Era un apus sângeriu aşa cum numai în Deltă îl poţi vedea. Peste stuf, peste sălciile grindurilor, până dincolo de Olguţa, spre întinderile bănuite ale Băclăneştilor, seara topea soarele în orizontul violet. Era în 1979, pe terasa cârciumii de la malul Dunării Vechi unde ne-am amestecat printre lipoveni, pahare cu rachiu de drojdie şi ţânţari. Venisem la Mila 23 să găsim Delta din cartea lui Petre Grant “Povestiri cu ştiuci”, numai că ştiucile lui Grant fuseseră prinse prin anii ’60 iar noi, întârziaţi cu aproape două zeci de ani, trebuia să ne mulţumim cu ce rămăsese. Sosisem cu câteva ore înainte cu şalupa care făcea legătura între Milă şi Crişan şi în timp ce amicul meu plecase prin sat să închirieze o lotcă, după obiceiul turismului de atunci, eu am făcut rapid o undiţă pentru a trece în revistă oferta piscicolă a locului. Ca într-un tratat de ihtiologie am scos din apă plătică, batcă, biban, săbioară, oblete, babuşcă, roşioară, avat, ştiuculiţă, somotei. Totul numai într-o jumătate de oră, cât i-a trebuit amicului să vină cu o lotcă pentru a ajunge pe malul celălalt unde aveam să punem cortul. Pescari de Bucureşti cum eram, ne-am pierdut minţile vâzând vânzoleala de peşte care vălurea Dunărea Veche în dreptul satului. Somni respectabil îşi arătau spinările asemenea unor anaconde pentru a pliciui cu coada oglinda apei înainte să dispară în gropan. Avaţii şi văduviţele vânau zgomotos în gura canalului care aducea apa cristalina dinspre Lideanca şi Stipoc.

Chiar în faţa cortului nostru, în apa de o şchioapă, bibanii, ştiucile şi şalăii tachinau puietul care încerca să se ascundă prin brădişul de aici. Cum să nu laşi în plata domnului şi cort, şi bagaje, şi mâncare suindu-te ca un disperat în lotcă, aproape călcând pe undiţe şi lansete, pentru a pescui cu înfrigurare? Au fost somni trecuţi de două kilograme – monştri pentru nişte pescari dedaţi la caraşii Bragadirului şi la clenii Argeşului, în aval de Clinceni. Au mai fost plătici cât roata carului, câteva ştiuci (mârliţe ambiţioase), câţiva avaţi şi – ca desert – un banc întreg de sabiţă mare. Uite aşa, obosiţi şi mulţumiţi, am vâslit până pe malul celălalt să bem şi noi, ca pescarii adevăraţi, un rachiu la cârciumă, lângă ponton. Locul acela, învăluit în lumina galbenă a unui bec chinuit de variaţiile de tensiune, era inima satului Mila 23 care mai  păstra încă parfumul unei aşezări lipoveneşti tradiţionale. Malurile erau aşa cum le lăsase Dumnezeu, mărginite de brădiş, cu nuferi şi cu sălciile bătrâne la umbra cărora se odihneau lotcile din lemn, impregnate cu catran. Stiuci erau destule, chiar in spatele satului, acolo unde era o japsa alimentată cu apă din Dunărea Veche printr-un canal ce trece si astazi pe sub unicul podeț al așezării. Prindeam acolo în fiecare dimineață 10 – 15 știuci, nu neapărat mari, toate între un kilogram și două kilograme. Astazi nu mai prinzi acolo decat caras, daca il prinzi si pe acela, și este foarte probabil locul in care tinerii satului invata sa foloseasca aparatul de curentat.

Avații din Gura Olguței erau pentru cunoscători, și mai ales pentru cei care erau în stare să vâslească două ore dus, două ore întors, prin Lideanca, Văcaru și până la intersecția cu Războinița. Mai erau știucile capitale din Băclănești, bibanii la kil din Dunărea Veche, la margine de sat, și șalăii de la insulă. Liniștea, bogația de pește, natura intactă și bonomia localnicilor sunt astazi pe cale de disparitie. Pitorescul satului a disparut in spatele unui dig din piatra facut cu bani europeni mai hidos decat l-ar fi facut Ceausescu.

Lotcile au fost inlocuite cu barci cu motor, acum în fața satului se afla o statie de benzina iar pe Dunărea Veche este trafic de ambarcatiuni ca pe bulevardele oraselor. Miile de păsări care umpleau malurile Dunării Vechi sunt acum o amintire, iar pescarusii si ciorile care au luat locul lopatarilor, starcilor si egretelor nu pot pacali ochiul unui cunoscator. Pescarul barbos, care respecta balta, este in tintirimul Milei 23 de mult. In 25 de ani de Rezervatie Delta a fost distrusa mai mult decat in 45 de ani de comunism. Lipoveni, știuci, pelicani și nuferi au intrat intr-un malaxor gigantic care a folosit resursa naturala si umana a Deltei pentru a alimenta interese meschine de moment in pofida celor comunitare, de lunga durata.

Dar sa revenim la oile noastre. Asadar, in Delta este prohibitie la stiuca pe o durata de 45 zile, in perioada 01 februarie – 17 martie inclusiv. Ca si in ceilalti ani stiuca va fi masacrata pentru icre, pentru că intre februarie si martie pescarii comerciali traiesc doar pentru a umple borcane. Cu 10 kilograme de icre – ceea ce nu e mare lucru daca dai de stiuca si faci asta zi de zi – te scoti din nevoi, daca nu bei tot, evident. Vor fi si multi pescari „sportivi” care vor merge special in aceasta perioada pentru a stoarce icrele din stiuci, unii dintre ei vor incerca sa faca acest lucru chiar si in incinte, acolo unde se pescuieste exclusiv catch&release. Nu am nicio iluzie: multi sunt cei care ii vor icrele pe paine, putini sunt aceia care respecta acest peste, inexistenti cei care ar trebui sa vegheze la respectarea legii prohibitiei. Privita prin devalmasia prezentului deltaic sansa de a aduce inapoi stiucile din povestirile lui Petre Grant pare o utopie. Dar oare cati mai sunt cei care au citit cartile lui Petre Grant in epoca monosilabica a retelelor de socializare, unde fotografiile chiuvetelor umplute cu stiuci starnesc oftatul plin de respect al unditarilor on line?

The post Prohibiția: un pas mic pentru pescar, unul mare pentru știucă appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Scriu de 21 de ani articole prin tot felul de reviste in care incerc sa pun forta cuvantului impotriva fortei oarbe a pisciculturii de cumetrie, a braconajului si a apucaturilor de traista ce bantuie multi dintre confratii nostri de lansete. Din pacate trebuie sa recunosc ca a fost o batalie cu morile de vant, o batalie pierduta. Astazi, fata de ce era acum 21 de ani, va asigur ca este mai rau. Practic nu mai avem ape de rapitor, iar baltile – intrate sub pulpana patronului, gem de “chinezesc”. Pana si iezere limpezi si cat se poate de naturale, pline de nuferi, asa cum a fost de pilda candva Caldarusani, sunt acum o ciorba tulbure, plina de crap chinezesc, un ecosistem acvatic distrus. In rest, raurile sunt braconate salbatic, distruse de exploatari de nisip si de concesionari dubioase care dau libertate totala exterminarii piscicole. In aceste conditii este clar pentru toata lumea ca doar prin interventia hotarata a Justitiei si mai ales prin vointa politica mai putem extirpa acest proces malign din piscicultura romaneasca. Numai asa putem scapa de actele de coruptie legate de concesionari de ape publice, de managementul piscicol dezastruos, iar constituirea unui corp de paza specializat in infractiuni piscicole este o conditie dde baza a acestei schimbari. Delictul de mediu, evident in mai toate exploatarile de nisip din albia minora a raurilor si in scandalurile legate de mini-hidrocentralele care lasa Romania fara ape de salmonide, este un alt subiect ce nu poate fi rezolvat decat prin extirparea coruptiei care a dat lovitura la resursele naturale fara sa tina cont ca prin aceasta este pustiit viitorul acestei tari. Am spus-o si o mai spun: toate cele de mai sus nu sunt doar cosmarul nostru, al pescarilor. Este cosmarul unei intregi tari.

Haideti sa recunoastem ca lucrurile sunt departe de a fi rezolvate. Decaderea potentialului piscicol national, o lucrare de capatai a ANPA, si-a pus amprenta inclusiv asupra cifrei de afaceri a celor angrenati in industria halieutica, piata echipamentelor de pescuit fiind afectata la noi mai mult de scaderea numarului de ape cu peste decat de criza. Care este argumentul cu care incarci bugetul familiei cu cheltuieli legate de pescuit? De ce sa visezi echipamente de ultima generatie daca nu mai ai unde sa mergi la pescuit? Si asta inseamna taxe mai putine catre stat, locuri de munca mai putine in zona importatorilor de echipamente, a producatorilor de astfel de echipamente si a celor care asigura servicii. Nu-i asa domnilor guvernanti? Ei bine, in loc sa vedem ca se intampla insfarsit ceva care sa ne dea sperante, prezentul mioritic ne dezvaluie o drama si mai mare. Capastrul nu se pare ca va fi pus braconierilor si celorlalti banditi, aia zburda in voie, ci tot pescarilor sportivi. Vom vedea in cele ce urmeaza ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii.

Lavinia Ghedan, o voluntara in lupta impotriva poluarii apelor si a braconajului, a inceput cu ceva vreme in urma o campanie in mediul virtual – si nu numai – pentru introducerea examenului pentru obtinerea permisului de pescuit. Iata tabloul unui univers absurd: un rau populat cu umanoizi care braconeaza cu plase, care grebleaza, care curenteaza si incarca masinile cu peste ce va fi vandut ilegal la marginea soselelor, prin piete, prin pescarii. Proiectati pe acest fundal sumedenia de pescari cu undite si lansete veniti sa umple si ei sacosi, saci, portbagaje de masini. Dintre acestia doar o minoritate respecta legea si sunt preocupati in a-si lua permis de pescuit. Ei bine, demersul Laviniei Ghedan nu are sub nicio forma darul de a-i face pe majoritarii traistari cu lansete si undite sa-si schimbe comportamentul. Si intre noi fie vorba – ii lasa indiferenti pe braconieri. Cum credeti ca acei pescari unditari majoritari, usor analfabeti, traditional pozitionati in afara legilor, care nu au avut toata viata lor un permis si care nu accepta sa cheltuie pentru asta banii cu care si-ar lua o lada de bere, se vor incolona la examenul pentru permisul de pescuit? In afara de asta, tabloul mai contine niste “baieti” care vor organiza aceste examene in cel mai birocratic mod cu putinta, asezonat cu coruptia endemica. Se ia spaga la bac, nu se intampla asta la obtinerea unui permis de pescuit? Hai sa fim seriosi… Cei care vor veni sa dea acest examen absurd vor fi tocmai cei care isi plateau si pana acum taxele pentru permise la trezorerie, la ANPA, la asociatie. Adica exact pescarii sportivi corecti. Introducerea examenului le va face viata mai complicata tot lor, minoritarilor cu frica de lege, nu haiducilor care impun propria lege pe malul apei, atata timp cat autoritatile nu ies pe teren pentru a aplica legile pisciculturii. Tabloul nu ar fi complet daca nu face parte din el poluarea care mai omoara “accidental” cateva tone de peste,  in timp ce examinatorul se plimba printre bancile in care pescarii – de bun simt si foarte, foarte putini – dau examenul. Este, sa recunoastem o bataie de joc. Este ca si cum ai elibera toti evazionistii fiscali legati de DNA si ai da o lege prin care oamenii obisnuiti, pulimea, cei care isi platesc corect taxele, trebuie sa dea un examen prin care sa demonstreze ca stiu legile fiscale, altfel risca dosar penal. Acum niste zile am vazut in mediul de socializare virtual o postare a Laviniei Ghedan care ne spune triumfatoare ca propunerea ei a fost deja introdusa in noua Lege a pisciculturii.

Credeti ca absurdul si nedreptatea au atins cote maxime? Ei bine nu! Campionul luptei eterne cu AGVPS, Stefan Popescu, un fauritor de Federatii de Pescuit, ma suna si-mi spune la fel de triumfator ca are o veste minunata despre pescuitul in Delta Dunarii. Zice omul cu vocea plina de bune intentii ca va reusi sa faca ordine insfarsit in debandada pescuitului din Delta. Cum? A propus la ARBDD, din partea Federatiei – ca unic for legal si reprezentativ al pescuitului sportiv din Romania – ca pescuitul cu undita si lanseta in Delta Dunarii sa fie permis numai in zona administrata de primarii, cam doi kilometri in jurul asezarilor. Adica acolo, in batatura braconierilor unde s-a curentat la greu, acolo unde s-au bagat plase non-stop, acolo unde nu se mai prinde mare lucru de prin 2000. Toti pescarii care pescuiesc in Delta Dunarii stiu un lucru: pune un pahar cu gura in jos pe harta si deseneaza cercuri in jurul asezarilor din Delta. Acolo, cam intr-un areal de doi kilometri, este praduit totul. Nu are sens sa-ti pierzi vremea in acele zone cu pescuitul. Realizarea de a forta pescarii sportivi sa pescuiasca alaturi de gastele si ratele satului Mila 23, ori in fata Crisanului, printre vapoare, reduce la 20% zona in care este permis pescuitul sportiv in Delta si este o mana cereasca pentru braconieri. Spun asta pentru ca sunt numeroasele cazurile in care pescarii sportivi care au fost martori la actele de braconaj ale localnicilor, au dat telefon la 112 pentru a raporta infractiunile si au creat ceva deranj. In tot acest timp este foarte greu sa faci distinctia intre braconajul electric si pescuitul comercial, mai ales dupa ce pestele a intrat in sistemul evazionist al zecilor de cherhanale care au impanzit Delta. Cum spectrul interzicerii, sau cel putin al restrictionarii pescuitului comercial in Delta Dunarii este in continuare utopic, singurii pedepsiti sunt pescarii sportivi, evident asta in numele Deltei si al pescuitului sportiv. Nu vi se pare ireal ce se intampla?

Pot  sa va spun cum stau lucrurile, pentru ca sunt cunoscator al realitatilor din Delta Dunarii. Stefan Popescu este doar capsa care a detonat cartusul. Glontul va pleca din pistolul ARBDD spre tampla pescarilor sportivi, impotriva carora fac lobby de ani de zile pescarii comerciali locali, braconierii, sindicatele pescaresti si patronii de cherhanale. Nu sunt doar martori incomozi, sunt si concurenti la resursa piscicola ajunsa aproape de faliment, asa cum sunt si pelicanii si cormoranii, urati in egala masura de localnici. Tin minte ca la un simpozion al Salvati Delta si Dunarea la care participam in calitate de vice presedinte al acestei Asociatii, eveniment onorat de prezenta ministrului Mediului de atunci – Rovana Plumb, un reprezentant al sindicatelor pescaresti din Delta a cerut interzicerea pescuitului cu boilies la crap in Delta, argumentand ca a vazut el ca se pot prinde sute de kilograme de crap in acest mod. Aceasta este abordarea careia Fane Popescu i-a ridicat mingea la fileu! Marea realizare a Federatiei lui Fane Popescu este de a da apa la moara acestui lobby ocult tulcean, care de ani de zile cere limitarea pescuitului sportiv, spunand ca nenorocirile in Delta le instrumenteaza “turistii”, nu localnicii. Si o face cu mare aplomb, pentru ca este – nu-i asa? – reprezentatul legal al pescarimii sportive. A rezolvat Popescu protejarea resrsei piscicole in Delta Dunarii prin restrictionarea accesului pescarilor sportivi la aceasta resursa? Nici gand! Insfarsit ne da o veste buna Stefan Popescu: evenimentele sportive pescaresti din Delta pot fi organizate si in afara apelor comunale, bineinteles cu acordul scris al ARBDD si cu binecuvantarea Federatiei. Daca va ganditi sa organizati un astfel de concurs de pescuit in Delta Dunarii, pregatiti-va de scris cereri la ARBDD, de facut plecaciuni la Federatie. Daca le place “oficialilor” de ochii vostri, aveti noroc. Daca nu, nu. Cu ce schimba asta situatia deplorabila a stocurilor piscicole din Delta? Cu nimic. Asadar, dupa ce insfarsit reusiti sa dati examenul – asa cum vrea Lavinia – daca ati fost baieti cuminti si ati invatat conform programei, aveti sanse sa obtineti nota de trecere. Dupa asta mai treceti pe la examinator sa obtineti o tidula ca sunteti admis, mergeti pe la Trezorerie cu tidula si platiti insfarsit permisul. Cu factura dati o tura pe la asociatie si – daca ANPA a binevoit sa tipareasca permise in anul respectiv – puteti intra in posesia lui. Va duceti pe malul Muresului de pilda, si s-ar putea sa luati ciomege in cap de la haitele de plasari care stapanesc locul. Daca dati telefon la “organe” riscati sa platiti amenda pentru alertare falsa, pentru ca cineva din cuibul oamenilor legii, bine manjit de pestele braconat de “amarati” le va da de stire, astfel incat la sosirea jandarmilor locul va fi pustiu. Dar sa zicem ca vreti sa mergeti in Delta. Atunci veti pescui legal printre porcii, vacile si alte jvine ale satului iesite la scaldat, dar nu inainte sa treceti pe la ARBDD pentru a plati intrarea in Rezervatie, plus un alt permis de pescuit. Pentru ca acolo ANPA a predat resursa piscicola Adminstratiei tulcene, iar permisul de pescuit obtinut in urma unui examen devine inutil. Faceti pariu ca o sa va taxeze si Primaria cu ceva, ca doar e descentralizare? Uite asa reusim noi sa terminam si bruma de pescari sportivi legali, care mai pescuiesc cat de cat corect in saracia de ape din Romania. Saru’ mana doamna Lavinia, sa ne traiesti nea Fane!

The post Cum sa omori pescarii din dragoste pentru pescuit appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Dupa cateva zile petrecute in fata aparatului de filmat la clean si pastrav, iata-ne din nou la stiuca, in Delta Dunarii. Pariul este de data aceasta pescuitul in ape foarte mici, invadate de vegetatie, acolo unde nalucile top water fac legea. O incursiune in lumea acestor naluci care evolueaza in oglinda apei ne va dezvalui faptul ca si aici sunt destule optiuni si reglari fine, care pot face diferenta dintre a prinde si a nu prinde. Si mai ales intre a prinde exemplare obisnuite si a aduce la barca stiuci capitale.

Stick bait este doar o optiune, este drept deosebit de spectaculoasa. Atacul la vedere, ratarile succesive, urmate de atacul final care incarca lanseta la maxim de efort, drillul cu “lumanari” si evadari in jungla deasa de… bradis, ori intre tulpinile de nuferi, fac deliciul acestui pescuit. O alta optiune insa este broasca floting, din cauciuc, pe care o purtati chiar si peste palcurile de vegetatie care se ridica din apa. Ancora dubla, cu varfurile orientate in sus, reusesc sa faca din aceasta naluca o arma letala care ii permite pescarului sa exploreze citadelele – altfel inexpugnabile – ale stiucii. Cine o foloseste trebuie sa aiba rabdare, pentru ca sunt multe ratari, multa adrenalina si multa frustrare. Filmarile din ultimele zile au si o vedeta, o stiuca de peste un metru si aproape 9 kilograme, venita in lumina apusului, la o astfel de naluca.

Am dat o tura impreuna cu Bogdan Doncea – alias Cox – tocmai pentru a testa strategiile de abordare ale apelor greu de pescuit, acolo unde este taramul stiucilor. Am trecut de la stick bait si frog la naluci care evolueaza imediat sub pelicula apei, o astfel de naluca fiind gliderele floating sau suspending care evolueaza cu spinarea afara din apa, asemenea unui rechin. De fapt evolutia acestui glider imita un peste bolnav, handicapat, care nu mai poate sa se scufunde si care inoata haotic la suprafata, lasand un siaj specific. Tehnica de pescuit este foarte asemanatoare cu cea de la stick bait, un walking the dog in toata legea cuvantului. Daca mai apar si surprize placute, de genul rosioara batrana si vicioasa, cu atat mai bine!

Partea interesanta este ca sunt momente ale zilei cand stiucile ataca cu mult aplomb stick baitul si alte momente cand prefera gliderele subsurface. Apoi nici asa nu mai pacalesti stiucile. Ai nevoie de glidere floating care ajung in timpul evolutiei sa inaote la 20 – 30 cm, razant cu vegetatia. Cu cat apa este mai limpede si cu cat razele soarelui soarele sunt mai perpendiculare pe apa, cu atat trebuie sa explorezi zonele mai profunde. Acolo unde coloana de apa o permite, atunci cand primii 30 de centimetri de apa, pe orizontala, nu mai atrag atacuri, coborati la 40 – 50 cm. Pentru asta aveti glidere sinking si voblere cu barbeta – preferabil cele dublu articulate, care au un inot foarte natural. De la stick bait la aceste voblere, trecand prin vibratia spinnerbaitului ce va da sansa sa explorati rapid zonele pentru a descoperi unde exista potential si unde nu, pescarul de stiuca trebuie sa aiba simtul apei, intuitie si putere de adaptare. Despre toate acestea in curand la Rapitori fara reguli, numai la PVTV.

The post Stiuca – scurt tratat de naluciri appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.