Prolog personal – despre drumuri lungi și tradiții.

Pentru unii oameni, luna martie înseamnă ghiocei. Pentru alții, început de sezon. Pentru mine, însă, martie înseamnă EXPO F&H.

Ani la rând am făcut drumul lung din Bucovina până la București, asemenea unui pelerin hotărât să ajungă la locul sacru al halieuticului, al lansetelor, mulinetelor, momelilor și al întâlnirii cu prieteni dragi. Anul acesta, la ediția aniversară, am fost din nou – eu, fiul meu David și încă trei amici de-ai mei (Mihai, Florin și Giovani), un mic banc de pescari entuziaști, fiecare cu propriile ritualuri, propriile glume și propriile tentații expoziționale.

Pentru prietenii mei, Expo F&H este un prilej de reîntâlnire și de „hai să vedem ce mai e nou”. Pentru mine este un ritual anual care îmi amintește de ce iubesc atât de mult pescuitul, iar pentru cititori, această introducere devine cheia prin care întregul tratat capătă suflet.

1. Introducere în etologia pescarului expozițional

În literatura de specialitate dedicată Homo Pescarius Enthusiasticus, există un consens aproape academic: această specie atinge apogeul comportamentului social în mediul artificial numit „expoziție de profil”. Aici, indivizii se adună în stoluri compacte, migrează între standuri și emit sunete specifice precum:

„Ia uite, băi, este la reducere!”

„Pe ăsta îl am, dar îmi mai iau unul.”

„Nu iau nimic anul ăsta.” (minciună demonstrată științific la fiecare ediție).

Ediția a zecea, jubiliară, a EXPO F&H a reprezentat, din punct de vedere etologic, un moment de vârf al sezonului de împăcare dintre pescar și portofel, un ritual anual în care instinctele primare se activează simultan cu ofertele din standuri.

2. Habitatul: Pavilionul B1 ROMEXPO – Delta dintre betoane; un ecosistem controlat

Pavilionul B1 este un biotop complex, cu densitate mare de stimuli vizuali: momeli fluorescente, mulinete strălucitoare, bărci care arată ca niște SUV-uri plutitoare și standuri bogate în produse vânătorești.

În acest mediu, pescarul prezintă comportamente ritualice perfect documentate:

– atinge fiecare lansetă, chiar dacă are acasă 17 identice;

– „Cât duce firul ăsta?”, întreabă mereu cu tonul unui inginer de la NASA;

– se uită la motoare de barcă de parcă ar negocia achiziția unei fregate;

– face poze la standuri ca la safari;

3. Subspecii observate la expoziție de-a lungul anilor

3.1. Pescarul Mitologicus

Recunoscut după fraza sacră:

„Eu am prins odată o știucă, o-ho, măi frate, n-am poză să-ți arăt acuma, că mi s-a descărcat telefonul.”

Această subspecie are abilitatea unică de a mări dimensiunea capturilor cu 20% la fiecare povestire repetată.

3.2. Vânătorul Explicativus

Individ calm, cu privire de om care a văzut multe. Explică oricui:

„Nu e vorba de împușcat, e vorba de echilibru în ecosistem.”

De obicei, poartă pălărie verde, de multe ori împodobită cu pene, și vorbește despre „etica vânătorii” în timp ce admiră o pușcă de calibru cât o antenă GSM.

3.3. Pescarul Tehnologicus

Îl recunoști ușor: are în mână un sonar, un aparat dotat cu GPS, o dronă, un fir de minim 8x – mai rezistent decât relațiile lui sociale – și o aplicație care îi spune constant care este temperatura apei în întreaga lume.

Fraza lui preferată este: „Fără tehnologie, nu mai prinzi nimic în ziua de azi.”

3.4. Juvenilul Entuziasmaticus

Această subspecie tânără prezintă o curiozitate naturală pentru: câini de vânătoare, animale împăiate, bărci, lumini, orice are butoane. Este considerat un indicator al sănătății ecosistemului expozițional: dacă un copil se simte bine, expoziția este reușită.

4. Ritualul achiziției – mecanisme psihologice și reflexe ancestrale

4.1. Faza de Observație Intensă

Pescarul fixează obiectul dorit cu privirea unui vultur care a văzut un șoarece apetisant: „Asta sigur prinde.”

4.2. Faza de Justificare Economică

Individul începe să explice:

„Este o investiție considerabilă.”

„Dar la cât pescuiesc eu, își scoate banii.”

„Dacă nu o iau acum, o să regret.”

4.3. Faza de Achiziție Ireversibilă

Portofelul se deschide singur, ca o scoică sensibilă la vibrațiile din interiorul pavilionului și ale celor din sufletul posesorului său.

5. Dedicație pentru Cristian Mihai Albu – Guvernatorul Ecosistemului Expozițional

Acest tratat nu ar fi complet fără o mențiune specială pentru omul care, an de an, orchestrează întregul spectacol expozițional: Cristian Mihai Albu.

El aparține categoriei Homo Organizatorus Maximus, o specie rară, capabilă să: adune sute de expozanți, zeci de mii de vizitatori, tone de echipamente și să le pună pe toate în ordine fără să-și piardă niciodată cumpătul. Aproape niciodată.

Ca și precedentele, și această a zecea ediție i-a purtat din plin amprenta: matură, solidă, spectaculoasă.

6. Scurt final – Epilog despre migrația anuală a pescarilor și vânătorilor către capitală

EXPO F&H – nu este doar o expoziție. Este un ritual. Aici, fiecare pescar și vânător devine, pentru câteva ore, varianta lui ideală: mai priceput, mai informat, mai dotat tehnic și, desigur, mai împlinit.

Iar eu, împreună cu David și cu prietenii mei, am fost din nou parte din acest spectacol.

Și voi fi și la anul, dacă va fi sănătate,

Pentru că unele tradiții nu se explică, ci doar se trăiesc.

La bună (re)vedere!

The post Habitatul F&H Expo – Ediția X appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.