O dezbatere interesanta, dar care poate naste niste orgolii serioase.

Unde este adevarul? Cine are dreptate? Dupa cum spunea chiar Eminescu “adevarul este stapanul nostrum…”

Inainte sa emitem o “maxima” haideti sa cadem de acord in privinta unor lucruri.

Cat de des mergi la pescuit?

O intrebare in opinia mea destul de importanta, daca mergi de 2-3 ori la pescuit pe an nici nu are rost sa iti cumperi scule, poti sa mergi cu un prieten care merge mai des, poate mai si inveti ceva. Pe principiul ca nu iti iei masina daca faci doar 3 km pe luna.

Cat de serios esti cand vine vorba de pescuit?
Aici intervine o chestiune destul de interpretabila, cat de mare este pasiunea ta pentru pescuit, ce placere ai in momentul in care planifici sa mergi la o partida de pesuit?! Insa, asta se poate face si cu scule scumpe, dar si cu cele ieftine.

Ce buget ai? Cat esti dispus sa cheltuiesti  pe acest hobby?

E foarte important sa stii cat iti permiti, in orice, nu numai in pescuit. Din punctul meu de vedere, ca sa fiu plastic, nu are rost sa iti iei BMW daca stai in garsoniera si nu ai bani de benzina.

Acum ca am trasat aceste dimensiuni la problema noastra pasiune vs buget, haidati sa intram un pic in amanunt.

Ce conteaza cu adevarat cand mergi la pescuit? Care sunt cele mai importante accesorii de care avem nevoie si pe care merita sa platim “top dollar”.

Sustin expresia si afirmatia conform careia “ochii iti aduc mai mult peste decat orice accesoriu pe care il ai in trusa de pescuit”; cred cu tarie in asta. Toata lumea cade unanim de acord, ca locul este cel mai important intr-o partida de pescuit; este mai eficient sa pescuiesti o ora intr-ul loc bun decat 24 intr-un loc slab.

Pestele nu vede niciodata ce ai tu pe mal si nu cred ca ii pasa, insa ce e sub apa il cam intereseaza direct. Cred ca ultimul metru este foarte important, daca intepi ceva trebuie sa ai increderea ca poti sa il aduci pe mal, pentru asta ai nevoie de carlige bune, fire bune (indiferent daca sunt scumpe sau ieftine). Nu tot timpul ce e scump e si cel mai calitativ.

Sumarizand, din punctul meu de vedere, ultimul metru ar trebui sa fie de cea mai buna caliatate; atat pentru siguranta pestelui cat si pentru eficienta pescarului. Vom cheluti mai multi bani cumparand carlige mai ieftine care isi pierd varful, pe care le vom schimba mai des in loc sa cumparam carlige de calitate.

Un alt element important este firul, care trebuie sa ne dea siguranta si care trebuie sa rezite mai mult de o partida (excluzand concursuri). Trebuie sa rezite la abraziune si toate pretentiile pe care le putem avea de la un fir in functie de tipul de pescuit pe care il vom prectica (pescuit la disptanta vs pesuit aproape sau plantat). La fel si aici, oferta este nelimtata, in functie de fiecare buzunar, si nu tot timpul ce e scump e si bun dar de cele mai multe ori brandurile cunoscute sunt cele mai bune.

Lansete si multinete, imi e si frica sa intru in acesta polemica, simt ochi atintiti asupra mea a celor care indragesc anumite firme, branduri, modele. Aici e in functie de buget (vezi intrebarile de mai sus) dar trebuie sa reziste cel putin cateva sezoane, sa nu le shcimbam in fiecare an.

Aceeasi directiva de gandire trebuie sa se aplice si la celelalte componente, rod pod/picheti, senzori, swinger si asa mai departe.

Cand achizionam ceva trebuie sa ne punem intrebarea ” la cat timp voi fi dispus sa il schimb?” “Cat ma astept sa tina?” Si asa ne putem indrepta despre un produs sau altul.

O vroba celebra spune: “Suntem prea saraci sa ne permitem lucruri ieftine”

Si acum sa ajungem la parte pe care, sa fim sinceri, mai toti pescari o neglijeaza; sau cel putin asta e impresia mea, echipamentul de camping.

Primul pe care l-am vazut ca nu a dat doi bani pe echipament de camping am fost eu, adica am preferat sa imi iau alte lucruri, si campingul nu a fost o prioritate. Acum vreo 3 ani cand participam la un concurs pe Tancabesti, eram pregatit din toate punctele de vedere mai putin cu cort, pat etc…Cineva atunci m-a intrebat  “Ala e cort sau cusca de caine” aluzie la cortul meu destul de fragil si incredibil de mic, in care trebuieau sa incapa 2 pescari.

Daca ne apucam de carpfishing, trebuie sa stim ca acesta, in adevarata sa glorie, nu se poate realiza in partide scurte de 12 ore. Carpfishing insemana strategie, perserverenta, rabdare, tact si nu in ultimul rand timp. Asadar, ca sa putem sa rezistam 24-48 de ore  si sa fim in stare sa si gandim ceea ce facem, sa fim odihniti, trebuie sa investim in echipament de camping.

Este extraordinar sa ai un pat comod, un sac de dormit comod, un cort bun, sa fii uscat cand ploua de rupe, asta in definitiv si la urma urmei te tine concentrat la ceea ce faci, poti sa iei deciziile cele mai bune si in final te va face un pescar mai bun.

Merita sa investim in camping “top dollar”? DA DA DA de inca 3 ori da. Si as merge si mai departe si as zice ca merita sa investim in tot ceea ce ne aduce noua confort be balta si ne face partida mai placuta, hainele intra in aceeasi categorie.

Sumarizand in ceea ce priveste campingul, trebuie calitate, calitate si iar calitate. In timp echipamentul de camping isi va scoate inzecit sau insutit banii.

Aaa era sa uit cine imi zice ca poate sa stea pe balta si 3 zile dormind in masina si poate sa pescuiasca la fel de bine fara toate astea, i-as zice ca nu stie despre ce vorbeste si ca nu stie cat de bine poate sa pescuiasca atunci cand nu il dor oasele sau are gatul sucit. Asa ca nu ma intereseaza cat de rezistent esti,  nu poti sa faci asta…

Dupa nenumarate erori pe care le-am facut cand a venit vorba de echipament, cam acestea ar fii coordonatele principale. Sa nu uitam ca traim intr-o piata libera si fiecare poate sa faca cu acest hobby cam ce vrea sufletelul lui, il poate duce pana unde vrea el. Este doar intre pescar, sotia pescarului, banca si Dumnezeu cam cat vrea fiecare sa cheltuiasca cand vine vorba de pesuit.

Concluzia nu poate sa fie decat una: fiecare cumpara ce vrea si cat vrea. E un hobby si ce te satisfice pe tine asta trebuie sa faci.

Scump vs ieftin in pescuit e ca orice “antiteza” din lumea asta si nu are un raspuns cert.

Unii saraci cumpara scump in timp ce unii bogati cumpara ieftin, sau invers, e loc pentru toata lumea.

Daca ai 5 lei sau un cont mare in banca, Hai sa mergem la pescuit… asta conteaza.

Fir intins si fum in frane,

Barbu Iulian Ionut „Will”

The post Scump vs ieftin. Firma vs No name appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Probabil, un antropolog ar putea sa dea un raspuns  bazat pe studiile evolutiei si superioritatea rasei  umane si sa ne faca sa intelegem de ce suntem, noi barbatii, pradatori. Dar oare de ce pescuim? Noi astia simpli, antrenati  in cotidianul fara de sfarsit? Sunt sigur ca unii dintre noi, pentru simplul motiv de a fugi de acasa, de a fi liber o zi ,doua, trei, de a scapa de grijile zilnice sau mai bine, de a scapa de gura nevestei pe care o suporta o saptamana, doar pentru a putea fugi vineri la balta.

Altii, poate pescuiesc pentru ca e linisteste, pentru ca acel loc unde se termina pamantul si incepe apa le trezeste in suflet niste vibratii pe care nu le pot explica, descrie sau prigoni. Ciudat sau nu, ma inscriu printre acesti oameni. Mirosul stufului, zgomotul broastelor si mirosul de balta sunt pentru mine echivalentul raiului pe pamant. Primele raze ale soarelui, care se reflecata in luciul apei, pentru mine reprezinta dependeta.

Totusi sunt sigur ca e mai mult decat atat, sunt sigur ca pescuitul insemna mai mult decat pretextul de a fugi de acasa sau bucuria de a fi in aer liber. Mi-as dori sa pot vorbi despre toti pescarii, dar totusi nu pot, asa ca voi vorbi despre mine si sunt sigur ca la fel ca mine, mai sunt multi.

Acum, cand scriu despre asta imi aduc aminte de clipele cand eram mic si mergeam cu bunicul meu la pescuit, imi placea la nebunie, cu toate ca nu eram de acord cu modul in care pescuia Tata Leon (bunicul meu). El avea o trupa de “soc”, cu care mergea la pescuit pe un brat mort si colmatat al raului Suceava. In acel loc am vazut primii mei carasi, primele mele stiuci si pestele de care mai tarziu ma voi indragosti, desi nici nu stiam asta, crapul. Ei pescuiau cu “volocul”, nu stiu exact daca stiti cum arata, dar e o plasa cu doi pari in capat de aproximativ 2 metri, iar plasa avea cam 4 metri.

Pescuitul se desfasura astfel, doi oameni in apa care tineau plasa si se indrepatau spre mal; mereu se indreptau spre un loc unde era stuf sau unde erau gropi, unde de obicei se ascunde pestele (inca de atunci mi-am dat seama ca localizarea si locul de pescuit sunt vitale si fac diferenta intre a prinde si a nu prinde). Un al treilea om era pe mal si rolul lui era sa “bata” apa ca toti pestii sa fuga in plasa, tehnica simpla care de multe ori a dat rezultate mai mult decat multumitoare. De multe ori a prins stiuci de 4-5 kg si crapi de peste 5 kg.  Asa am facut eu cunostinta prima oara cu aceasta lume minunta a pescuitului.

Cu deosebita parere de rau spun, ca acest fel  de pescuit reprezinta negina, cancerul care a stricat atat de mult ecosistemul piscicol din tara noastra. Reprezinta cel mai las fel de a pescui si inca de atunci am sentimentul asta si de aia nu mi-a placut, nu l-am practicat si nu il voi practica niciodata.

Si din aceasta cauza mi-am confectionat singur prima mea undita, dupa cum vazusem la altii pe balta. O varga de trestie, un fir, un bold indoit (inlocuit mai tarziu de carlige de pescuit), cu o bucata de cocean drept pluta. Despre capturi, nu prea am nimic  de povestit notabil in afara de caras si biban… inca nici un crap.

Nu dupa mult timp, mi-am dat seama ca pentru a prinde mai mult peste va trebui sa pesuiesc la o distanta mai mare. Asa a inceput operatiunea lanseta.

Stiam ca imi trebuie o varga mai lunga si mai rezistenta, singura mea alternativa era varga de alun, de care auzisem ca e flexibila si rezistenta. Asa ca am reusit sa fac rost de o asemenea varga, pe care am montat 4 sau 5 inele, iar in cotor am batut 2 cuie infasurandu-le cu fir. Astfel arata prima mea laseta.

Insa nestiind sa pesuiesc pe fund, linia mea era tot cu pluta; pot sa exagerez si sa spun ca era o varga de Match J. Marele meu regret e ca, cu aceasta “lanseta” nu am reusit sa prind nimic… Astfel a rasarit in fiinta mea acesta pasiune nebuna si fara limite care se numeste pesuit.

Iar raspunsul la intrebarea de ce pescuim nu il am sau mai bine zis nu am unul, ci mai multe.

Pescuiesc pentru a aduce un elogiu naturii, pentru a aprecia aceste fiinte acvatice minunate, pentru a sarbatori salbaticia si darjenia cu care pestele se lupta, bucuria pe care o ai cand prinzi un peste dupa o lupta dreapta.

Si totusi cateodata pescuim doar pentru noi…

Pentru cei care nu au acest drog in sange e greu sa inteleaga sau aproape imposibil.

Fir intins si fum in frane!

Autor: Will

The post De ce pescuim? appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Vreau sa spun ca sunt bolnav, sunt incurabil bolnav, bolnav de pescuit. Cum imi spunea cineva, din om poti sa faci pescar, dar din pescar om nu vei mai putea face niciodata.

Iubesc sa pescuiesc, iubesc sa ies in natura, iubesc toti pestii mari sau mici, rapitori sau pasnici, frumosi sau urati. Nu va pot explica nerabdarea pe care o traiesc inaintea unei partide de pescuit si putine lucruri in viata mea se pot compara cu aceasta.

Pescarul roman
Daca intrebi pe cineva, care nu are treaba cu acest fenomen, cum ar descrie un pescar, exercitiu pe care l-am facut recent, o sa raspunda ceva de genu: “murdar de noroi, care miroase a peste, betiv” sau “cu cizme in picoare, imbracat cu cele mai rele lucruri merge dimineata in tramvai cu o undita si o galeata”. Cam asta este imaginea pescarului in ochii “fratilor” nostri.

Din punctul meu de vedere pescarul roman se “bucura” de o imagine extraordinar de proasta, cred eu, din prisma compartamentului si reprezentatilor lui. Ma uimeste mereu ca inca sunt oameni care spun “eu nu inteleg pescuitul asta, de ce sa merg la pescuit cand am peste la magazin”. Eh, de aici incep o sumedenie de probleme.

Oameni nu inteleg ca acest pescuit pe care il practicam noi, unii ii spun sportiv, altii hobby, nu este un pescuit de subzistenta ci este o placere, o pasiune care te consuma. Cum Kevin Nash spunea “… consumed by carp…”. Da, da, da… v-ati prins, sunt un pescar de crap, iubesc aceasta specie, sunt indragostit de ea si sunt fascinat de fenomenul carpfishingului mondial.

Si totusi oamenii carora le povestec de pasiunea mea nu inteleg ceva esential: “Cum te duci, prinzi peste si ii dai drumu? Ce fel de pescuit e asta? Si nu iei tu un peste acasa?” ei bine nu, nu iau niciun peste acasa. Nu as fi luat niciun peste acasa chiar daca as fi continuat sa pescuiesc la pluta. De ce? E simplu, pentru ca eu nu pescuiesc sa ma hranesc, eu pescuit din placere.

Sylvain Remeter spunea “Un peste mort nu valoreaza nimic”, nu l-am intalnit nicodata pe Sylvain sa il felicit si sa ii strang mana ca promoveaza o astfel de mentalitate, ceva normal, ceva fezabil.

Ca orice resursa, resursa piscicola a Romaniei nu este inepuizabila, nu vreau ca ai mei copii sa admire stiuca la muzeu cum zicea actorul (Filmul “Operatiunea Monstrul”).

Cand va intelege pescarul roman ca daca avem grija de natura, ea va avea infinit mai multa grija de noi? Dar poate asta e o alta discutie, o discutie legata de mentalitatea romaneasca.

In concluzie pescarul roman e vazut in societate ca un betiv, mereu cu peste in trasta, si cu foarte putina educatie.

Eu cred ca tine de noi, noi pescarii mici sau mari de competitie sau nu, sa promovam acest sport, la urma urmei inevitabil promovam si conservarea naturii.

Protejarea unui partener care ne da atata si atata satisfactie si bucurie, PESTELE.

Apele din Romania

Cand ma gandesc la apele din Romania cu adevarat ma apuca jalea si mai ca imi vine sa ma duc sa ma iau la harta cu toti care si-au batut joc de natura in ultimi 20 de ani.

Prima apa pe care am vazut-o, prima apa pe care am pescuit se numeste raul Suceava. Un rau extraordinar cu mult peste, tot felul de peste, de la obleti pana crap si stiuci. Iar acest rau minunat lasase in urma un brat mort care s-a transformat intr-un mic paradis; aici pentru prima oara am pescuit si am prins primul meu peste.

Dupa multi multi ani… nimic numai e la fel. Acest rau numai are peste asa cum avea… diversitatea numai e asa de mare si practic acest frumos paradis imi da sensatia ca se stinge, ca isi traieste ultimele clipe. Lacomia oamenilor, a pescarilor, a exploatatorilor de nisip au condus la acesta situatie.

Si asta e doar un exemplu, in situatia asta cred ca sunt majoritatea apelor din Romania, curgatoare sau nu, de campie sau de munte iar principali vinovati suntem noi.

Braconajul la noi in tara e dus la rang de arta, de la folosirea navodului, a curentului si pana la carbid, nu cred ca avem egali in aceasta lume. Si acest fenomen este mult mai complex, cu radacini mult mai adanci, fata de cum mi-l inchipuiam eu. De la cherhanalele din Delta sustinute politic de oameni de la Bucuresti, pana la sefi de post care ii pazesc pe braconieri sa scoata cat mai mult peste.

Toate astea te descurajeaza, te fac sa crezi ca numai e nimic de facut si ca trebuie sa ne asezam comod si sa asteptam momentul in care o sa se zica…”gata am luat tot, nu mai e nimic”. Schimband un pic tabara, poate si saracia lucie in care unii omaneni traiesc, ii silesc sa recurga la astfel de metode pentru a reusi sa traiasca. Dar asa cum pestele de la cap se impute, de acolo trebuie sa se inceapa si curatenia.

Avem o tara minunata, cu ape cum multi si-ar dori si poate ar trebui sa ne gandim de doua ori cand plecam din tabara de pescuit de o saptamana din Delta cu 50 de KG de peste acasa. Apele noastre, ne pot aduce infinit mai multi bani din turism, din turismul piscicol, decat sa scoatem si sa vindem tot pestele.

Opriti-va acum pana nu e prea tarziu… nu mai otraviti raurile noastre, nu mai luati nisipul din albii. Haideti sa lasam si noi copiilor nostri cel putin ce am primit si noi de la bunicii si parintii nostri, o tara frumoasa plina de viata locuita de oameni care o iubesc si o repecta, nu o tara locuita de hiene.

Poate nu e totul atat de sumbru si fara speranta, dar daca nu facem ceva, situatia va fi dramatica. Schimbarea sta in noi si imi doresc din suflet ca toti sa intelega ca cea mai importanta resursa a unei tari sunt oameni si natura de care sunt inconjurati, lucruri care nu au pret si care nu pot fi licitate.

Cand vom intelege asta si vom inceta sa sapam dupa tot felul de comori ale pamantului distrugand tot in jur, cand vom inceta sa ne vindem tara strainilor, atunci Romania va fi o tara cu adevarat bogata.

Fir intins si fum in frane!

Autor: Will

Foto: teo44

The post Gandurile unui pescar appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.