Traim in Romania si asta ne face circumspecți. Zic asta pentru ca pana si datele statistice trebuie privite cu o marja nu numai de eroare, ci si de credibilitate. Sondajul IMAS prezentat vinerea trecuta are fara indoiala si un astfel de aspect. Neincrederea pe care multi dintre noi o avem vis a vis de sondaje se trage cu siguranta din circoteca lansata de tot felul de estimari pre-electorale, studii platite bineinteles de un partid sau de altul pentru a manipula opinia publica si in final preferintele la urne ale alegatorilor. IMAS este si el legat de contestari politice ce fac trimitere directa la un partizanat de stanga al directorului sau, o personalitate lansata in principala formatiune civica de dreapta a anilor ’90. Nu ar trebui sa ne mire acest lucru, deoarece in capitalism marketingul scuza mijloacele. Datele pe care discutam  – si care au marele merit de a alcatui primul sondaj care incearca sa clarifice pescuitul atat ca aspect economic, cat si social – sunt parte a acestei teme capitaliste. Institutul care a realizat studiul este de Marketing si mai apoi de Sondaj. Ei bine, studiul cu pricina este comandat de Victor Tarus, proprietarul, redactorul, directorul de marketing si publisherul Pescar Modern.

Nu am discutat aceasta problema saptamana trecuta deoarece as fi alterat miezul problemei. IMAS face astfel de studii pe baze stiintifice si are cu siguranta un personal calificat atat pentru realizarea chestionarelor, cat si pentru colectarea si interpretarea datelor. Cu aceeasi siguranta acest institut nu-si pune in joc credibilitatea umbland la cifre privind, sa zicem, procentul pescarilor cuprinsi in anumite categorii de varste care merg o data pe luna la pescuit. Nu merita sa manipulezi datele unui sondaj din zona pescuitului sportiv, mizele adevarate pentru care merita sa-ti risti credibilitatea raman inevitabil in zona politicului. Spun toate acestea pentru ca mi se pare mai important sa stim pe unde ne situam ca numar de pescari, educatie, provenienta, varsta si putere financiara, decat sa purtam o discutie pe marginea faptului ca o revista ca Pescar Modern nu are date de tiraj si de vanzare pe BRAT si nici studiu SNA. In schimb a fost mai simplu sa-si comande un studiu IMAS din care sa reiasa ca este la vreo trei mii de reviste vandute fata de prima pozitie in aceasta nisa. Clientul nostru, stapanul nostru! Asta si in virtutea amicitiei pe care venerabilul Victor Tarus declara ca o impartaseste cu directorul IMAS. Cum acest aspect chiar ca nu mai intereseaza astazi pe nimeni, nici macar pe eventualii clienti de publicitate ai revistei amintite, cred ca mai important este sa avem incredere in restul datelor pe care studiul le dezvaluie si care ar trebui sa ii preocupe atat pe importatorii si producatorii de echipamente, cat si pe politicieni. Din acest punct de vedere initiativa lui Victor Tarus de a avea un studiu IMAS nu poate fi decat laudabila.

Iata asadar conform studiului IMAS, realizat pe un esantion reprezentativ la nivel national, 5 milioane de practicanti ai acestui sport. O suma care, convertita in voturi, da fiori oricarui candidat la un post de senator sau deputat. O suma care da dimensiune palpabila pietei halieutice pentru orice importator de scule, pentru orice producator autohton de echipament de pescuit. Suntem 5 milioane si asta ar trebui sa ne dea increderea ca avem puterea sa schimbam ceva. Evident ca exista acel +/- 3% eroare, poate suntem ceva mai putini, dar oricare ar fi aceasta cifra si reprezentam un segment important al societatii civile care ar trebui sa-si apere interesele. Suntem milioane de consumatori, motorul unui segment economic deloc de negljat.  De echipamente, de carburanti, de servicii, de bere si mai spuneti voi de ce. Suntem realisti, nu este vorba despre consumatori inraiti, caci 40% dintre ei au mers la pescuit ultima oara acum mai mult de un an,12% acum un an si 7% acum 6 luni. Totusi 21% dintre intervievati au mers la pescuit ultima data acum trei luni, 13% acum o luna si 7% acum o saptamana. Cele trei segmente active fac impreuna 41%, ceea ce inseamna putin peste 2 milioane, o suma insemnata atat pentru cei care au un bussines in zona ofertei de servicii (in special ape private, dar si hoteluri, pensiuni si restaurante), cat si a comertului cu echipamente de pescuit. Din cei 2 milioane de pescari care conteaza in zona consumului putem extrage acel 7% ce reprezinta subiectii ce au declarat ca au mers la un concurs de pescuit – 4% in postura de concurenti si 3% ca spectatori. Desi foarte mic, procentajul acesta al pescuitului de competitie reprezinta un segment important al pescuitului sportiv/recreativ deoarece aici se formeaza campioni, aici veti intalni cei mai pasionati pescari, cele mai performante echipamente si tehnici de pescuit. Intr-un cuvant formatorii de opinie, modelele, asa cum se intampla in fiecare sport serios, de la automobilism la fotbal.

Probabil ca cele mai interesante date ale studiului sunt totusi cele cu valoare sociala. Din totalul subiectilor intervievati au raspuns afirmativ la intrebarea “Ati fost vreo data la pescuit?” 38% dintre barbati si – atentie! – 12,4% dintre femei. Iata ca pescuitul nu este un sport eminamente masculin asa cum credeam. Stam inca bine la varsta participantilor la aceasta activitate sportiv/recreativa pentru ca avem 32,3% incadrati in grupa 18-29 ani si 36,2 % in grupa 30 – 44 ani, cu toate ca ar fi trebuit ca in prima grupa sa fie cei mai multi pescari. Din pacate studiul a omis sa includa in esantion si tineri sub 18 ani, un segment vital pentru viitorul pescuitului cu undita si lanseta. Lipsa de interes este de neexplicat, atat pentru realizatorul sondajului, cat si pentru cel care l-a comandat. In fine, avem mai putini pescari (21,2%) in segmentul 45 – 59 ani si chiar mai putini peste 60 de ani (10,5%), lucru explicabil prin scaderea puterii financiare si a mobilitatii odata cu varsta. Cei mai multi pescari se pare ca se afla in Bucuresti (37,2%), pe locul doi vine Muntenia (26,8%), apoi Moldova (21,7%) si Transilvania (21,5%). Dintre acestia cei mai multi (33%) au venituri nedeclarate, 25,3% venituri peste 750 lei, 24,5% venituri intre 500 si 750 lei, 22,1% intre 285 si 500 lei si 19,7% cu un venit mai mic de 285 lei.

Scaderea liniara a numarului de pescari este direct proportionala cu valoarea venitului, ceea ce demonstreaza ca stereotipia culturala romaneasca ce aseaza pescarul in tiparul unui personaj sarac, a unui pierde vara, a calicului satului, este de mult depasita. Ca educatie, predomina in randul celor care au mers la pescuit persoane cu studii superioare (33,8%), urmati de cei cu liceu si scoala postliceala (32,7%). Mai departe 23,4% au scoala profesionala sau treapta I de liceu si doar 11,3% au sub 8 clase primare. Inca o data, opinia publica ar trebui sa-si reformuleze imaginea distorsionata pe care o are despre pescuit, drept o ocupatie lipsita de importanta, de cele mai multe ori o pierdere de vreme, caracteristica celor fara educatie. Aici cred ca de vina sunt si vectorii media cei mai importanti, si ma refer aici la televiziunile care, atunci cand nu prezinta la stiri oameni morti, accidente, crime si violuri, mai dau si cate ceva despre pescuit cu pescari parca alesi special sa fie monosilabici, usor luati de la alcool, imbracati in salopeta de gunoier si tavaliti prin namol. Comentariile care insotesc imaginile, fie ca este vorba despre un somn prins probabil la  pripon sau plasa, fie despre gratare cu mici la malul apei, sunt inevitabil la misto. Si nu sunt convins ca asta le creste neaparat ratingul televiziunilor cu pricina.

The post Pescuitul printre cifre II appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Iata ca minunea s-a intamplat! Am asteptat 22 de ani sa avem un studiu statistic specializat care sa faca putina lumina in lumea pescuitului sportiv/recreativ. IMAS a finalizat un astfel de studiu in perioada 9 – 17 noiembrie 2011, pe un esantion multistadial si realizat in 189 de puncte de esantionare din 91 de localitati. Marimea esantionului a fost de 1041 de persoane, eroarea maxima de esantionare fiind de +/- 3%. Intrebati daca merg la pescuit, un procent de 25% au raspuns afirmativ, ceea ce inseamna ca – cel putin teoretic – din 20 de milioane de romani, 5 milioane umbla dupa baboi. Evident ca este vorba despre 5 milioane de romani – barbati, femei, copii, batrani – care au fost cel putin o data in viata la peste… Sa nu va inchipuiti ca avem de a face cu pescari ce ajung pe apa saptamanal.

Acum putem desena profilul pescarului majoritar. Pescuieste de cel mult 2 – 3 ori pe an, numai in ape publice, cu undita, fara a plati taxa ANPA. El nu este membru al unei asociatii, nu cumpara reviste si nici nu le citeste atunci cand da de ele. In schimb se uita la TV, la emisiunile de pescuit. Are undeva pana in 8 clase primare, uneori ceva peste, ceva de genul prima treapta de liceu. In top 5 al notorietatii firmelor de echipament de pescuit se afla pentru acest pescar pe primul loc Baracuda, urmata de Cormoran, apoi in ordine de Mustad si Shakespeare. Cele mai multe produse cumparate de acest pescar pentru a-si completa trusa sunt produse de Mustad (probabil cele mai populare carlige din Romania), apoi de Cormoran si de Baracuda. Pescarul majoritar cheltuieste anual pentru nada si momeli sub 200 lei. Mai cheltuieste alti 200 lei pentru echipamente de pescuit si inca 200 lei pentru deplasarea la apele pe unde pescuieste. O caracterizare fugara a acestui pescar ar construi o imagine de familie iesita pe malul apei, cu lansete si undite multe, cu gratar, mici si patura.

Sa vedem insa cam cum arata pescarul ceva mai pasionat, cel care merge mai des la pescuit si care se straduie sasi mareasca bugetul destinat acestei activitati. In linii mari pescarii prefera apele publice (49%) si doar 23,7% pescuiesc pe ape private. In fine 27,1% merg pe ambele tipuri de ape. Dintre ei doar 12,1% isi vizeaza permisul si doar 6,1 s-au afiliat unei asociatii. Doar 5% dintre ei cheltuiesc intre 200 si 900 lei anual pentru nada si momeli, 4,1% cheltuiesc o suma situata in aceasta marja pentru deplasari si un alt 5% se incadreaza intre 200 si 900 lei pentru a-si achizitiona echipamente. Este evident ca in acest procent de 5% sunt inclusi pescarii dedicati, hotarati sa consume timp si bani pentru pasiunea lor, cu varste cuprinse intre 45 si 59 de ani. Foarte probabil sa se incadreaze in grupa celor care merg cel putin o data pe luna la pescuit, care locuiesc in orase mijlocii ale Munteniei, cu un venit lunar de 750 lei si care au un statut social mediu. Poate o sa va para bizar, dar in aceasta grupa se incadreaza atat barbati, cat si femei, in procentaje sensibil egale. Cei mai multi barbati au ca studii 8 clase, in timp ce femeile sunt ceva mai scolite, marea lor majoritate avand liceul. Ei reprezinta cel mai activ segment, atat ca prezenta pe site-uri, forumuri pescaresti, fiind si cei mai buni clienti ai dealerilor de echipamente de pescuit.

Daca ne uitam mai atent la chestionar, vom afla ca din totalul pescarilor (cei 25% din esantion) doar 4% dintre acestia sunt interesati de pescuitul de competitie, cifra ce este fara indoiala inclusa in cele 5% care reprezinta nucleul, hard core-ul pescuitului sportiv din Romania. Mai exact spus, 25.000. Numai ca cifrele BRAT din ultimii ani ne indica un maxim la revistele pescaresti de 13.000 de exemplare vandute, in timp ce interesul pentru pescuitul de competitie nu pare sa depaseasca 2000 de competitori pentru toate stilurile cumulate (spinning, fly, stationar si crap). Ceea ce inseamna ca suntem inca mult sub potential.

Sa-i vedem insa si pe cei care merg cam o data pe saptamana la pescuit. Sunt in marea majoritate barbati cu varste cuprinse intre 30 si 44 de ani, provin din mediul rural al Munteniei si au un venit mediu de sub 290 lei. Cu studiile nu stau rau, au liceul, in schimb au un statut mediu scazut. Este foarte probabil vorba despre pescuitul de subzistenta in care se incadreaza profilul pescarului care pescuieste cu undita si lanseta.

Un pescar pasionat devine o rotita intr-un angrenaj economic care produce in zilele noastre – si in tari care au inteles importanta acestei activitati – sume cu multe zerouri. S-a mai observat ca apetenta acestui pescar pentru informatie este proportionala cu educatia sa si rimeaza cu bugetele pe care le aloca echipamentelor de pescuit. In ceea ce priveste canalele de informatie, se observa o scadere a ponderei presei scrise, doar 18% dintre cei chestionati raspunzand afirmativ la intrebarea „Cititi reviste de pescuit?”. Este cu siguranta vorba despre o reorientare datorata Internetului si posibilitatii de a obtine informatii gratuit pe siteuri si forumuri pescaresti. O alta observatie este ca televiziunea joaca un rol important in formarea acestei piete in care 59% dintre pescari urmaresc emisiunile posturilor TV dedicate pescuitului. Nu pot incheia aceasta succinta prezentare a studiului IMAS fara a prezenta mai pe larg topul notorietatii brandurilor producatoare:

1. Baracuda
2. Cormoran
3. Mustad
4. Shakespeare
5. DAM
6. Shimano
7. Carbotex
8. Kamasaki
9. Okuma
10. Energofish
11. Rapala
12. Mitchell

Pe ultimele locuri, in ceea ce priveste notorietatea printre pescarii romani sunt producatori ca Sakura, Ryobi si Tubertini.

Iata si primele branduri clasate in topul vanzarilor din Romania, asa cum reiese din studiul cu pricina:

1. Mustad
2. Cormoran
3. Baracuda
4. Shakespeare
5. DAM
6. Carbotex
7. Shimano
8. Daiwa

Voi reveni si cu alte comentarii saptamana viitoare pe marginea acestui subiect interesant, atat pentru pescari, cat si pentru cei angrenati economic in acest segment al activitatilor recreative.

The post Pescuitul printre cifre appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.