Este primavara afara, s-a incalzit si pestii devin din ce in ce mai activi. Este momentul sa mergem la pescuit, dupa o iarna in care ne-am facut atat de multe planuri. Pestele vizat este cleanul si nu oricum, ci pescuit la musca artificiala.

Progresul stiintei aduce noutati an de an, atat lansetele, mulinetele si firele, cat si momelile artificiale sunt intr-o continua evolutie. Totusi, pescarii cu experienta stiu ca nu sculele prind pestele, ci maiestria cu care este prezentata momeala. Si unde putem spune ca exista mai multa dibacie in plasarea artificialei in zona de atac a pestelui decat in pescuitul la musca artificiala?

Avem deci o lanseta dotata, cu mulineta, snur si tot tacamul, avem si mustele in care ne-am pus atatea sperante, ramane doar sa ne hotaram unde vom pescui. Functie de timp, putem opta pentru rau sau pentru lac, sau pentru o partida din barca.

Cleanul este un  peste curios si foarte lacom, iar porecla ca ar avea 1000 de ochi sau un ochi in fiecare solz ne dezvaluie ca este un peste temator si sperios. Galagia si zgomotele in general il pun imediat pe fuga, asa ca trebuie sa avem grija mare cum si pe unde calcam, deoarece malurile sunt intesate de peturi din satele riverane baltilor si raurilor. Totusi, cu putina atentie, ne putem apropia mai mult de peste, atat cat este necesar pentru a putea oferi momeala intr-un mod cat mai natural.

Mustele artificiale fac obiectul multor discutii si chiar dispute, insa pestii sunt cei care vor face testul final. Se spune ca nu exista musca care nu prinde peste, ci doar musca incorect pescuita. Cu toate acestea, muscarii au gasit variante de succes, ale unor modele consacrate. Peste tot pe internet circula retete cu muste de clean, pastrav, lipan, ori alte specii insectivore, modele ce si-au dovedit in timp eficienta.

Agresiv dar sperios, pe langa negru si rosu, prefera muste in culori stridente, de multe ori cu irizatii metalice, de dimensiuni mari, asemanatoare insectelor ce-i cad prada, dar si muste fine, in culori sterse, modele de succes pe ape limpezi ori in zile de canicula.

Asa ca din trusa muscarului de clean nu trebuie sa lipseasca mustele uscate, care sunt foarte eficiente pe lac si rauri mici, dar nici udele mari si nimfele, ce dau randament mai mult pe rauri crescute, cand pestii se hranesc la adancime. Restul tine de dibacia muscarului, momentul din zi ales si mai ales, locatia.

Insistati cu muste simple, de cele mai multe ori, mustele simple dau cel mai bun rezultat, cunoasterea malurilor, a structurilor submerse, a obiceiurilor si mai ales a comportamentului pestelui sunt cheia spre succes.

Autor: Florin Ghimisliu – Pitesti – mai multe articole si discutii despre pescuit la musca artificiala gasiti pe www.ghimi.com

The post Primavara, cleanul si mustele artificiale appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Open Buda 2011
Din cauza accesului greu la locul de concurs, cativa participanti au intarziat la startul primei manse. S-a putut accesa zona superioara numai cu masinile cu garda mai inalta, din cauza urmelor din noroiul acumulat in urma ploilor recente de la masinile ce cara permanent lemne. Dar, ca adevarati competitori, din momentul in care au ajuns la rau, s-a intrat direct in stand si s-a pescuit, unii dintre acestia chiar cu rezultate bune, desi din doua ore si jumatate cat erau mansele, ei au pescuit ceva mai mult de o ora.
Raul este foarte frumos si totodata foarte greu, cu zone in care alpinismul trebuie sa fie o calitate. Pestii, atenti la orice miscare, au fost destul de selectivi, iar apa limpede a facut apropierea greoaie. S-a pescuit de-a busilea, cu prezentari de finete, concurentii folosind tot arsenalul de muste si echipament pentru a captura sportiv pastravii salbatici ai acestui parau important din Fagaras.

In cea de-a doua zi de concurs, a fost un adevarat tur de forta. S-au desfasurat trei manse de cate doua ore, cu pauza de masa, deplasare si odihna de cate o ora si jumatate. Intre manse toti concurentii s-au regrupat intre cele doua sectoare de concurs pentru repartizarea pentru mansa urmatoare. Bineinteles ca fiecare a prins mai putin decat ar fi putut daca… si a ratat cel mai mare pastrav vazut prin preajma. Deh… de-ale concursurilor cu pescari.

Seara s-au facut clasamentele. Fiecare spera ca duminica sa-si castige mansa iar ceilalti sa fie gherlisti cu acte in regula.
Dar… In timpul noptii a inceput sa ploua. Din cauza vijeliilor de saptamana trecuta drumul si versantii au fost ravasiti, arbori au cazut sau erau in pericol sa cada peste drum. De comun acord s-a stabilit ca ultimele doua manse sa se desfasoare pe Raul Capra. Dar, cand concurentii au ajuns acolo, apa era „cafea cu lapte”. Totusi, sperante existau. Organizatorii s-au oprit in cateva locuri in care apa era cat de cat abordabila. In sfarsit s-au facut standurile si a inceput mansa a cincea. Dar, marii intreprinzatori in ale energiei din Romania au sapat in albia raului pentru a introduce un tunel din tuburi otel, care fura apa naturii.

Din pacate acestia distrug un rau care atragea mii de turisti an de an, fie ei grataristi, ori pescari, un rau renumit prin Transfagarasanul ce-l insoteste inca de la izvoare, un rau care alimenteaza cu apa Bucurestiul si din care animalele isi duc viata. S-a incercat amenajarea standurilor printre tronsoanele sapate, dar a fost imposibil, canalele, digurile si exavatoarele din rau formau ceea ce se poate numi un adevarat cosmar pentru orice iubitor de natura. Asa ceva se poate intampla doar in Romania.

Concursul s-a oprit cu doar patru manse din sase programate. Toate planurile s-au naruit in fata naturii dure si a agresivitatii omului care distruge o frumusete de rau, cu tot ce inseamna el, flora si fauna.

Povestea nu se termina aici, urmeaza si cel de-al doilea parau care alimenteaza lacul de acumulare Vidraru, paraul vecin Buda. Pentru cativa kilowati va disparea inca o perla a muntilor nostri. Trist, foarte trist, dar adevarat. Oare ce se poate face?

Protestul nostru s-a materializat prin a pescui prin tuburile care ne vor rapi apa. Am pescuit pe marginea drumului, pe acostament, acolo fiind singurele locuri in care buldozerele si excavatoarele manuite de niste minti rupte de realitate, din birourile lor cu imagini superbe pe pereti, importate cine-stie de unde, fac uitat rau dupa rau, fara nici un pic de mila sau constiinta. Am incercat sa ne amagim facand haz de necaz, dar cu totii stim ca raul nostru nu va mai exista. I-am facut chiar si o diploma si ne-am abtinut de la momentul de reculegere, sperand ca poate, cine stie, raul nostru va mai curge printre bolovani si ne va oferi mult doritele clipe atat de placute.
Pana acum, raurile acestea au fost aici de cand lumea. Adio Capra, Adio Buda, Adio Romania pitoreasca… nepotilor nostri o sa le spunem intr-o zi: pe aici trecea candva un rau.

Text si fotografie – Florin GHIMI Ghimisliu – www.ghimi.com

The post Candva pe-aici trecea un rau appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.