină și cu care produce numeroși hibrizi. Aceeași situație în cazul speciei Protochondrostoma genei din bazinul râului Soca. Astfel aceste specii care s-au diversificat prin izolare geografică riscă să fie eliminate de specia majoritară care este în ofensivă în habitatele comune.

Biologie
Habitatul său este reprezentat de râuri cu curgere rapidă, de dimensiuni medii- mari cu substrat pietros și bolovănos. Depunerea are loc în curent puternic, pe pat de pietriș, în zone cu adâncime redusă a apei. Poate depune adesea în mici afluenți. Poate prezenta o distribuție longitudinală pe râuri, direct proporțională cu talia lor, astfel exemplarele mai mari plasându-se mai în amonte.
Trăiește până la 12 ani și depune pentru prima dată la vârsta de 3-5 ani. Poate migra câteva zeci de kilometri până la locurile de reproducere, care sunt plasate de multe ori în afluenții râului principal, unde peștele nu rămâne pe parcursul verii.
Depunerea are loc în perioada martie–mai când temperatura apei ajunge la 12°C. Masculii formează grupuri mari, fiecare mascul apărând un teritoriu mic. Femelele depun doar o singură dată pe an și în anumite populații pe o perioadă foarte scurtă (3–5 zile/an). Femela depune icrele lipicioase în mici gropi săpate în pietriș. Puietul în primele stadii de hrănire activă se menține pe lângă maluri, în treimea superioară a apei. Juvenilii devin bentonici și se mențin, de asemenea, în ape puțin adânci de pe lângă maluri. După ce mai cresc, părăsesc zona malurilor și ajung în zonele cu un curent intens. Supraviețuirea puilor depinde de temperaturi, au nevoie de temperaturi ridicate pe durata primăverii, de absența viiturilor și prezența habitatelor cu ape puțin adânci, pe lângă maluri. Juvenilii iernează în ape cu un curent foarte redus sau în adăposturi de-a lungul malurilor. Adulții formează cârduri compacte pe perioada iernii în cursul inferior al râurilor. Larvele și juvenilii mici, care au gura plasată superior se hrănesc cu micro-nevertebrate. Juvenilii mari și adulții care au gura plasată inferior trec la o hrană bentonică formată din diatomee (alge) și detritus preluate prin răzuire de pe substrat dur (bolovani) în curent puternic.
Specia este vulnerabilă la amenajări de baraje, care împiedică migrațiile de reproducere pe afluenți, la distrugerea locurilor de reproducere și la poluare. Însă precum se vede în habitatele pe care le-a colonizat recent, poate fi un pericol pentru speciile native de scobari locali. Paradoxal deși amenajarea de lacuri de acumulare pe cursul apelor curgătoare îi împiedică migrațiile de reproducere specia s-a adaptat și a proliferat în lacurile de acumulare, unde găsește hrană abundentă (perifiton) pe lângă malurile betonate și lipsite de umbră.

Morfologia
Corp fuziform cu cap comprimat median și botul alungit. Mandibula este mai lungă decât maxilarul, care determină o gură cu deschidere inferioară. De altfel, forma particulară a capului și botului îl face de neconfundat printre celelalte ciprinide.
Pigmentația corpului este verde-măsliniu cu reflexe aurii pe spate, cenușiu-argintiu pe flancuri și argintiu pe abdomen. Înotătoarele sunt roșii-sângerii cu excepția dorsalei care este cenușie. Buzele întărite, cornoase și cu margini tăioase și dinții faringieni puternici constituie adaptări perfecte pentru un regim de hrană puțin utilizat de alte specii, ceea ce i-a asigurat un succes adaptativ remarcabil.
Peritoneul (membrana care tapetează peretele abdominal) este negru, fapt care i-a atras denumirea populară de „mațe negre”.
Lungimea medie este de 25–35 cm cu greutatea cuprinsă între 200 și 600 g, exemplarele de talie mare ajungând la 45–50 cm și 1,5 chiar 2 kg. Vârsta maximă raportată a fost de 15 ani.

Pescuitul
Peștele este activ încă de la începutul primăverii, dar în condiții propice se prinde și în sezonul rece. Cel mai bun sezon pentru scobar rămâne, însă, vara și toamna. Cârdurile de scobari își fac simțită prezența, similar obleților, prin sclipirile produse de expunerea flancurilor argintii la soare, mai ales în condiții de apă limpede.
Pentru a ține cârdurile de scobari la locul de pescuit, pescarii nădesc abundent cu arpacaș, cânepă, praf de sânge, organe, pâine și viermuși, sau folosesc nadele speciale de scobar intrate în ultimii ani pe piața noastră. În general se preferă nadele cu granulație mai mare, care se amestecă cu viermuși și pământ argilos, pentru îngreunarea și fixarea nadei.
Liniile pentru scobar sunt fine, iar momelile sunt foarte variate: pâine, cuș-cuș, arpacaș, mazăre, viermuși, râme, larve de chironomide, larve de trichoptere, porumb, mămăligă. Mușcătura scobarului este foarte fină, linia în mișcare fiind stopată scurt, similar unei agățături. Reflexul de înțepare trebuie să fie rapid, pentru că peștele expulzează imediat momeala în cazul în care simte greutatea lestului.
Prin finețea și tehnicitatea pescuitului și prin abundența cârdurilor care în multe segmente de râu poate depăși 60–70% din totalul populației piscicole și talia exemplarelor, scobarul este, fără doar și poate, peștele de căpătâi al pescarului de staționar din apele curgătoare.

Articol preluat de la www.superpescar.ro
Autor: Adrian Ionașcu

The post Scobarul – Chondrostoma Nasus appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

The post Crapul (Cyprinus carpio) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Linul nu creşte la dimensiuni mari. Lungimea sa medie este de 25-40 cm, iar greutatea medie de 0,5-1 kg. Mai rar poate atinge şi lungimi de 60-70 cm, la o greutate de 2-3 kg. Linul creşte lent, deşi are o mare poftă de mâncare.
Linul atinge maturitatea sexuală în cel de-al treilea sau al patrulea an de viaţă. Perioada sa de reproducere este extrem de lungă, durând chiar mai mult decât cea a carasului. Reproducerea începe de obicei la mijlocul lunii mai, când temperatura apei se ridică până la 22-24°C şi durează până spre sfârşitul lunii august. Este unul dintre cei mai prolifici peşti din apele noastre, femelele de lin depunând circa 200000-600000 de boabe de icre cu diametrul de 1 mm. Exemplarele cele mai mari pot depune chiar peste un milion de icre, bineînţeles pe parcursul întregii perioade de reproducere. Femelele depun icrele in 3-4 porţii într-o vară, cu o pauză de două săptămâni între ele.

The post Linul (Tinca tinca) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Primăvara şi toamna stă în porţiunile mai puţin adânci ale apelor, în timp ce în zilele toride de vară se retrage către zonele unde apa este mai adâncă. Se mişcă puţin în timpul zilei, menţinându-se, mai curând inactiv, în apropierea fundului apei.
Hrana somnului pitic constă din icre, alevini şi pui de peşte, insecte acvatice şi larvele acestora, materii vegetale aflate în descompunere, seminţe de plante, detritus etc. Fiind consumator de icre, somnul pitic este un peşte dăunător atât în apele naturale unde s-a înmulţit, cât şi mai ales în crescătoriile de crap, unde specialiştii recurg la orice metodă pentru a-l elimina.
Atinge maturitatea sexuală de regulă la varsta de 2 ani, mai rar 3 ani. Reproducerea are loc în aprilie-mai, când femelele depun cate 2000-3000 boabe de icre cu diametrul de 3-4 mm.
Somnul pitic se hrăneşte activ începând cu primăvara şi până toamna; odată cu venirea iernii, pătrunde în stratul de mâl de pe fundul apei pentru a „hiberna” pe toată durata anotimpului rece, stând în completă nemişcare.
Carnea sa este gustoasa, fără oase, foarte apreciată.

The post Somnul pitic (Ameiurus nebulosos) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Se reproduce din octombrie până în decembrie, la o temperatura de 8° C, când coloraţia corpului devine foarte intensă. În această perioadă migrează în amonte, unde depune 1000-2000 icre/ kg greutate vie, cu un diametru de 4.5-5 mm. Hrana constă din insecte, peşti şi alte componente zooplanctonice.
Toamna migrează în amonte spre izvoare, unde caută locuri cu prundiş mărunt, pentru a-şi depune icrele în mici gropiţe săpate cu ajutorul cozii. După reproducere, coboară din nou în locurile iniţiale. Preferă zona cascadelor şi locurile cu oxigenare puternică, fiind mai activ noaptea decât ziua. Este unul dintre cei mai valoroşi peşti din apele noastre, deoarece are o carne foarte gustoasă, lipsită de oase. Se pretează la reproducerea artificiala şi la creşterea în captivitate, în păstrăvării sau viviere flotabile.

The post Păstrăvul indigen (Salmo trutta) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Odată icrele fecundate, dezvoltarea embrionului şi eclozarea au loc după 6-7 zile, dacă temperatura apei are 17-20° C sau după un timp ceva mai lung, dacă temperatura este mai scăzută. Perioada propice de pescuit începe din a doua jumătate a lunii februarie şi ţine pană la sfârşitul lunii martie, în zile călduţe şi cu cer acoperit de nori.
Mreana se pescuieşte bine în ape tulburi, în mod special cu râmă, dar se pot folosi şi alte momeli cum ar fi bucăţi de caşcaval vechi, viermuşi de carne, coropişniţă matură sau larvă, slănină, bucăţele de peştişor.
Carnea mrenei este foarte gustoasă, dar are multe oase, considerent pentru care este mai puţin căutată; icrele sunt otrăvitoare, nu se pot consuma.
Lungimea minima admisă a mrenei ce poate fi reţinută după capturare este de 27 cm.

The post Mreana (Barbus barbus) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Vieţuieşte mai mult în stratul profund al apei, „arând” zona mâloasa de la nivelul vetrei bazinului în căutarea hranei. Nu se hrăneşte în condiţiile creşterii bruşte sau scăderii bruşte a nivelului apei sau a presiunii atmosferice. Numărul mic de masculi existenţi în rândul acestei specii, determină femelele să se încrucişeze cu masculi din alte specii. La caras, diviziunea şi formarea embrionului se face prin stimulare, fără contopirea nucleului icrei cu nucleul spermatozoidului. Are o greutate relativ mică şi o dinamică de creştere redusă. Carasul nu are o carne prea gustoasă, nefiind prea apreciat de consumatori. Pentru pescari reprezintă o sursă de atracţie şi divertisment, în condiţiile în care este întâlnit şi acceptă bine o diversitate de momeli şi “muscă” pe tot parcursul anului.

The post Carasul (Carassius carassius) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Peşte comun, cleanul este răspândit în aproape toate bazinele acvatice din Europa, cu excepţia apelor de altitudine. De formă fusiformă, corpul cleanului este îndesat, relativ cilindric, îmbrăcat în solzi mari, cicloizi. Capul este relativ mare, cu gura terminală, largă, a caror comisuri ajung până la marginea anterioară a ochilor. Înnotătoarele sunt potrivit de dezvoltate, cu marginea analei convexă. Culoarea cleanului este verde metalic sau verde maroniu pe partea dorsală, alb-argiuntiu pe părţile laterale, iar regiunea ventrală este albă. Înotătoarele dorsală şi caudală sunt de nuanţă fumuriu-ruginie, iar cele pectorale au o culoare roşiatică, cu extremităţile galbene. De talie mijlocie, cleanul are o lungime medie de 25-45 cm, dar poate atinge şi lungimi de până la 60-70 cm. Greutatea medie este de 300-600, putând ajunge până la 4 kg.
Cleanul preferă zona mai înaltă a colinelor cu ape limpezi, nu prea calde, cu fundul vetrei pietros, nisipos sau nisipo-argilos. Iute şi lacom, este un vânător destoinic şi prudent, pândind prada din curentul nu prea puternic al apei.

Specie omnivoră, se hrăneşte atât cu vegetale, cât şi cu vieţuitoare acvatice. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani, când se reproduce începând din luna aprilie până în mai, la o temperatură a apei de 17-18° C. Femela depune pe locuri tari, pietroase sau pe vegetaţia submersă 100000-200000 icre cu diametru de 1-1,5 mm. Incubaţia durează 6-10 zile, în funcţie de temperatura apei, după care are loc eclozarea, în procent de cca. 70 %. În primele zile, larvele se hranesc din rezervele sacului vitelin, dupa care trec la consumul unor componente planctonice.

Specie lacomă şi curioasă, cleanul se repede la toate vieţuitoarele care trec prin preajma lui. Preferă apele cu fund pietros sau nisipos, cu curent nu foarte putenic. În stadiul de tineret trăieşte în grupuri, apoi pe măsură ce înaintează în vârstă devine solitar şi preferă apele mai adânci şi mai retrase. Se hrăneşte pe tot parcursul anului, inclusiv iarna. Precaut şi fricos, se ascunde la orice zgomot, în rest sare asupra victimei asemănător cu ştiuca. Este una din speciile de peşti care are o vedere relativ bună, observând chiar şi cele mai mici mişcări care au loc la nivelul malurilor. De asemenea, detectează orice modificare luminoasă, sonoăa sau chimică şi se retrage imediat la locurile de refugiu, de unde revine numai după o lungă perioadă de timp. Acest tip de comportament face ca pescuitul cleanului sa fie eficient numai în condiţii de camuflaj şi linişte totale. Datorită densităţii reduse şi a indicilor de reproducere relativ scăzuţi, cleanul are deocamdată doar o valoare economică locală. Cu toate acestea, este de apreciat carnea deosebit de gustoasă şi posibilitatea de a fi crescut în viitor în policultură cu alte specii. Cleanul este totodată foarte apreciat în pescuitul sportiv, atât pentru diversitatea momelilor acceptate, cât şi a faptului că poate fi pescuit pe tot parcursul anului.

The post Cleanul (Leuciscus cephalus) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Înotătoarele pectorale au puţin roşu la vârf, iar dorsala este cenuşie, bătând uşor în roşu. Roşioara se reproduce exclusiv în ape stătătoare, din aprilie până in iunie, când depune 90000-250000 icre pe vegetaţia submersă, de culoare uşor rozalie şi cu un diametru de 1,2-1,3 mm. Hrana acestui peşte constă din alge, vegetaţie submersă, viermi, larve etc. Roşioara preferă apele dulci, stagnante, cu vegetaţie bogată şi temperatură ridicată. Rezistă bine la variaţiile cantităţii de oxigen şi în general este fidelă locului de trai.

The post Roşioara (Scardinius erythropthtalmus) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Pe linia mediană a flancurilor, în apropierea liniei laterale, sunt prezente dungi roşii, albastre sau verzui ce produc irizaţii în culorile curcubeului, de unde îi provine şi numele. Înnotătoarele dorsală şi caudală sunt cenuşii, prima cu mici pete negre, iar cea de a doua mai puţin pătată. Înnotătoarele pectorale, ventrale şi anale sunt cenuşii-gălbui. Se reproduce la sfârşitul iernii şi începutul primăverii, când femela depune 1500-2500 de icre/ kg. Păstrăvul curcubeu se hrăneşte cu diferite insecte, moluşte, crustacee, viermi etc. În crescătorii, unde se creşte în mod obişnuit, hrana administrată este granulată.
În râurile noastre montane, păstrăvul curcubeu nu găseşte condiţii prielnice, încercând să coboare în aval. Nu se reproduce în condiţiile naturale de la noi. Deşi mai puţin pretenţios la parametri mediali, nu-l întâlnim decât în păstrăvării, deoarece nu găseşte condiţii prielnice cerinţelor biologice ale speciei.

The post Păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Se reproduce în aprilie-mai putând da hibrizi cu morunul, păstruga şi nisetrul.
Sezonul de împerechere este în mai- iunie, când depun între 5000 – 10000 de icre care eclozează în 4- 5 zile şi îşi încep călătoria către Marea Neagră, pe care însă nu o finalizează, ci se întorc după un timp. Această tentativă de migraţie este o reminiscenţă a trecutului său de peşte de apă sărată.

The post Cega (Acipenser ruthenus) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.