Imi amintesc ca am plecat la drum cu Cristi Mitrea, zis Tataie, si dupa o noapte pe drum in dimineata urmatoare eram deja instalati pe unul dintre pontoanele plutitoare, parca cel cu numarul 4.

O gagica, patroana lacului, ne-a facut instructajul, ne-a povestit despre dulapii din lac si ne-a spus ca suntem primii romani care pescuiesc pe Ecsed. Privelistea ne dadea fiori, pentru ca nu mai vazusem niciodata asemenea conditii de pescuit. O fosta mina de suprafata fusese inundata, iar lacul format avea adancimi ce depaseau 40 de metri. In apa ireal de limpede vedeam langa pontonul nostru crengile pomilor aflati in picioare, iar sub noi substratul se gasea la mai bine de 10 metri. Unde sa pescuim?

Bineinteles ca am atacat zona malurilor, plasand monturile la baza copacilor scufundati, sau chiar in spatele acestora, acolo unde, am gasit adancimi rezonabile de 3-4 metri. In acest mod, in stanga si dreapta pontonului nostru am plantat cate doua lansete, am nadit rezonabil si ne-am culcat in cabanuta de lemn. Aveam o noapte de recuperat.

Prima trasatura a venit imediat dupa ce s-a intunecat, iar apoi, in cele 4 zile petrecute acolo am mai avut foarte multe. Din pacate, am am reusit sa scoatem poate 20% din pestii pe care i-am avut in carlige, in principal din cauza faptului ca in urma cu 10 ani nu eram deloc pregatiti pentru un astfel de pescuit dificil. In general, am adus in minciog crapii mici, iar cei seriosi ne-au spus la revedere dupa copacii scufundati, 16 kg fiind trofeul partidei.

Imi amintesc ca ne-am facut inaintasi din firele Amnesia de 0,45 mm pe care le aveam in truse pentru legat carlige si ca am apelat la carlige de 1, cele mai solide din dotare. Am legat lansetele cu sfoara de ponton, pentru ca trasaturile erau de o violenta rar intalanita. De altfel, unguroaica de care va spuneam la inceput ne-a avertizat sa avem grija in acest sens pentru ca pe fundul lacului se afla multe rod pod – uri cu tot cu lansete.

Am avut trasaturi la 3-4 metri adancime, dar si la 9-10 metri. La apa mai adanca nu am avut curaj sa incercam. Trasaturilre veneau de langa trunchiul vreunui copac, iar apoi, indiferent de tehnica adoptata (firul tensionat, firul slab, etc) totul tinea de directia pe care o alegea pestele. Daca o lua sprea mal, adica in spatele pomilor cu firul in crengi, crapul era pierdut, iar daca pleca spre larg, in zona libera cu apa adanca, ajungea in barca. Evident, cei mari se bagau in agatatura…

Au trecut zece ani de atunci si imi amintesc de prima partida la Ecsed cu o enorma placere. A fost pentru mine si Tataie o baie de andrenalina, pe care nu o mai traisem pana atunci. In mod cert daca am fi pescuit cu echipamentul si cunostintele de acum am fi scos crapi mai multi si mai mari, dar asta nici nu mai conteaza. Am fost primii romani pe un lac devenit ulterior celebru in Europa, acolo unde rezervarile se fac acum cu un an inainte, pentru ca standurile sunt ocupate din aprilie pana in decembrie. Imi amintesc ca in toamna lui 2005 pe tot lacul erau numai doua locuri ocupate, noi si pescarul venit de la Budapesta de care va povesteam la inceput…

Apropo, cautand in folderul cu pozele de atunci am gasit si una cu el. Poate il recunoaste cineva…

The post Primii romani la Ecsed appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

O intrebare devenita deja clasica in randul pescarilor de crap. O dilema pe care PVTV si-a propus s-o rezolve chiar pe Moara Vlasiei 2, probabil lacul cu cea mai mare densitate de peste din Romania. Sorin „Soare” Ionescu si Claudiu „Claumar” Popa s-au intrecut, cu cate doua lansete fiecare, pe cele doua stiluri. „Soare”, cel care a pescuit cu naditoare si boabe de plastic pe firele de par nu i-a dat initial nicio sansa lui „Claumar”, cel care a adoptat stilul boilies.

Vedeti ce a iesit numai la PVTV, in filmul intregii partide, film pe care il puteti urmari zilele acestea la PVTV si din care am selectat cateva imagini.

The post Porumb sau boilies? appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Lucrurile nu sunt asa de simple .

In primul rand, ca sa spunem ca o nada nu este buna, trebuie sa o cunoasteam foarte bine, cum functioneaza, sa o testam in mai multe partide si mai presus de asta, sa avem rabdare.

Eu cred in continuare ca o nada buna, folosita gresit are toate sansele sa nu dea nici un rezultat. Pe de alta parte o nada mediocra intr-un loc bun si folosita de un pescar iscusit are sanse sa ne creeze surprize si poate dintre cele cu 2 cifre.

Cel mai important lucru este sa intelegi nada, sa stii cum lucreaza sa iti dai seama cat ii ia sa isi faca efectul, astfel incat sa iti dai seama daca pescuiesti intr-un loc bun sau nu.

Din momentul in care intelegi  nada si stii cum lucreaza, increderea in nada este cruciala.

De multe ori, pe baltile pe care pescuiesc vad pescari care schimba nada, momeala, trec de la boilies la porumb si invers in decurs de o ora. Nici una din nadele astea nu va putea sa isi faca efectul.

Rar mi-a fost dat sa vad un pescar care recunoaste si accepta  ca a gresit, ca nu a pescuit in locul in care trebuia si ca nu a folosit nada potrivita acelui loc si a perioadei in care a pescuit. De cele mai multe ori factorii externi sunt responsabili pentru esec,  dar asta este alt subiect.

Trebuie sa intelegem ca principala caracteristica a pescarului de crap este rabdarea,  pe langa asta el trebuie sa fie convins ca montura este in locul potrivit si ca nada adecvata acelui moment si loc, asteapta crapi pofticiosi.

Pimul pescar nerabdator pe care l-am intalnit, care nici macar nu stia ce insemna increderea in nada am fost eu, drept urmare am avut niste esecuri rasunatoare pentru simplul motiv ca nu aveam rabdare si pentru ca nu aveam incredere in nada folosita.

Poate nu sunt singurul, dar in momentul in care am inceput sa pescuiesc cu boiliesuri nu aveam nici cea mai mica urma de incredere in ele. Faceam parte din categoria de pescari care construiau teoria conspiratiei impotriva acestei momeli extratereste, avand ca argument ca porumbul va fi intodeauna rege si va prinde mereu crap, maxima care nu e neaparat falsa.

Parca abia asteptam sa fiu “inselat” ca si cum as fi avut o aventura de o noapte cu noua nada minune, si dimineata nici macar nu imi mai stia numele. In mintea mea asta s-a si intamplat…dar aparentele inseala.

Dar documentandu-ma, intelegand aceasta nada, complexitatea ei si nu in ultimul rand superioritatea ei, am inceput sa cladesc o relatie cu ea. Am inceput sa ne intelegem, sa ne toleram, sa ne indragim, sa ne iertam iesirile neproductive si mai presus de atat sa ne castigam increderea unul in altul.

Nu voi putea uita niciodata primul meu crap prins la boilies, primul semn de incredere aratat de boiliesurile mele, intr-o partida in care crapii veneau des, dar nu depaseau 4 kg.

Am pescuit in acea partida cu doua lansete pe porumb si mixuri de cereale si cu celelalte doua pe bile. De acasa m-am convins, ca voi avea rabdare cu acele lansete si le voi lasa sa isi faca efectul.

Si ca si cum ar fi vrut sa imi spuna ca “bine ai facut, daca ai incredere in mine, te rasplatesc”, mi-a adus un frumos crap de aprox 7 kg;. Poate nu e mult dar pentru mine a fost un success enorm.

Asa ne-am cunoscut si de atunci formam un cuplu de nedespartit.

Este crucial sa intelgem o nada, este crucial, pot sa spun, sa avem nereusite pentru ca ele ne arata drumul catre marile capturii si catre partidele de neuitat.

In momentul in care avem incredere in nada, nu ne putem pune problema decat a locului si a strategiei.

ATENTIE!!! nada trebuie sa fie corelata cu momentul in care pescuim, locul pe care pescuim si lacul pe care pescuim, in functie de acestea alegem nada potrivita.

Cunoasteti-va nada pe care o folositi, testati-o, gresiti si creati-va propria relatie cu ea si nu aveti cum sa nu castigati.

Fir intins si fum in frane.

Autor: Will

The post Increderea in nada appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.