Vânătoarea la rațe nu este atât de complicată, dacă ținem cont de câțiva factori. Chiar dacă e final de sezon și au învățat deja ce înseamnă vânătoarea, cu experiența cumulată de-a lungul timpului reușim să facem un frumos tablou. Câteva trucuri și sfaturi de care să țineți cont, veți găsi în episodul „Trucuri la rațe” din seria Pe urmele prăzii.

The post Trucuri la rate – PE URMELE PRAZII appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

COMUNICAT din 14 februarie 2024

privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. d) și art. 57 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor

EMITENT        

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat pe  www.ccr.ro

Conținutul comunicatului:

În ședința din data de 14 februarie 2024, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. d) și art. 57 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor sunt neconstituționale.

În esență, în urma efectuării testului de proporționalitate cu privire la măsura restrângerii exercițiului dreptului de port armă, ca efect al punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva oricărei persoane acuzate că a săvârșit o infracțiune cu intenție, Curtea a constatat că această măsură nu întrunește condiția caracterului proporțional, fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins, ceea ce încalcă prevederile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Curtea a reținut că neacordarea/retragerea autorizației de port armă atunci când există temeiuri pentru a aprecia că activitatea ilicită a persoanei ar periclita securitatea persoanelor din preajma sa trebuie să se supună unor condiții care să asigure că această măsură nu are un caracter arbitrar. În măsura în care legea prevede sancțiunea administrativă a neacordării/retragerii autorizației de port armă în vederea asigurării securității fizice a persoanelor cu care intră în contact inculpatul, o astfel de măsură trebuie însoțită de garanția unei decizii obiective și temeinic fundamentate din partea autorității administrative. Or, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să atragă sancțiunea administrativă lasă loc arbitrariului, făcând posibilă aplicarea nediferențiată a sancțiunii.

Prin urmare, Curtea a constatat că legiuitorul are obligația, pe de o parte, de a reglementa un text de lege cu un conținut normativ care să-i asigure efectivitate, proporționalitate și caracter disuasiv și, pe de altă parte, de a stabili un cadru legislativ stabil și coerent cu privire la condițiile concrete în care intervine autorizarea/suspendarea dreptului de port și folosire a armelor letale, în acord cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție.

Sursa: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/272523

The post Posesori de arme, vesti bune… appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Am plecat impreuna cu operatorul nostru Cristi sa il intalnim pe Helmuth la el acasa, in Austria. Ne-a invitat si nu am ratat ocazia. Intalnirea a avut loc la aeroport in Viena, unde impreuna cu Brigitta, o romanca din Oradea, ne-au asteptat si ne-au primit cu ospitalitate. Am mers acolo pentru ca eram curios ce face Helmuth de este atat de cautat si interesant pentru oamenii care isi vor aminitirile vanatorii transpuse in taxidermie si odata ajunsi la atelierul cu pricina, chiar am inteles.

Despre Helmuth putem spune ca dupa mai bine de 40 de ani de experienta in domeniu, a ajuns sa fie cel prin mainile caruia trec sute, poate chiar mii de animale ce urmeaza sa fie impaiate, de la pasari cat o lingurita, pana la elefanti, girafe si cate si mai cate.

Helmuth este o persoana modesta, nu a incercat sa epateze cu nimic, insa lucrarile lui ne-au impresionat. Nu degeaba a participat si castigat campionate mondiale de taxidermie, nu degeaba lucreaza pentru muzee, nu degeaba este prezent acolo unde organizatorii unor expozitii de profil ii solicita priceperea in a crea scene aproape reale din viata de zi cu zi a animalelor dobandite de vanatori pe diverse continente.

Pe Helmuth Raith il veti putea intalni si la Fishing & Hunting Expo unde va va incanta cu siguranta cu standul sau.

The post Helmuth Raith, The Master of Taxidermy vine la F&H Expo appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Conform ultimilor stiri vehiculate in presa din Romania, vanatoarea pasarilor inclusiv se va practica doar cu proiectil unic si doar cu luneta, astfel riscurile ca inaripatele sa mai fie ranite inutil vor fi diminuate. Lunetele vor fi obligatorii pe orice fel de arma. Vestea buna este ca vanatorii nu vor mai trebui sa isi bata capul si goleasca buzunarele pentru a isi achizitiona arme lise si arme cu glont in functie de specia vanata. Va fi suficient ca armele sa fie dotate cu sistem de ochire tip luneta.

Lasand pamfletul de-o parte si modul bine cunoscut din Romania de a face presa, am vrut doar sa va demonstrez cum se face o stire BOMBA cum zic colegii din presa mai titrata de pe meleagurile noastre. “Bagi” un titlu sa iti ia ochii si apoi ce-ti tuseste mintea pe partea dorsala. Vestea buna, pentru moment cel putin, este ca s-a publicat ordinul ministrului pentru specia caprior in monitorul oficial. Acum sa vedem daca vreun Messi al ONG-urilor il dribleaza  si pe acesta.

Ca tot urmarim, atat noi vanatorii cat si ONG-istii si sustinatorii acestora, scorul final in ceea ce priveste pasarile migratoare, tin sa ii anunt, atat pe unii cat si pe altii, ca din surse neoficiale o sa avem o lege anul acesta in ceea ce priveste acest tip de vanatoare, care daca se va aproba, va fi usor de atacat precum o ursoaica cu puii de catre un verde la cules de mure si cu pantalonii in vine.

Sa auzim de bine!

Florin Pirvu

The post Se interzice definitiv vanatoarea cu alica appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

NORVEGIA REINTRODUCE PLUMBUL

In timp ce minunatul parlament European ne obliga sa trecem la alica de otel pentru zonele umede, culmea, tocmai unul dintre statele membre care au acceptat si sustinut idea otelului, acum lupta sa revina la plumb. Este vorba de Norvegia, o tara cu un grad de civiliziatie cu mult peste alte state U.E.. In 2005 interzisesera vanatoarea in zonele umede ale Norvegiei cu alica de plumb, pentru ca mai de curand, cu 79 de voturi si 16 impotriva, parlamentul norvegian sa aprobe reintroducerea plumbului. Vanatorii norvegieni au facut fix ce fac la noi ONG-urile cu vanatoarea. Au cerut studii ca plumbul ar putea afecta zonele umede si au informat autoritatile ca otelul mai mult raneste, lasand vanatul suferind. Tot cu susul in jos, ce sa zic…

CORMORANUL, PE LISTA PASARILOR DE INTERES CINEGETIC

Continuand cu alte meleaguri, italienii se lupta si ei pentru reintroducerea cormoranului pe lista pasarilor de interes cinegetic, invocand asemeni romanilor, pagubele pe care acestia le fac bazinelor piscicole. Aha, deci nu doar proprietarii de ferme piscicole romani sunt nebuni ca se plang de asta, ci si italienii. Oricum pentru linistea unora, romanii nu prea ii vaneaza, chiar daca s-ar aseza langa ei, ca sunt scumpe cartusele pentru unii.

LICITATIA PUBLICA PENTRU EVALUAREA EFECTIVELOR DE URS

Haideti si la noi acasa ca in deplasare am tot fost.  Se pare ca intr-un final avem un Ministru al mediului activ si pe partea de vanatoare, care s-a decis sa lumineze niste nebuloase din ceea ce inseamna fauna Romaniei, ursul si pasarile migratoare. Licitatia publica pentru evaluarea efectivelor de urs din Romania s-a publicat, ramane sa se apuce de treaba cine o castiga-o. Asteptam cu nerabdare si studiile despre pasarile migratoare sa intelegem si noi odata ce si cum. Pe de alta parte salut si respect echipei ce administreaza pagina de facebook a Ministerului Mediului, pentru promptitudinea in a raspunde oarecum taios, tuturor ce “latra” pe la colturi si pentru postarile dese pline de informatii asupra activitattii ministerului si nu numai.

Revenind la urs, in weekendul trecut am ajuns in zona Sinaia cu familia, fiind zapada, copil mic, unii stiu cum e…trebuie sa te duci “sa luam aer curat”. Surpriza a fost la cota 1400 unde o partie era inchisa, cu salvamontul care nu permitea coborarea nimanui, pe ce motiv credeti? O ursoaica cu 3 pui iesise in mijlocul partiei ca deh, are si ea copii. Multimea de oameni ce platisera abonamente la telescaun, telegondola etc, era intr un continuu murmur nemultumita de situatia data. Ceea ce e fascinant sau ma rog pentru mine, sunt informatiile care iti parvin intamplator. Salvamontul dialoga cu cei prezenti in incercarea de a ii calma, printre altele bodoganind si ursoaicele care dupa spusele lui pana acum ceva ani, rar sa le fi vazut cu 3 pui. Mai spunea ca acum sunt rare cele doar cu 2, marea majoritate avand 3 chiar 4 pui. Si acum in mintea mea au inceput niste calcule auzite de la un prieten inginer de meserie in grija caruia sunt multe fonduri de vanatoare. Matematic vorbind, facand un spor natural cum zicem noi,  se spunem ca pesimist am avea 6500 de ursi, eu mai pesimist zic 6000. Sa presupunem ca 50% sunt femele=3000 femele. Sa fim pesimisti totusi, hai sa fie 2000 de femele. Sa ne imaginam ca doar jumatate din ele sunt mature sexual si se pot reproduce=1000 reproducatoare . 1000  de ursoaice fata nu 4, nu 3, ci doar 2 ursi fiecare=2000 pui. Cum ursoaicele fata din 2 in 2 ani, impartim pesimist sporul de 2000 de ursuleti noi nouti pe an. Si unde avem aproape 10 ani de cand ursul nu se mai vaneaza…calculele le faceti voi.

Sa auzim numai de bine!

The post Cu josul in sus appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Mirificul process intentat Ministerului Mediului si de care ne-am “bucurat” cu totii e inca pe acolo pe undeva, in neant. Jucam o ruleta ruseasca unde nimeni nu stie cand apare glontul. Eu sper inca sa fie bine, ca deh, vorba aceea “speranta moare ultima”. Ministerul intre timp a mai miscat cate ceva vis-à-vis de pesta porcina Africana, concluzia o aveti aici:

Pana una alta,si eu, asemeni voua, cutreier terenurile de vanatoare in cautarea frumosilor fazani.

Sa auzim de bine!

The post Ce a mai ramas din vanatoare? appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

La ministerul mediului avem un nou ministru care, din ce se aude si privind interventiile lui de a lungul timpului, ar intelege si chiar ar stii ce anume este vanatoarea si poate, caci speranta moare ultima, va reusi sa indrepte cat de cat situatia actuala, astfel incat in viitorul sezon sa ne bucuram de vanatoare, ca orice cetatean UE. Si ca tot vorbim de UE, tocmai ce au adoptat o reglementare in ceea ce priveste folosirea alicelor de plumb in zonele umede, fapt care conform noii directive, peste 2 ani, la pasarile acvatice vom folosi doar alica de otel.

Cum anul acesta avem si licitatie pentru fondurile cinegetice si avand in vedere situatia actuala, unde asociatiile de vanatoare sunt pe geanta, din punct de vedere financiar, ma gandesc ce an plin de evenimente vom avea si daca la inceputul sezonului vom mai putea face o goana la mistret, o dimineata la pasaj sau o plimbare prin padure dupa spectaculosul sitar… ramane de vazut.

Cam astea sunt vestile. Sa ne vedem cu totii sanatosi pe frumoasele fonduri de vanatoare.

The post Toate’s vechi si noi is toate appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

– Ce faci, nanule (asa imi zice el ca poate il voi nasi candva)?

– Finule, ce stii, pe langa casa…

 – Pai hai la mine la un mistret, ne mai vedem si noi, mai schimbam o voba pana ne pun conducatorii acasa iar ca mai vin x,y,z, mare parte cunoscuti si prieteni.

Ideea mi-a suras, insa nu neaparat de a iesi la vanatoare si sa “ucid” ceva cum spun unii. Pur si simplu imi era dor de iesit in natura, fie ea munte sau campie, sa imi vad prietenii si sa socializam, ca si aici e mai dificil in ultimul timp.  Totusi, oboseala parca ma tinea in loc si eram nehotarat. Ca sa nu decid eu, apelez  un prieten, stiti cum se face, nu te decizi singur, suna un prieten. Zis si facut, telefonul suna..

– Salut Ioane!

– Sa traiesti

– Ce mesteresti?

– Cu copiii, trebuie sa plece sotia pana la un doctor, pe langa casa ce sa mai

– Lasa atunci, in rest?

– Zi cu ce te ajut, de ce zici lasa

– Ma gandeam daca ai chef de o iesire cu baietii?

– Cand?

– Pai plecam cat putem de repede ca baietii se strang din seara asta, vine x,y,z..

– La cat ne vedem?

M-a busit rasul instant. E simplu la barbati, mai ales la vanatori. Decizia se ia in maxim 10 propozitii. Bagaj repede, nu il termin, suna telefonul, am ajuns, s-a auzit vocea lui Ion. Si uite asa m-am trezit in masina pe drum spre Vrancea. Intalnirea de seara a fost cea clasica pe care cu totii o stim, foc, gratar, rasete si fuga la somn sa fim pregatiti pentru dimineata.

Am facut 2 goane si, fiind munte, mistretii sunt greu de adus in linia armelor, dar am reusit cu prietenii sa vanam UN mistret care a crosetat elegant 1 copoi slovac, vreo jumatate de ora intr-un des pana a ajuns proprietarul sa il linisteasca pentru a isi putea recupera cainele, cat de cat intreg. Spalat rana cainelui cu cativa baieti, bandaj, toata lumea la masa, poze, rasete si acasa.

O poveste pe scurt, insa ceea ce voiam sa subliniez e ca desi am vanat Un mistret, fix invitatia lui Octav, nu a plecat nimeni acasa dezamagit pentru ca asta a fost doar un motiv in plus sa ne bucuram de natura si prieteni, nu sa facem “macel”.  Unora dintre noi ne place mai mult sa ne vedem in natura si sa vanam ce putem, decat sa ne intristam ca nu am pus pe tabloul de vanatoare 100 de mistreti. Pana la urma omul ne invitase la UN mistret. Mistreti au fost, insa si soarta isi spune cuvantul uneori si ii pune ca de obicei in avantaj.

Cat despre partea cu pasarile…stati linistiti, nu e nimic nou.

The post Prima la mistret appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Trecand a doua zi pe centura Bucurestiului, pe care am strabatut-o mai mult de jumatate in drumurile mele, am putut observa dimineata devreme o multime de vanatori, echipe de cate 3, 4 cu cainii lor, probabil asemeni mie, dornici de a fi in locul mult indragit.

Ceea ce am vazut m-a facut sa realizez inca odata ce a putut face suspendarea vanatorii la pana, ce presiune a pus pe singuerle specii ramase deschise vanatorii.

Imi imaginez vanatorii care si-au platit cu greu cotizatiile sarite bine de 1500 de lei, un salariu practic, pentru a fi acolo macar o data pe saptamana sau luna, de a lua roua, zapada sau namolul in picioare. Si cu ce s-au ales? Cert e ca dezastrul se aproprie si va fi greu pentru toti cei ce suntem legati de aceasta pasiune. Greu pentru asociatiile de vanatoare care vor fi in imposibilitatea de a plati redeventele catre stat si salarii angajatilor lor pentru ca vanatorul de rand nu va mai plati cotizatie pentru doi, trei fazani si un iepure sau doi intr-un sezon de vanatoare, ca atat ne permit cotizatiile plus-minus in functie de Asociatie. Sunt curios daca va mai avea vreo asociatie cota dupa decembrie si atunci ce va face?

Una peste alta e liniste, nimeni nu stie nimic. Ce se mai aude e cate o rata dimineata pe lac, cate un stol de gasca noaptea pe deasupra oraselor, in drumul spre locurile lor preferate si cateva focuri de arma departe, dar nu multe in zilele de weekend, in rest LINISTE.

The post Liniste appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

AGVPS-ul a notificat F.A.C.E. si l-a rugat sa ne dea formulele si metodele europene de evaluare la pasari migratoare. Probabil ca domniile lor fie sunt consternati sau mai rau, au inceput a inventa bancuri cu vanatori romani. Cu toate astea, au raspuns extrem de rapid si cumva sceptici sa nu fie vreo gluma. Aveti documentul mai jos.

Trecand mai departe, pe langa Asociatiile de vanatoare, organizatorii de vanatoare, vanatorul de rand, ONG-ul respectiv, judecatorul si Ministerul Mediului au reusit sa isi puna in cap si importatorii de munitie, arme si articole de vanatoare, cabanele vanatoresti unde poposeau atat vanatori straini cat si romani si tavalugul continua.

Acum, spiritul de turma sau molima verde se extinde si ce credeti, in ITALIA, mama vanatorilor pasarari, deci ITALIA, mai exact in TOSCANA, fratii mai mari ai ONG-istilor romani, ca WWF si alte cateva ONG-uri au pus umar de la umar si asemeni cazului nostru au reusit sa le faca aceeasi figura frumoasa tocmai italienilor. Le-a oprit pentru moment vanatoarea la turturica europeana, ca si cum nu ar fi fost suficient ca in zona este interzisa vanatoarea la speciile gugustiuc si prepelita. Vedem cum dau si ei din coate. Acum incep sa cred in teoria conspiratiei si ma gandesc ca s-or fi vorbit verzii intre ei sa mai cheltuiasca din banii primiti de pomana ca altfel ce rost are sa mai incaseze, banul trebuie sa circule.

Sa auzim de bine si multe focuri cat mai curand.

PS: VANATORI UNITI-VA!!!!!

Surse: agvps.ro, migratoria.it

The post Vanatoarea din padurea adormita – Ep. 2- TAVALUGUL appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

OK, sa zicem ca nu stim noi sa le evaluam, dar nici Societatea Ornitologica Romana atata de recunoscuta si premiata international de cateva decenii incoace nu a reusit sa vina cu o propunere de evaluare mai concludenta. Cat despre Asociatia pentru combaterea abuzurilor… nici nu mai vorbim. Tipic romanesc, dar sa continuam. Avem peste 60000 vanatori obligati prin lege sa plateasca INAINTEA sezonului de vanatoare cotizatia si asigurarea aferenta pentru a putea vana. 60000 PLUS X 1000 de lei, nu zic mai mult, desi sunt cotizatii si de 2000 de lei per vanator la anumite asociatii.

Din acesti bani se platesc teoretic REDEVENTELE CATRE STAT deloc infime, salarii paznici, masini, carburant, hrana complementara animalelor salbatice, etc. Bun, vanatorii platesc o cotizatie anuala, o asigurare obligatorie, apoi vin niste ONG-uri si zic stop joc, nu ati stiut bine matematica. EU AS FACE UN TEST CU TOTI MEMBRII ASOCIATIEI RESPECTIVE SA RECUNOASTEM PASARILE IN ZBOR. Cine pierde ramane la masa, nu zic ca si din tagma vanatorilor sunt multi care ar pica examenul, dar sigur de la ei ar ramane doar cei ce ar vizualiza pe youtube videouri cu pasarile din Romania in zbor sa o scalde cat de cat a doua zi. Ca sa ii luminez in calitate de vanator, la pasarile de pasaj, in general ai o zi buna din 10 iesiri la vanatoare, o zi buna in conditiile in care stii ce faci si mai ai si noroc si reusesti sa bifezi acel numar de pasari alocat de ministerul mediului pe zi, per vanator, per specie. Nu neg ca mi-a iesit si mai des, dar se intampla… mai dai o multime de bani pe atrape, scouting, etc si iese…uneori.

Revenind la cotizatie… pai dragi asociatii, in curand veti ramane: director, presedinte, inginer si paznici daca nu va uniti fortele si daca nu va invitati membrii cotizanti sa semneze “fituici” tip petitie asemeni verzilor. Eu unul daca as avea asociatie de vanatoare as da in judecata Ministerul Mediului pentru ca daca eu ca asociatie imi platesc o redeventa pe un contract, ma astept ca acel contract sa fie respectat si de partea cealalalta. Pe de alta parte as vorbi cu toate asociatiile cunoscute indiferent de judet, sa vorbeasca si cu alte asociatii prietene sa facem aceasta actiune in judecata simultan in toate judetele tarii. Ia sa vedem Domnule Ministru, cum ne jucam acum, Domnilor judecatori, enjoy. Luati si judecati, dar cum noua romanilor pana nu ne ajunge cutitul la gat  nu ne deranjam decat poate in mediul online.

Ceea ce nu intelege atat publicul larg cat si terte persoane, judecatori, ministrii, secretar de stat este ca vanatoarea a fost inainte ca hartia igienica sa ne alinte dosul si da, unii o fac ca le place sa ucida, sper sa fie cat mai putini, altii pentru ca simt asta si iubesc ceea ce vaneaza, desi e un fapt contradictoriu.

Spre exemplu, subsemnatul detine acasa multe specii aripate de interes vanatoresc, care culmea mai si zboara si vin cand vor acasa, vanator fiind, si pentru care platesc cotizatie ca detinator de pasari salbatice, ce sa zic, sunt un om rau, un vanator fara inima care creste pasarile pe care le vaneaza. Astept S.O.R. sa le ridice daca le prind si alte ONG uri ca eu nu reusesc decat sa le dau mancare si sa ma bucur de ele cand sunt pe acasa.

Dragi ortaci, nu ne unim..morcovi sa sadim, stiti voi cum.

The post Vanatoarea din padurea adormita – Episodul 1 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Studiul precizeaza ca circa 74% din populatia de pasari ce cuibaresc pe sol din Europa este in declin in ultimii ani din cauza celor enumerate mai sus. Autorul mai spune ca sunt zone in Europa unde fara interventia vanatorilor in controlul populatiilor de pradatori nu se poate scapa de presiunea din ce in ce mai mare asupra pasarilor. Si acum ma intreb, daca in privinta climei nu putem vorbi cu Cel de sus sa ne ajute, cu agricultorii cam la fel ca banul e ban, de ce doar o parte din cei ce iesim cu arma in teren nu rezolvam si problema pradatorilor, pentru ca nu e greu cand mergi dupa autorizatie sa ceri sa treaca si ceva pradatori pe langa speciile pentru care iesi. Plus ca e  in interesul nostru direct sa avem o populatie bogata de fazan, potarniche, etc. Cu doar cateva cartuse in plus nu se imbogateste nimeni si vanatoarea la pradatori e chiar una frumoasa si necesita multa dibacie.

Nu dau nume, pentru ca nu este frumos, dar stiu caz al unei asociatii de vanatoare cand a chemat grupa la evaluare si combatere si din toata grupa s-au prezentat cativa, fapt pentru care au fost invitati sa faca si vanatoare nu doar combatere. Astfel a ajuns, care cum a putut, cu un iepure, un fazan acasa.

Pentru weekendul urmator s-a propus din nou grupei de vanatori sa vina la evaluare si combatere. De aceasta data aproape toata grupa era prezenta frecandu-si mainile la auzul intamplarii de la iesirea anterioara a grupei, doar ca din pacate pentru ei s-a facut doar evaluare si combatere.

Pentru lecturarea studiului mentionat mai sus: VIZITATI ACEST LINK

 Sursa: https://www.face.eu/

The post Pradatorii appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Asa se intampla in fiecare an de ceva timp incoace. ONG-urile arunca informatii ambalate frumos, nestiutorii se activeaza, vanatorii stau si admira comentand haotic in mediul online si cam atat. Ceea ce este dureros pentru noi vanatorii cu pasiune si dragoste fata de natura este ca la spiritul de echipa, „verzii” ne bat la golaveraj mare. Dar de ce acest razboi? Pana la urma si noi si ei vrem sa vedem multe animale frumoase pe tot arealul Romaniei. Noi am invatat ca trebuie hranite, protejate si ei ca trebuie sa ne improaste cu noroi neintelegand fenomenul. Pentru vanatori cele scrise aici sunt deja tabu, pentru cei ce nu au vazut in viata lor un urs, mistret etc, probabil o informatie care sper sa le dea de gandit.

NU vanam haotic, cel putin nu daca suntem vanatori pasionati, desi fiecare padure are uscaturile sale. Vanatorii platesc anual o cota de circa 1200 pana la peste 2000 de lei. Din acesti bani asociatiile de vanatoare platesc paznici care sa protejeze salbaticiunile din fondurile alocate fiecarei asociatii, platesc mancarea pe care iarna in vreme rea animalele nu o mai gasesc, combustibilul pentru toate cele de mai sus, salariile angajatilor, construirea de hranitori etc.

Tot vanatorii, fie ei straini sau romani, contribuie la redeventa pe care fiecare asociatie de vanatoare o plateste catre statul roman si care nu e deloc una neinsemnata. Stiu fonduri unde se platesc si cate 40000 de euro anual catre stat si nu cred ca e cea mai mare redeventa.

Ca sa fi un vanator pasionat, trebuie sa cunosti si animalele pe care le vanezi, trebuie sa stii cum arata o urma, carui animal apartine, cand, unde si cu ce se hranesc, cand au pui, cand migreaza, unde, in ce perioada si alte multe informatii pe care dragi VERZI nu cred ca le stiti. Ca sa le aflati trebuie sa fiti acolo, sa observati si sa intelegeti. Ar fi dragut sa mergeti periodic cand e viscol si cu cate un sac de cereale pe cheltuiala voastra sa hraniti animalele pentru care va menifestati atata dragoste in loc sa stati linistiti in fata calculatorului.

Nu inteleg de asemenea de ce nu se conlucreaza daca tot avem un tel comun si anume sa vedem o fauna bogata pe intinderile Romaniei. O singura data am intalnit in terenurile de vanatoare o echipa de la S.O.R. care culmea ne-au intrebat informatii despre ce gaste si rate am vazut, ce specii, cam cate ca nr etc.

Dragi ONG-isti, nu noi dam cotele de recolta ci ministerul mediului , noi doar platim pentru un obicei stravechi. Noi ne autofinantam nu cersim nimanui fonduri. Sunt asociatii de vanatoare care abia mai reusesc sa plateasca statului redeventele si oamenilor pagubele facute de animalele salbatice si totusi se zbat. Asociatiile de vanatoare sunt tot niste ONG-uri, doar ca functioneaza altfel, fara cerseala si propaganda.

Astept cu nerabdare sa vedem cate asociatii vor mai putea sta in picioare in urmatoarea perioada si ce va face statul cu fondurile la care vor renunta, caci pagube vor fi, hrana complementara va trebui pusa iarna si paza pentru braconaj va trebui sa fie.

In loc sa faceti petitii pentru orice maruntis, mai bine v-ati indrepta atentia asupra agriculturii care nu mai lasa o palma de teren unde salbaticiunile sa se inmulteasca, asupra celor ce braconeaza si ies din tribunal cu capul sus si un mare neinceperea urmaririi penale si a altor factori.

Sa ne vedem si auzim sanatosi!

The post Management VS Petitii appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

• Salut, ce ai patit omule ca e 5 dimineata?
• Ioane, mama lui ca era sa ma manance, m-am speriat de moarte. Stii forestierul dintre sate? E fix in drum bestia naibii si mai sa ma manance, e prins intr-un lat de picior pe poteca ce duce la izvor. E plin de sange si sarma i-a ajuns la os. Cred ca e si rupt piciorul. Fa ceva cu el ca urla de cand am plecat de se zbuciuma padurea.
• Ba nu-i vremea de glume, zii serios
• Ioane, e serioasa, trece vreun copil si il apuca, la 7 pleaca astia micii la scoala si stii ca ala le e drumul.
• Acum ma duc, zise Ion tulburat de cele auzite si intrebandu-se care ii mai calca fondul ca starpise toti braconierii din zona, ultima oara alegandu-se cu capul spart.

Statu un pic pe marginea patului gandindu-se ce e de facut, ca ursul e urs si prins in lat e mai al dracu. Cum si ce sa faca, autorizatie nu avea sa il impuste sa ii curme suferinta, sa se apropie sa il elibereze e periculos. Daca suna la numarul de urgenta, pana se mobilizeaza ei, trec copiii la scoala. Pune mana pe haine, le arunca pe el, iese pe prispa cabanei, isi spala repede fata cu apa din galeata lasata de cu seara afara. Intra in magazie si gasi un foarfece de fier beton tocmai bun pentru ce ii trebuia. Statu 2 clipe pe ganduri si lua si pusca ca nu se stie. In drumul spre vechea Lada Niva il suna pe Gheorhe care de cu seara era dus jos in sat la familie, ca nu ii vazuse de ceva vreme. Urma sezonul boncanitului la cerb si ca sa nu se faca de ras in fata vanatorilor care calcau muntele dupa minunatii cerbi, au stat zile si nopti la observatii.

• Ma Gheo, scoala ca e groasa, se auzi vocea lui Ion in telefonul mobil cu butoane si antic al lui Gheorghe. Gheorghe era fratele lui Ion care din pasiune pentru munte si lighioanele de sus, l-a urmat pe Ion la scoala din Brasov. Aveau state vechi amandoi in ale vanatorii fiind trecuti amandoi de prima tinerete si prin multe patanii in adancurile muntelui.
• Ce e ma, abia am dormit 3 ore, am coborat pe noapte si stii cum e drumul.
• Ba Gheo, o sunat Vasile a lu’ tapinaru, se ducea la munca, o coborat din sat pe forestier si sa il mance un urs prins in lat. Hai dracu pana acolo ca pleaca cacaciosii aia la scoala si poate il inhata pe careva ca cica e prins in drum. Sa nu mai zic ca Doamne fereste daca se intampla stii ca pica pe noi. Vedem ce dracu om face.
• Pe muma-sa, unde draci e?
• Fix pe poteca ce duce la izvor, sper sa nu dea dracu sa plece vreunu la apa la izvor. Hai ne vedem acolo. Eu cobor cu masina ca ajung mai repede. Daca o mai tine si nu crapa scarba dracu ca abia porneste.
• Mno, viu, bine ca nu e mai sus ca mor de picioare. Hai ne vedem acolo.

Ion urca in batrana masina, dadu de vreo cateva ori la automat si masina mai mult gatuita dadu semen ca porneste.

• Hai fata ca avem treaba, nu face din astea acu, isi spuse Ion in gand.

Masina cobora usor pe poateca doar de Ion stiuta, unde bolovanii muntelui ii facea drumul si mai anevoios. Cu geamurile deschise auzea din ce in ce mai tare vaicarelile ursului prins in lat si un gol in stomac si fiori pe spate incepeau sa se faca simtite.

• Mno, de tine nu mai aveam eu timp ca in rest toate-s bune ingana Ion printre dinti in timp ce opri masina la ceva distanta de bestia care se agita neputincioasa in lat.
• Ptiu drace, ai si laba rupta, Ce sa fac cu tine acum? ‘Tu-le muma-n cur de derbedei cu ce or fi avut in cap. Pun eu mana pe ei.

Se aseza pe un bolovan aprinzandu-si o tigare privind ursul si puse mana pe telefon. Tasta scurt 112. Nimic, absolut nimic, pe ecranul telefonului nu aparea pic de semnal.

• Mno, asta e chiar buna. Ce facem Mos Martine?
• Ioaneee, hauuuuuu…se auzi de mai jos un pic
• Aici Gheo, raspunse Ion privind la vale silueta care urca si scotea abur asemeni unei vechi locomotive.
• Hai noroc Ioane, il salute Gheo transpirat si gafaind
• Noroc da nu prea, ce dracu facem cu asta? Are si laba rupta si mai e si ditai animalul, mascul batran. Il puscam sau incercam sa ii taiem latu’?
• Ptiu drace ca mare e, hai sa incercam sa ii taiem latul ca parca mi-e mila sa il puscam, apoi hartie nu avem, ne mai acuza astia si de braconaj, fix ce nevoie aveam.
• Ha ha, pai te duci tu ca iote cum face bestia, ii raspunse Ion ironic.
• Nu ma omule, ma duc eu mai de vale de el sa vina spre mine sit u ii tai latu cu foarfecu.
• Pai ma, daca se repede, crezi ca apuc eu sa ma feresc?

Cazura amandoi pe ganduri cum sa descurce problema, apoi Ion zise:

• Ma, facem un cracan dintr o creanga, incercam sa il imobilizam si incerc sa ii tai latu’
• Mno, asa da, haida ada securea

S-au pus pe treaba in urletele ursului, au gasit un creanga sa faca un cracan, cu chiu cu vai au incoltit ursul si Ion cu foarfecele reusi cu o clipita inainte sa ursul sa scape din stransoarea cracanului sa taie latul.

• Ptiu, am scapat, uite cum fuge de vale, pacat ca are piciorul ala rupt, Si-o reveni, spuse Ion mai mult alb la fata decat rosu cum era de obicei.

Plecara amandoi spre masina sa urce la cabana ca daca tot se intalnira, macar sa mai stea la o cafea si 2 vorbe. Pe drum copii deja plecau spre scoala din satul de vale si ii salutau pe cei 2.

Zilele au trecut linistite. O fapta buna fusese facuta, insa spre iarna in drum spre hranitorile unde bagau de obicei mancare o imagine le-a luat mintile si i-a blocat pe amandoi.

Langa una dintre hranitorile pe care le administrau periodic cu hrana pentru bestiile padurii, ursul schiop manca linistit alaturi de un corp inert, plin de sange. Vasile zacea intr-o balta de sange ce inrosise zapada abia cazuta de cu noapte, cu un brat de lemne langa el. Venise sa ia lemne pentru casa, insa ursul cu laba rupta i-a curmat drumul de intoarcere intr-un mod violent si neasteptat. L-au recunoscut imediat caci nu mai avea blana pe laba prinsa in lat si inca schiopata. Apoi de-a lungul iernii ursul a mai facut 2 victime. Nu uitase nimic din cele intamplate.

Cele de mai sus pot fi sau nu fapte reale, va las pe voi sa decideti, insa interactionarea oamenilor cu salbaticiunile nu e intotdeauna una placuta precum imaginea unui urs.

The post Poveste de vanatoare sau nu… appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Revenind la oile noastre ca deh suntem pe plaiuri mioritice, vestea pe care probabil multi o stiti sau nu, este ca ceea ce toate asociatiile de vanatoare si vanatorii asteptau, nu s-a intamplat, asa cum era normal. Ordinul de ministru a sosit, insa doar cu o prelungire. O prelungire pentru cotele din sezonul 2019-2020 cu 60 de zile. Practic doar cei ce nu si-au indeplinit cotele la speciile la care vanatoarea este deschisa in cele plus 60 de zile, pot vana, bonusul fiind capriorul la care cu chiu cu vai au fost aprobate cotele.

Cat despre celelalte specii, ramanem in bezna mintii, desi mare lucru nu stiu ce ar mai putea vana un vanator de rand, avand in vedere efectivele reale din teren.

A aparut pe situl Ministerului Mediului, situatia derogarilor la urs si lup pt sezonul trecut, unde culmea au fost date cateva derogari, asa ca dragi verzi, la atac.

Cat despre noi toti, dragi ortaci, daca nu reusim sa ne impunem punctul de vedere asa cum verzii reusesc sa o faca, vom ajunge sa facem ceea ce facem dupa fiecare vanatoare si anume sa povestim, doar ca nu va mai fi dupa vanatoare, ci la o intalnire pe cine stie unde si cam atat.

Sa auzim de mult mai bine si de vesti mult mai bune, in rest, multa sanatate!

The post Ordinul e Ordin appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

La final de sezon ne bucurăm de zăpadă și frumusețea peisajului de iarna intr-o pădure plina de mistreți. Impreuna cu prietenii, organizăm o vânătoare de exceptie la închidere sezonului. Rezultatul este un tablou cum rar întâlnim la vanatorile organizate în liber.

The post PREMIERA: PE URMELE PRAZII – Locuri fierbinti la mistret appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Activitatea firmei este gandita de oameni cu experienta pentru satisfactia vanatorilor, care impreuna, pot experimenta o vanatoare traditionala romaneasca.

Compania are acces in cele mai bune fonduri salbatice de vanatoare din Romania, ceea ce este o oportunitate excelenta pentru a vana in peisaje splendide, care, alaturi de implicarea unor oameni  foarte bine pregatiti, garanteaza succesul  partidelor de vanatoare.

Pentru noi este pe primul plan bucuria unei vanatori impreuna, astfel veti pleca total satisfacuti ca ati obtinut trofeul dorit si ati trait o aventura minunata. Noi ne bucuram de aceste partide de vanatoare impreuna cu vanatorii oaspeti care dupa aceasta experiente devin prietenii nostri si revin in urmatorii ani pentru alte partide de neuitat.

Site: romania-hunting.com

e-mail: office@romania-hunting.com

The post Romania-Hunting impartaseste pasiunea pentru vanatoare appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Cat despre noi vanatorii… este o veste chiar neplacuta pentru ca orice caz aparut intr-un fond de vanatoare va insemna inchiderea vanatorii pe termen nelimitat. Daca in cazul porcilor domestici statul se angajeaza sa despagubeasca crescatorul afectat, ramane de vazut ce vor face autoritatile in cazul gestionarilor de fonduri de vanatoare.

Pana una alta, Ministerul Apelor si Padurilor a emis o circulara pe care o puteti lectura alaturat.

The post Pesta africana afecteaza efectivele de porci si mistreti din tara appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

La fel cum pasarile migratoare strabat kilometri in calatoria migratiei, asa si noi ne-am decis sa le urmam pe teritoriul Romaniei pentru a gasi locul perfect unei vanatori memorabile. Astfel, timp de cateva zile ne-am dedicat total scopului nostru indiferent unde se aflau păsările, indiferent de capriciile naturii sau oboseala acumulata. Cum a iesit, puteti vedea episodul “Urmarind migratia“ din seria Pe Urmele Prazii.

The post PE URMELE PRAZII – Urmarind migratia appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Ce poate fi mai frumos decat 2 zile de vânătoare in compania prietenilor, căutând vierii capitali. Ne întoarcem pe fondurile de vânătoare ale asociației Valea Neagră pentru a vâna mistreți si a ne bucura de frumusețea locurilor.

The post Mistretii din Valea Neagra appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Astfel, prepelitele ce pot fi doborate intr-o zi, daca exista indemanare, sunt de maxim 50, ratele indiferent de specii 15, gastele tot 15 si ciocarlia, o zburatoare putin interesanta pentru vanatorii romani, dar o sursa de venit pentru mai toate asociatiile de vanatoare ce detin cota la aceasta specie, un maximum de 50 de exemplare.

Nu uitati ca inca sunt interzise chematorile electronice.

Pana una alta alergam dupa capriori si mistreti asteptand toamna cu frumusetile ei si apoi albul zapezii cand vanatoa are farmecul ei aparte.

Tot ce va doresc este vanat in catare!

The post Desaga mai mare pentru vanatorii romani appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Peste două zile urma sa merg la raţe, aşa că m-am apucat iute să-mi fac ciorchinar. La vremea aceea nu se găseau în magazine niciun fel de accesorii de vânatoare şi eu, începător fiind, e de înţeles că îmi lipseau multe din cele necesare. Cum nu sunt deloc îndemânatic, după ce că mi-a luat trei ore şi jumătate de trudă, mi-a ieşit o arătare de ciorchinar de toată ruşinea. Mai mult, în lupta cu pielea de şorţ de sudură, am reuşit să mă tai adânc, până către os, la un deget. In fine aveam ciorchinar.

In ziua cu pricina, pe la patru dimineaţa, cu echipajul complet în maşină, adică patru vânatori, ieşeam din Bucureşti cu speranţa cât Casa Poporului. Pe drum, mai o poantă, mai un sfat, mai o amintire, timpul trecea în cel mai plăcut mod. Nea Oreste , decanul de vârsta al grupului nostru, îşi aduce aminte că în urmă cu câteva zile, când am fost împreună tot la raţe, m-a văzut cărându-le legate cu o sârmă găsită pe câmp, şi mă întreabă hâtru:
-Măi puiule, ai mă ciorchinar sau îţi dau eu unul împrumut?

Fiind vânator de numai o lună, era de la sine înţeles că devenisem automat ţinta glumelor şi noul subiect de tachinare amicală al grupului în care încercam să mă integrez.
-Am, nea Oreste, mi-am făcut.
-Ia dă-l încoace să văd şi eu cum ţi-a ieşit!

Am sperat că nu se ajunge la asta, fiindcă îmi era clar că o să fiu subiect de caterincă, dar n-am avut ce face, şi am scos ciorchinarul din buzunar.
-Hehehe! Ăsta-i ciorchinar măi răţarule? Ia uitaţi mă baieţi, e cusut strâmb, inelele sunt prea mici, carabiniera e prea mare, şi în plus, l-a făcut cu doişpe posturi. Vedea-te-aş io să-l cari pe ăsta plin de gâşte. Uite băi puiule cum tre’ s-arate un ciorchinar, şi-l trase afară din buzunar pe al lui: pielea tre’ să fie moale dar rezistentă -am stricat un toc de arma ca să-l fac-, corzile să fie nici prea scurte, că nu îţi intră gâştele, nici prea lungi, că te împiedici de păsări când le cari, opt, hai, maxim zece posturi, carabiniera potrivită, că nu remorchezi Volga cu ciorchinarul! Aşa trebuie sa arate! Eu pe ăsta îl am de peste douăzeci de ani şi mai degrabă m-aş despărţi de nevastă decât de el.

Ceilalţi doi colegi din maşină, şi ei vânători vechi i-au ţinut isonul, şi cum timpul, până la lacul din Bărăgan la care mergeam, trebuia oricum umplut, m-au luat şi ei in tărbacă, şi pe bună dreptate: aşa cum v-am spus la început făcusem un ciorchinar ca vai de lume.
In sfârşit, maşina (adică bătrâna Volgă a lui nea Oreste) părăsi asfaltul şi începu să ţopăie sprintenă ca un şifonier pe drumul prăfos ce ducea în coada lacului. Ajunşi acolo, repede echiparea, stabilirea strategiei şi hai, că încă-un pic şi se luminează.
Deşi glumeţi cei trei vânatori erau gata să-mi împărtăşească din experienţa şi cunoştiinţele lor, aşa că unul din ei, Traian, m-a luat alături de el în stuful din marginea bălţii. Vânatoarea n-a fost o grozăvie, dar cum se întâmplă de obicei, începătorii au parte de noroc. Aşa a fost şi atunci: majoritatea înaripatelor au trecut în zbor pe deasupra mea şi am reuşit sa împuşc astfel trei raţe. La ora stabilită pentru încheierea vânatorii, mândru nevoie mare, cu cele trei raţe atârnate în ciorchinarul cel nou, m-am dus la maşină. Nea Oreste era acolo deja. Tolănit pe iarbă, în căldura soarelui blând de octombrie, îşi înşirase pe rucsac nelipsita bucată de pâine, brânza şi ceapă. Lângă rucsac, un raţoi de toată frumuseţea, agăţat în ciorchinar.

-Bravo puiule! îmi zice. Frumos! Trei raţe! Puteam şi eu să iau câteva, dar n-am vrut sa trag la raţe, ci numai la raţoi, şi-mi făcu semn cu capul către răţoiul din ciorchinarul său. In clipa aceea, parcă dându-şi seama că despre el e vorba, răţoiul lui nea Oreste, se ridică de jos, scutură capul de două ori, şi cât ai clipi din ochi, îşi luă zborul. Dăm toţi buluc către arme, dar mult prea târziu. Nu ne rămâne decat să ne uitam lung în zare, unde, un ciorchinar de piele cu opt posturi, cu corzile exact cât trebuie, având carabiniera nici prea mare, dar nici prea mică, e purtat tot mai departe de un răţoi care a înviat inexplicabil.

După douazeci şi ceva de ani, în aceeaşi formaţie, de data asta cu altă maşină, pentru că Volga lui nea Oreste nu mai e demult, plecăm la raţe. După ce ieşim din Bucureşti, mai o glumă, mai o amintire să treacă timpul. Nu mă pot abţine şi zic:
-Măi nea Oreste, ai ciorchinar sau iţi dau eu unul împrumut?

The post Ciorchinar de piele appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.