Daca va mai faceati iluzii ca pescuitul este o activitate care va poate rupe de stresul cotidian, atunci sa stiti ca va inselati amarnic. Asta pentru ca pescuitul se manifesta intr-un context social, politic si cultural de care nu putem face abstractie nici macar atunci cand avem porniri marunte, de genul prostirii carasului cu rama rosie de balegar. De la cel mai ascuns carlig din trusa si pana in maruntaiele celui mai rebel oblete din balta, Romania palpita negresit cu toate cele pe drumul intortocheat dintre cauza si efect. Iata de pilda doua cazuri concrete: pe de o parte CN de crap de la Corbu, dupa o prima mansa anulata si cu regulamentele schimbate in timpul jocului, iar pe de alta parte examenul de capacitate la care a fost schimbat baremul de corectare chiar in timpul derularii examenului. Nu este neaparat o simetrie a imaginii votului din salile prafuite ale AGVPS-ului alaturata figurii tampe a ministrului educatiei, care azi zice ca baremul ramane neschimbat si maine il schimba. Nu. Dar este acea chimie a metrului negociabil, a cuvantului cu doua intelesuri si a permanentei senzatii de blat care nu-ti da voie in tara asta sa mai crezi in ceva. Priviti scandalul cu plagiatul lui Ponta, circoteca sinuciderii parnaiasului Nastase, ori tanguiala de baiat incuiat in casa a presedintelui Basescu. Nu vedeti in toate astea mizeria apelor de la noi? Nu credeti ca exista o legatura intrinseca intre braconierii care flutura sturionii la pod, la Giurgeni, sub nasul ticalosit al Politiei, si votarea de catre Parlament a redeschiderii vanatorii in Delta Dunarii? Priviti acuzele reciproce de hotie si tradare de tara ale partidelor dambovitene alternate la putere. Nu e cumva ceva din asta in galceava permanenta a pescuitul de competitie mioritic?

Ca roman, sa fugi de Romania, este ca si cum ai incerca sa scapi de propria umbra. Povesteam acum putin timp pe forum experienta pe care am avut-o pe un rau din America unde bassul facea casa buna cu crapul. Eu, ca pescar de rapitor am tot revenit la acel rau generos, pana cand intr-un an am constatat ca pescuitul este interzis cu desavarsire. Patronul magazinului local de scule de pescuit, pe care il frecventam de fiecare data cand eram in zona, m-a lamurit imediat: interdictia fusese introdusa de putin timp datorita plangerilor localnicilor. Raul, altfel cu maluri curate si pline de vegetatie, fusese luat cu asalt de pescari de crap, romani si sarbi. Prindeau mult, ceea ce nu era o problema – americanii nu vor acest peste in apele lor – dar curatau pestii pe mal, pentru a-i duce gata filetati acasa. Maruntaiele pestilor, la care s-au adaugat pungi, cutii goale de bere, sticle si hartii, au schimbat radical aspectul locului. In consecinta, dupa multe amenzi, incidente si reclamatii, oamenii legii au constatat ca est-europenii, in nemarginita lor dragoste pentru crap, sunt de nestavilit. Singura solutie a fost eliminarea totala a pescarilor de pe malurile raului. M-am dus sa ma conving la fata locului, am mers prin locurile cunoscute, unde am gasit multe pagini de ziar mototilite, folosite printre altele la impachetarea mamaligii. Erau pagini din ziarul Romania Libera, ziar care ajungea la diaspora romaneasca in fiecare joi, adus de cursele Tarom. Ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea Romania ma gasise in ascunzatoare, o ascunzatoare pe care o credeam infailibila si de unde speram ca voi scapa, candva, turma.

The post Cine nu-i gata, ia crap cu lopata appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

De curand romanii au facut prima pagina a ziarelor din Europa, este vorba despre un reper al mass mediei iberice, ziarul Marca. Un articol dedicat pescarilor romani de crap stabiliti in Spania ii indica pe acestia drept cei mai buni in domeniu, dovada fiind recordul pe care l-au stabilit, reusind ca numai in trei ani sa termine peste 90% din crapii dolofani care se balaceau in lacul din Retiro, unul dintre cele mai mari parcuri ale Madridului. Romanii, considerati de jurnalistii spanioli drept “o noua specie de invadatori” au speriat crapii si prin alte orase, gen Valladolid, Zamora, Salamanca sau Caceres, numai ca spre deosebire de pescarii spanioli care elibereaza crapii, romanii ii mananca sau ii vand in piata, ori pe la restaurante doritoare de peste proaspat.

Maiestria romanilor la crap a atras si atentia telespectatorilor, de asta data de la noi, pe un post national de televiziune cu rating de top, la ora de maxima audienta. Campionatul National de la Corbu construieste probabil in premiera pentru opinia publica, imaginea unui eveniment pescaresc SPORTIV autentic, cu toate detaliile care definesc pescuitul de performanta pentru a-l pune alaturi de fotbal, scrima sau schi. Iata o alta dimensiune a priceperii romanilor la crap, de asta data  cat se poate de onorabila. In plus, mi-am spus eu atunci, organizarea Campionatului Mondial de crap in Romania, la Corbu, ar putea contrabalansa salbaticia pescarilor nostri cu har din Spania, care au exersat indelung pe apele de acasa pentru a ajunge la aceasta maestrie, pana le-au devastat, asa cum stim.

Am fost alaturi de colegii de la PVTV pe pista de la Corbu pentru a transimte live, in premiera nationala absoluta, prima mansa a campionatului, asa ca am o reprezentare a fenomenului, inclusiv a celor petrecute  in spatele cortinei. Destinul sportiv al acestei piste de concurs incepe cu un moment de turnura in istoria CN-urilor de crap de la noi, a caror organizare a fost dominata de cluburile afiliate APCR (Asociatia Pescarilor de Crap din Romania). Numai ca lumea crapista, strabatuta de o fisura adanca, marcata de impartirea in doua tabere a cluburilor active in competitia de crap, un fel de nomenclatura APCR versus poporul crapist dornic de iesirea din dictatura – recte doua cluburi independente, plus LRC (Liga Romana de Crap), a dus in final la victoria natiunii, moment important care declansa marea revolutie.

Numitorul comun al celor doua “regimuri” crapiste, cel de trista amintire, si al tinerei democratii care a preluat puterea crapista, a fost si este AGVPS. O asociatie cu zapisca de la FIPS la care si APCR si Revolutia au batut cu sapca in mana. In cele din urma iubirea ce se declara eterna intre APCR si AGVPS, s-a dovedit a fi ca cea dintre Partid si Securitate, terminandu-se cu adulter si respectiv divort cu nabadai, pentru ca menaj in trei nu e posibil datorita pasiunii arzatoare pusa in joc. Printul calare pe cal alb, scos la interval de revolutionari, a fost perversa care a lovit la temelie sentimentele APCR-ului, in conditiile in care AGVPS a recunoscut oficial dragostea la prima vedere cu personajul de pe cal. Si cum sa nu cada in limba dupa asa printisor, care in numai cateva luni a facut o pista de concurs cat altii in zece ani?

Dar nu acest detaliu este interesant in toata povestea, ci faptul ca revolutionarii au cladit o lume noua crapista in cadrul institutional democratic al AGVPS, au votat regulamentul de concurs, au consiliat organizatorul caruia comisia de competitie din AGVPS, in adanca sa dragoste, i-a girat dreptul de a face cartile. Miza? Campionatul Mondial de crap, pe care Romania il va gazdui in acest an pe pista de la Corbu. Un eveniment international istoric care a zburat de sub nasul APCR in ultimul moment, un CN de crap care face din Corbu in aceste conditii o avanpremiera si un test util pentru marele eveniment international.

Dupa primele 24 de ore ale primei manse parerea concurentilor era unanima: organizare excelenta, pista ideala de concurs. Fratie, sanse pentru toata lumea, fair play, totul live. Numai ca dupa 72 de ore clubul Carping avea exclusivitate la locurile intai din cele trei sectoare. Cu 1 – 1 – 1 Carping Club a zdrobit concurenta. Sau cum spunea unul dintre artizanii marii victorii – nu-i zic numele, la numai o jumatate de ora dupa incheierea primei manse: “I-am batut de s-au cacat – sa ma scuzati – pe ei”. Si mai tare fuse cufureala revolutionarilor cand observara ca la asa punctaj nu prea mai aveau sanse sa-i prinda din urma pana la finalul celei de a treia manse a campionatului. Un fel de joc de-a soarele si luna. Cu alte cuvinte, aveam deja campionii. Restul doar spectatori. Bref, cluburile care au rasturnat vechiul regim au aratat cu degetul spre noul regim. Ba ca a fost si autor de regulament si organizator si participant, ba ca sistemul de punctaj este varza cu carne pentru ca nu da sansa ca acest campionat sa fie jucat pana in ultima secunda. Ca sa nu mai zic ca fostii camarazi de baricada i-au acuzat pe castigatori de manareala. In plus santajul era aproape gata, perdantii amenintand ca lipsa mizei ii va obliga sa nu se prezinte la urmatoarele manse. Mai pe romaneste boicotarea campionatului. Adica tot ce aprinsese cu numai un an in urma scanteia revolutiei antiapeceriste.

Scandalul inevitabil a ajuns la Bucuresti, direct in sala de sedinte a AGVPS, unde frasuiala s-a tinut cu usile inchise. Acolo, v-o zic pe surse, reprezentantii AGVPS au ascultat in cadru democratic acuzele cluburilor pierzatoare si propunerile lor de schimbare a modului de punctare, astfel incat acestea sa aiba sansa de a ajunge din urma castigatorii primei manse. Ca si cum la fotbal, la pauza, cand una dintre echipe conduce cu 10 – 0, ciuca bataii zice ca nu mai vine de la vestiare daca nu se schimba regulamentul. Mai pe sleau: repriza a doua sa inceapa de la 0 – 0, ca sa fie miza pana in minutul 90. Recapitulam: baietii care au votat regulamentul si si-au luat cafteala urat inca din prima mansa,  urla ca regulamentul e criminal. Zic ca l-au votat ca primarii, fara sa stie ce. Acum vor sa-l schimbe. AGVPS, democratic, supune la vot. Cum doar un club castiga pe pista de concurs si restul pierd, cluburile care pierd sunt majoritare si re-voteaza in consecinta. Rezultatul: prima mansa se anuleaza si se schimba regulamentul de punctaj. In timpul jocului, fix intre mansa I si mansa II. AGVPS nu numai ca distruge ideea de confruntare sportiva, de fair play, dar deschide Cutia Pandorei pentru cele doua manse care au mai ramas de jucat. Este previzibil ca cei care pierd la mansa a doua sa foloseasca precedentul pentru a contesta concursul, pentru a anula rezultatele si pentru a juca la sanse egale cu cei din top, pana in ultima secunda a ultimei manse, inceputa tot de la 0 – 0. Pentru ca si ticalosia marunta, la un moment dat, poate tine loc de mare performanta.

Circoteca ar fi distractiva daca nu ar fi posibilitatea ca organizatorul, jenat de scandal, sa ia decizia de a iesi din ecuatie la un moment dat pe parcursul manselor care au mai ramas. In definitiv, o competitie de anvergura, mediatizata pentru prima data in istoria pescuitului de competitie din Romania la acest nivel, este deja umbrita de traditionalul scandal romanesc. Totul se datoreaza credintei mioritice ca regulile sunt negociabile, chiar si retroactiv. Uite asa boiliesul nu sare departe de desaga, caci tot reguli au incalcat pana la urma si “campionii” nostri din Spania cand au terminat crapii din parcuri. Este doar chestiune de nuanta. Intrebarea este insa cum a putut AGVPS, o asociatie cu mana forte, sa permita schimbarea regulamentului in timpul derularii unei competitii majore, asa cum este CN de crap? Cum cred ei ca punand batista pe tambal, nu vor afecta buna organizare a CM de crap din toamna? Si mai ales, dincolo de afilierea FIPS-CIPS, ce cred ei ca mai  ramane din pescuitul sportiv cand regulile sunt negociabile? Eu zic ca nici macar pescuit recreativ, dupa cata patima si fiere prevad ca se va revarsa in nade la Corbu.

The post Exercitiu democratic de ticalosie appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.