De data aceasta, tortillas sunt umplute cu șalău și somn african, legume proaspete și o aromă de inspirație mexicană. Poate fi o alegere ideală pentru întâlnirile cu prietenii, atunci când vreți să serviți ceva special, dar rapid de pregătit.

📺 VIDEO – https://youtu.be/Q9LUfkdBgFs 
⏰ 20 august, joi, 21:30
Fishing and Hunting

The post Șalău și somn african cu influență mexicană appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

 Momentul 1 – Natura

 … Iar la unirea dintre ape

Cu cerul care nu mai vrea

Să poarte-n sine mai departe

Lumina zilei obosite,

Plecată înspre bezna grea,

Culori fantastice-s unite…

ˮ … Nuferi stingheri ne răsăreau, ici-colo, în cale, lebede grațioase ne salutau prietenos, pelicanii filosofau gravi mai deoparte… Dar minunea adevărată ne-a fost dat a o vedea atunci când am ieșit cu barca în largul primului lac, cel în care se sfârșește canalul care trece pe lângă satul lui nea Vania și pe care trebuia să îl traversăm de-a latul său. Oglinda apei, neatinsă … de tremurul vântului, reflecta din plin prefacerile lumii de sus. Soarele … plutea … și prin ape, iar cerul întreg se desfăcea în culori diferite, de la aramă la galben, trecând prin portocaliu, pierzându-se apoi în albastru. Iar apa arăta tot așa, etalând aceleași nuanțe și culori, părându-ți astfel că pluteai undeva pe granița imaginară dintre două lumi care se priveau față în față. Până și negrele păsări ale cerului se întrezăreau a zbura răsturnat în lumea din ape. Cu adevărat fantastic tablou!…“

(Fragment din volumul Șoapte pe mal – 2024, pag. 114-115)

Momentul 2 – Pescarul

… Pescarul din mine tânjește să iasă

Pe balta cea rece, să nu stea acasă,

Pe balta uitării de sine, a uitării de lume,

Ce peștii flămânzi îi ascunde în spume,

Chemarea-n pescari făcând-o să sune…

 ˮ… Pe malul unei ape străvechi pescuia un pescar. Era acolo unde îi plăcea lui cel mai mult să fie. Era acolo unde se împlinea ca ființă. Pescuia încă de dimineață, dar niciun pește nu dorise să se lase păcălit de momeala sa. Ziua se scurse normal. Soarele răsărise, strălucise, scosese viul din amorțirea nopții, îi rânduise pe toți pe drumurile lor, iar acum tocmai se pregătea să treacă hotarul spre cealaltă parte a lumii. Cristalul apei părea lipsit de viață. Pescarul însă nu dădea semne de supărare sau de neliniște. Privea calm apa cu ochii săi mari și limpezi, mai limpezi parcă decât valul. Poate că apa însăși se născuse din ochii săi. Cine știe?…“

(Fragment din volumul Pescuind – 2022, pag. 196)

Momentul 3 – Pescuitul

… Ce-i acela pescuitul,

Ce-i acela un pescar?

Ce înseamnă deci unditul,

Ce înseamnă undițar?…

ˮ… Nu-i mare golful din mijloc de trestii și nici prea adânc, dar e plin de speranțe. Acela-i tărâmul făgăduinței pentru năluci. Acela-i izvorul din care vrea să se-adape pescarul din mine. Acolo adevărul și visul se-mpletesc, acolo speranța prinde contur când zgârie-n creier vibrarea din fir sau se preface în fum și cenușă, în ceață frivolă mânată de vânt, când mintea încă refuză să creadă, iar ochii privesc în gol, spre adânc, zadarnic cătând să vadă prada ce tocmai s-a dus…“

(Fragment din volumul Cu vorba-n fir – 2020, pag .211)

Momentul 4 – Un zâmbet

ˮ… Cu un pește exemplar

Se tot laudă de-o lună,

Uitând însă să ne spună

Și prețul din galantar…“

ˮ… – Pe el, fraților! strigă atunci, exaltat, Marin.

          Alexandru se sperie rău de tot, se făcu alb la trup și se lăsă să alunece ușor de pe scaun, grăbindu-se apoi a se pitula sub acesta, cu fața lipită de peretele tejghelei, dorind astfel a o apăra de eventualele lovituri care puteau surveni dinspre hoarda ce tocmai năvălea asupra lui.

          Cu Marin și cu Vasili în frunte, oamenii deltei l-au extras pe venetic de sub scaun și, strigând din toate piepturile „URA!“, au început a-l purta cu mândrie, pe umeri, prin încăpere. Cineva luase șalăul de pe masă și îl pusese în brațele pescarului, ca pe un trofeu.

Revenindu-și din spaimă și înțelegând acum cum stau lucrurile, Alexandru își dădu seama că, în acele clipe, pentru prima dată în viața sa, se simțea cu adevărat mândru de faptul că era pescar. Și încă ce pescar! Nici el măcar nu știuse până în seara aceea că era un așa de mare undițar. O aflase atunci. Nu mai conta faptul că lucrurile nu stăteau întocmai așa cum le povestise și le înflorise moș Calistrat, nu mai conta faptul că și rachiul pe care îl băuse în seara aceea avea și el meritele și efectele sale în sentimentele pe care le trăia, nu mai conta… Oricum ar fi fost, cert era doar faptul că Alexandru se simțea cu adevărat fericit în acele momente.

Prin toată agitația care cuprinsese stabilimentul, altfel destul de liniștit, al „Piedicii“, el reuși să îl întrezărească o clipă pe bătrânul Danilovici stând calm pe scaunul său, sorbind calm din pahar și făcându-i complice cu ochiul…“

(Fragment din volumul Două lumi – 2023, pag. 64-65)

Momentul 5 – Întreagă viața mea

Să pescuiesc, să scriu aș vrea,

Înlănțuit de mreaja ta,

Să-ți cânt, natură, imnul tău

Și-n vers să te slăvesc mereu,

Întreagă viața mea.

       ˮ… Aici voi pune punct, dragii mei, povestirilor și relatărilor mele de pe malurile apelor, din sânul naturii și din universul drag al libertății depline pe care îl regăsim ori de câte ori ieșim la pescuit.

          Doresc să vă mulțumesc din inimă tuturor celor care ați avut bunăvoința și răbdarea de a citi rândurile scrise de mine de-a lungul anilor și de a mă însoți, astfel,  în aventurile mele halieutice, și pot doar să trag speranța că acestea v-au plăcut și dumneavoastră, iar dacă nu v-au plăcut, că măcar nu v-au plictisit foarte tare și că nu le-ați găsit a fi prea enervante.

      …

          Vă urez tuturor să gustați mereu doar din bucuriile și din împlinirile vieții, să nu încetați să credeți cu adevărat în idealurile și în visurile voastre, să îl purtați în fiece zi pe Dumnezeu în gând, iubindu-i pe cei dragi inimii voastre, respectându-i pe cei din jurul vostru și să vă lăsați, ori de câte ori aveți ocazia, fermecați de minunățiile naturii!

          Și cu acestea fiind zise, parafrazând titlul unui celebru film de la sfârșitul anilor șaptezeci, vă mai spun doar atât:

„– Adio, dar voi rămâne, de-a pururi, cu voi!“

Cu profund respect,

Dinu-Florin Cîrstean  “

(Fragment din volumul Șapte de inimă pescărească – 2025, pag. 215)

The post Poveștile apelor – Momente (Cântecul de lebădă) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Locația este o destinație de vis pentru pasionații de pescuit la muscă, cu pești uriași, împrejurimi sălbatice și experiențe speciale pe malul apei. Un episod pentru cei care iubesc apele mari, peisajele îndepărtate și pescuitul la muscă plin de adrenalină.

📺 The New Fly Fisher – Sezonul 19, episodul 6
⏰ 18 august, marți, 21:00
Fishing and Hunting

#fishingandhunting #TheNewFlyFisher #NewFlyFisher #flyfishing #ReindeerLake #Saskatchewan #fishing

The post 🎣 The New Fly Fisher – Sezonul 19, episodul 6 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

A vrut să își facă memorabilă aniversarea de 50 de ani vânând un taur bătrân de bivol african. Dacă acest vis s-a împlinit ar trebui să rămână, deocamdată, un secret pentru telespectatori.

Terenuri de vânătoare africane, mari așteptări și prima parte a unei povești speciale de vânătoare ajung pe ecran.

The post 🦌 Viktor Takács – Înapoi în Africa, partea 1 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Nivelul scăzut al apei a creat o situație deosebit de dificilă atât pentru organizatori, cât și pentru echipele participante, dar pescarii nu au renunțat. În ciuda provocărilor, au fost capturați mulți pești-trofeu, făcând ca ediția din acest an a cupei să fie din nou memorabilă.

📺 IX Halcatraz Cup – Levelek
⏰ 17 august, luni, 21:00
Fishing and Hunting

The post 🎣 Cupa Halcatraz IX – Levelek appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

R. R. Tolkien.

În vremurile de demult, în marele port al Mării celei Mari, viețuia și domnea peste toți pescarii lumii cruntul rege Prin-de-Tot.

Regele Prin era un om foarte rău la suflet, fără pic de milă pentru nimeni, nici măcar pentru oamenii lui apropiați, care tremurau ca varga de frică înaintea lui, și ce să mai spunem despre străini sau despre necuvântătoare…

Dar, oricât de mare și de temut era, regele îmbătrânea, iar lucrul acesta îl speria cumplit, așa că într-o dimineață, după o noapte plină de vise întunecate în care moartea îi făcuse semn cu ochiul că-i vremea să plece, el îl chemă de urgență pe unicul său fiu înaintea lui și-i zise:

— Feciorul meu, tu ai crescut de-acuma, iar eu am îmbătrânit și teamă mi-e că mult timp nu o să mai fac umbră mărilor și uscatului și, tocmai de aceea, cuget în aste clipe că a venit vremea să aflu dacă ești vrednic să-mi iei locul pe tron atunci când va fi să trec cu totul în lumea umbrelor. Ascultă-mă bine, dragul meu: în capătul lumii, dincolo de Marea de Cleștar, sălășluiește cel mai frumos pește din câți există și au existat vreodată pe lumea asta, un pește de aur. În fapt, așa îi și zice lumea: Peștele de aur. De multe ori în viața mea am dorit să merg și să-l prind, dar, din păcate, nu am mai apucat a pleca niciodată în acea expediție, deoarece alte și alte treburi importante mi-au tot ieșit în cale de fiecare dată. Se zice că mulți pescari destoinici au tot umblat și au încercat să-l prindă de-a lungul vremii, dar se vede treaba că este mult prea viclean acest pește de aur, căci nimenea nu a putut a-l dovedi. Așadar, dacă îmi vei aduce acest pește, vei domni în locul meu după moartea mea. Așa să fie! Acum pleacă și zeul pescarilor să fie cu tine!

Atunci, feciorul, care avea inima curată și gândirea neprihănită, plin de respect s-a înclinat și i-a pupat mâna tatălui său,  promițându-i că va face tot ce va ști el mai bine numai să-i aducă Peștele de Aur.

          Regele Prin îl privea tăcut și surâdea în sinea lui, căci nu-i spusese băiatului că Peștele de Aur era fermecat și, chiar mort fiind, acesta putea să-i îndeplinească o dorință celui care știa cum să i-o ceară. Iar el știa. Aflase dintr-un vechi manuscris ce incantație anume trebuie să rostească ținând mâna dreaptă pe capul peștelui. Și dorința lui era să nu moară niciodată, ci să trăiască și să domnească de-a pururi. Așa o inimă de hâdă avea deci regele, încât își mințise unicul fiu și era dispus chiar să-l sacrifice pentru interesele lui egoiste.

          Tânărul crai plecă în zori, cu inima strânsă de teamă, dar hotărât să-și îndeplinească datoria față de părinte. Nu era nici slab și nici nepriceput, dar știa bine că tatăl său nu-i dăduse o misiune obișnuită. Când un rege așa de mare ca el îți cere să-i aduci un pește tocmai de la capătul lumii, nu poate fi vorba doar de o simplă încercare. Totuși, feciorul își puse nădejdea în zeul pescarilor și porni la drum, lăsând în urmă portul Mării celei Mari și pescarii care vorbeau în șoaptă despre cruzimea regelui lor.

Drumul spre Marea de Cleștar era lung și primejdios. Mai întâi, tânărul trecu prin Codrul de Alun. Acolo el întâlni un cerb bătrân cu coarnele grele ca două ramuri de stejar, trimis înaintea lui ca sprijin și povățuitor de însuși zeul pescarilor. Cerbul îngenunche în fața sa, știind cine este, și îi vorbi cu glas omenesc, spunându-i că-l va duce în spinare până la Marea de Cleștar.

Pe drum, atunci când au ajuns în Valea Sticlei, o pasăre de foc, cu penele ca jarul și ochii ca doi cărbuni încinși, îl încercă cu triluri vrăjite. Îi puse întrebări, îl ademeni cu cântece, îl mustră cu insulte, dar feciorul nu scoase niciun cuvânt, căci știa de la cerb că orice răspuns i-ar fi adus imediat pierirea. Atunci, de ciudă, pasărea se aprinse într-un vârtej de foc și se prăbuși la pământ, lăsând în urma ei doar ciocul fermecat, pe care băiatul îl băgă degrabă în desaga lui.

Și iată că, după foarte multe zile de mers, ajunseră în cele din urmă la Marea de Cleștar, ale cărei ape erau atât de limpezi, încât puteai vedea până în adâncul lor.

Acolo, cerbul îi spuse tânărului că el trebuie să plece, dar îi dădu un ultim sfat, și anume că Peștele de Aur nu poate fi prins nici cu undița, nici cu năvodul ori harponul, ci doar cu multă înțelepciune, curaj și, mai ales, cu inima curată. Apoi îi arătă o barcă mică, sculptată dintr-un trunchi de copac, și-l îndemnă să pornească pe mare în căutarea prăzii după care venise.

Tânărul îi mulțumi, îl îmbrățișă cu mult drag și își luă la revedere de la cerb, având lacrimi în ochi, căci îl iubea nespus de mult, apoi se urcă hotărât în barcă și vâsli până când apa se făcu atât de adâncă, încât nu i se mai vedea fundul.

În acel moment, din adâncuri, se ridică înaintea lui chiar Peștele de Aur. Era un pește mai mult decât minunat, dar aprig, cu solzii strălucind ca soarele și cu ochii mari, rotunzi, în care se oglindeau curcubeie fantastice. Peștele îl privi lung, ca și cum i-ar fi citit sufletul și gândul, apoi se repezi năvalnic spre dânsul, urlând cu mare grozăvie. Feciorul regelui Prin însă știa exact ce anume trebuie să facă și suflă pe dată în ciocul fermecat al păsării de foc. Când făcu asta, peștele se cutremură cumplit și muri pe loc, iar din trupul lui se desprinse o lumină albă, care se transformă într-o zână.

Zâna era frumoasă ca zorii, cu părul lung și strălucitor, iar ochii ei aveau culoarea mării. Ea îi mulțumi băiatului că l-a ucis pe cruntul Pește de Aur și astfel o eliberase, căci fusese ținută prizonieră de pește vreme de sute de ani.

Privindu-l, zâna simți că inima ei se aprinde, iar feciorul, la rândul lui, știu pe dată că și-a găsit perechea în lume și astfel o dragoste năvalnică s-a născut imediat între dânșii.

Împreună, ei s-au întors la palatul regelui Prin‑de‑Tot. Acesta se bucură, mai ales când văzu Peștele de Aur, dar bucuria i se transformă repede în teamă, deoarece fiul său se întorsese viu și nevătămat acasă, biruind toate relele, îndeplinindu-și cu bine misiunea și, pe deasupra, aducând cu sine și o zână. Era prea isteț, iscusit, prea iubit de zei și prea puternic, iar lucrurile acestea nu-i convneau defel regelui Prin.

Trebuia să scape cât mai repede de fecior, așa că a pus la cale un complot. În noaptea în care acesta trebuia să se însoare cu zâna, regele l-a chemat într-o încăpere retrasă, sub pretextul că vrea să-i dea binecuvântarea sa, și acolo, la adăpostul întunericului, cu o lovitură mișelească de pumnal l-a ucis pe loc și apoi i-a poruncit celei mai credincioase dintre toate slugile sale să arunce trupul băiatului în mare, ca să pară că acesta își găsise sfârșitul într-un accident.

Dar zâna, fiind fermecată, știu care era adevărul și, când văzu trupul iubitului ei adus de valuri la țărm, o cuprinse o durere adâncă și începu să plângă cu amar. După ce îl jeli vreme îndelungată, ea se ridică în zbor deasupra palatului, cu părul fluturând ca o flamură de doliu, și rosti un blestem cum nu s-a mai auzit altul în lume.

Atunci cerul s-a întunecat, marea s-a zbătut, iar regele Prin‑de‑Tot s-a transformat pe loc într-o pasăre neagră și urâtă, cu ciocul lung și ochii haini, aidoma inimii sale. Așa a apărut pe lume cormoranul și, de atunci, el bântuie apele și țărmurile lumii, mereu nesătul și urât de toată lumea, ca un spurcat și blestemat rege al întunericului.

După aceea, zâna, cu inima frântă, a ridicat trupul tânărului și l-a luat în lumea ei, acolo unde zeul pescarilor l-a readus la viață și apoi l-a pus rege peste toți pescarii lumii, în locul tatălui său.

Tânărul rege și zâna au trăit de atunci fericiți în portul Mării celei Mari și, de nu or fi murit, încă mai trăiesc și astăzi, iar pescarii au început să fie mai curați la inimă și mai cu milă față de pești, aidoma bunului lor rege.

The post POVESTE (cu – și pentru – cormorani, pescari și alte vietăți) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

De această dată, echipa Unde e peștele? vizitează malurile râului Ipoly, unde îi așteaptă împrejurimi sălbatice, sectoare variate de râu și experiențe autentice de pescuit de primăvară.

📺 Unde e peștele? – Aprilie imprevizibil pe Ipoly, părțile 1–2
⏰ 22 iunie, luni, 21:00
Aici, pe Fishing and Hunting!

#fishingandhunting #HolAHal #Ipoly #fishing #spinning #wildriver

The post Hol a Hal? – Aprilie imprevizibil pe Ipoly appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Prin imagini subacvatice spectaculoase, filmul prezintă acești prădători impresionanți și atmosfera specială a scufundărilor alături de ei.

📺 Blue World S5 Episodul 1
⏰ 16 iunie, marți, 21:00
La Fishing and Hunting!

#fishingandhunting #BlueWorld #JonathanBird #tigershark #diving #Bahamas

The post Blue World S5 Episodul 1 | Rechini tigru în Bahamas appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Filmul prezintă cele mai interesante noutăți ale sezonului Delphin 2026: echipamente performante pentru pescuitul la crap, soluții practice și iconica serie QUEEN.

Dacă vă interesează echipamentele noi, dezvoltările din pescuitul la crap și cea mai recentă gamă de produse Delphin, acest episod merită cu siguranță urmărit.

📺 Carp & Queen
⏰ 15 iunie, luni, 21:00
La Fishing and Hunting!

#fishingandhunting #CarpAndQueen #Delphin #carpfishing #fishinggear

The post 🎣 Carp & Queen – noutățile Delphin pentru 2026! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

 William Faulkner

Așa după cum se zice că: întrebarea moarte n-are, și asta pe bună dreptate, căci este foarte bine să fim mereu cât mai corect informați, iată că așteptarea, oricât ar fi ea de lungă, are moarte. În cazul de față, așteptarea a durat șaizeci de zile, cele ale prohibiției piscicole pe apele naturale, plus încă alte cinci, patru înainte de prohibiție și una după, în care nu am pescuit.

Mult, puțin, nu mai contează acum, căci a trecut.

Și dacă tot a trecut marele hop, hop și eu pe lac (în paranteză trebuie să spun că râurile, cel puțin cele megieșe mie, sufereau atunci – și încă suferă din plin și acum – de NEGRITĂ MÂLOASĂ ACUTĂ, venită la pachet cu un SINDROM SEVER DE SUPRAÎNCĂRCARE HIDROLOGICĂ a albiilor). Adică mari și tulburi – râurile – ca să fie pe înțelesul plenitudinii publice.

Am vrut chiar din prima zi să fac incluziunea cârligului în peliculă (port acum discuția în registrul termenilor largi conceptual, deoarece din propoziție fac parte integrantă și nălucile cu triplele aferente lor), dar din varii motive, mai mult sau mai puțin obiective și subiective, totul s-a amânat cu fix 24 de cicluri a câte 3600 de secunde fiecare. Dar, vorba aceea veche: unde au încăput peste șaizeci de zile de post negru, mai poate să încapă o zi. Și a încăput. Fără probleme. Pentru ea, nu pentru mine și, mai ales, pentru undițarul care sălășluiește în interiorul demnei făpturi a domniei mele.

Însă a venit, până la urmă, și ziua liberării, în niciun caz pe peronul gării, ci pe malul apei, apoi pe luciul ei, în lină legănare de Barca pe valuri plutește ușor. Și chiar că a fost lină legănarea, căci vântul a cam lipsit, iar talazurile de asemenea – sau, mai corect spus, în consecință.

Vreme bună era, noi împreună așijderea, despre EU și despre deja celebrul DOMN M. se discută în această discuție, urma să mai vedem doar dacă dorul nostru față de solzoșii adâncurilor destul de tulburii din lac era împărtășit și de ei. Adică dacă le-a fost și lor, peștilor, dor de noi, pescarii (tot pentru înțelesul publicului diversificat – și cititor – este această explicație suplimentară).

Chiar vreți să fiu sincer? Atunci trebuie să recunosc că doar de noi doi mă interesa dacă le-a fost dor peștilor, cât despre ceilalți pescari, treaba lor. Sănătate și mult spor! Egoist am fost, egoist sunt încă. Ca orice pescar. Ca orice om. Cu toate că despre pescari se zice că nu prea mai sunt oameni.

La început, în primele două ceasuri ale zilei, umblătura și cercetarea noastră lacustră au fost supuse în mod constant eșecului, dar noi nu am disperat. Bineînțeles că nici nu ne-am bucurat și nimic altceva nu ne-a încântat decât răsăritul boțului sângeriu al astrului diurn pe balta (nu laguna) albastră. Albastru – murdăriu, mai exact, dacă o exista așa o culoare. Dar mai mult ca sigur că nu există.

Dacă ar mai fi fost și ceață, am fi putut cânta cu nostalgie: Smoke on the water, a fire in the sky, Smoke on the water. Dar nu era, așa că nu am cântat. Mai bine, căci eu oricum nu am voce.

După cele două ceasuri rele, au urmat câteva mai blânde – în radiații solare – până pe la amiază. Apoi a fost jale.

Din punct de vedere halieutic, treburile au funcționat oarecum bine din momentul în care vizibilitatea a început să crească cu adevărat și în apă.

Primii pești pe care i-am căutat au fost știucile. Dar o să le mai căutăm și altă dată. Nu-i problemă.

Apoi ne-au vizitat câteva, cu adevărat aurii, roșioare, în timp ce noi undeam după bibani. Schimbaserăm, deci, registrul, inclusiv locurile, lansetele și nălucile. Bineînțeles că și norocul.

Nu ne-am supărat de vizitele lor, mai ales că erau foarte volubile în dril, precum și destul de voluminoase în fizionomie.

După care, timizi, au început a rumpe din gume și cei din neamul Perca fluviatilis. Binănei, bibănuși, bibani. De toate mărimile și forțele.

Ehei, dragii moșului (chiar dacă nu am încă vârsta necesară pentru un așa apelativ demn de respect, am părul alb, deci se acceptă) și cum pescuiam eu așa, liniștit, driluind mai câte un costrăș, mai câte o roșioară consumatoare de plastice moi, numai ce simt la un moment dat firul greu. Nu tu lovitură, nu tu ciugulire, nu tu zvâcnire. Apoi nervi. Apoi greutate. Apoi adrenalină. Mai ales atunci când l-am zărit în undă (mai mult de o secundă – și am observat că El nu avea roșcată fundă; Chestia asta de umplutură este strict pentru cunoscătorii de poezie. Mulțumesc frumos pentru înțelegere!).

Și atunci, dintr-o dată, corasonul bum-bum-bum în pieptu-mi de aramă (vorba vine), iar colegul, entuziasmat și el de așa o creatură, și-a dus cu bine la îndeplinire meșteșugul cu minciogul, demonstrând încă o dată faptul că suntem și că funcționăm ca o echipă. Ura!

După ce am deposedat bibănoiul, căci despre un biban cu adevărat măreț era vorba, de năluca pe care o purta cu mare mândrie în gură, mâinile pe care le posed încă de la născare au suferit o criză de vreo câteva minute bune de vibrații scurte și involuntare, așa ca după o beție de pomină.

Și ca să scurtez povestea, vă spun, scurt pe doi, c-a urmat și numărul doi. Adică al doilea bibănoi, nu vă gândiți la necesitățile fiziologice, s’il vous plaît, chers amis!

Doar cu zece milimetri sub nivelul fratelui său s-a dovedit dumnealui a fi. În rest, la fel de rău în dril, doar că mai avântat în atac.

Și… uite așa am început eu the new season. Alaltăieri. (A se consemna, vă rog frumos, în procesul-verbal că aici autorul face referire la intervalul de timp scurs de la ziua pescuielii până la ziua mâzgălelii, adică a înșiruirii în pagină a acestor… aberații. Puteți să le spuneți și așa. Nu mă supăr. Știu prea bine ce-mi poate mintea… și lanseta.)

Deci debutul fuse și se duse. Dar amintirile au rămas.

Dulci.

Și pozele.

Frumoase.

Și faptul că, iată cum, într-o singură partidă de pescuit am prins bibanii numărul doi și trei ca mărime de când pescuiesc eu. Și pescuiesc de mic… și pescuiesc destul de mult.

Ce-mi mai place să mă laud…!

Boală veche.

A noastră, a lansetizaților. Și nu numai.

The post AȘTEPTAREA MOARTE ARE appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Echipa participă mai întâi la o scufundare cu rechini-taur în largul coastei Floridei, apoi se scufundă alături de rechini-ciocan în Bahamas. La finalul episodului, în timpul unei scufundări și mai adânci, studiază de aproape și marii rechini-ciocan.

Imagini subacvatice spectaculoase, scufundări palpitante și prădători impresionanți în primul episod din Shark Dive TV.

📺 Shark Dive TV Sezonul 1 Episodul 1

⏰ 9 iunie, marți, 21:00

La Fishing and Hunting! 

The post Shark Dive TV – Față în față cu rechinii-taur și rechinii-ciocan appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

The post Pescuit la păstrăv pe râul North Platte appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

În emisiune, pescari de competiție și pescari testeri își împărtășesc experiența, demonstrând o varietate de metode de pescuit pe ape diferite. Telespectatorii pot descoperi trucuri și idei care îi pot ajuta să aibă partide de pescuit mai reușite.

Noul episod oferă din nou conținut util și inspirațional pentru toți cei care vor să se perfecționeze, să adune idei noi sau pur și simplu să urmărească aventurile de pescuit ale echipei Energofish.

Energofish Magazin – Episodul 110
Din 27 mai, miercuri, 21:00, pe Fishing and Hunting Channel.

The post Magazin Energofish – Episodul 110 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

La început, aceste animale au fost ținute ca specii ornamentale în grădini zoologice și pe domenii nobiliare. Mai târziu, unele au scăpat, iar altele au fost eliberate, iar în mediul favorabil s-au înmulțit rapid.

În filmul lui József Kolláth descoperim povestea și vânătoarea acestor specii speciale de cerb din Regatul Unit.

📺 József Kolláth – Vânătoarea speciilor exotice de cerb în Regatul Unit
⏰ 25 mai, luni, 22:30
Pe Fishing and Hunting Channel!

#fishingandhunting #JózsefKolláth #hunting #UnitedKingdom #deerspecies

The post József Kolláth – Vânătoarea speciilor exotice de cerb în Regatul Unit appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Bineînțeles, sunt incluse și garniturile tradiționale: varza înăbușită și găluștele de cartofi moi și untoase completează masa. Episodul poate fi o sursă excelentă de inspirație pentru oricine apreciază preparatele din vânat și ar dori să încerce o rețetă clasică germană într-o variantă cu tematică vânătorească.

Bucătăria vânătorilor – Sauerbraten nemtesc
Din 21 mai, joi, 21:30, la Fishing and Hunting Channel.

The post Sauerbraten nemtesc în Bucataria vanatorilor appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

În următorul episod din Blue World, Jonathan Bird îi conduce din nou pe telespectatori în lumi subacvatice extraordinare. Mai întâi, se alătură unei echipe de arheologi subacvatici pentru a ajuta la explorarea epavei corabiei piratului Blackbeard.

După scufundarea istorică, călătoria continuă în Hawaii, unde îl așteaptă o experiență subacvatică complet diferită: în timpul unei scufundări nocturne, întâlnește pisici de mare care se hrănesc în lumina lămpilor scafandrilor.

Blue World S4 episodul 10
Din 19 mai, marți, 21:00, la Fishing and Hunting Channel.

The post Blue World S4 episodul 10 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

 „Singuri putem face atât de puțin. Împreună putem face atât de multe.” – Helen Keller

Vă salut, dragi prieteni!

Viitoarea mea carte dedicată naturii și lumii halieuticului, la care lucrez de ceva timp, va fi, în fapt, un mic pseudo-tratat halieutic & ecologic – ce va conține reflecții amuzant-amare despre ape, pești și oameni.

Cartea se va intitula „De-a râsu͗-plânsu͗‟ și va cuprinde povestiri tematice strict fictive, grupate în șapte părți distincte.

 Una dintre părți – Decalogul pescarului – cuprinde zece reguli pescărești „de căpătâi‟, iar ultima dintre ele este:

Regula X:

„Pescarul știe că pescuitul este o poveste fără de sfârșit.‟

„Pescuitul nu se termină niciodată. Chiar și când pleci de la baltă, pescuitul continuă în mintea ta. Te gândești la ce ai făcut bine, la ce ai greșit, la ce momeală vei folosi data viitoare, la peștele care ți-a scăpat și la cel care te-a privit ironic înainte să plece.

Pescarul adevărat știe că fiecare zi la pescuit este o lecție. Uneori înveți despre pești, iar alteori înveți despre tine. Există și cazuri în care înveți doar că nu trebuia să te apleci atât de mult peste apă, pentru că acum ai pantalonii uzi și un baboi râde pe înfundate de tine, dar au și aceste momente rolul și farmecul lor.

Pescuitul este o aventură continuă. O poveste care se scrie cu fiecare aruncare, cu fiecare dril, cu fiecare captură și cu fiecare ratare.

Este o lume în care timpul curge altfel, în care grijile și clipele dispar, în care singurul lucru important este legătura dintre tine, apă și peștele care poate… sau nu… să muște.‟

*

Nu întâmplător am ales acest pasaj, deoarece și în cazul scrisului, mai ales al celui despre pescuit & natură, lucrurile sunt la fel pentru mine, adică: „o poveste fără de sfârșit.‟

Iată că acum se împlinesc fix cincisprezece ani de când am început colaborarea cu site-ul The Fishing & Hunting România, perioadă în care mi-au fost publicate articole și povestiri despre pescuit și natură, în cadrul rubricii Poveștile apelor, cu o frecvență neîntreruptă de minimum un articol / povestire pe lună.

Așa după cum bine știți, multe dintre aceste povestiri s-au tot reunit apoi, periodic, luând forma concretă a celor șapte cărți dedicate pasiunii noastre celei de (aproape) toate zilele: PESCUITUL, pe care le-am publicat până acum.

Fără această frumoasă și lungă colaborare, nu știu dacă respectivele cărți ar fi existat și tocmai de aceea, cel puțin din punctul meu de vedere, consider colaborarea ca fiind și una foarte fructuoasă.

Prima mea povestire a apărut pe site-ul F&H în data de 30 iunie 2011 și se intitulează „Rătăcit în natură‟.

Țin minte și acum că totul a început de la un telefon.

Eram la serviciu, la birou, și cineva m-a sunat să-mi propună colaborarea (asta după ce participasem, în prealabil, la un concurs de texte și fotografii pe teme pescărești organizat de F&H în acea vreme).

Și uite așa, la fel cum unii au ajuns căpitani la cincisprezece ani, eu am ajuns acum colaborator permanent de cincisprezece ani.

*

Iar acel ‟CINEVA” care m-a sunat atunci a fost nimeni altul decât Cristian Mihai-Albu, căruia îi mulțumesc mult pentru tot: oportunitate, libertatea deplină de a scrie doar ceea ce doresc și simt, seriozitate, ocazia de a participa la mai multe ediții ale F&H EXPO și, cel mai important dintre toate, pentru PRIETENIE.

Dacă ar fi să intru în culisele relației de colaborare și prietenie care s-a dezvoltat între noi pe parcursul anilor, aș umple pagini întregi, așa că, pentru a nu vă plictisi cu atât de multe informații, o să mă rezum doar la aceste câteva cuvinte.

*

La final, aș mai adăuga doar atât:

În momentul de față nu știu încă dacă seria Poveștilor apelor va mai continua sau nu, dar știu sigur că pasiunea mea de a scrie despre pescuit, natură și nu numai o va face cu siguranță.

Și să nu mai zic de pasiunea pentru pescuitul în sine!

Fir – întins tuturor!

Vă mulțumesc!

The post LA QUINCEAÑERA – Pinata cu „Poveștile apelor‟ appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

În episodul Maestrul armurier raspunde, Zoltán Kerekes răspunde la o selecție de întrebări adunate. Scopul emisiunii este de a aborda subiectele frecvente legate de armele de vânătoare într-un mod clar, profesionist și ușor de înțeles.

Maestrul armurier raspunde
Din 18 mai, luni, 22:30, la Fishing and Hunting Channel.

The post Maestrul armurier răspunde appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Timp de șase zile, malurile Lacului Balaton au devenit, din nou, unul dintre cele mai importante puncte de întâlnire pentru pescarii de crap din întreaga Europă și nu numai. A 12‑a ediție a International Balaton Carp Cup nu a fost doar despre capturi uriașe, pești de clasă record și o competiție extrem de disputată, ci și despre tot ceea ce face acest eveniment atât de special, an de an: concentrare extraordinară, decizii tactice rapide, o luptă constantă cu vremea și acea atmosferă inconfundabilă pe care doar Lacul Balaton o poate oferi.

Încă din primele zile a devenit clar că ediția din acest an nu va fi ținută minte pentru un start liniștit. Primele capturi importante au venit devreme, ritmul trăsăturilor, creșterea rapidă a greutății totale a capturilor și mișcările din fruntea clasamentului au indicat din fazele timpurii că al 12‑lea IBCC va aduce o competiție serioasă în toate categoriile.

Însă nici de această dată Lacul Balaton nu s‑a lăsat cucerit cu ușurință. În mai multe etape ale competiției, avertizările de furtună, vântul puternic, fronturile reci și condițiile în continuă schimbare au făcut pescuitul deosebit de dificil. Echipele au trebuit să răspundă nu doar comportamentului peștilor, ci și oportunităților care se modificau constant, uneori de la o oră la alta. Uneori perseverența a făcut diferența; alteori, deciziile rapide sau răbdarea au adus rezultatele. Poate tocmai acesta este elementul care face IBCC atât de unic: nu este suficient să vii bine pregătit — trebuie să te adaptezi pe tot parcursul competiției.

Una dintre cele mai captivante povești ale concursului a fost din nou lupta din categoriile „pește mare”. Până la jumătatea evenimentului devenise clar că doar capturile cu adevărat excepționale puteau asigura un loc în frunte. Duelul atât la categoria crap comun, cât și la crap oglindă a produs permanent răsturnări de situație dramatice, iar către final doar peștii de peste 30 de kilograme ofereau o șansă reală la victoria de categorie. Cel mai mare crap comun a fost prins, în cele din urmă, de Nikl & Carp R Us – UB, cântărind 37,42 kilograme, în timp ce titlul pentru cel mai mare crap oglindă a revenit echipei Black Carp Team Hungary, cu un exemplar de 30,18 kilograme.

Categoria Biggest 5 a devenit o poveste în sine, Balaton Carp dovedindu‑se cea mai puternică echipă la final. Mai mult decât orice alt clasament, această categorie a arătat importanța unei performanțe consecvente și concentrate pe durata unui eveniment atât de lung. Nu a fost decisă de un singur moment ieșit din comun, ci de echipa care a reușit să livreze la un nivel ridicat, din nou și din nou.

Și apoi a urmat lupta pentru clasamentul general, care le‑a eclipsat pe toate celelalte. Pe măsură ce finalul se apropia, diferențele dintre echipele de top s‑au micșorat dramatic. Spectatorii, membrii echipelor de suport și pescarii înșiși simțeau că noaptea finală încă avea puterea de a rescrie întreaga poveste. Și exact asta s‑a întâmplat. În ultimele ore, echipa poloneză TEAM EKO BAITS III a produs un reviriment extraordinar. După miezul nopții, au capturat încă nouă pești, iar această performanță le‑a asigurat în cele din urmă victoria generală la cea de‑a 12‑a ediție IBCC. Succesul lor a fost construit și pe o zi de vineri excelentă, când au prins pești validați cu o greutate totală de 109 kilograme. Tropic RidgeMonkey Team Cz, care condusese clasamentul o perioadă îndelungată, a încheiat pe locul al doilea, în timp ce Stankov CT – Mikbaits CZ a urcat pe a treia treaptă a podiumului.

Cifrele vorbesc de la sine: pe parcursul celor șase zile, echipele au capturat peste 20 de tone de pește și au debarcat un total de 1.574 de crapi. Un detaliu deosebit de remarcabil a fost faptul că exact 100 de crapi oglindă validați, cu o greutate de peste 10 kilograme, au fost prinși în timpul competiției. Aceste date spun multe nu doar despre calitatea populației piscicole din Lacul Balaton, ci și despre nivelul concurenților și intensitatea turneului.

În final, cea de‑a 12‑a ediție IBCC a oferit tot ce ți‑ai putea dori de la o competiție internațională de asemenea calibru: crapi giganți, răsturnări spectaculoase de situație, o cursă extrem de strânsă, un final memorabil și momente care vor rămâne mult timp în conversațiile pasionaților de pescuit la crap. Ediția din acest an a demonstrat încă o dată că, pe malurile Lacului Balaton, povestea rămâne deschisă până în ultimul moment — și poate tocmai acest lucru a făcut ca aceste șase zile să fie de neuitat.

The post IBCC 2026 – peste douăzeci de tone de pește appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva anunță o premieră absolută pentru conservarea biodiversității din România: reintroducerea elanului (Alces alces) în habitatul său istoric. Patru exemplare de elan au sosit recent în Parcul Natural Vânători Neamț, marcând revenirea oficială a speciei în pădurile țării după o absență de peste două secole.

Cele patru exemplare, 1 mascul și trei femele, provin din centre specializate din Germania, Franța și Elveția, fiind selectate riguros pentru a asigura o aclimatizare optimă în noul areal. Acțiunea face parte din proiectul strategic „Ținutul Zimbrului: conservare, educație și turism în Parcul Natural Vânători Neamț”, inițiat de Administrația Parcului Natural Vânători Neamț și implementat în parteneriat cu Asociația de Ecoturism din România (AER), ACDB și Asociația Mioritics.

Pentru a asigura succesul acestei etape delicate, elanii vor fi menținuți într-o perioadă de carantină de 30 de zile sub stricta supraveghere a personalului Administrației Parcului Natural Vânători Neamț. În acest interval, accesul publicului este restricționat pentru a permite monitorizarea stării de sănătate și adaptarea animalelor la noul mediu. Ulterior, publicul va putea admira exemplarele de la o distanță de siguranță, respectând normele de vizitare a ariei protejate.

„Aducerea elanilor este un act de reparație morală față de natură. Alături de reintroducerea zimbrului, acest proiect consolidează statutul Parcului ca reper pentru conservarea naturii în România și ca model de bune practici în care protejarea speciilor vulnerabile sprijină educația și dezvoltarea comunităților locale”, a declarat Sebastian Cătănoiu, directorul Parcului Natural Vânători Neamț.

Elanul, cunoscut în trecut și sub denumirea de „plotun”, a fost o prezență constantă în fauna României până la începutul secolului al XIX-lea, fiind menționat inclusiv de Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae”. Dispărută de peste 200 de ani, specia a mai fost semnalată doar sporadic prin exemplare rătăcite în secolul XX.

Proiectul este susținut financiar de Fundația OMV Petrom prin programul „Verde pentru viitor”, dezvoltat de FDSC și Propark.

Administrația Parcului, structură a RNP Romsilva, are ca misiune principală conservarea biodiversității, a peisajelor și reintroducerea marilor erbivore dispărute, promovând totodată un model de turism sustenabil sub egida „Ținutul Zimbrului”.

Persoană de contact pentru presă: Sebastian Cătănoiu, Director Administrația Parcului Natural Vânători Neamț Telefon: 0726 303 240 / E-mail: catanoius@yahoo.com

The post Elanul revine în România, în Parcul Natural Vânători Neamț appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

The post Aventuri pescărești cu Andi Urban – ep.1 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Cormoranii sunt, fără îndoială, cei mai aroganți filozofi ai ecosistemului. Ei privesc totul de sus – nu doar pentru că zboară, ci pentru că sunt convinși că înțeleg lumea mai bine decât oricine. Cu aripile lor negre, ca o teză pesimistă, și cu ochii mereu iscoditori, ca un adevăr incomod, cormoranii au dezvoltat o doctrină proprie: „Tot ceea ce se mișcă este analizabil. Uneori chiar și mâncabil.”

Primul lor capitol interior este dedicat peștilor, pe care îi consideră „masă de studiu” în sensul cel mai literal. Pentru cormorani, peștii sunt niște creaturi simpatice, dar naive, care trăiesc într-o lume prea mică pentru ambițiile lor. „Peștii sunt filozofi ai adâncului”, spun cormoranii, „numai că gândesc prea încet. Până termină ei o idee, noi am terminat deja prânzul.” Totuși, există și o notă tragică în observațiile lor: peștii sunt singurele ființe care nu fug de adevăr, ci doar de cioc. Iar asta, în ochii cormoranilor, îi face demni de un anumit respect… culinar.

Al doilea obiect de studiu sunt braconierii, pe care cormoranii îi consideră un fel de adversari. Și asta pe bună dreptate.

 „O specie care nu poate trăi în ape, dar care insistă să le golească”, a notat un cormoran bătrân și înțelept în jurnalul său, vorbind despre braconieri.

Pentru cormorani, braconierii sunt niște creaturi bizare, imprevizibile și profund lipsite de eleganță. „Dacă tot vrei să iei pești”, spun cormoranii, „măcar fă-o cu stil, cu precizie, cu rafinament. Nu cu otravă, explozibili, generatoare de curent electric ori plase cu ochiuri mici”. În ochii lor, braconierii sunt tragedia supremă: oameni care nu înțeleg nici apa, nici aerul și nici măcar pe ei înșiși.

Apoi, la judecată, vin pescarii sportivi, pe care cormoranii îi privesc cu un amestec de milă și amuzament.

„Acești oameni vin să prindă pești, dar îi eliberează. Vin să se relaxeze, dar se enervează. Vin să tacă, dar vorbesc întruna, așa ca niște cititori care citesc cu voce tare într-o bibliotecă.”

În final, cormoranii își îndreaptă privirea critică spre oameni în general.

Pentru ei, oamenii sunt o specie fascinantă, dar contradictorie.

Un cunoscut profesor cormoran, extrem de apreciat în lumea aviatică a filozofiei, nota într-unul dintre studiile sale asupra clasei oamenilor următoarele:

 „Oamenii sunt acele ființe care construiesc poduri pentru a traversa râurile, dar apoi distrug apele. Ei vor natură, dar o cară acasă în sacoșe. Oamenii caută echilibrul în viață, dar distrug neîncetat echilibrul lumii.”

Concluzia cormoranilor este simplă: „Lumea este un lac mare în care unii înoată, alții zboară, unii pescuiesc și alții îl distrug.”

Și astfel, cormoranii, acești filozofi ai aerului și ai apei, își continuă existența între cer și luciul apei, meditând la absurditatea tuturor speciilor de dedesubt. Pentru ei, viața este un spectacol, iar peștii, braconierii și pescarii sunt doar actori într-o piesă pe care cormoranii o urmăresc cu un amestec de ironie, superioritate și foame. Multă foame.

The post Discursul Cormoranilor despre Lume appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.