Nu toate oscilantele se preteaza jocului in substrat. Aveti nevoie in primul rand de un gramaj de 12 – 15 g  pentru ape ce nu depasesc 2 – 3 metri si in cazul in care pescuiti in ape cu adevarat adanci (5 – 7 metri), atunci trebuie sa folositi oscilante groase si grele de 20 – 30 g. Un factor important alaturi de greutatea oscilantei este suprafata, astfel incat un pescuit in lacuri sau canale cu apa statatoare sunt de preferat oscilante cu suprafata mare, in timp ce acolo unde exista curent nu este suficienta doar marirea lestarii pana la 35 – 40 g, ci si micsorarea suprafetei pentru a asigura contactul cu substratul.

Cele mai eficiente oscilante in categoria 12 – 15 g mi se par in aceste conditii cele in forma de para, cu o curbura (concavitate) medie, ceea ce le da sansa unui joc bun pe plonjare. Pentru oscilantele din zona 30 g cele mai eficiente par a fi cel “piscot”, care trebuie insa pompate mai agresiv, pentru a le ridica mai mult din substrat. Nu uitati ca “piscotul” nu are o evolutie foarte buna pe cadere, iar amplitudinea mai mare a pompajului ii da totusi timpul necesar pentru a intra in oscilatie pe traseul descendent.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012-stiuci.flv” width=”560″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post La oscilante adunarea – II appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Pescuitul la oscilanta este probabil una dintre primele tehnici de spinning aprofundate temeinic de pescarii romani. Practic pentru multi, chiar si astazi, pescuitul la stiuca este similar cu pescuitul cu oscilanta. Intrat in traditie deja, acest pescuit poate fi privit astazi prin adevarate detalii ce tin de forma oscilantei, de greutatea ei si de modul in care este jucata aceasta naluca. Mai mult ca la vobler, mai mult ca la nalucile suple sau ca la glider, modul in care pescarul „animeaza” oscilanta face intr-adevar diferenta intre un pescar de succes si altul resemnat.

Ceea ce ar trebui sa stie orice pescar de stiuca, fie el “expert”, fie el incepator, este ca avem in linii mari doua tipuri de oscilante: de tractiune si de “joc”. Prima categorie descrie oscilante care balanseaza bine recuperate liniar, in timp ce a doua este reprezentata de oscilante concepute pentru un joc nervos, pe verticala, compus din alternanta pompajelor scurte si a pauzelor. Componenta cea mai importanta a traseului este cea descendenta, stiuca atacand aproape fara exceptie oscilanta pe “cadere”. Aceasta tehnica este deosebit de eficienta si poate fi folosita cu oscilante subtiri si usoare in ape mici, survoland vegetatia, sau in ape adanci, cu oscilante mai groase si mai grele.

O aplicatie care demonstreaza eficienta osilantelor este cea in care pescuim in ape cu transparenta medie – redusa in canalele Deltei, acolo unde nu este foarte multa vegetatie si adancime este mai mare decat cea obisnuita din ghioluri. In aceste cazuri stiuca este localizata pandind lipita de subtrat, prezentarile tinand cont de acest aspect. Asadar va propun sa alegeti oscilanta, mult mai vizibila in aceste conditii de transparenta redusa, tocmai datorita stralucirilor sale. Acesti stimuli, conjugati cu un joc pe spatii reduse, prin pompaje ce ridica naluca din substrat 40 – 50 cm, si alternate cu stopari ce-i dau timp sa plonjeze fluturat, sunt irezistibili pentru stiuca. De multe ori in aceste situatii la stiuca oscilanta este superioara nalucilor suple, concepute in special pentru un pescuit in contact cu subtratul.

The post La oscilante adunarea appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.