La numai cateva zile dupa ce Claudio Matteoli a trimis o scrisoare prin care confirma faptul ca CM de crap va fi organizat in Romania, la eveniment fiind acceptati FRPS si AGVPS pe post de co-organizatori, a venit si episodul doi al acestui thriller. Iata de ce ma simt dator sa adaug cateva randuri la editorialul de vineri. FRPS, fara sa fie afiliat FIPS, dar reprezentant legal al pescuitului de competitie in Romania, a ajuns la masa Campionatelor Mondiale. Gestul FIPS deschidea calea unei perioade de tranzitie in care AGVPS si FRPS ar fi trebuit sa fraternizeze pentru a organiza acest Mondial, dupa care ar fi putut sa-si taie jugularele pentru a clarifica situatia din pescuitul sportiv din Romania. Trebuie sa recunoastem ca era o mare victorie a FRPS, care pe plan intern are cam toate atuurile in mana. Dar ce face FRPS? Trimite o scrisoare oficiala catre Matteoli in care nu multumeste pentru intelegerea situatiei din Romania, in speranta unei cat mai bune “colaborari” si pe viitor, ci ii transmite trufas ca “Federatia a primit DEJA aprobarea din partea Ministerului Tineretului si Sportului pentru a organiza acest eveniment”. Acum, nu stiu cum suna engleza la macaronari, dar treaba asta ii zice si unui congolez ca “deja” Ministerul a aprobat disputarea CM in Romania, asa ca adresa FIPS e usor intarziata. Ori asta inseamna ca FIPS-ul lui Matteoli e cam de macao, mai mult décor. In plus, dupa ce se jurase pe Burebista si pe Stefan Cel Mare ca bate palma cu Selaru, Popescu reitereaza postulatul care zice ca FRPS este singurul organism care poate organiza legal asa ceva in Romania. Ceea ce facea ca acest CM sa fie organizat in premiera absoluta de o federatie neafiliata FIPS.

Nu mai avem niciun dubiu ca macaronarului i-a cazut pleopa pe ochi de nervi, si cu siguranta ca domnul Popescu nu va avea muschi sa i-o dea inapoi. Calcand in picioare scrisoarea anterioara, Matteoli raspunde la tiganie, tot cu tiganie. Da un ultimatum de patru zile catre FRPS, prin care ii cere sa recunoasca faptul ca AGVPS este singura care are acordul din partea FIPS sa organizeze CM de crap. Daca va asteptati ca la AGVPS sa se destupe sampanii, va inselati. Este foarte probabil ca Stefan Popescu sa-si calce pe CIS si sa trimita o astfel de scrisoare pentru a debloca CM-ul. Ar fi doar un artificiu de marketing. Dar cu siguranta ca dupa asta va institui teroarea competitionala si va aplica legea. Adica in 2014 AGVPS nu va mai organiza niciun CN, nu va mai trimite loturi nationale la CM-uri. Nu-i va conveni nici lui Selaru si nici pescarilor de competitie sa ajunga in tribunal pentru uzurpare de calitati oficiale. Si asa va fi si in 2015, si in 2016, si cat va trebui pentru ca regulamentele FIPS sa dezafilieze AGVPS pentru lipsa de activitate. Credeti ca la Ministerul Tineretului si Sporturilor va plange cineva? Evident ca nu! Eu cred ca nici macar la AGVPS nu va plange nimeni, atata timp cat o strategie viabila de combatere a Federatiei este ca pescuitul nu e sport, ci doar pantofareala de duminica cu gratare, bere si multe, multe permise. Sa nu vi se para ciudat daca AGVPS, membra a Federatiei Internationale de Pescuit SPORTIV, va face acest demers. Este un argument solid prin care CIS-ul FRPS ramane fara obiect si Popescu fara acte de la Minister.

Urmatoarea batalie a pescuitului in Romania se va da pentru permise, o batalie serioasa pentru ca invingatorul nu castiga doar medalii si glorie, ci o gramda de bani. Daca la CM de crap de la Corbu comedia se joaca in triumviratul C.S. Rig Service (cu banii) – AGVPS (cu afilierea internationala) – FRPS (cu reprezentativitate nationala legala), in cazul permiselor vom avea parte de o alta troica: AGVPS (cu pescarii) – FRPS (cu actele) – ANPA (cu resursa piscicola). Si daca FRPS va mai da cu mucii in fasole, este probabil ca AGVPS sa ia crema permiselor, adica banii, intr-o convietuire care din interior o sa para simbioza. Din exterior, de la nivelul pescarilor – curat parazitism. Si uite asa ajungem sa intelegem de ce intr-o tara in care malul, albia, apa si pestii au manageri diferiti, pescarii sportivi sunt doar recreativi, competitiile mondiale au caracter judetean, iar pestii muta pistele de concurs in sacosele pescarilor de performanta. In aceasta lumina peisajul pescuitului mioritic este populat cu membri de cluburi, asociatii si ligi pescaresti care recunosc ca avem nevoie de o Federatie, dar nu aia a lui nea Fane Balamuc, dealtfel singura legala. O pescarime care stie ca are nevoie de afilierea la FIPS a AGVPS-ului, dar nu si de afilierea cu membri, cluburi si acareturi la cooperativa lui domn’ Selaru, singurul cu care mai vrea sa vorbeasca Matteoli. Toate astea pentru ca iubim tradarea, dar ii uram pe tradatori. O tara trista, plina de pescari…

The post Triunghiul bermudarilor appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Comisia pentru invatamant, stiinta, tineret si sport supune spre dezbaterea si aprobarea plenului Senatului raportul de respingere a propunerii legislative privind completarea Legii Sportului. Este vorba de recunoasterea, prin lege, ca structura sportiva, a AGVPS din Romania si asimilarea acesteia federatiilor sportive nationale.

Considerentul care a stat la baza raportului de respingere a fost acela ca in statutul AGVPS nu este prevazuta mentiunea ca aceasta asociatie este constituita ca structura sportiva, asa cum prevede Legea 69/2000. De asemenea, „Federatiile sportive nationale se vor constitui numai cu avizul expres al Ministerului Tineretului si Sportului.”Acelasi articol 36 spune ca „…pentru o ramura de sport se poate constitui o singura federatie sportiva nationala.”

Comisia mentioneaza in raport ca in Romania este constituita Federatia Romana de Pescuit Sportiv (FRPS).

The post EXCLUSIV! Incercarea esuata a AGVPS de a se transforma, prin lege, in federatie sportiva. appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

La ora la care scriu aceste randuri ar fi trebuit sa ma aflu pe incinta de la Doripesco, luptandu-ma cu crapii din acest lac in cadrul primei competitii oficiale de crap desfasurate in Romania. Din pacate, dupa ce s-a luptat sa-si castige drepturile pe care le are Federatia (bravo Domniei Sale), dupa ce a contestat tot ce misca in tara (probabil indreptatit), Domnul Stefan Popescu si ceea ce ar trebui sa insemne ADEVARATUL (conform spuselor sale)  Campionatul National sunt deja istorie. Mai exact, acest Campionat s-a reprogramat pentru luna viitoare pe motiv ca o parte dintre sportivii care erau inscrisi la acest concurs nu aveau vize medicale. Si atunci vin si eu si intreb: oare Domnul Popescu nu stia in momentul in care a inscris echipele ca sportivii nu au toate actele in regula si daca stia de ce i-a inscris? Oare nu cumva este lipsa de profesionalism si toate aceste lucruri nu fac altceva decat sa sporeasca “popularitatea” de care se bucura D-nul Presedinte.

Lipsa de credibilitate a Domnului Popescu este principalul motiv pentru care foarta multa lume se arata reticienta in a adera la Federatie si in loc sa incerce sa remedieze acest lucru stafful care conduce aceasta organizatie da impresia ca doreste ca proiectul sa moara din fasa. Doream sa particip la acest eveniment pentru a arata pescarilor ca se poate, dar din pacate sunt obligat sa mai astept.

Eu unul inca mai sper ca se pot face lucruri frumoase si chiar imi doresc ca acest lucru sa se intample, dar atata timp cat nu dovedesti ca esti mai bun decat cei care s-au ocupat pana acum, cat timp esti primul care  incalci  regulamentele internationale (l-am atentionat ca este inadmisibil sa organizeze primul Campionat National de 96 de ore la care participa echipe de 3 pescari), nu pot decat sa astept sa vad si rezultate.

Pana atunci traim cu speranta. Doamne ajuta!

The post Vizita medicala opreste CN de crap appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Pescuitul de competiţie, al peştilor răpitori, cu momeli artificiale, în România, este în impas. Regresul este unul anormal. Orice fenomen, orice mişcare, ce creşte în aşa ritm şi ajunge de aşa anvergură în scurt timp, cum a făcut-o LRS, trebuie să continue să evolueze, nicidecum să ajungă pe patul de moarte. Spun asta pentru că ea, Liga, nu a avut o voinţă proprie ei, ci a fost animată de spiritul, îndrăzneala şi iniţiativa unor oameni. Aceştia, asemeni lui Ion Ghica, Nicu Balcescu şi Christian Tell, la 1843 când au înfiinţat Frăţia, au pus pe hârtie câteva regulamente şi au început să atragă oamenii, în ceea ce părea, cu adevărat, o revoluţie în pescuitul românesc. Când instinctele, convingerile şi coagularea maselor atinge apogeul, este momentul revoluţiei. Mai e nevoie de scânteie sau pretext, ca în toate marile mişcări de mase din istorie. A fost şi scânteia, dar unul din fronturi, era prea ocupat încă, cu ceea ce ei susţineau că reprezintă, aprinderea focului.

Urmăream recent nişte spoturi video, despre o competiţie de peste ocean, unde oamenii pescuiesc la bass. Filmarea era de prin anii 70’ şi mă amuzam de lansetele şi mulinetele lor. Am urmărit materialele nu dintr-un fel de nostalgie de a asista la o bucăţică de istorie care oricum nu îmi aparţine, ci pentru a remarca ambarcaţiunile, grozave pentru vremea aceea, sportivii care păreau încă de pe atunci nişte panouri publicitare şi bineînţeles, mediatizarea şi excelenta organizare. Am realizat imediat că suntem în urmă, mult în urmă, dar nu cu 40 de ani ci cu vreo 60. În ritmul în care pornise LRS, recuperarea handicapului acesta enorm, nici nu ar fi părut o luptă cu morile de vânt. Singura piedică a constituit-o, pe lângă lipsa de viziune şi interesele personale ale unor oameni, forma primitivă ca structură şi incapabilă fizic, organizatoric, economic şi juridic, a asociaţiei Liga Română de Spinning, de a se extinde şi a evolua. Paradoxal, chiar în perioada de apogeu, când LRS era pregătită de revoluţie, o revoluţie de catifea, nu cu vărsare de sânge, dar îi lipsea propria conştienţă de sine, infamul Ştefan Popescu, aprinda scânteia federaţiei dar în ligă începuse deja războiul civil.

Ca în toate revoluţiile înăbuşite, scindările apar repede, unitatea şi forţa se risipeşte prin diviziune, se caută lideri care să fie traşi la răspundere şi e nevoie de câteva asasinate publice, pentru a potoli pofta de sânge. S-a ajuns până acolo încât, cei cărora le trecea numai prin cap ideea de federaţie sau alt tip de organizare, erau amenintaţi public la fel ca pe vremea Inchiziţiei, cu excluderea din toate cercurile agreate, sub pretext de trădare a Frăţiei. Era un fel de şantaj la nivel de onoare şi imagine de pescar, pentru a se încerca reactivarea unităţii şi fraternităţii de altădată a ligii, principii care au fost însă poate prea mult puse la încercare şi irosite, chiar de aceleaşi persoane care, au devenit peste noapte, şi procurori şi judecători, în apărarea unui sistem căruia altădată îi căutau pricină. S-a pus presiune pe cluburi, s-a discutat pe după perdele, s-au făcut liste de persoane indezirabile iar luptele s-au mutat de la nivelul retoricii la îmbrâncelile de pe pistele de concurs. Vânătoarea de vrăjitoare avea însă loc pe fondul unei scăderi profunde şi constante a încrederii maselor, a pescarilor altădată nerăbdători să se vadă la fiecare etapă cu fraţii lor de peste munţi. Nici nu cred că îşi puneau mai multe speranţe în liga proaspăt sfâşiată şi plină de sânge, decât în Popescu şi federaţia lui, pe care majoritatea nu-l cunoşteau, dar auziseră poveştile, însă din bun simţ, moderaţie, respect şi chiar frica de a fi luaţi în gura lumii – de fapt a câtorva persoane, au preferat să nu ia parte la mascaradă.

Liderul se manifestă prin capacitatea de a ţine oamenii uniţi şi a-i duce într-o direcţie bună, pe care aceştia şi-o doresc chiar dacă nu o întrevăd încă sau nu îi pot cuprinde dimensiunile, dar nu prin puterea cu care dă cu pumnul în masă sau aruncă invective şi ameninţări. Inima unei mişcări este nevăzută, este o stare de spirit, iar corpul şi forţa sunt date de unitate şi mulţime. Eşti lider nu pentru că ai fost votat. Eşti lider pentru că ai susţinere. Datoria ta este să faci în aşa fel încât, masele să rămână cu tine şi să îţi dea binecuvântarea următoarei decizii, pe care tu ţi-o asumi după ce conştiinţa îţi dă avizul dreptărţii şi corectitudinii obiective a acesteia. Problema era că, acest principiu de altfel, îi scăpa cu desăvârşire, şi lui Ştefan Popescu. Când masele, oamenii care s-au împrietenit pe malul apei, se respectă, se caută şi se ascultă încă unul pe celălalt, părăsesc liga, aceasta rămâne fără substanţă. Motivul… să fie oare chiar lipsa de moraluri şi prinţipii de care se face vinovat şi Popescu?

Mi se pare deopotrivă o lipsă de viziune, ca şi cea de la momentul irosirii scânteii, să căutăm acum motive legate de bani, organizare, lansete, puterea motoarelor, concurenţi în barcă şi aşa mai departe… Rescriem regulamente, reorganizam tot, pompăm bani câţi om avea, ne promitem unul altuia marea cu sarea, ne votăm, ne dăm afară, facem bilanţuri şi balanţe încercând printr-o alchimie pescărească să renaştem Liga din propria cenuşă. Liga va putea învia, cu eforturi mari financiare dar şi morale, numai pentru a reajunge la apogeul din 2010, când se va lovi de acelaşi zid. Sisif, încearcă încă din vremea Olimpului, să ducă bolovanul în vârful muntelui. Între timp, americanii pun între noi 70 de ani distanţă.

Viziunea liderului trebuie să fie aceea de a aduna oamenii şi a-i duce mai departe. Cum va face asta şi până unde, ar rămâne de văzut. Nouă însă nu ne trebuie un lider. Nu ne trebuie un fel de cel mai iubit dintre pescari. În antichitate era nevoie de lideri. Burebista a adunat triburile, dar ginta a evoluat până azi, la republica parlamentară. E nevoie de o formă de organizare superioară, nu de un mesia. O conducere solidă se bazează pe o structură complexă şi organizată, care nu permite derapaje, care este transparentă, şi care trebuie numai populată cu oameni competenţi şi bineintenţionaţi. Nimeni nu e de neînlocuit iar procedurile, regulamentele, controlul celorlalte instituţii din administraţia statului şi actele juridice şi administrative, pun maşinăria în mişcare, nu un preşedinte. Are şi preşedintele atribuţiile lui.

Domnul Ştefan Popescu, duce însă în spate un stâlp al infamiei la care, mai mult sau mai puţin s-a pus singur. Tot el, poartă masca hidoasă a dictaturii, neînţelegând că dragoste cu forţa nu se poate şi dacă, îşi doreşte o federaţie cu adevărat funcţională, trebuie să se supună reinvestirii celor mulţi şi nu autonumirii prin puterea cluburilor aservite. Cu alte cuvinte trebuie să meargă din nou la un referendum cu cvorum.

Este momentul ca şi noi să facem un exerciţiul de sinceritate, de bărbăţie şi corectitudine, să recunoaştem că federaţia nu este a lui Popescu exact precum Moldova nu era a lui Stefan Cel Mare ci a urmaşilor, urmaşilor lui în veacul vecilor şi să mai recunoaştem că avem nevoie de ea precum şi dânsa are nevoie de noi şi ca să nu gândim mărunt şi egoist, aşa cum au nevoie poate, toţi pescarii români, de la mic la mare.

PETITIE PUBLICA

Vă solicit respectuos dragi cititori, ca în numele libertăţii de exprimare, a democraţiei şi a celor mai bune interese, să luaţi aminte expunerea de motive mai jos enunţată, iar apoi, după propria, libera şi neviciata judecată, să cântăriţi argumentele în balanţa veridicităţii. Nu vă cer acţiune, vă cer doar atenţia şi fac apel doar la judecata voastră. Am judecat prea mult timp nume şi persoane, fără ca, adesea, să încercăm să ne judecăm mai întâi şi mai aspru, pe noi înşine. Aici vă propun să judecaţi o entitate şi un fenomen. Să judecaţi cu privire la viitorul nostru, în ceea ce priveşte pescuitul de competiţie. Aveţi uşurimea de a nu judeca, o chestiune de viaţă şi de moarte.

Expunere de motive

• Legea română în vigoare statuează că federaţiile sportive româneşti, se înfiinţează cu avizul Ministerului Tineretului şi Sportului, reprezentând mai presus de toate, o recunoaştere a statului român, lucru care aduce după sine caracterul unic şi reprezentativ. Poate exista o singură federaţie pe o ramură de sport. Caracterul unic şi reprezentativ face ca federaţia să fie singura entitate ce poate reprezenta intern şi internaţional ţara şi pescarii de competiţie, în relaţiile cu alte instituţii, cu alte organisme, cu administratorii apelor, resurselor acvatice vii, la nivel organizatoric, decizional, de cooperare, de participare sau afiliere, în ceea ce priveşte pescuitul ca sport.
• Este nevoie să facem numaidecât demersuri pentru a stabili o punte de legătură, stabilă şi durabilă, cu Ministerul Mediului şi cu Ministerul Apelor, pentru o bună colaborare şi obţinerea de avantaje reciproce în ceea ce priveşte buna gospodărire a apelor şi resurselor naturale vii, educarea copiilor şi tinerilor în respectarea şi ocrotirea mediului înconjurător şi habitatelor naturale.
• Este binevenit să intreprindem numaidecât demersuri, în parteneriat cu organismele internaţionale şi europene, competente, precum şi cu statele europene care au introdus specii noi de peşte, în vederea realizării unui studiu serios şi riguros, care să ne permită un studiu de impact asupra introducerii de specii noi în habitate controlate, specii de un interes deosebit pentru industria de profil, turism şi pescuitul de competiţie.
• Trecerea din sistemul privat în cel public, al aparteneţei la statul român, aduce după sine supunerea controlului acestuia, prin instituţii ca Parlamentul României, Curtea de Conturi, Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Direcţia Generală Anticorupţie, Agenţia Naţională de Integritate, etc. bineînţeles prin comisiile şi departamentele acestora, control care aduce un plus de transparenţă şi eficienţă în gestionarea finanţelor şi a resurselor de orice fel.
• Recunoaşterea internaţională şi aderarea la organismele internaţionale de profil este indispensabilă, iminentă şi inevitabilă, precum şi descotorosirea de controlul şi influenţele AGVPS, acest mastodont ineficient şi incompetent, care nu are nici o legătură cu sportul. În acelaşi timp, o aderare la CIPS a unei asociaţii de drept privat este imposibilă de drept.
• Federaţia prezintă prin actele de constituire şi funcţionare, o organigramă complexă, pe principiul de funcţionare a celorlalte federaţii române. Personalul angajat, lucrează 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, în departamentele specifice. Selecţia lor se face pe principii de pregătire. Economică, juridică, administrativă, etc. Nu cred că putem concepe cu seriozitate şi bună credinţă, să organizăm şi să manageriem o competiţie pe mai multe eşantioane, cu reprezentare internaţională, în care vrem să atragem sume importante, cu 5 oameni şi o asociaţie de drept privat, fără control şi răspundere.
• Departamentele şi comisiile federaţiei stabilesc obiective şi căi de acţiune pentru îndeplinirea scopurilor şi buna funcţionare a activităţii, conform hotărârilor prezentate şi discutate în adunările generale. Obiectivele sunt trasate clar şi precis, cu termene de îndeplinire, raport al comisiilor şi propuneri de organizare şi dezvoltare.
• Se are în vedere dezvoltarea unor baze sau piste proprii federaţiei, unde să se poată asigura condiţii minime de desfăşurare a competiţiilor interne şi internaţionale. Nu se poate sta la mâna administratorilor de bazine private care nu urmăresc întotdeauna oferirea unui potenţial piscicol, organizatoric şi funcţional, propice sau măcar suficient, organizării unor competiţii la nivel naţional.
• Este de maximă prioritate alocarea unor sume din buget, pentru a prelua în administrare deplină, sub orice formă (închiriere, concesiune, achiziţie, etc) a unor piste pentru pescuit, care să ofere condiţii optime ca suprafaţă, adâncime şi utilităţi, desfăşurării de competiţii. Alocarea separată a unor sume pentru populări şi amenajări ale acestor locaţii constituie deasemenea o necesitate.
• Purtătorul de cuvânt şi şeful biroului de presă pot avea şi trebuie să aibă o activitate necontenită în a promova acţiunile federaţiei, a prezenta şi informa media cu privire la acţiunile, rezultatele şi programele federaţiei, în atragerea sportivilor, sponsorilor, etc… Niciodată, un operator de drept privat nu va putea atrage atenţia media sau a investitorilor, aşa cum o face un sport de performanţă, rezultatele bune la nivel naţional sau internaţional, dar în cadrul instituţional al Ministerului Sportului.
• Federaţia sportivă are scopul şi datoria de a atrage performanţa, prin degrevarea financiară a sportivilor. Trebuie sprijinite şi încurajate toate categoriile de vârstă şi înlesnit accesul pescarilor tineri în competiţiile cu greutate. Pescuitul nu este şi nu poate fi un sport exclusivist, precum nu este nici un sport de performanţă, practicat prin intermediul unei federaţii. Mijloacele materiale trebuie atrase egal şi transparent, direct în stimularea performanţei.
• Prin elaborarea unui buget eficient si bine argumentat se pot atrage sume importante de la minister. Funcţiile administrative, intră automat în buget, deci federaţia îşi poate permite personal de calitate, competent, în ceea ce priveşte organizare, juridic, contabilitate, etc.. De asemenea bugetul poate cuprinde un capitol de investiţii, cheltuieli cu bazele, deplasările lotului, etc Aveţi mai jos câteva din bugetele federaţiilor sportive române pe anul 2012:
  Atletism5.090.000 lei
  Canotaj 4.300.000 lei
  Gimnastică 4.220.000 lei

Schi 3.980.000 lei
Handbal 3.900.000 lei
Rugby 3.400.000 lei
Kaiac 3.350.000 lei
Haltere 3.230.000 lei
Judo 2.850.000 lei
Lupte 2.810.000 lei
Scrima 2.750.000 lei

• Mediatizarea este o consecinţă a cadrului organizat, transparent şi bine reglementat de manifestare a unei activităţi. Este totodată o rezultantă a gradului de interes de care un eveniment sau o manifestaţie se bucură. De amplitudinea acesteia. Performanţa pe o ramură de sport se bucură deasemenea de o atenţie deosebită. Atragerea sponsorilor se face prin rezultate recunoscute în mod oficial şi prin imagine asociată cu performanţă, de interes public, general.
• În sarcina cluburilor sau a sponsorilor cade atragerea fondurilor, sportivii fiind preocupaţi numai de competiţie şi performanţă. În sarcina federaţiei cade găsirea unui sponsor general, a sponsorilor secundari, a sponsorului pentru lotul naţional şi a altor tipuri de venituri de genul fondurilor atrase din mediul privat. Banii pentru publicitate, pomovare şi imagine, sunt atraşi în măsura în care investitorul găseşte în activitatea desfăşurată o contraprestaţie pe măsură la nivel de impact media şi audienţă sau interes. Aveţi mai jos câţiva sponsori foşti sau actuali ai unor federaţii sportive române:

FR BASCHET – NIKE

FR TENIS – BRD GSG

FR RUGBY – ROŞIA MONTANA GOLD CORPORAŢION ŞI STEJAR (URSUS)

FR HANDBAL – ERSTE BANK şi bet-at-home

Etc.

Expunerea mea este puţin argumentată şi puţin documentată aici, pentru motive evidente. M-am rezumat doar la acestea pentru că mi se păreau relevante în lumina încercării de a resuscita inima Ligii, care, din păcate, nu poate desfăşura o activitate şi nu poate avea nici mijloacele necesare împlinirii acestor, deopotrivă, obiective concrete şi deziderate ale pescarilor români pasionaţi peste măsură. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Pe mulţi din cei care au pus umărul la construirea şi dezvoltarea Ligii îi cunosc personal şi îmi sunt chiar prieteni. Ne vorbim şi ne respectăm. Pe alţii nu îi cunosc personal dar îi respect în egală măsură. Demersul meu este idealist şi dezinteresat.

Trebuie să luăm esenţa şi să hotărâm dacă suntem de acord sau nu. Toate lucrurile cer timp. Motivele pot fi întinse pe zeci de pagini. Trebuie să reţinem că este un fenomen de masă şi nu este exploatat deloc. Trebuie să vedem punctele forte şi pragurile care numai de către o federaţie pot fi atinse. Chestiunile legate de bărci, motoare, lansete, echipe, arbitraj, măsurători şi altele, sunt detalii. Pescarii trebuie să pescuiască iar personalul angajat să facă instituţia să funcţioneze. Nu trebuie să privim în urmă dar şi mai mult, să ne întoarcem în urmă. Toate lucrurile vor duce inevitabil într-acolo, tot pentru motivele principale pe care le-am expus aici. Este o diferenţă mare însă, în a putea să le identificăm acum sau să aşteptăm să ne lovim de fiecare în parte, şi apoi, să încercăm din mers să le corectăm, pe calea lungă şi anevoioasă a bâjbâitului, finan’elor şi timpului pierdut.

The post MANIFEST – Ganduri federaliste appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.