Ultima Frontieră, ultima partidă

Prima parte

Pescuitul la Periprava este unul special – chiar dacă numele localităţii te face să te duci cu gândul la un pescuit pe Dunăre, pe braţul Chilia mai exact, noi am făcut-o pe un lac din complexul Ultima Frontieră. Cu toate că am făcut un pescuit pe un lac, şi nu pe Dunăre, abordarea a fost tot a unei ape sălbatice, cu crapi tot sălbatici, care au fost aduşi din Dunăre. Incinta numărul 8 din complexul Ultima Frontieră este una destul de mare, de vreo 60 de hectare cu mult stuf, zone cu agăţătură, dar şi zone curate, cu nisip sau pământ tare pe fund; adâncimile nu diferă foarte mult, având o medie undeva la 1,6 metri, dar şi o porţiune cu canal unde apa creşte până la 2,5–3 metri. Pe mijlocul lacului, de la un mal la celălalt se află un plaur cu diverse deschideri şi canale pe dedesubt. Zona este foarte frumoasă, într-adevăr sălbatică, cu mulţi copaci şi păsări. Un lucru foarte interesant este că la Ultima Frontieră sunt 12 lacuri care, toate, comunică între ele prin canale, astfel că atât crapii, cât şi ceilalţi peşti pot migra dintr-un lac în altul. Deci crapii nu stau într-un singur loc şi au diverse trasee pe care circulă.

La Periprava chiar si pescarii de crap prind stiuca.

Având în vedere că partida se desfăşura pe o perioadă de șase zile, ne-am gândit că avem destul timp pentru a găsi o metodă bună prin care să prindem peştii mari ai lacului. Partida avea să fie cu atât mai dificilă, cu cât ne aflam într-o perioadă destul de rece a anului – începutul lunii noiembrie.

Cum am pescuit pe un lac nou?

Înainte de a începe pescuitul am colectat de la Sylvain Remetter cât mai multe informaţii despre lac, despre locul pe care urma să pescuim, dar şi despre populaţia piscicolă. Am aflat că în lac se află mulţi crapi sub 10 kg, dar şi o populaţie însemnată de caraşi între 1 şi 2 kg, care ne pot crea destule probleme. Ştiam de asemenea că există şi destule exemplare peste 10 kg, chiar şi de 20 kg, după care şi venisem.

Deşi aveam la îndemână o barcă pentru a planta, am decis să începem printr-un pescuit din mână. Am sondat zona de pescuit, am găsit o zonă relativ curată, fără agăţătură, pe care urma să pescuim.

De obicei, când pescuiesc pe un lac nou nădesc iniţial în cantităţi mici, iar apoi, în funcţie de necesităţi, continui nădirea sau nu. Pe acest lac, având în vedere că existau destui peşti care să consume o cantitate însemnată de nadă, am hotărât să facem o nădire consistentă, pentru a aduna crapii.

Nădirea am realizat-o cu barca, urmând ca apoi să pescuim din mână pe lângă patul de nadă. Iniţial am aruncat în apă 10 kg de boiliesuri de diferite mărimi și aproape 5 kg de porumb preparat, iar apoi am ales să întreţinem acest pat de nadă din cobră. La început, această strategie părea una câştigătoare, pentru că adunam peştii în zonă şi îi obligam astfel să stea până se termina hrana.

Monturile folosite nu difereau de cele cu care pescuiesc lansat în mod uzual, singurul lucru diferit fiind folosirea unor materiale mai groase în realizarea lor. Firul de monturi folosit a fost unul cămăşuit, de rezistenţă 25 lb. Am ales cârlige curbate mai groase, pentru a penetra bine buza peştelui şi care să îmi permită în acelaşi timp un drill mai dur, deoarece existau zone cu agăţătură între patul de nadă şi mal.

Am început să pescuim cu două lansete care să aibă la cârlig un boilies tare, de 18 mm, şi două lansete cu snowman de 18 mm și pop-up de 12 mm.

La aproape șase ore după nădire s-a întâmplat un lucru de care îmi era frică: caraşii au început să ne creeze probleme şi după fiecare lansare scoteam pe mal câte un caras de peste 1 kg. Aceştia veneau mai mult la monturile cu boilies pe fund. Monturile snowman nu reuşeau să le înghită din cauza mărimii momelii, însă am rămas uimit cum un caras de 1–2 kg reuşea să înghită un boilies de 18–20 mm, care era cât gura lui. Atunci când aveţi probleme cu caraşii, cu plăticile sau chiar cu somnul pitic, vă recomand să folosiţi o montură snowman – o să observaţi că nu o să mai aveţi la fel de multe probleme ca în cazul momelilor de fund.

După acest eveniment neplăcut, care ne-a făcut noaptea mai întunecată decât era, am decis să pescuim cu toate lansetele pe snowman, pentru a evita caraşii.

Crapii şi-au făcut apariţia pe patul de nadă după problemele avute cu caraşii, însă în primele trei zile nu am reuşit să prindem niciun crap de peste 10 kg.

Va urma.

The post Noiembrie la Periprava- Prima parte appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Best 5 Pike a demonstrat si la a doua editie ca un concurs de stiuca din barca in Delta, bazat pe sistemul punctarii celor mai mari cinci stiuci din mansa, este un salt calitativ fata de sistemul existent in concursurile oficiale de spinning de la noi. Regulamentul bazat pe acumulare de puncte si nu pe selectie, potentat si de stabilirea dimeniunii minime in conformitate cu limita minima legala, a coborat stacheta dimensionala si a dat drumul la ceea ce se numeste un pescuit-viteza. Bun si acesta pana la un punct, pentru ca da valoarea fiecarui participant in functie de rapiditatea cu care aplica strategia de pescuit ideala, modul in care se adapteaza la schimbarile ce apar de la un sector la altul, de la o mansa la alta si de la o etapa la alta. Intr-un astfel de concurs nu exista timp pentru filosofie. In linii mari spinningul de competitie – exprimat la performanta sa maxima prin Campionatul National – se traduce prin sintagma “prinde cat mai mult, indiferent ce”. Si evident ca aici vorbesc despre numar de pesti, nu despre specii, CN de spinning avand fiecare etapa cu specie-tinta.

Un alt detaliu important al genului de concurs Best 5 Pike, asa cum sunt si Pikemaster si Pike Challenge, este dat de faptul ca avem deaface cu o competitie rezervata echipelor de doi, nu individuala. Aspectul cu pricina apropie si mai mult concursurile de stiuca din Delta de competitia internationala, Campionatele si Cupele Mondiale desfasurandu-se in acest mod. Revenind la ceea ce s-a s-a intamplat la Periprava, acolo unde Sylvan Remetter a facut o adevarata rezervatie de stiuci, imi vine in minte ceea ce multi pescari – unii dintre ei chiar nume grele in competitie – spun despre pescuitul stiucii: unul dintre cele mai simple, mai monotone si mai dependente tehnici de cheful pestelui. Cu alte cuvinte lansezi pana la epuizare o oscilanta – mereu aceeasi – si daca dintoasa vrea sa puna botul e bine, daca nu, nu.

Ceea ce s-a vazut de pilda la Ultima Frontiera nu numai ca vine in contradictie cu acest mod simplist de gandire, dar demonstreaza si cat de vast este acest domeniu din spinning, in care ecuatia aduna localizarea, biologia pestelui si un sac de naluci, una mai deosebita decat cealalta. Filmul pe care l-am realizat la Best 5 Pike, editia a doua, departe de a surprinde intreaga complexitate a acestui concurs, arunca totusi putina lumina asupra atmosferei intrecerii si asupra tehnicilor importante care au punctat hotarator. Va invit sa vizionati in curand Best 5 Pike, numai aici, la PVTV.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/best52012.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

Daca imaginile de mai sus v-au convins sa incercati „bunatatile” care abunda in incintele si canalele din Complexul Ultima Frontiera, iata care este pachetul special dedicat pescarilor aflati in cautare de stiuca sau crap mare.

The post Cinci dintr-o lovitura appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Partidele de pescuit la crap sunt unice si strans legate de mai multi factori, cum ar fi anotimpul, durata  si in mod special densitatea si diversitatea populatiei piscicole din apa respectiva. Abordarea  trebuie facuta tinand cont de acestia  pentru ca altfel poti avea multe surprize, din pacate de cele mai multe ori neplacute.

Asa am patit si eu impreuna cu Andrei Vladeanu atunci cand am fost la o partida de pescuit pe una din incintele de la Periprava la inceputul lunii noiembrie. Aflati pentru prima data aici am inceput sa adunam informatii despre crapii din lac de la Sylvan Remetter, insa am uitat sa intrebam si despre celelalte specii care se afla in lac. Noi am facut o nadire masiva, atat cu boilies cat si cu seminte si pelete de mici dimensiuni iar doua zi am inceput pescuitul. Primii 5 pesti au fost carasi, prinsi la snowman-uri mici sau boiliesuri de fund de 16-18 mm, este drept – niste carasi frumosi, toti trecuti de 1 kg. Asa ca ne-am vazut nevoiti sa incepem sa pescuim mult in afara patului de nada, cu momeli de dimensiuni mai mari si astfel am reusit sa aducem pe salteaua de primire si crapii pe care ii vizam. Norocul nostru a constat in faptul ca aceasta specie este una  foarte bine reprezentata caci altfel riscam ca intreaga partida sa fie una incununata de success doar in capturarea carasilor.

Sfatul meu este acela de a incerca sa obtineti cat mai multe informatii despre locatia viitoarei partide pentru a putea pescui selectiv si cu adresa.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/surpriza-de-sub-apa.flv” width=”560″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Surpriza de sub apa appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.