…asa as rezuma ziua de azi, dupa o dimineata plicticoasa de stat pe net.

14 februarie, ultima zi in care meteorologii ne anunta ca vom mai vedea soarele, pentru o perioada de 6-7 zile. Asa ca ma hotarasc rapid sa ies la un pescuit pe Dambovita. Ma smulg cu greu din fata calculatorului si imi tarasc fizicul greoi de mamut prin casa cautand sa imi incropesc rapid o trusa de silicoane. Decis sa imi testez noua achizitie, o lanseta Sirrus Centurion de 8’0” cu o putere de aruncare intre ½ si 1 ½ oz, asta in traducere romaneasca ar suna cam asa: – lanseta de 2,4 metri cu putere de aruncare intre 14-42 grame. Arunc in graba cateva silicoane si niste jiguri in buzunarul gentii, insfac lanseta cu mulineta montata pe ea si ma avant pe treptele casei spre masina, cu viteza melcului turbat. Reusesc sa pornesc jucaria si astept politicos sa imi dea voie sa plec de pe loc ”daca nu se incalzeste nu pleaca nici taiata cu toporul “. Pornesc prin traficul infernal din capitala si ma indrept spre cheiul Dambovitei. Locul unde pescuiesc este la maxim un kilometru de casa mea. Cred ca daca as merge pe jos as ajunge mai repede. Coloanele infernale de la semafoare ma fac sa parcurg kilometrul in cel putin 20 de minute. Oricum ajung in locul vizat si incep sa tatonez o zona cu agataturi si cu apa destul de adanca. Nu apuc sa lansez de doua-trei ori ca vad firul slabindu-se putin si intep instant. Noua lanseta se incovoaie usor si firul incepe sa o ia intr-o parte destul de rapid. Drilul dureaza putin si langa mal constat ca am de-a face cu un salau cam la un kil jumate. Il salt pe mal si il “blatuiesc” in viteza sa nu am “musafiri”, dupa care imi continui pescuitul. Nu trec 20 de minute si apare claxonandu-ma si bunul meu prieten Mircea, pe care il rog sa imi faca o fotografie cu infractorul dungat.

Pescuim impreuna inca 20-30 de minute, dupa care Mircea se hotaraste sa mearga intr-un loc nou sa il incerce. Pleaca si ma vad iar singur si liber sa imi fac de cap. Ma deplasez cam 200 de metri intr-un loc unde stiam ca sunt pe fundul canalului sunt niste betoane pline de colonii de scoici. In spatele meu soferii nervosi care stau in coloana de zeci de minute din cauza semaforului care nu functioneaza, s-au pus pe claxonat formand parca o simfonie stradala. Sunt unii mai spirituali care deschid geamul si ne mai arunca in zeflemea un “BAFTA !”, la care nu pot sa nu ii raspund politicos: “si mamei tele la fel”. Ma concentrez iar la pescuit si pun un grub mic chartroz cu gliter cu un jig de 5 grame dupa care lansez in zona obstacolelor. Dupa cateva lanseuri simt o mica tensiune in fir si intep brusc. Firul incepe sa danseze nervos si in scurt timp aduc langa mal baboiul nervos. Mirare mare! In loc sa fie un biban sau un salau este o frumusete de caras de peste un kilogram intepat chiar de langa gura. Se pare ca vroia sa fure grubul si sa il faca cadou prietenului ei ( ei, ca era o ea ) probabil azi de sf. Valentin. O ajut sa se catere pe mal si o adapostesc de soare in geanta mea incapatoare si calduroasa.

Cum pescuiam eu mai cu foc ma trezesc in spatele meu cu un veteran al Dambovitei, un pescar inrait, dotat cu o rabdare de fier, cu numele de scena Robert. Cum ne cunoasteam destul de bine incepem sa pescuim umar la umar si sa depanam amintiri din sezonul trecut. Intre doua capturi virtuale din povestirile noastre vad in fir o piscatura pe care o amendez fara drept de apel. Dril frumos la capatul caruia Robert scoate cu nedespartita lui gafa un salau frumos de peste doua kilograme. Il rog sa imi faca cateva poze cu carasul si cu salaul abia scos. Cum faceam poze cu baboii, in dreptul nostru opreste un jeep la volanul caruia se afla o frumoasa doamna si care spre surprinderea noastra ne ureaza: Fir intins ! Ii multumim politicos si ne continuam treaba. Odata terminata partida foto ne dam seama ca timpul acordat pescuitului pe aceasta zi, este aproape de sfarsit. Cu ochii la ceas mai fac cateva lanseuri si decid sa inchei aceasta partida care in acest moment implinea frumoasa varsta de 2 ore.

In incheiere sa spun!… folositi timpul la maxim si nu va dati in laturi sa iesiti la pescuit chiar daca aveti libere fie si numai doua ore. Nu se stie niciodata de unde sare “iepurele”, oricum ar fi el, cu dinti, coada sau dungi.

The post 1 kilometru, 2 ore si 3 pesti appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

In sfarsit, zilele acestea, ale Bobotezii, primim semne ca suntem in plin sezon hibernal. Temperaturile au scazut simtitor si aici mai la campie, semn ca e posibil ca si apele sa se inchida in stransoarea ghetii. Au mai fost incercari timide de inghet insa ce se intarea noaptea, devenea lichid ziua de dupa. In alte zone ale tarii gheata a pus stapanire de multa vreme, ademenind cei mai inversunati pescari, cei de copca. La copca e delicat, e delicat pentru ca accidentele apar mai mereu, fie ca vorbim de degeraturi, de raceli, de gheata sparta. Pentru ca partida de pescuit la copca, si asa de scurta durata, sa nu se transforme in tragedie, aveti mare grija atunci cand iesiti pe gheata. Copca darnica!

Pericole
Multi pescari se avanta pe gheata cand grosimea acesteia este de numai 6-7 centimetri, dar grosimea ideala recomandata este de peste 10 centimetri. O „pojghita” de gheata cu grosimea de 30 de centimetri poate sustine greutatea unei masini. Cu toate acestea trebuie sa avem grija deosebita deoarece pe lacurile sau raurile unde curentii de apa sunt destul de puternici, stratul de gheata poate forma zone in care acesta poate fi considerabil mai mic decat media.

Concursuri de mare anvergura 

In Michigan USA se desfasoara anual competitiile „Tip-up Town” care aduna 40.000 de oameni pe lacul Houghton. Printre activitati se numara si pescuitul la copca, sculptura in gheata, artificii etc.
De asemenea in Minnesota, pe lacul Forest, se desfasoara unul dintre cele mai mari concursuri de pescuit la copca cu premii de peste 175.000 de dolari.

Cel mai mare concurs de pescuit din lume se desfasoara in fiecare an in Ianuarie pe lacul Gull in Minnesota. Concursul aduna la start peste 15.000 de pescari folosind peste 20.000 de gauri in gheata.

In lacul Hwacheon din Corea de Sud  are loc un festival de pescuit la copca care atrage peste 1 milion de vizitatori si cateva mii de participanti in fiecare an.

Din invataturile lui Vijelie

„Bagam marmusca si observam cu atentie daca existau in copca diferente de adancime sau curent lateral ori mici miscari nefiresti pentru o apa statatoare… miscarile ne-ar fi dus imediat  cu gandul la o gramada de pesti care se misca usor. Este foarte important cum sondam si cum facem apa. Marmusca trebuie sa stea pe fundul apei si pluta ne poate „spune” foarte usor prin pozitia ei inclinata ca aceasta a ajuns pe substrat. Eu de cele mai multe ori folosesc o pluta de 0,1-0,2 grame, chiar daca dandineta sau marmusca are 3-5 grame.

The post Se face de copca appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.