Cafeaua a intrat cu noduri. Colac peste pupăză ne-a telefonat și Mirel, să vadă dacă am prins ceva, iar Toto i-a spus ce a zis pescarul tăietor. „Păi eu v-am spus să mergem să vă arat și locurile de pe plajă, dar voi ați insistat să rămâneți pe poziție…” Mda, avea dreptate Mirel. Pe măsură ce trecea vremea eu m-am apucat să micșorez mărimea cârligelor și a momelilor. Am ajuns la un cârlig numărul 6 și o boabă cu spumă pe firul de păr, în speranța unei trăsături. Mi se părea ireal ca totul să fie atât de frumos dar atât de încremenit. Nu-mi venea să cred că în zonă nu se aflau măcar ciortani, sau carași, plătici, orice pește care se hrănește pe fund. Săriturile de avat începuseră să mă enerveze.

Era destul de cald și noroc cu Toto care combinase un mini-frigider conectat la o butelie mare, unde țineam berile reci. Am tot frecat lansetele, dar nu am reușit să determin o trăsătură cât de mică. Nu-i nimic, nădim în continuare pentru că peștele se adună mai greu pe locuri nebătute. Și am nădit în ziua a doua destul de puternic, dimineața și seara, în aceleași doze – câte o găleată de porumb și una de boilies. Totuși, ne gândeam la plajă și începusem chiar să discutăm dacă nu ar fi oportună o mutare. Asta se întâmpla seara la foc. Am conchis să râmânem pe loc, deoarece e păcat de cât nădisem, iar lansetele le-am scos din apă peste noapte după episodul cu iarba. Mi-am propus să mă trezesc înainte să se lumineze și să le arunc. Și așa am și făcut.

Următoarea dimineață am pus toate cele trei lansetele pe un boilies de 20 mm, un birdfood scopex&crab (arome excelente pentru Dunăre, după umila mea părere), săculeți solubili cu porumb și boilies, atractanți. Am zis să le schimb la o oră pentru a nu pierde de tot efectul nadei din suportul PVA. Eram totuși după trei nădiri destul de masive și așteptam rezultatele. Copacii scufundați din stânga și cotul pe care îl făcea Dunărea îmi făceau în continuare cu ochiul și știam că dacă peștii vor veni de acolo vor veni. Toată ziua nu s-a întâmplat nimic, însă după amiază am văzut prima săritură de crap (undeva departe, după copacii scufundați) iar nu peste mult timp, în zona noastră a ieșit la suprafață un amur mare. Chiar lângă cele două bărci de tablă ale tăietorilor de lemne, parcate în stânga mea. Tot era ceva… Am nădit o singură dată, la prânz.

Seara la foc ne-au vizitat doi pescari din Alexandria, obișnuiți cu zona. Ne-au arătat fotografii și filmulețe cu capturile lor. „Nu aici, pe plajă. Nu la boilies, ci la porumb. Nu cu plumbi din aștia. Numai dimineața și seara trage. Etc „, au fost chestiuni care m-au determinat să beau ceva, să scot lansetele din apă și să mă culc…

Va urma…

The post PESCUIT LA CRAP PE SĂLBATICA DUNĂRE (2) – Nu e bun locul! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.