EFTTA (Asociatia Europeana a Comercianților și Producătorilor de Echipamente de Pescuit) isi face cunoscuta zilele acestea, pe toate canalele mediatice, determinarea de a constientiza opinia publica in privinta raului facut de micro-hidrocentrale la adresa ecosistemelor acvatice si asupra mediului in general. La expozitia EFTTEX de la Paris EFTTA a distribuit filmul „Sfarsitul unui rau” care a produs deja reactie la nivelul ONG-urilor si lobby-urilor de mediu din Europa. Iata ce spune presedintele EFTTA, Jean-Claude Bel in legatura cu aceasta plaga, se vede treaba intinsa deja la nivelul intregului continent, nu numai la noi: „Vrem sa educam publicul in legatura cu impactul negativ asupra mediului pe care micro-hidrocentralele il au in comparatie cu micul castig pe care il aduc. Aparent acestea produc energie “verde”, dar “verde” cu adevarat inseamna mult mai mult decat incercarea de a mentine scazut nivelul de emisie al dioxidului de carbon in atmosfera. Aceste micro-hidrocentrale nu fac altceva decat sa ditruga habitatele acvatice, pestii si toate celelalte vietuitoare.” Dupa cum stiti, in Romania este un adevarat scandal datorita celor peste 300 de proiecte prin care vor dispare in tevi si turbine practic toate raurile cu pastrav ale acestei tari. Schimbare microclimatelor, scaderea drastica a umiditatii si desertificarea zonelor respective sunt doar cateva din implicatiile majore ale acestor lucrari. Din pacate la noi, cu exceptia catorva ONG-uri, publicul reactioneaza greu la astfel de crime de mediu, mai ales ca la nivel local cei implicati in astfel de proiecte – “baietii” destepti – fac presiuni asupra contestatarilor in cel mai curat stil interlop. In Romania lipsa unei educatii de mediu la nivelul celor pusi sa pazeasca mediul de astfel de abuzuri se vede cu ochiul liber. La toate acestea se adauga coruptia la nivel inalt si mafia de partid care a acaparat practic toate resursele naturale ale acestei tari.

Si ca sa vedeti ca distrugerea mediului este generalizata, sa lasam zonele montane si sa coboram in Clisura Dunarii unde de cativa ani se desfasoara o catastrofa ecologica sub ochii nepasatori ai autoritatilor: la Moldova Noua, compania Moldomin S.A. polueaza de ani buni toata zona Clisurii, pana dupa Cazane, inclusiv orasul Moldova Noua si suprafete intinse din Serbia. Este vorba despre praful din halda, praf ce contine plumb, zinc si cupru. Este un praf cancerigen care intra in plamanii celor peste 18.000 de localnici, in pestii Dunarii, in iarba pascuta de capre, oi si vaci si in radacina graului. De un an de zile ministrul mediului din Serbia incearca sa obtina din partea organismelor de mediu din Romania o solutie. Evident ca nu s-a intamplat nimic si intamplarea a facut sa fiu martor ocular la o astfel de furtuna de praf care a sufocat pensiunile din lungul Clisurii pe o lungime de peste 100 km!

Dupa o zi ma usturau ochii, gatul, in gura aveam un gust salciu, metalic. Totul se intampla deoarece mina de cupru, inchisa acum 20 de ani, are o halda de steril care in mod normal ar fi trebuit acoperita. Pana la acoperire, conform legilor in vigoare, detinatorul ar fi trebui sa mentina praful ud, pentru a nu fi ridicat de vant. Au existat astfel de utilaje, dar au fost in mod repetat furate. Cu doi paznici chiori si un director cu salariu de Wall Street, Moldomin exista in continuare pentru a demonstra cat de mult le pasa politicienilor de mediu, de oameni, de tara. Ironia sortii face in in aceasta zona se intalnesc multe rezervatii naturale, zone si specii protejate. Evident pe hartie, restul e praf in vant.

The post Irepetabila Clisura appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

De la Orsova spre Bazias avem, cel putin la capitolul peisaj, cu ce ne mandri. Pescarul, curios din fire, nu se poate multumi insa doar cu atat, si va dori neaparat sa pipaie fructul miraculos al Dunarii – pestele. Te-ai astepta ca intr-atata salbaticie sa colcaie zeci de specii de pesti, ba prin prisma tenebrelor invartite la 40 – 50 de metri adancime in inima Cazanelor si niscaiva specii inca nedescoperite. Pescuitul va demonstra ceea din pacate deja intuiam: pestii Dunarii sunt tot mai rari. Peste tot, la sosea, am intalnit pancarte pe care era scris “PESTE” indicand portile gospodariilor unde cu siguranta sunt dosite aparate de curentat, ca plase nu se prea vad. Explozia de pensiuni face trimitere directa la un fenomen identic in Delta Dunarii, acolo unde asistam la aceeasi distrugere a fondului piscicol. Este vorba despre braconaj electric generalizat, insa o privire mai atenta ne va lamuri ca este vorba si despre sute si sute de autorizatii de pescuit comercial in spatele carora se ascund mii de kilometri de plase monofilament care nu tin cont de perioadele de prohibitie. Turismul care ar trebui sa infloreasca pe malul Dunarii astazi are legatura stransa cu darnicia Dunarii. De la pescarul care vrea sa aiba partidele vietii lui in astfel de locuri, la turistul pantofar care ar vrea sa manance un bors proaspat, totul este legat de peste. Cand pestele dispare atat de dramatic cum se intampla in Dunare si in Delta, este si normal ca turismul sa sufere.

Mi-au atras atentia, plimbandu-ma cu barca prin Clisura Dunarii, faptul ca fiecare pensiune sau cabana, sau vila de vacanta cu iesire la fluviu, are invariabil plase puse la uscat. Toti acesti proprietari de pensiuni, foarte multi dintre ei veniti din orasele vestului tarii, nu sunt pescari profesionisti. Am intalnit agronomi pensionari, profesori care au renuntat la o cariera in sistemul de invatamant si tot felul de persoane retrase la malul Dunarii in Clisura pe perioada verii, care au autorizatie si plase pentru pescuit comercial. Ba chiar am intalnit un pensionar pe caz de boala cu autorizatie de pescar profesionist! Deci nu este vorba despre o populatie care de generatii nu traieste decat din asta si nu se poate adapta la alte activitati.

Intorcandu-ne la Delta, in oglinda, vom constata ca aproape jumatate dintre autorizatiile de pescuit comercial sunt luate de locuitori ai “continentului”, rezidenti din Tulcea, Nufarul, Victoria, Murighiol, multi dintre ei exercitand aceasta profesiune milenara doar in weekend, in restul saptamanii fiind angajati la diverse locuri de munca. Inca o data nu este vorba despre un pescuit de subzistenta, asa cum incearca sa vehiculeze ideea sindicatele pescaresti, in fapt oficine ale cherhanagiilor cu care manipuleaza opinia publica si organizeaza lobby la nivel politic.

 Daca la podul de la Giurgeni braconierii scot la sosea fara pic de teama de Politie sturioni populati in contul celor un milion de euro destinati anual salvarii acestei specii, la Divici, nu departe de Bazias, pescarii vand cega cat palma populata de unguri, in contul aceluiasi efort multinational de salvare a sturionilor. Vorbind cu oamenii din Delta si din Clisura Dunarii nemultumiti de amploarea braconajului si scaparea de sub control a pescuitului comercial, toti arata cu degetul catre Politia de Frontiera. Fie ca nu le pasa, fie ca inchid ochii, fie ca pun botul, fie ca merg in cardasie cu braconierii, oamenii legii sunt considerati de populatia riverana Dunarii ca factor principal care a favorizat dezvoltarea acestui flagel ce a depopulat de peste unul dintre principalele fluvii ale Europei. Ceea ce nu se vede in tot acest tablou sumbru, este ca ANPA, agentia care stapaneste practic toata resursa piscicola din apele publice, cea care ar trebui sa organizeze un management de durata al acestei resurse, se limiteaza doar la a emite autorizatii de pescuit – comercial sau sportiv. In plus, a desemnat paza catre alte institutii ce au rol de control si de exercitare a autoritatii statului. Cu alte cuvinte ANPA incaseaza bani de la pescari, dar nu are dupa atatia ani un corp de paza specializat, asta intr-o tara unde suferinta piscicola a apelor publice se vede cu ochiul liber.

Daca te-ai astepta totusi ca aceasta agentie sa-si faca simtita prezenta in domeniul repopularilor, v-ati inselat amarnic! De cand este infiintata aceasta Agentie nu a apucat sa invete cum arata un alevin. O adunatura de aparatnici, de activisti de partid cu conceptii de ferma, baietii astia condusi de un presedinte de agentie numit politic, care nu are legatura cu piscicultura nici macar in somn, incaseaza salarii, exista si atat. Si daca ar face numai asta, raul tot ar fi cum ar fi. Dar coclesc si o Bursa a Pestelui cu multe milioane papate la Tulcea din bani europeni, ca sa tranzactioneze neantul piscicol de care se fac direct raspunzatori. Nici vorba despre protectia resursei piscicole, a ecosistemelor acvatice. Putem sa-i consideram pe buna dreptate sabotori ai turismului romanesc in Delta Dunarii si peste tot pe malul Dunarii acolo unde pensiunile cochete zac intr-o singuratate deplina. Cum sa cheltuiesti sute de euro pentru un sejur la Dunare pe ape fara peste? Iata o intrebare la care agentii piscicoli care freaca duda prin birourile ANPA considera ca nu sunt obligati sa raspunda.

The post Dunare, Dunare, drum fara peste appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.