{"id":30396,"date":"2021-02-01T14:08:28","date_gmt":"2021-02-01T11:08:28","guid":{"rendered":"http:\/\/fishingandhuntingtv.com\/ro\/?p=30396"},"modified":"2021-02-01T14:09:56","modified_gmt":"2021-02-01T11:09:56","slug":"lumea-dintre-nuferi-partea-iii-poveste-de-noapte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/fishingandhuntingtv.com\/ro\/pescuit\/povestile-apelor\/lumea-dintre-nuferi-partea-iii-poveste-de-noapte.html","title":{"rendered":"LUMEA DINTRE NUFERI – Partea III – POVESTE DE NOAPTE"},"content":{"rendered":"

\u201eC\u00e2nt\u0103 Delta \u0219i \u00eei r\u0103spund, pe furi\u0219, strune lungi de tuf\u0103ri\u0219.\u201d<\/em><\/strong><\/p>\n

Citat din piesa de teatru: \u201e<\/em>Expresul de la ora 19<\/em><\/a>\u201d<\/em><\/p>\n

***<\/p>\n

A doua captur\u0103<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 ce reu\u015fiser\u0103, cu mari eforturi, dar \u015fi cu ajutorul foarfecii, ca s\u0103 elibereze p\u0103l\u0103ria din ghearele cele multe \u015fi bine ascu\u0163ite ale voblerului, mo\u015f Calistrat i-o \u00eenapoie p\u0103durarului, cu toat\u0103 gaura cea mirific\u0103 cu care tocmai fusese \u00eempropriet\u0103rit\u0103.<\/p>\n

Flavian Fedea lu\u0103 p\u0103l\u0103ria, \u00ee\u015fi b\u0103g\u0103 resemnat degetul \u00een gaura m\u0103rea\u0163\u0103 de care aceasta d\u0103dea dovad\u0103, apoi, nespun\u00e2nd nimic, \u015fi-o \u00eendes\u0103 pe cap \u015fi, pun\u00e2nd m\u00e2na pe v\u00e2sle, plec\u0103 \u00eencet, disp\u0103r\u00e2nd dup\u0103 ni\u015fte plauri.
\n– Nea maestru\u2019, s\u0103 nu mi-o iei \u00een nume de r\u0103u, dar eu cred c\u0103 matale e\u015fti un mare pescar de felul matale, numai c\u0103 nu de pe\u015fti, a\u015fa c\u0103 ar cam trebui s\u0103 ne retragem \u015fi noi spre bordeiele noastre, c\u0103 se las\u0103 acu\u015fica tanti Nopticik peste lume \u015fi numai pe \u00eentuneric nu am eu chef a v\u00e2sli.
\n– O dat\u0103 s\u0103 mai dau, tinere! Am eu o presim\u0163ire, spuse Alexandru \u015fi f\u0103cu rapid un lanseu \u00eenspre floarea unui nuf\u0103r nep\u0103s\u0103tor \u015fi galben.<\/p>\n

A\u015fa cum de multe ori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een lumea pescarilor, a\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi atunci. N\u0103luca numai ce atinse apa c\u0103 se \u015fi afla \u00een stra\u015fnic\u0103 str\u00e2nsoare de din\u0163i o\u0163eli\u0163i. Toat\u0103 esen\u0163a acelei zile de pescuit se redusese, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, la acel atac nebun, nea\u015fteptat \u015fi venit parc\u0103 de nic\u0103ieri, atac ce pusese s\u00e2ngele \u00een mi\u015fcare \u00een ritm alert \u00een trupul pescarului, atac ce aproape c\u0103 \u00eel f\u0103cuse s\u0103 scape lanseta din m\u00e2ini. Nu crezuse p\u00e2n\u0103 atunci c\u0103 o \u015ftiuc\u0103 poate avea asemenea calit\u0103\u0163i tranchilizante.<\/p>\n

Urm\u0103 apoi o lupt\u0103 nebun\u0103. O lupt\u0103 titanic\u0103, o lupt\u0103 dup\u0103 care venise, p\u00e2n\u0103 la urma-urmei, tocmai p\u00e2n\u0103 acolo. O lupt\u0103 pe care o c\u0103utase, o lupt\u0103 pe care iat\u0103 c\u0103 tocmai o primise. \u015etiuca f\u0103cea tot ceea ce \u015ftia ea mai bine. Fugea, se oprea, se pitea, s\u0103rea, se scufunda, iar pescarul era mereu atent la toanele acesteia, nedorind a fi luat prin surprindere \u015fi a comite vreo gre\u015feal\u0103. Vremea \u00eenainta, noaptea f\u0103cea lumii cu ochiul s\u0103u \u00eentunecat, iar unchiul \u015fi nepotul \u00eendemnau, pe r\u00e2nd, din sticla de vodc\u0103, \u00een timp ce Alexandru obosea \u015ftiuca aceea nervoas\u0103, \u015ftiuc\u0103 pe care o c\u0103utase toat\u0103 ziulica.<\/p>\n

Dup\u0103 un timp, nu tocmai scurt, pres\u0103rat de tot felul de manevre pesc\u0103re\u015fti \u015fi fente \u201e\u015ftiuc\u0103re\u015fti\u201d, lupta se \u00eencheie cu victoria omului. \u015etiuca se zb\u0103tea neputincioas\u0103 \u00een plasa minciogului, iar Prins \u00eel privea admirativ, pentru prima dat\u0103 de c\u00e2nd se cunoscuser\u0103, pe veneticul Alexandru.<\/p>\n

– Sincere felicitocuri, camarad pescar! Rar mai g\u0103se\u015fti a\u015fa namil\u0103! Nu multe rubedenii de-ale ei, la o a\u015fa m\u0103rime, am v\u0103zut \u00een ultimul timp pe aicea\u2026 Brava! Brava, cu \u201eb\u201d mare!<\/p>\n

\u015ei mo\u015ful privea \u00eenc\u00e2ntat la \u015ftiuca aceea de poveste \u015fi de aceea nu \u00een\u0163elese ce se petrece atunci c\u00e2nd pescarul, dup\u0103 ce o fotografie, \u00eei d\u0103du drumul din nou \u00een ap\u0103, vie \u015fi nev\u0103t\u0103mat\u0103.<\/p>\n

– Ap\u0103i dumitale, drag\u0103 streinule, v\u0103d c\u0103 nu e\u015fti tocmai zdrav\u0103n la capul acela pe care \u00eel por\u0163i pe umeri. De ce naiba mai umbli dup\u0103 \u015ftiuci dac\u0103, atunci c\u00e2nd le prinzi, le dai iar drumul?<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Alexandru dori s\u0103 r\u0103spund\u0103, dar \u00eei veni \u00een ajutor Prins:<\/p>\n

– Acesta, unchiule, este un concept mai nou al undi\u0163arilor moderni.
\n– Moderni, pe dracu\u2026. morm\u0103i mo\u015ful. Pro\u015fti m\u0103i, nu moderni, pro\u015fti, pro\u015fti, pro\u015fti. C\u0103 dac\u0103 nu aduci \u015ftiuca acas\u0103, cu ce, mama lu\u2019 Hector, mai faci malasolca? Cu c\u0103r\u0103bu\u015fi, cumva? Ori poate pescarii \u0103\u015ftia moderni nu mai m\u0103n\u00e2nc\u0103\u2026
\n– Conservarea speciei, respectul fa\u0163\u0103 natur\u0103 \u015fi fa\u0163\u0103 de partenerul de \u00eentrecere, mo\u015fule. A\u015fa g\u00e2ndesc acu pescarii actuali. Fairplei. Nu \u015ftiu c\u00e2t le place dumnealor malasolca sau scordolea, dar de m\u00e2ncat, m\u0103n\u00e2nc\u0103. Nu-i a\u015fa, m\u0103iestritule?
\n– Desigur, dragul meu Prins. Deja mi-e foame, pot s\u0103 zic, numai c\u0103 eu nu m\u0103n\u00e2nc pe\u015fte, de felul meu\u2026
\n– Ghinion! interveni t\u0103ios mo\u015f Calistrat. Curat ghinion, mon\u015ferule, c\u0103 alta nu-i primi de cr\u0103p\u0103ciune c\u00e2t \u00eei sta dumneata pe la noi. Alta n-avem, numa\u2019 pe\u015fte \u015fi vodc\u0103. Nu m\u0103 intereseaz\u0103, p\u00e2n\u0103 la urma urmei, ce faci m\u0103t\u0103lu\u0163\u0103 cu \u015ftiucile \u015fi cu banii lu\u2019 matale, cum \u00eei arunci a\u015fa, f\u0103r\u0103 nici o urm\u0103 de regret \u015fi cump\u0103tare pe apa s\u00e2mbetei dar, de m\u00e2ine, mie s\u0103-mi pl\u0103te\u015fti ziua de dinainte, c\u0103, la c\u00e2t e\u015fti de ciudat, nu vreau s\u0103 m\u0103 trezesc c\u0103 prestez pentru tine o zi \u00eentreag\u0103 \u015fi seara s\u0103 \u00eemi spui despre cine \u015ftie ce concep\u0163ie modern\u0103, cum c\u0103 barcagii nu se mai pl\u0103tesc \u00een timpurile de acum. Eu sunt de mod\u0103 veche \u015fi lucrez numai pentru bani. Pentru b\u0103ni\u015forii cei lichizi pe care \u00eei pot transforma foarte u\u015for \u00een lichide cu t\u0103rie de grade \u015fi cu t\u0103m\u0103duitoare puteri asupra sufletului \u015fi trupului meu b\u0103tr\u00e2n\u2026<\/p>\n

– Ce munci\u015fi matale, mo\u015fule? C\u0103 toat\u0103 ziua ai tras din sticle \u015fi \u00een rest ai tras la aghioase. Eu am fost cu munca, d\u0103\u2019 v\u0103d c\u0103 atunci c\u00e2nd vine vorba despre drepturile b\u0103ne\u015fti matale e\u015fti cam tare-n clan\u0163\u0103\u2026<\/p>\n

Mo\u015f Calistrat nu r\u0103spunse nimic, mul\u0163umindu-se doar a \u015fu\u015foti \u00eenciudat ceva.<\/p>\n

\u00centre timp, noaptea se instalase atotst\u0103p\u00e2nitoare peste stufuri, b\u0103l\u0163i, canale \u015fi ghioluri, dar iat\u0103 c\u0103 \u015fi barca celor trei pescari ajunsese \u00een marginea satului. Prins o trase atent exact la locul unde o \u0163inea mai tot timpul anului, iar apoi c\u0103l\u0103torii cobor\u00e2r\u0103 cu grij\u0103, pe r\u00e2nd, din aceasta \u015fi prinser\u0103 a-\u015fi dezmor\u0163i m\u0103dularele amor\u0163ite de la at\u00e2ta \u015federe plutitoare peste ape.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Poveste de noapte (1)<\/strong><\/p>\n

          \u201eSe \u00eenserase de ceva vreme. \u00centunericul cobor\u00e2se \u00een acea zi mult mai iute \u015fi datorit\u0103 cerului sugrumat de norii grei de plumb care \u00eel acopereau \u015fi din care avea s\u0103 \u00eenceap\u0103, c\u00e2t de cur\u00e2nd, s\u0103 se cearn\u0103<\/em> z\u0103pada, prima z\u0103pad\u0103 din iarna aceea blestemat\u0103.<\/em><\/p>\n

Nu doar norii erau de plumb ci chiar lumea \u00eens\u0103\u015fi p\u0103rea de plumb. Totul era greu, totul era cenu\u015fiu. Zarea \u00eentunecat\u0103 se lumina, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, devenind deodat\u0103 \u015fi alb\u0103 \u015fi ro\u015fie \u00een acela\u015fi timp, dezvelind privirilor mun\u0163ii mari, \u00eenc\u0103rca\u0163i de p\u0103duri. Proiectilele explodau puternic, zgomotos, f\u0103c\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul s\u0103 tresar\u0103, s\u0103 geam\u0103. \u015ei, \u00eentre aceste explozii, lini\u015ftea nop\u0163ii era spart\u0103, uneori, de \u0163\u0103c\u0103nitul metalic al mitralierelor. Rafale mai scurte, sau mai lungi, m\u0103turau, de la ad\u0103postul lizierei, \u00eentinderea c\u00e2mpiei. \u00cen rest se auzea doar \u015fuierul v\u00e2ntului rece biciuind aspru lumea.<\/em><\/p>\n

Eram o m\u00e2n\u0103 de oameni \u015fi st\u0103team ghemui\u0163i \u00een spatele unui um\u0103r mai \u00eenalt al malului p\u00e2r\u00e2ului ce t\u0103ia \u00een dou\u0103, de-a curmezi\u015ful, c\u00e2mpul din fa\u0163a p\u0103durii. Era singurul ad\u0103post pe care \u00eel mai puteam g\u0103si. St\u0103team \u00eenghesui\u0163i unul \u00een altul cu picioarele \u00een apa rece \u015fi cu fa\u0163a lipit\u0103 de ghea\u0163a din marginea acesteia. Trebuia s\u0103 ajungem p\u00e2n\u0103 la p\u0103durea spurcat\u0103 din fa\u0163\u0103. Trebuia s\u0103 distrugem cuibul acela de mitraliere. Aceasta era misiunea noastr\u0103, acesta era ordinul primit. Un drum f\u0103r\u0103 de \u00eentoarcere, probabil. C\u00e2\u015ftigaser\u0103m bilete doar pentru dus. <\/em><\/p>\n

O vreme a fost lini\u015fte. Prea lini\u015fte. O lini\u015fte de morm\u00e2nt, o lini\u015fte menit\u0103 a ne obi\u015fnui, probabil, cu ceea ce \u00een mod sigur urma s\u0103 urmeze, cu moartea.<\/em><\/p>\n

Nemaiput\u00e2nd suporta situa\u0163ia aceea de incertitudine, unul dintre noi, un t\u00e2n\u0103r de prin p\u0103r\u0163ile Craiovei, se ridic\u0103 din locul s\u0103u \u00eencerc\u00e2nd a privi spre c\u00e2mpie, peste buza malului, pentru a vedea ce se petrece. Pe platoul cenu\u015fiu ce se \u00eentindea neutru \u00eentre p\u0103dure \u015fi albia p\u00e2r\u00e2ului el deslu\u015fi mai multe siluete ce \u00eenaintau precaut spre noi. Erau ca ni\u015fte umbre, ni\u015fte umbre cenu\u015fii. Era forma concret\u0103 pe care o luaser\u0103 \u00eengerii mor\u0163ii ce veneau a se r\u0103fui cu noi. \u201eVin!\u201d, a \u015foptit abia auzit soldatul. Dori s\u0103 mai spun\u0103 ceva dar se dovedi c\u0103 viteza g\u00e2ndului \u00een acele momente de \u00eenghe\u0163are a ra\u0163iunii, de \u00eenghe\u0163are a lumii, de \u00eenghe\u0163are a umanit\u0103\u0163ii \u015fi a vie\u0163ii era mult inferioar\u0103 vitezei gloan\u0163elor pe care le scuipau mitralierele. De-abia ce se apucase de l\u0103trat c\u0103\u0163eaua aceea sc\u0103pat\u0103 din infern, de-abia ce prinse a r\u0103suna peste \u00eentinderi cl\u0103mp\u0103nitul s\u0103u metalic, c\u0103 soldatul deja z\u0103cea f\u0103r\u0103 de suflare \u00een apa rece, cu capul perforat de glontele uciga\u015f.<\/em><\/p>\n

          Moartea sa avea s\u0103 \u00eensemne doar \u00eenceputul sf\u00e2r\u015fitului pentru noi. R\u0103s\u0103ri\u0163i parc\u0103 de nici unde, solda\u0163ii inamici ocupau acum malul apei chiar \u00een fa\u0163a noastr\u0103.<\/em><\/p>\n

          Am c\u0103zut ca secera\u0163i cu to\u0163ii, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, dar foarte, foarte repede, f\u0103r\u0103 a avea m\u0103car timp de reac\u0163ie. Fuseser\u0103m surprin\u0219i \u015fi strivi\u0163i f\u0103r\u0103 mil\u0103. Albia p\u00e2r\u00e2ului devenise dintr-o dat\u0103 o groap\u0103 noastr\u0103 comun\u0103, groap\u0103 \u00een care solda\u0163ii z\u0103ceau care \u015fi cum \u00eei surprinse moartea. Unul pe spate, altul pe burt\u0103, altul chircit, altul \u00eentins pe o parte… O gr\u0103mad\u0103 de corpuri inerte, ca o stiv\u0103 de lemne aruncate la \u00eent\u00e2mplare, unele l\u00e2ng\u0103 altele… unele peste altele. <\/em><\/p>\n

            <\/em>C\u0103l\u0103ii nu au stat prea mult timp la locul faptei. Dup\u0103 ce \u015fi-au terminat s\u00e2ngeroasa lor treab\u0103 au pornit mai departe, lu\u00e2nd c\u00e2mpia la pas, apropiindu-se, u\u015for \u015fi ferit, de liniile armatei noastre.<\/em><\/p>\n

          <\/em><\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Un timp am crezut c\u0103 murisem \u015fi eu. Nu mai sim\u0163eam nimic, nu mai auzeam nimic. Dar, la un moment dat, sim\u0163urile mi-au revenit. Am auzit, mai \u00eent\u00e2i, un lup url\u00e2nd dinspre v\u00e2rfurile mun\u0163ilor reci iar, mai apoi, am auzit \u015fi o ciovic\u0103 care se apucase nebun\u0103 a r\u00e2de \u00een noapte. Am deschis \u00eencet ochii \u015fi am privit roat\u0103.<\/em><\/p>\n

          V\u00e2ntul se ostoise iar cerul se deschisese larg. Fulgii c\u0103deau mul\u0163i, mari \u015fi grei, acoperind alb firea, parc\u0103 pentru a ascunde ochilor noroiul lumii \u015fi s\u00e2ngele mor\u0163ii, murd\u0103ria naturii \u015fi cea a umanit\u0103\u0163ii. <\/em><\/p>\n

Peste mine z\u0103cea \u0163eap\u0103n cel care avusese menirea de a ne conduce \u00een misiunea aceea sinuciga\u015f\u0103. Un glon\u0163 \u00eei trecuse prin cap, chiar prin ochiul drept, curm\u00e2ndu-i via\u0163a. L-am \u00eempins cu greu de pe mine \u015fi mi-am privit curios trupul. Sim\u0163eam dureri cumplite \u00een bra\u0163e \u015fi \u00een pulpele de la am\u00e2ndou\u0103 picioarele. \u00cencasasem, a\u015fa dup\u0103 cum avea s\u0103 se constate la infirmerie, nu mai pu\u0163in de \u015fapte gloan\u0163e inamice, dar nici unul nu \u00eemi atinsese vreun organ vital. Avusesem noroc.<\/em><\/p>\n

          Eram plin de s\u00e2nge \u015fi de noroi. Sim\u0163eam o sete cumplit\u0103. Am vrut s\u0103 m\u0103 apropii de apa p\u00e2r\u00e2ului pentru a bea dar nu puteam s\u0103 m\u0103 ridic, nu puteam s\u0103 m\u0103 mi\u015fc. Am str\u00e2ns cu degetele z\u0103pad\u0103 fin\u0103 ce se a\u015fternuse peste lume \u00een jurul meu \u015fi mi-am mai ostoit focul ce-l sim\u0163eam c\u0103 m\u0103 arde pe din\u0103untru. Apoi am le\u015finat. <\/em><\/p>\n

          M-am trezit abia c\u00e2nd m\u0103 aflam pe patul de spital. \u00cen cea de-a treia zi de dup\u0103 asaltul nostru asupra cuibului de mitraliere d\u0103duse peste mine, \u015fi m\u0103 salvase de la o moarte sigur\u0103, o patrul\u0103 a armatei noastre, armat\u0103 care \u00eentre timp reu\u015fise totu\u015fi, cu mari pierderi, s\u0103 \u00eenainteze. Fusesem singurul supravie\u0163uitor. Cum de nu murisem de gloan\u0163e, de frig, sau de la pierderea de s\u00e2nge, era un miracol. Nici doctorii nu \u00een\u0163elegeau, \u015fi nici eu. Probabil c\u0103 Dumnezeu mai avea pentru mine c\u00e2teva misiuni pe lumea aceasta \u00eenc\u00e2t nu m-a chemat la D\u00e2nsul \u00eenc\u0103 de atuncea. Probabil.\u201d<\/em><\/p>\n

          Ajuns \u00een acel punct al povestirii, b\u0103tr\u00e2nul f\u0103cu o pauz\u0103. Privi trist spre noi, apoi b\u0103u meditativ din paharul cu \u0163uic\u0103 de prune, \u0163uic\u0103 pe care o scosese din bagajele sale Alexandru, \u015fi din care se serveau to\u0163i trei, c\u0103ci \u015fi t\u00e2n\u0103rul Vasili r\u0103m\u0103sese la casa unchiului s\u0103u, dup\u0103 ce, \u00een prealabil, tr\u0103sese o fug\u0103 p\u00e2n\u0103 acas\u0103 \u015fi adusese m\u00e2ncare pentru toat\u0103 lumea.<\/p>\n

Alexandru avusese noroc \u00een ceea ce prive\u015fte m\u00e2ncarea c\u0103ci t\u00e2n\u0103rul \u00eei adusese, pe l\u00e2ng\u0103 tradi\u0163ionala \u015fi nelipsita strachin\u0103 de bor\u015f pesc\u0103resc \u015fi o bucat\u0103 de carne de mistre\u0163, \u201ede ghind\u0103\u201d,<\/em> dup\u0103 cum o numeau localnicii.<\/p>\n

– La noi mult\u0103 lume are pu\u015fc\u0103 \u015fi uneori, chiar cu complicitatea lu\u2019 nea Fefe, avem grij\u0103 ca mistre\u0163o\u015fii s\u0103 nu se \u00eenmul\u0163easc\u0103 peste m\u0103sur\u0103. De anul trecut \u00eens\u0103 sunt tot mai pu\u0163ini r\u00e2m\u0103tori din cauza pestei porcine, iar \u015facalii sunt tot mai mul\u0163i \u015fi mai gra\u015fi. Dac\u0103 s-ar pune un premiu, oric\u00e2t de mic ar fi el, pentru fiecare \u015facal \u00eempu\u015fcat, \u015fi-ar da oamenii silin\u0163a \u015fi am sc\u0103pa de ei,\u2026 dar a\u015fa…. Nimeni nu-\u015fi stric\u0103 cartu\u015fele de poman\u0103. Prefer\u0103 s\u0103 pu\u015fte ce e mai de pre\u0163: mistre\u0163i, fazani, ra\u0163e sau alte cele de pe urm\u0103 c\u0103rora s\u0103 poat\u0103 ob\u0163ine un folos c\u00e2t de m\u0103runt. Iarna trecut\u0103 am f\u0103cut mul\u0163i bani cu li\u015fi\u0163ele. Au fost la mare c\u0103utare. Ne adunam c\u00e2te patru \u2013 cinci cunoscu\u0163i, le \u00eencol\u0163eam pe unde le g\u0103seam, \u015fi le aliceam c\u00e2te puteam, chiar dac\u0103 \u015ftiam c\u0103 dac\u0103 ne prinde careva ne m\u00e2nc\u0103 direct pu\u015fc\u0103ria. Da, da, bani frumo\u015fi am f\u0103cut atunci\u2026 povestise t\u00e2n\u0103rul \u00een timp ce m\u00e2ncaser\u0103 bucatele aduse.<\/p>\n

\u201e<\/em>Dup\u0103 ce am ie\u015fit din spitalul militar, \u00een care am z\u0103cut mai bine de patru luni, am fost reformat \u015fi trimis acas\u0103.\u201d<\/em> \u00ee\u015fi continu\u0103 mo\u015f Calistrat povestirea.<\/p>\n

\u201eF\u0103cusem aproape doi ani de front \u015fi niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci nu m\u0103 atinsese vreun glon\u021b, dar \u00een noaptea aceea le-am adunat cu gr\u0103mada, ca un magnet. Uite urmele!\u201d<\/em><\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul \u00ee\u015fi d\u0103du jos c\u0103ma\u015f\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi suflec\u0103 pantalonii. Trupul s\u0103u b\u0103tr\u00e2n purta, numeroase urme sculptate de gloan\u0163e, de t\u0103ieturi \u015fi cus\u0103turi.<\/p>\n

\u201eUnele gloan\u0163e au intrat \u015fi au ie\u015fit de la sine, dar pe altele au fost nevoi\u0163i doctorii a mi le scoate prin opera\u0163ii.\u201d<\/em><\/p>\n

         <\/em>Glasul s\u0103u suna metalic, suna trist, \u015fi \u00een toat\u0103 povestirea sa nu se strecurase nici o glum\u0103, nu st\u00e2lcise, a\u015fa cum avea obiceiul atunci c\u00e2nd nu vorbea despre  lucruri at\u00e2t de dureroase pentru sine, nici un cuv\u00e2nt, \u015fi nu f\u0103cuse nici cea mai mic\u0103 \u00eenfloritur\u0103 nelalocul ei. Din contr\u0103, b\u0103tr\u00e2nul d\u0103dea dovad\u0103 c\u0103 se pricepea la arta de a povesti, c\u0103 \u015ftia cum s\u0103 redea \u00eent\u00e2mpl\u0103rile trecute, sentimentele tr\u0103ite, durerile avute, c\u0103 \u015ftia \u015fi c\u0103 st\u0103p\u00e2nea la perfec\u0163iune limba rom\u00e2n\u0103. Folosise un ton molcom \u015fi uniform pe tot parcursul povestirii. Ochii s\u0103i alba\u015ftri, metaliza\u0163i, se topeau u\u015for, din ce \u00een ce mai mult, p\u00e2n\u0103 devenir\u0103 potop de lacrimi ce \u00eencepur\u0103 a se rev\u0103rsa pe obrajii zb\u00e2rci\u0163i \u015fi b\u0103tuci\u0163i de ani, iar omul le l\u0103s\u0103 s\u0103 curg\u0103 \u00een voie, f\u0103r\u0103 st\u00e2njeneal\u0103, f\u0103r\u0103 fereal\u0103. Era \u015fi acela un mod de refulare, un mod de a face fa\u0163\u0103 emo\u0163iilor at\u00e2t de violente ale acelor amintiri str\u0103vechi, amintiri care r\u0103m\u0103seser\u0103 \u00een sufletul s\u0103u pentru a-l chinui, mereu \u015fi mereu.<\/p>\n

         Chiar \u015fi t\u00e2n\u0103rul lui nepot privea impresionat la unchiul s\u0103u \u015fi \u00eei cuprinse una din palmele sale b\u0103tr\u00e2ne \u00eentre m\u00e2inile lui, cu toate c\u0103 \u015ftia, \u015fi r\u0103s\u0219tia, povestea pe care Alexandru o auzise atunci pentru \u00eent\u00e2ia dat\u0103.<\/p>\n

\"\"         Pescarul t\u0103cea \u015fi el puternic impresionat de povestire, de glasul b\u0103tr\u00e2nului \u015fi de urmele h\u00e2de ale r\u0103zboiului care se mai z\u0103reau, grote\u015fti, pe trupul acestuia. Tocmai terminase de m\u00e2ncat o por\u0163ie foarte bun\u0103 de col\u0163una\u015fi cu br\u00e2nz\u0103, vareniki<\/strong>, <\/strong>dup\u0103 cum spuneau gazdele sale, \u015fi brusc sim\u0163i nevoia de a bea ceva. \u00ce\u015fi turn\u0103 un pahar de \u0163uic\u0103, \u00eel b\u0103u pe ner\u0103suflate \u015fi apoi \u00ee\u015fi aprinse o \u0163igar\u0103.<\/p>\n

         St\u0103teau pe prisp\u0103 \u015fi fumau to\u0163i trei, f\u0103r\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 nimic. Dinspre bahn\u0103 r\u0103suna uneori, \u00eenfundat, glasul buhaiului de balt\u0103 iar, alteori, c\u00e2te o cucuvea sp\u0103rgea noaptea cu \u0163ip\u0103tu-i ascu\u0163it. Undeva, la marginea satului, se auzeau, \u00een r\u0103stimpuri aleatorii, url\u00e2nd dezacordat \u015facalii. La un moment dat, mo\u015f Calistrat spuse:<\/p>\n

– Dar gata cu sup\u0103r\u0103rile \u015fi cu pl\u00e2nsetul, m\u0103i copii. Mor\u0163ii cu mor\u0163ii \u015fi vii cu vii! Nu numa\u2019 osta\u015f am eu fost la via\u0163a mea. Am fost \u015fi mire c\u00e2ndva. Oho\u2026 ce vremuri\u2026 ; tu\u015fi apoi de c\u00e2teva ori, \u00ee\u015fi drese glasul, \u015fi se apuc\u0103 de c\u00e2ntat. C\u00e2nta tot cu glas molcom \u015fi potolit, dar c\u00e2nta un c\u00e2ntec de nunt\u0103, un c\u00e2ntec ce amintea de pl\u0103cerile omene\u015fti \u015fi de veselie.<\/p>\n

\u201e\u2026Cuscrii no\u015ftri cei vesti\u0163i<\/em><\/p>\n

Au oaspe\u0163i deosebi\u0163i.<\/em><\/p>\n

\u015ei chiar dac\u0103 nu vor bea,<\/em><\/p>\n

\u015ei chiar de nu vor m\u00e2nca,<\/em><\/p>\n

Veselie vor avea\u2026\u201d<\/em><\/p>\n

Timpul s-a scurs, luna a fugit gr\u0103bit\u0103 pe cer, stelele s-au tot mutat.<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul a c\u00e2ntat \u015fi a tot c\u00e2ntat, c\u00e2nd singur, c\u00e2nd acompaniat de nepotul s\u0103u, iar Alexandru, \u00eentins pe o lavi\u0163\u0103 de l\u00e2ng\u0103 peretele casei, asculta fascinat cum \u00ee\u015fi spuneau pove\u0219tile \u015fi cum \u00ee\u0219i exprimau sentimentele \u00een versurile me\u015fte\u015fugite ale vechilor melodii din acea zon\u0103 a \u0163\u0103rii. Nu \u015ftia c\u00e2nd adormise \u015fi nici c\u00e2t r\u0103t\u0103cise \u00een lumea viselor atunci c\u00e2nd sim\u0163i c\u0103 cineva \u00eel trage de m\u00e2nec\u0103. Deschise ochii buimac \u015fi privi \u00een jur. Era tot pe lavi\u0163a de l\u00e2ng\u0103 cas\u0103, \u00eenvelit cu un pled vechi. Acolo dormise, a\u015fadar. Mo\u015f Calistrat era cel care \u00eel trezise.<\/p>\n

          \u00cei \u00eentinse o ulcic\u0103 de lapte \u015fi, \u00een timp ce-i f\u0103cea cu ochiul, \u00eei spuse:<\/p>\n