{"id":23525,"date":"2015-03-13T09:42:22","date_gmt":"2015-03-13T07:42:22","guid":{"rendered":"http:\/\/fishingandhuntingtv.com\/ro\/?p=23525"},"modified":"2015-03-13T09:42:22","modified_gmt":"2015-03-13T07:42:22","slug":"noe-a-fost-lipovean","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/fishingandhuntingtv.com\/ro\/pescuit\/undita_si_revolutia\/noe-a-fost-lipovean.html","title":{"rendered":"Noe a fost lipovean"},"content":{"rendered":"

\"japsa\"<\/a><\/p>\n

Sontea, mai jos de canalul care face jonctiunea cu Gura Olgutei, inseamna mai mult decat vechi povesti cu vintire pline de peste, cu stiuci capitale si somni cat barca de 24 de crivace. Pe malul stang, acolo unde grindul se inalta suficient pentru a nu fi inghitit de apele de primavara, turcii aduceau de la Stambul prizonieri indezirabili si tot felul de renegati pentru a construi ceea ce astazi noi am numi un lagar. Au inaltat chiar si un minaret pitic, din chirpici, nu mai inalt decat salciile, de unde numele lui Alah\u00a0 razbea pana departe, spre Fortuna. Am aflat toate astea intr-o dimineata in care razele soarelui abia rasarit erau ingreunate de ceata deasa ce se misca lent, umezind totul in calea ei cu o dara alba, ca si cum peste grind, peste mine, ar fi trecut un melc urias. Cortul, lansetele, barca, stuful, malul erau acoperite de miliarde de stropi fini, ciorchini de roua ce straluceau diafan, zamislind din abur si lumina o lume difuza, fara margini, unde\u00a0 simteam cu fiecare respiratie ca devenisem totuna cu pestii care colcaiau cu zgomot in oglinda canalului. Plamanii imi erau plini de aceasta umezeala cu gust de balta si aroma de salcie iar vocea lui Mos Pituh – care ma intreba daca nu am cumva niste spirt \u201cdin ‘cela, medi\u021binal\u201d – rasuna providential pe grindul din \u201cS\u201d-ul Sontei. Tocmai imi atrasesera atentia siluetele unor ibisi macinati de abur, care zburau lasand imponderabile anafore alburii in urma lor, pe neantul cerului, urme inghitite rapid de ceata ce se inchidea apoi asemenea unei cortine. Nici un zgomot, nici un falfait de aripi, ca si cum atomii vazduhului refuzau sa le atinga zborul si probabil ca daca n-ar fi fost vocea mosului, mi-ar fi explodat timpanele de atata liniste. S-a asezat langa mine cu o cana metalica in mana privind flacarile ce incercau sa dea in clocot cafeaua. Mos Pituh nu arata in dimineata aceea chiar bine, era obosit si fornaia ca un porc mistret.<\/p>\n

\"delta\"<\/a>– Ma dor muschii, am capatat o raceala care nu-mi da tihna de cateva zile. Ai niste spirt, sa-mi fac o frectie? ma intreba usor ezitant Mos Pituh.<\/p>\n

M-am ridicat si am adus din cort spirtul medicinal, am turnat lichidul albastru in cana iar el a inceput sa bea.<\/p>\n