Apoi, de la ora 19:00 la Carp Theatre cu Andrei Vladeanu, vin doi pescari tineri, cu unul dintre ei sunteti obisnuiti pentru ca face parte din echipa Fishing & Hunting Tv, Alex Matea, iar langa ei se va afla si Dan Serban, pescar din cadrul echipei The One Romania. Acestia vor discuta despre pescuitul de competitie si in acelasi timp va vor dezvalui destul ponturi.

The post Secrete de campion la spinning si ponturile tinerilor din crap! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

The post Daca e marti, e UNDITA SI REVOLUTIA appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

The post Tricolorii cu naluci: pe mal, intre Mondial si tribunal appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

La modul cel mai oficial sunt 200.000 de pescari cu permis. Evident ca sunt peste un milion de romanasi care scot pestele din ape, mai cu prostovol, mai cu undita, mai cu aparatul electric, ori cu “grebla”. Noi ne vom concentra pe cei 200.000 care vor sa fie corecti, pescari ce de multe ori sunt lasati de izbeliste de autoritati fie ca nu sunt tiparite permisele, fie ca e debandada legislativa, fie ca apele sunt nepazite, braconate, distruse. Am ajuns astazi pana acolo unde, in mod real, nimeni nu  mai raspunde pentru distrugerea zestrei naturale a raurilor si faramei de ape publice care ne-a mai ramas. Am abordat deja in emisiunea Undita si revolutia doua subiecte departe de a fi epuizate in cateva ore, si ma refer aici la braconaj si la micro hidrocentrale.

Dar daca ati crezut ca doar suferintele enumerate mai sus ne distrug pasiunea, sa stiti ca va imbatati cu apa rece. Facebook-ul a devenit la fel de nociv ca napatca. Pestii fotografiati in cada, eviscerati pe masa din bucatarie, spanzurati in copac cu o balta de sange sub ei, ori ingramaditi in chiuveta nu sunt trofee. Sunt semne ale decaderii datorate lipsei de intelegere a pescuitului, pentru ca – in afara de incercarea unor frustrati de a arata ca sunt si ei buni la ceva – pestii din tigaie nu sunt trofee. Pana la urma fiecare decide daca omoara niste pesti din ceea ce prinde. Dar nu trebuie sa faci show ca la macelarie. E nevoie de cumpatare in conditiile in care in jurul nostru pestii sunt tot mai rari.

Ma uitam zilele trecute la un site care probabil ca a pornit la drum cu intentii bune. Numai ca a degenerat rapid intr-o cloaca de kitch amestecat cu grobianism pescaresc care pe mine ma ingrozeste. Se numeste Operatiunea monstrul si este un tribut al faimosului film romanesc care a incantat generatii de pescari de la noi. Numai ca Titus Popovici – scenaristul acestui film si un mare pescar – cred ca se rasuceste acum in mormant. Fotografii cu maceluri facute pe plaiurile Rusiei, asa cum este imaginea cu gramada de bibani la kil asezonata cu ceva stiuci, ori somnul fotografiat in sufragerie alaturi de nevasta rubiconda au darul sa ingrozeasca pescarii normali. Numai ca priviti ce comentarii sunt acolo, ce felicitari, ce like-uri. Asadar nu avem de luptat doar cu braconierii, cu tot felul de mafii piscicole, balastiere si cherhanagii. Puneti pe lista si sacosarii cu undita si lanseta. Iar unii dintre ai, o sa radeti, au si permise.

Marti, la emisiunea Undita si revolutia avem ocazia sa discutam despre aceste permise. Vom avea invitati un reprezentant al Agentiei nationale de Piscicultura si Acvacultura, un presedinte de asociatie pescareasca, dar si alti pescari preocupati de revenirea pescuitului sportiv in matca normalitatii. Ca in fiecare saptamana, asa cum v-am obisnuit, marti, 4 februarie, ora 19.00, vom incerca sa descalcim firele incurcate ale acestei pasiuni ce risca in Romania sa devina o forma fara fond. Si ca sa vedeti ca nu suntem totusi singuri, si ca mai exista  oameni care gandesc ca noi, carora le pasa, iata doua comentarii ale unor frati de pasiune si de suferinta care au urmarit martea trecuta trecuta emisiunea LIVE ce avut ca subiect micro hidrocentralele si pe care o puteti urmari astazi in reluare de la ora 19.00.

“Da,e dureros, nici macar nu avem libertatea sa decidem daca vrem sa platim aceste certificate „negre”, dupa parerea mea. M-am uitat si eu pe factura, si, da – mai mult de 1 leu pe care sunt fortat, obligat sa-i platesc pt. distrugerea frumusetilor naturale ale Romaniei. (deci? milioane de euro platite lunar de catre noi) E un sentiment amar, o revolta interioara care te cuprinde, ca si ghearele unei neputinte care te ucide lent. Ca si cum ai da arma cuiva sa iti omare persoana iubita… Si, ce putem face?! Orice am face noi, astia, visatorii „far-o chifla-n burta”, va fi cu multi pasi in urma criminalilor versati, doldora de bani, care vor si mai multi si nu le va sta nimic in cale… Sau, totusi, am putea? Natia celor care cu o privire tampa, asista la tot ce i se intampla cu prosternarea celor vesnic invinsi?! Noi, cei care avem sentimentul ca am fost furati si in singurul moment pur, sincer, care ne-a unit, Revolutia?! De aici aceasta neincredere, frica, inchiderea in noi, lipsa de reactie fata de bataia de joc care ne inconjoara?! Da! Ferice de hiene! Ce misiune usoara cu adunatura asta care isi spune „popor”!” (Alexandru Radu Dan)

“Noi distrugem raurile si sarbii incep sa isi dea seama ca pot face bani frumosi din pescuit. Mai toate raurile din Balcani sunt pline de pesti, curate, intretinute. Noi ne laudam ca suntem in UE, dar avem o mentalitate de hoti” (juventinu88)

Daca nu noi, atunci cine?

The post Somnul pescarimii naste monstri appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Decizia Ministerului Mediului de a interzice microhidrocentralele pe raurile ce fac parte din arii protejate poate fi considerat de multi o mare victorie a societatii civile si a spiritului ecologic in Romania. In plus este o palma data golanilor de partid care jefuiesc averea naturala a acestei tari, jinduind castiguri minore, de cateva milioane de euro in certificate verzi, raportat la distrugerea de miliarde de euro ramasa ca o rana adanca in chipul acestei tari. Realitatea este ca am castigat o mica batalie, nu si razboiul. Asta pentru ca baietii “destepti” pregatesc niste legi pentru a schimba statutul ariilor protejate, iar prin asta vor lovi doi iepuri, unul cu padurile din aceste arii, si al doilea cu microhidrocentralele. Am mai discutat despre acest proiect, insa nu pot sa remarc ca el nu a fost gandit intamplator. Dintre ideile acelui proiect eu as sublinia aceea prin care o padure dintr-o arie protejata, daca sufera o distrugere pe o anumita zona, distrugere datorata naturii sau omului, atunci aria respectiva decade din statutul protejat. Cu alte cuvinte, daca un lotru din judet taie 2 hectare dintr-o padure de 100 de hectare, o scoate din aria protejata. Legea nu a fost votata, dar la ce legi cu amnistii, cianuri si super-imunitati tot asteapta sa treaca de Parlament, asta mi se pare chiar pistol cu apa. Si daca padurea cu pricina este tocmai intr-o vale prin care curge un… rau mititel, atunci teava intra in albia minora fara niciun fel de probleme, perfect legal.

Asadar cei 24 de ani de democratie m-au invatat un lucru: sa nu ma bucur nici cand politicienii ne fac daruri. Ca sa nu mai spun ca distrugerile pe Capra de pilda au fost deja facute – ca sa iau numai un singur exemplu – si nu cred ca cineva va plati pentru refacerea acestei vai. Probabil ca vorbim aici de miliarde de euro. Ei bine, daca am ajuns aici, haideti sa ne gandim ca vorbim despre peste 600 de astfel de proiecte care desertifica practic vaile carpatine, bagand toate paraiele prin teava. Probabil ca mai putin de 20% dintre aceste proiecte se lovesc de problema ariilor protejate, asa ca distrugerea ultimului refugiu pentru pastrav ramane la fel de actuala ca si inainte de concesiunea facute de Ministerul Mediului fata de doleantele societatii civile. Distrugerea habitatelor acvatice din zona pastravului nu a fost combatuta pana acum de ANPA, agentia care… uita ca este unicul manager al resursei piscicole din bazinele publice, deci implicit cea care raspunde de viitorul speciilor salmonicole in Romania. Iata cum acest subiect depaseste cu mult zona ariilor protejate si nu ne da voie sa ne bucuram prematur. Este un subiect care intereseaza atat pescarii, cat si iubitorii de natura care nu accepta ca potentialul natural si peisagistic al Romaniei, zestrea acestei natiuni de 18 milioane de suflete sa fie distrus pentru interesul catorva oameni fara mama, fara tara, doar cu conturi off-shore.

Pentru ca ne intereseaza soarta apelor din Romania, am invitat in emisiunea on line LIVE de marti, incepand cu ora 19.00, in studioul PVTV din Bucuresti, reprezentanti ai organizatiilor Salvati Dunarea si Delta si WWF, cat si alti oameni implicati direct in lupta impotriva acestor distrugeri fara precedent in istoria moderna a Romaniei. Cu aceasta ocazie va invit pe toti, cei care mai credeti ca generatiile viitoare de pescari vor avea sansa sa mai pescuiasca pastrav in apele din Carpatii mioritici, sa urmariti o emisiune care de saptamana viitoare se va numi UNDITA SI REVOLUTIA. Acolo unde gandurile voastre vor fi auzite prin intermediul chatului intr-o emisiune in care vor fi invitate persoane ce au avut si au acces la decizii importante legate de politicile cu impact asupra pescuitului. Braconajul, nebunia permiselor, poluarile, concesionarile aberante, abuzurile autoritatilor vor fi dezbatute in fiecare marti seara la UNDITA SI REVOLUTIA, locul in care vocile pescarilor din intrega tara vor fi prezente in emisiune ca marturii ale suferintei Romaniei profunde, acel colt de tara legat de ape. Prin viu grai, prin chat, prin telefon.

The post Si raurile se impusca. Nu-i asa? appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Exista o institutie care sa apere si sa promoveze interesele pescuitului sportiv cu adevarat in  Romania? Evident ca nu. Pescuitul sportiv nu este insa o activitate care sa poata fi trecuta cu vederea de catre autoritati, cu exceptia cazurilor in care acestea sunt deopotriva corupte, incapabile si ticaloase. Aspectul social are legatura cu peste un milion de practicanti ai pescuitului sportiv/recreativ, ceea ce ne duce cu gandul si la dimensiunea politica a acestei pasiuni. Ca nu se gandeste niciun partid sa sprijine pescarii sportivi in virtutea castigarii voturilor acestora, nu mi se pare un paradox. E mai usor sa dai la neghiobi o sapca, o punga cu un kil de malai si un kil de zahar, decat sa te implici in descatusarea apelor publice de plasele mafiei pestelui si de braconieri. E mult mai simplu sa faci o chermeza populara cu mici si bere (de la sponsorii partidului) pentru fomistii cu drept de vot, decat sa te bati cu mafia din energie care lasa Romania fara rauri de munte. In plus nu exista riscul sa deranjezi chiar relatii din propriul partid. Iata deci de ce nu dau roata politicienii acestor cateva zeci de mii de voturi care ar putea avea legatura directa cu sustinerea pescuitului ca activitate sportiva si recreativa.

Un alt aspect este cel economic. Importatorii, dealerii de echipamente de pescuit sportiv, retailerii si producatorii platesc impozite, taxe si creaza locuri de munca. Si nu e numai asta. In Delta si in alte multe locuri din tara turismul generat de pescarii sportivi este o sansa pentru dezvoltarea comunitatii locale. Ca sa nu mai spun din nou de taxele si impozitele platite catre stat si de locurile de munca generate. Acesta este un alt aspect pe care guvernantii nostri il trec cu vederea, cu toate ca in lumea mai “spalata” pescuitul sportiv este recunoscut ca participant la sustinerea dezvoltarii economice si la bunastarea generala in cele din urma. De ce il trec cu vederea baietii care ne conduc? Pentru ca aceasta activitate nu asigura parandaratul si spaga la nivelul pretentiilor functionarilor statului de astazi.

In fine, atat de multi pescari inseamna un impact al acestei activitati asupra resurselor piscicole, asupra mediului. Dar Ministerului Mediului ii pasa de mediu, de pesti, de activitati recreative care pot fi raspunsul ca o alternativa la exploatarea directa si nedurabila a resurselor naturale? Raspunsul e unul singur. Priviti distrugerea raurilor de la noi in proportie de peste 60% datorita exploatarilor de nisip (cu aviz de mediu), datorita braconajului, poluarii. Mai sunt pe lista si pescuitului comercial intensiv (cu licenta de la ANPA) si distrugerea ecosistemelor acvatice specifice acestor tipuri de ape (indiguiri, baraje, captari). Ce a facut acest minister in ultimii 20 de ani pentru ca cetatenii acestei tari sa aiba acces la ape curate, intr-un cadru natural nealterat, cu o oferta piscicola pe masura? Nimic dragi camarazi, daca nu de arme, atunci macar de lansete.

Realitatea pe care o traieste pescarul sportiv astazi in Romania este mai mult decat trista. Pescuim in niste mizerii de ape publice, fie jefuite de tot felul de infractori cu zapisca de la imparatie, fie braconate pe fata, barbateste. In Delta Dunarii turismul este in pragul colapsului datorita decimarii resursei piscicole. Acolo unde acum nici 50 de ani era un paradis natural, astazi miroase a zona calamitata. Ca sa ajungem aici am avut nevoie ca Delta Dunarii sa fie declarata Rezervatie a Biosferei. Dar haide sa fim mai pragmatici si sa privim ce se intampla pe un lac care in 1990 avea nuferi, era limpede si colcaia de peste. Snagovul, pe malul caruia tot felul de smecheri si-au facut vile, a ajuns in egala masura o hazna in care chiar si astazi refuleaza (sub acoperire) prea plinul foselor septice si in care braconierii locali au facut ravagii piscicole si blaturi cu organele locale de control. Astazi Snagovul este o simpla pista chicioasa a marlanilor cu salupe de sute de cai putere si a idiotilor care isi impresioneaza gagicile cu jet-skiuri de fitze.

Nada florilor de acasa a ajuns o sarmana mlastina in care compatriotii isi arunca gunoaiele razand cu subinteles cand ne vad ca ne incapatanam sa stam pe mal cu undita in mana. Cei cu dare de mana pot merge la pescuit in Serbia, in Bulgaria, Ungaria sau chiar mai departe, spre Cehia, Italia, Spania, ca sa nu mai vorbesc despre Suedia sau Norvegia. De ce oare la vecinii nostri de la sud si de la vest pescuitul recreativ, protectia apelor si turismul ecologic merg mana in mana, iar la noi hecatomba piscicola se combate construind cu milioane de euro o bursa de peste fantomatica la Tulcea?

Ar mai fi trebui vorbit despre cum se braconeaza in barajele de munte decretand avarii, colmatari si tot felul de lucrari de intretinere pentru a le seca si a le decima, in gropile in care a mai ramas apa, pastravii si lostritele. Si despre ciobanii care chiar si astazi isi deparaziteaza oile cu tot felul de insecticide si le spala apoi in rauri sau despre tractoristii si camionagii care isi spala motoarele in aceleasi locuri. Sau despre justitia care nu a trimis in 20 de ani la parnaie nici macar un braconier piscicol (daca or fi vreo doi – trei, imi cer scuze pentru inexactitate), dar care a anulat in instanta legi de protectie piscicola, asa cum a fost cea de interzicere a pescuitului la stiuca in Delta Dunarii timp de cinci ani.

Toate astea se intampla pentru ca nu avem o autoritate care sa reglementeze, sa protejeze si sa controleze direct accesul pescarilor sportivi la resursa acvatica. ANPA, in afara de faptul ca jongleaza cu niste cartoane mizere, numite permise de pescuit, accesul la caterinca de ape publice al caror vid piscicol il adminsitreaza, este dusmanul cel mai mare al acestei activitati. Si cum sa administreze resursa piscicola intr-o tara in care braconajul a capatat dimensiune de mase, daca nu are un corp de paza si control pe apa? Iata probleme grave care, daca nu ne unim eforturile pentru a le rezolva in doi – trei ani, ne vor obliga sa ne punem lansetele si unditele la spinare pentru a pescui numai printre straini.

Giurgeni, braconieri la lumina zilei

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/braconier.flv” width=”560″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Undita si revolutia (V) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

In orice tara civilizata pescuitul sportiv este privit cu toata responsabilitatea de autoritati. Deoarece este o activitate cu impact triplu – social, economic si de mediu – pescuitul sportiv are desemnata o autoritate care sa conduca managementul piscicol din apele publice, acolo unde aceasta activitate recreativa are acces consfintit prin Constitutie. In linii mari, dincolo de contributia la proiecte legislative si la aplicarea legislatiei, autoritatea respectiva emite permise de pescuit. Direct, fara a implica neaparat asociatiile private de pescari. Si face acest lucru fara a amesteca plasele cu lansetele. Mai pe sleau spus, autoritatea care reprezinta pescuitul sportiv sustine interesele acestei activitati recreative si dreptul publicului de a avea acces la resursele piscicole din domeniul apelor publice. Pe de alta parte exista o alta autoritate, care coordoneaza activitatea pescuitului comercial, construind managementul resursei piscicole destinate consumului de la nivelul unui Minister al Agriculturii. Cum in marea majoritate a Europei pestele din domeniul public nu reprezinta o sursa de hrana acceptata de normele in vigoare, nu discutam de aparitia concurentei intre pescarul profesionist (comercial) si cel sportiv (recreativ).

La noi ANPA (Agentia nationala pentru Piscicultura si Acvacultura) a elaborat o arhitectura a pisciculturii – asa cum se doreste ea in dogmele aprozaristilor si tractoristilor pusi de partide pe la Min. Agriculturii – bazata in proportie de peste 90% pe sursa piscicola provenita din apele publice. In loc sa refaca piscicultura existenta inainte de 1989, si ma refer la acele amenajari piscicole complexe, crescatoriile, fermele piscicole care preluat mai mult de 50 % din efortul piscicol total al apelor din Romania, ANPA reduce totul la pescuit in ape publice prin concesiune. In aceasta situatie pescarului sportiv ii este practic furat dreptul de a pescui in conditii normale pe apele publice, acolo unde concesionarul nu are alte griji decat recoltarea pestelui. De la infiintarea acestei Agentii si pana astazi, si bunaoara au trecut ceva ani de atunci, nu s-a repopulat nimic in apele vamuite de plasele concesionarilor. Paza este zero, deoarece pe de o parte concesionarul nu are niciun chef sa-si sparga capul pe Dunare sau pe Olt cu braconierii inraiti, iar pe de alta parte (si zic eu in multe cazuri) braconierul este chiar concesionarul. Batalia pentru peste este feroce, deoarece atata timp cat nu ai cheltuielile unei ferme piscicole (incepand cu intretinerile bazinelor, a cladirilor, paza, furajare si repopulare) castigul din comertul cu peste din ape publice este mai mult decat rentabil. Aceasta este piscicultura pe care o promoveaza ANPA, chiar daca pestele pe care il pune ea pe piata isi duce viata in ape supuse deselor accidente ecologice, ape in care orasele si industria patriei isi varsa nefiltrate canalizarile.

Acum cativa ani de zile imi spunea un om din conducerea ANPA ca este pacat sa fie lasate apele publice fara a le fi exploatata resursa piscicola. Aceasta mentalitate a mers chiar mai departe decat puteam noi pescarii sa ne imaginam atunci. Ingramadeala la jaful piscicol din apele publice a facut ca in scurt timp sa fie mai multi mafioti cu solzi uscati pe mustata decat rauri, lacuri si baraje. Astfel, pentru a face fata presiunilor venite din partea lumii interlope si interpartinice, ANPA a scos la mezat pana si lacurile din parcuri. Asa au ajuns de pilda Herastraul si Baneasa, in buricul metropolei, sa fie ape cu… patron. Nu vorbim despre imaginea de lumea a treia a unei capitale cu parcuri in care se pescuieste industrial, ci despre calitatea acelor pesti impreganti cu metale grele si alte substante nocive. Nicaieri in lume nu exista piscicultura in miljocul unui oras ca Bucurestiul, cu doua milioane de locuitori si cu sute de mii de automobile circuland bara la bara. Ei bine, acesti pesti sunt interzisi la export, nicio tara din UE nu accepta asa ceva. In schimb, Ministerul Agriculturii si Ministerul Sanatatii considera ca romanul poate manca. Vorba aceea, la tara merge si asa.

Iaca ANPA, care nu are bani sa sustina un corp de paza si nici nu pune un pui de baboi in balta, dar ia bani din concesionari si din permise de pescuit comercial si sportiv la gramada, este gata sa cheltuiasca niste milioane de euro pentru a construi Bursa Pestelui la Tulcea. Se va bifa prin aceasta nu numai finantarea firmelor clientelelor politice care vor maslui niscaiva licitatii pentru construirea acestei super-tzepe, dar se va pune cu surle si trambite piatra de temelie a noii pisciculturi de caterinca din Romania. Prin asta alesii neamului vor mari capacitatea de absorbtie a fondurilor europene si vor da de haleala la popor. Iata frati pescari unditari si lansetisti de ce nici la basca nu ii doare pe granzii jafului piscicol de pescuitul sportiv. O autoritate separata in cadrul ANPA care sa conceapa legile pescuitului sportiv, sa gospodareasca bugetele si sa apere interesele lansetistilor? Nici in visele cele mai frumoase. Asa ca sa nu va mai mirati de ce, de cativa ani, permisele pentru anul in curs sunt puse pe piata abia prin martie, aprilie, nu ca le-ar controla cineva, doar macar asa, pentru linistea pescarului sportiv corect. Dar sa zicem ca prin absurd (sau prin miracol) este infiintata autoritatea care se ocupa de pescuitul sportiv, sunt desfiintate concesionarile si apele publice sunt in totalitate ale pescarilor sportivi. Cu paza, cu repopulari asa cum ne dorim. Ei bine, ne vom lovi de distrugerea apelor, cu tot cu ce inseamna ele ca ecosistem acvatic.

Poluarea, exploatarile de nisip si disparitia vegetatiei specifice luncilor vor fi alte obstacole greu de trecut. Ministerul Mediului, singurul care ar putea opri distrugerea raurilor de la noi, nu se ocupa decat cu acordarea de avize de mediu pentru tot felul de distrugeri, de la balastiere din zona mrenei, la microhidrocentrale in etajul pastravului si pana la izvoare. Si ca sa vedeti ce bine merge treaba inter-ministerial, distrugerea unui rau in jud. Arges precum Capra, bagat prin tevile energofage ale “baietilor destepti”, nu a lasat ANPA indiferenta. Agentia se chinuie acum sa demonstreze ca populatia de pastrav de pe Capra nu a fost afectata de… disparitia raului, deci nu are de ce sa se auto-sezize, ca unic detinator al resurselor pisicole din apele de munte. Chiar asa, acolo unde pescuitul cu musca artificiala la pastrav fusese oprit datorita instaurarii prohibitiei, lamele buldozerelor au fost prietenoase cu salmonidele. Cum sa ai pretentia in aceste circumstante ca Agentiei care iti vinde acel carton la misto pe post de permis, pe care oricum nu-l controleaza nimeni, sa-i pese de apocalipsa piscicola de pe Olt, Prut, Mures sau Dunare? Nu inchei seria editorialelor dedicate unei revolutii neimplinite a pescarilor pentru ca merita sa discutam si saptamana viitoare despre impactul economic generat de pescuitul sportiv. Iar de aici la producatori, importatori si retaileri si modul in care acestia se implica pentru a stopa declinul apelor de la noi, nu este decat un pas.

P.S. Un lac natural precum Caldarusaniul, aflat intr-o zona de un pitoresc aparte, cu o vestita manastire aproape de malurile sale, ar fi devenit intr-o tara normala rezervatie in care singurele activitati permise sunt pescuitul recreativ si turismul. Inchipuiti-va miile de bucuresteni care ar fi venit aici la aer curat, la reculegere, la pescuit, fiind cazati in pensiunile din zona. In locul acestei fictiuni este realitatea cruda. Lacul, odata cu nuferi si apa limpede, este astazi o cloaca tulbure interzisa pescuitului sportiv, in care un patron dubios creste fitofag cu aviz de la Agentie.

The post Undita si revolutia IV appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Cineva zicea ca avem  apele pe care le meritam. Este trist sa constati ca, in timp ce in Serbia, Ungaria si Bulgaria turismul bazat pe pescuit sportiv este in plina expansiune, in Romania Delta Dunarii este declarata oficial falimentul pescuitului. Nu mai este niciun secret pentru nimeni, dezastrul spre care se indreapta pescuitul sportiv din Romania face referire directa la degradarea apelor, in egala masura publice, cat si private.

Apele publice, in pofida estimarilor optimiste din anii ‘90, au ramas in zilele noastre fara peste. Exceptiile, segmentele „secrete” de rau in care cativa fericiti mai prind ceva, confirma din pacate regula. Spuneam explicabil deoarece, luaţi la bani mărunţi, toţi factorii care ar fi trebuit să sprijine punerea in practica a unui proiect piscicol sustenabil şi a unui sistem de servicii dedicate pescuitului sportiv au avut alte preocupări şi chiar alte interese.

Să începem cu pescarii. O condiţie esenţială ca vocea lor să se audă a fost organizarea în asociaţii legale care să dea coerenţă cererii legitime de a avea acces la resursa piscicolă. Sistemul prin care fractiuni nemultumite din AVPS-urile din teritoriu s-au desprins de AGVPS a fost o rază de speranţă a anilor ’90, insa in cativa ani au demonstrat ca ce naste din pisica, soareci mananca. Numarand foarte multi membri in virtutea vanzarii de permise de pescuit, acestea s-au limitat pana la urma la statutul de simpla veriga prin care autoritatile vand autorizatii de pescuit sportiv catre cetateni. Repopularile practic inexistente, lipsa pazei si pescuitul cu lanseta sau undita ajuns la cheremul braconierilor si al plaselor SRL-urilor dubioase cu contract de concesionare, au distrus si bruma de ape publice la care au avut acces pescarii sportivi. Acesta este adevarul, cu mici exceptii prin vestul tarii: “independenta” de AGVPS, dincolo de parfumul libertatii, nu a adus nimic nou.

Apoi a fost randul cluburilor de pescuit sa iasa la rampa. Dezvoltarea campionatelor de pescuit – atentie, tot intr-un sistem competitional independent, dar binecuvantat de AGVPS cu apartenenta FIPS – a fost o noua speranta ca apele publice vor avea un aparator. Din pacate scopul declarat al acestor cluburi sportive a fost exclusiv competitia, ceea ce inseamna ca membri lor nu sunt interesati decat de soarta a sase – zece ape, sau “piste de concurs”, ca sa fiu mai exact, multe dintre ele aflate in zona managementului privat. Lipsa apetitului pentru problemele de mediu, orgoliile personale ale liderilor, dar si permanentele lupte dintre cluburi pentru suprematie la nivelul deciziilor legate de CN, nu au lasat loc pentru actiuni de protectie a apelor publice si implicit a potentialului lor piscicol.

Apele cu management privat sunt conduse dupa principiul profitabilitatii. Experienta a demonstrat ca nu se pot face bani rapid cu astfel de ape, dandu-le ca destinatie exclusiva pescuitul sportiv. Si lucrul acesta este legat tot de pescari. Suntem cam un milion de practicanti ai acestei pasiuni. Dintre acestia 200.000 ar fi dispusi sa isi vizeze un permis de pescuit si doar 10.000 sa citeasca reviste sau literatura de specialitate. Marea masa vrea doar peste ieftin in traista, cat mai mult, si pentru asta este dispusa sa incalce orice reguli. Ei nu dau doi bani pe etica pescareasca, pe educatie sau pe informatie si nu ar accepta sa plateasca un bon de pescuit pentru a prinde pesti pe care apoi sa-i elibereze. Patronii stiu acest lucru, asa ca le pun pescarilor la dispozitie balti populare, ieftine, cu peste putin si mic din care isi poate lua oricine “prajeala” la juvelnic. Cu toate ca motorul principal al acestui pescuit asa-zis sportiv este carasul, la “bomba”, la bambina, la tambal, afacerea piscicola respectiva se bazeaza pana la urma pe crapul chinezesc, repede crescator. Asadar in marea majoritatea a “baltilor cu patron” pescuitul sportiv este un apendice vulgar printre plase. Si asta nu este totul. Concesionarile au de cele mai multe mirosul coruptiei datorata legaturilor dubioase care se stabilesc intre primarii comunelor ce detin apele respective, fauna interlopa a judetului si autoritatile centrale. Rezultatul este intreruperea vremelnica a concesionarilor si schimbarea patronilor. Cel vechi nu pleaca insa pana nu goleste balta si scoate tot pestele. Este un jaf ciclic care are legatura cu schimbarile periodice de putere din mediul politic local.

La randul lor, managerii piscicoli care au bani si rabdare pentru a investi in facilitati si in servicii de calitate pentru pescari, au de asteptat ca banii sa se intoarca. Acest aspect financiar si numarul mic de astfel de ape fac ca pretul serviciilor sa fie mare, mai mare decat in alte tari unde oferta este mult mai diversa. Criza, lipsa banilor pentru investitii au facut insa astazi ca din putinul de ape de calitate sa mai avem doar cazuri izolate, care, daca este sa ma intrebati, va voi raspunde ca nu se simt nici ele prea bine. Ceea ce parea un boom al apelor private, se vede astazi ca o subtiere a randurilor celor care dadeau semnalul acum 15 ani ca pescuitul sportiv poate genera bussines pentru detinatorii de balti. Sa fie insa pescarii, asociatiile si cluburile de pescari ori patronii baltilor singurii responsabili pentru aceasta stare de fapt?

Vom vedea saptamana viitoare, in ultima parte a acestei fugare incursiuni in istoria recenta a pescuitului sportiv, ce au facut importatorii, retailerii si producatorii autohtoni de echipamente pentru apele si pestii care le sustin in ultima instanta profiturile. Vom incerca sa intelegem cat la suta din distrugere se datoreaza suprapescuitului, cat braconajului electric, cat disparitiei habitatelor naturale si cat poluarii. Si, ca sa nu o mai lungim, vom da o tura pe la autoritati. Sa vedem cata nemernicie a indolentei poate exista pe la Ministerul Mediului, pe la ANPA si pe la Apele Romane si cum, intr-otaracare a cotizat cu economia si cu mari bucati din domeniul public pentru a alimenta averile noii nomenclaturi, ultimele tunuri se dau la resursele naturale.

The post Undita si revolutia III appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Ca efect direct al democratiei in 1990, pe Calea Mosilor, vinerea, a aparut un targ de pescuit cu toate cele. Viermusi, rame, carlige si ceva scule. Acolo i-am vazut la apusul carierei pe bisnitarii de scule si pe manufacturierii ambulanti de oscilante, fetze cunoscute oricarui pescar bucurestean cu state vechi in vestita piata a pescarilor din Obor. Oborul fost in multii ani de restriste comunista un fel de club unde se discuta pe ce balta merge bine carasul sau unde mai musca stiuca, unde te intalneai cu amici din tagma si de unde se pleca acasa cu achizitii simbolice de genul o rola de nylon, ori cateva carlige. Iata ca vremurile se schimbasera si nu numai revolutionarii isi castigasera dreptul de a iesi in strada, ci si pescarii. Tin minte ca pe Mosilor am vazut primele tranzactii la scara mare cu jiguri si cu “twistere” aduse din Ungaria. Pionieratul de pe Dridu din anii ’80 la salau cu “gigei” – un fel de gruburi facute din matisarea jigului cu fasii din cauciuc taiate din manusi chirurgicale – isi gasea insfarsit implinirea. Mai erau si unditele telescopice, “tevile”, atat de rare pe vremea Impuscatului, dar si prima revista “independenta”, nascuta din initiativa privata – Pescarul. Dupa o elipsa destul de mare am regasit la sfarsitul anilor ’90 targul pescaresc de pe Mosilor mutat din intersectie, de acolo de unde disparuse dealtfel si frumosul stejar secular care facea umbra targului ad-hoc de pe trotuar. Toata gasca de pescari ajunsese intr-un teren viran, tot pe Mosilor, aproape de sediul AGVPS, un fel de curte uitata de vreme in miezul unui oras aflat la inceputul boom-ului imobiliar.

As face un exercitiu de memorie pentru cei care stiu despre ce vorbesc. Va mai aduceti aminte de tipul acela subtirel cu oscilante “hand made” puse intr-un display mobil la purtator, un fel de geanta diplomat deschisa si atarnata de umeri asemenea unui acordeon? Ei bine, eu cred ca asta a fost imaginea simbolica a sfarsitului unei ere, acolo in curtea aceea virana de pe Mosilor. In spatele acestei imagini se formasera deja marii importatori de echipamente de pescuit din Romania iar magazinele care se aprovizionau de la acestia isi faceau timid aparitia in intreaga tara. Cu nimic mai putin important, isi faceau aparitia primii producatori autohtoni de naluci, de plute, de boilisuri. Semnalul fuse dat. Inevitabil pe locul fostul teren viran s-a contruit un bloc si toata aceasta mica revolutie industriala a pescuitului de la noi, care a inglobat in cei cativa ani de efervescenta ai anilor ’90  evolutia de cateva decenii din pescuitului frantuzesc, italienesc sau englezesc, a intrat in lama capitalista a buldozerului. Sa nu credeti insa ca totul a fost inutil. Noi tehnici de pescuit la crap, la spinning, fly si stationar au intrat pe piata alaturi de noile echipamente. Importatorii incercau sa tina pasul cu schimbarea de optica a pescarilor, cu noile cerinte ale tehnicilor din ce in ce mai specializate. In paralel cu acest fenomen ce a pus in sistemul economic national o rotita importanta, si ma refer aici la producerea, importul sau/si comercializarea echipamentelor de pescuit sportiv, s-a nascut si o alternativa. Alternativa cremei pescarilor de rapitor si a muscarilor care au inteles ca ora exacta se da peste ocean, mai exact in America. Si pentru asta existau catalogul Cabela’s si rudele sau prietenii din State. Echipamentul adus de pasionati pe aceasta cale nu a insemnat volum, ci calitate si a orientat optiunile consumatorilor de high end spre relizarile de ultima generatie. Aceasta a fost pepiniera pescuitului de competitie din spinning si fly de mai tarziu, si a influentat profund optiunile importatorilor si dealerilor locali.

Pescareste vorbind, intram in secolul XXI cu temele facute. Se pescuia la rapitor cu toate nalucile existente in lume, cu boilies la crap si cu Match la caras. Sarulestiul isi facuse deja faima, Tancabestiul, Gostilele si Darvariul dadeau semnalul aparitiei si altor ape sub semnul manageriatului piscicol dedicat pescuitului sportiv. Peste tot in tara aveam “patroni” de balti care cochetau cu ideea pescutiului sportiv si pescarii incepeau sa se organizeze in structuri independente, “particulare”, APS-uri rebele rupte din matca agevepesista. In Delta, pe Olt, pe Dunare si in toate apele publice cu potential piscicol isi luase avantul deja marea concesionare, ca forma de braconaj cu acte in regula. Semnalele venite din partea autoritatilor erau clare: pescuitul sportiv nu conteaza. Era vremea schimbarii, o schimbare facuta prin jaf la adresa resurselor piscicole. Patronii de balti – fara prea multa scoala la viata lor – au facut cu baltile ce au vrut. Speciile chinezesti, taierea stufului si a salciilor de pe maluri au transformat helestee si lacuri cu aspect natural in ligheane inconjurate de maluri namoloase, lipsite de orice fel de vegetatie subacvatica, cu ape mai tulburi decat Gangele. Transformarea nu era sesizata de marile mase de pescari preocupate mai mult de gratarul cu mici, beri si manelele care puneau pe burta bateriile Daciilor la malul garlei. Ceva mai urban, pe Calea Mosilor revolutia pescarilor amutise chiar sub ferestrele prafuite ale AGVPS-ului. Cladirea in care generatii intregi de pescari si vanatori si-au vizat permisele a trecut neatinsa prin toate revolutiile. Pescuitul intra intr-o noua era, era Internetului, o vreme a forumurilor spumoase in care informatiile si injuraturile zburau in eterul cablurilor cu viteza lenesa a unui dial-up. Incepea razboiul impotriva terorismului, dar ce ne pasa noua? Se mai prindea inca peste, apareau noi reviste de pescuit, ne organizam in structuri independente, aveam tot mai multe magazine de profil, tot mai multe branduri. Viitorul era al nostru. Vom vedea insa saptamana viitoare pentru cat timp.

The post Undita si revolutia II appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.