Trebuie sa-i dezamagesc pe cei care cred ca somnul – acest peste atat de electrocutat de braconieri la noi – are viata mai usoara in Italia, acolo unde cu ani in urma a fost introdus. Somnul, care a prosperat mai ales in raul Po, considerat de catre autoritati o specie invaziva ce determina grave dezechilibre in ecosistemele acvatice ale Peninsulei, a determinat luarea unor masuri imediate si instituirea unui buget de aproape de o suta de mii de euro pentru a elimina acest peste din apele Italiei. Italienii au observat ca romanii, ungurii, bulgarii si in general europenii sositi in Italia din tarile estice sunt mari amatori de peste, somnul fiind in fruntea preferintelor culinare ale acestora. Administratiile din Como, Lecco, Sondrio si Varese au cheltuit deja mii de euro in incercarea de extermina somnul din zona Lombardia, considerat un rapitor vorace urias care masacreaza fauna locala. Isteria autoritatilor italiene la adresa somnului a ajuns acolo unde pescarii sportivi surprinsi ca elibereaza somnii pe care ii captureaza, primesc amenzi usturatoare.

O mana salvatoare a venit din partea europenilor sositi in Italia din zona Bazinului Dunarean, imigranti  care de ani de zile au luat cu asalt piata de peste din Milano, cautand exact speciile pe care italienii le considera  persona non-grata. E mare dorul romanilor de o plachie de crap, de un somn pane, de un salau ca la mama acasa… Ironia face ca pana sa le vina ideea italienilor, la piata de peste din Milano ajungea mult somn importat din tari ca Romania, fapt ce a determinat autoritatile sa dea drumul la pescuitul comercial local pentru a impusca doi iepuri dintr-un foc: sa faca bani cu somnul si sa-l decimeze in acelasi timp. Si cine oare stie mai bine decat braconierul tulcean sa declanseze un adevarat holocaust piscicol, asa cum a facut in Delta? Primul pas a fost facut acum ani de zile, cand oficiali italieni si romani au semnat un act oficial de infratire a Deltei Padului (Po) cu Delta Dunarii. Vrajeli de genul acesta cu schimburile culturale le stim deja de prin tot felul de sate infratite cu omologii din Europa, singurul avantaj fiind acela ca primarul nostru se plimba gratis de cateva ori pe an sa-si vada “fratii” din Germania, Franta sau Elvetia. De data aceasta lucrurile au fost mai complexe pentru ca pe langa schimburile culturale la nivel de Primarie sau Consiliu Judetean s-a pus in miscare un schimb profesional pentru popor. Am mai scris despre asta la vremea respectiva si incerc sa scurtez povestea acum. Bref, au plecat in Delta Dunarii pescari comerciali italieni sa pescuiasca, iar tulcenii si-au luat plasele in carca si au plecat sa pescuiasca in Delta Padului (Po). Rezultatul este unul previzibil, plasarii italieni si-au supt ghionderul, pentru ca peste nu au prea prins in Delta noastra, pustiita deja de jaful piscicol facut sub umbrela Rezervatiei de braconaj si supra-pescuit. Baltaretii nostri, lipoveni, ucrainieni si romani deopotriva, toti cu har pescaresc innascut, au nimerit in Rai si asta nu oricum, ci cu licenta internationala de pescuit comercial. Raul Po colcaia de peste, in special somn foarte mare, iar autoritatile au dat liber la pescuit, cu scopul de a-l extermina. Ai nostri tulceni, experti scoliti pe Dunare, s-au pus pe treaba. Exterminarea pestilor este viata lor de pamanteni.

Nici italienii nu au stat cu mainile in san cand au vazut tonele de somn scoase rapid din apa. Au mai cheltuit peste 40.000 de euro pentru a promova comertul cu somn si au incurajat si recoltarea crapului si rosioarei, alti imigranti indezirabili. Cum pretul mediu este de 3 euro pe kilogram si cum 20 de tone nu reprezinta ceva deosebit pentru cohortele de Tulceni aterizati cu monofilamentele pe raul Po, se estimeaza o afacere de peste 70.000 euro, adica bugetul cheltuit de italieni pentru a eradica somnul. Mai mult, anul acesta exista un buget si un proiect prin care italienii vor sa dezvolte exportul de somn catre Romania si Ungaria. Numai ca realitatea, adica romanii, le-au luat-o cu mult inainte. Si se pare ca nu autoritatile italiene s-au prins ce specimene de pescari a importat Italia din Delta Dunarii, ci pescarii sportivi din Italia, cei care au avut inca de la inceput de luptat cu legile care condamna la moarte somnul, dar si cu braconierii romani. Pentru ca in Italia “meseriasii” romani cu plase au venit si cu naravul de acasa: dispretul total fata de lege, fata de ape, fata de pesti. Asa au ajuns in Italia nu numai setci, ci si plase monofilament si mai ales aparatele de curentat. In scurt timp s-a format o filiera de transport ilegal al pestelui pe directia Italia – Tulcea. Astfel restaurantele din judetele Tulcea si Constanta si nu numai, au fost alimentate cu somn… din Dunare, dar care daca ar fi putut vorbi, nu ar fi rupt o boaba in romaneste, ci in italiana neaosa.

Incet, incet autoritatile italiene si-au dat seama ce flagel au importat din Romania, dar nu-si dau inca seama ca eradicarea somnului din raul Po cu mana braconierilor nostri inseamna pana la urma agonia acestui rau. Pentru ca mult mai periculos decat somnul de Dunare este braconierul de Dunare.

Deja este de notorietate astazi faptul ca braconierii romani fac ravagii in Italia, iar asociatiile de pescari sportivi din aceasta tara au incercat din rasputeri sa atraga atentia opiniei publice asupra jafului pe care il fac “pescarii comerciali” romani. Braconajul feroce, asociat in mod natural cu “munca” la plase a acestor indivizi, a ajuns astfel in mod constant pe primele pagini ale ziarelor locale. Iata un exemplu recent: trei romani au fost prinsi de agentii Departamentului Forestier din Ravenna cu 800 de kilograme de somn, inclusiv crap si caras. A fost o operatiune de amploare prin care au fost confiscate aparate electrice, baterii, sute de kilometri de plase monofilament, inclusiv barci si motoare. Multi dintre romanii care distrug astazi apele din Italia provin din judetul Tulcea, mai precis din zona Deltei, si au plecat printre straini dupa ce au distrus si ultima farama de peste acasa. Acum, iarna, veteranii fac racolari de tineri pentru “carca” in Italia la pescuit si pentru a incarca in dube sutele de tone de peste ce vor porni ilegal spre Tulcea. Deasemenea filiera aceasta se bazeaza pe un cap de pod foarte solid ancorat in Italia, acolo unde sunt “baltaretii” nostri, pescari comerciali cu licenta italiana in regula, pentru a pescui pe rauri ca Po sau lacuri ca Maggiore si Como. Dintre acestia un caz aparte este Radu Emil Badea, pescar licentiat in Italia pentru pescuitul in ape interioare si pentru servicii conexe pisciculturii. Stabilit in Adria, undeva pe langa raul Po, acesta a devenit foarte cunoscut in mediul pescaresc local datorita numeroaselor probleme pe care le-a cauzat apelor de aici cu plasele si cu aparatul de curentat.

Va invit asadar sa vedem povestea acestui pescar “comercial” cu state vechi in piscicultura din Delta Dunarii. Nu vom intra in viata intima a omului, ci doar in cea publica, asa cum o arata documentele de la Tribunalul din Tulcea. Prins la braconat in data de 08 februarie 2011 pe Dunare, autoritatile tulcene ii intocmesc dosar abia in 2013, ii dau amenda penala de 5000 lei si ii interzic dreptul de a pescui pe o durata de 2 ani. Nicio problema, are Po peste destul! Pentru ca un an mai tarziu, pe data de 18 februarie 2012, Emil al nostru se intoarce din nou acasa, in Delta Dunarii, la braconat cu multa seninatate, gata sa haleasca inca o amenda, doua. Mai primeste o amenda penala de 6000 lei si interzicerea dreptului de pescuit pe o alta durata de 2 ani. Pedepsele se contopesc in 2013 si baiatul plateste doar amenda cea mai mare, plus 190 lei cheltuieli de judecata. Avand si un complice, Emil mai plateste solidar cu acesta ARBDD-ului 977,10 lei si ii sunt confiscate 6 plase de tip monofilament, plus pestele (207 kilograme, dintre care 82 kilograme salau sub dimensiune si 125 kilograme de babusca). Floare la ureche pentru Emil, care are deja un usor accent de pescar italian cu licenta beton si peste de te ingroapa in barca pe raul Po.

Povestea de pescar a numitului Emil Radu, cu domiciliu nu departe de raul Po si licenta de pescuit si alte activitati piscicole conexe in Italia, nu se opreste aici. Venit sa ajute familia de Ignatul porcului la treburile gospodaresti traditionale este prins impreuna cu alti sapte braconieri pe Dunare la curentat. Am acordat atentiei acestei luni fatidice pentru el – februarie – pentru a intui putin din ceea ce se afla in spatele acestei coincidente. In general oamenii plecati pe la diverse munci, prin Italia si aiurea, se intorc acasa, pe meleagurile tulcene, pe la sfarsitul lunii noiembrie. Vin cu ceva cheag, petrec, beau cu prietenii si pe la sfarsitul lui ianuarie li se face din nou sete. Asa ca prin februarie ii gasim la produs pe Dunare, asa cum a fost si cazul lui Emil care a mai extras ceva de o vodca din saracia piscicola a Deltei, povestindu-le tovarasilor de braconaj ce usor se umple barca cu peste in Italia. In 2014, mai exact in decembrie, omul nostru mai da de lucru oamenilor legii din Tulcea care ii inceteaza procesul penal, invocand tot felul de prescrieri si de articole de lege, astfel incat isi ia pana la urma o pedeapsa cu 2 ani de inchisoare si interzicerea dreptului de a pescui pe timp de 3 ani. Ca el si ceilalti sapte haiduci piscicoli iau parnaie si interzicerea dreptului de a pescui. Va bucurati? Stati putin…

Ca si in alte solutii de acest gen oamenii legii suspenda conditionat excutarea pedepsei pe timp de patru ani pentru Badea Radu Emil, cat si pentru toti ceilalti braconieri, multi dintre ei recidivisti cu baterie si aparat de curentat, care nu reprezinta pericol social. Salupele, motoarele si plasele folosite in acest caz, dupa un alt model aplicat cu ferventa in justitia tulceana, sunt returnate cherhanalei care le detine legal. Da, ati citit bine, pentru ca ciorania functioneaza complex. Oricare dintre noi, cu ceva banuti si ceva relatii – ca sa mearga treaba mai repede – isi poate deschide o “cherhana” in Delta Dunarii. Cand se pleaca la braconat, pentru ca barcile si motoarele ii dor cel mai mult pe braconieri daca sunt confiscate, se pleaca cu dotarile unei astfel de cherhanale ce va primi pestele curentat fara sa intrebe ce si cum, pentru ca piata neagra are cerere mare. Daca braconierul – altfel cu tidula de pescar comercial de la Rezervatie – este prins de Politie, isi ia amenzi, isi ia parnaie cu suspendare conditionata, dar barcile si motoarele nu pot fi confiscate deoarece apartin altcuiva, de buna credinta chipurile, adica acea cherhana S.C. Pelicanul Cret care – intre noi fie vorba – nici nu stie cum arata o factura fiscala. Si uite asa nimic nu se pierde, totul se transforma. Si mai presus de orice, Emil pleaca in Italia unde mai este somn de eliminat din ecosistem, si crap de bagat in duba, si salau… si ce o mai fi. Nu de alta, dar sa-si permita sa plateasca ce amenzi vrea muschii judecatorilor. Stiti cati Emili tulceni pescuiesc acum legal si ilegal in Italia? Multi, foarte multi. Totusi ce potential are tara noastra, daca vin in urma lor, acasa, valuri – valuri de noi braconieri care se scolesc pe bruma de peste care ne-a mai ramas cu multa clementa din partea judecatorilor ?

Aici ne apropiem de sfarsitul aecstei povestioare cu Emil, un roman declarat de asociatiile de pescari sportivi din zona raului Po drept Inamicul Public Numarul Unu. Gruppo Siluro Italia de exemplu, o organizatie de pescari sportivi dedicati pescuitului la somn, i-au declarat razboi total si ii urmaresc cu atentie activitatea de macelar al somnului, cu speranta ca autoritatile italiene vor interveni. Sa nu fim naivi sa credem ca interdictia de a pescui din Romania il va transforma pe bietul pescar defavorizat Emil intr-o victima a Justitiei oarbe si il va impinge sa plece din nou la braconat in Italia. Fac pariu ca va fi prins in cel mult un an pe Dunare, cu alta gasca de braconieri intorsi din strainataturi la Tulcea in concediul de Sarbatori. Chiar si asa, cum este posibil ca un braconier cu un astfel de cazier in Romania sa fie pescar cu licenta in Italia? Ce infratire intre Delte au coclit politicienii nostri si ai lor pentru a obtine acest melanj toxic de braconeri, traficanti de peste si evaziune fiscala de proportii?  Oare se spera ca Bursa de Peste de la Tulcea, facuta pe bani multi europeni pentru a stimula fiscalizarea pisciculturii deltaice, sa functioneze – in lipsa pestelui autohton – cu peste traficat din Italia? Asa spera italienii sa curete apele de pesti venetici? Probabil ca in scurt timp apele lor vor fi la fel de goale de peste ca ale noastre, indiferent de specie. Probabil ca acesti braconieri irecuperabili vor pleca in Spania, apoi in Olanda, in Franta, oriunde lipsa de reactie a autoritatilor le va permite, si vor devasta apele in calea lor. In cei patru ani, cat le arata clementa Justitia romana, au timp sa braconeze orice. Si poate ca vor pleca peste Ocean, acolo unde americanii cheltuie milioane de dolari pentru a elimina crapul chinezesc din ape. Si se vor intoarce acasa cand si cand pentru a-si reaminti dulceata braconajului pe Dunare, gata sa plateasca orice amenda amenda penala. Nu este o gluma, 100 de “pescari” tulceni si cateva zeci de cherhanagii autohtoni ar putea in scurt timp sa scape Statele Unite de crapul chinezesc, de bass, de catfish, cam de toti pestii. Ramane totusi o intrebare: in conditiile acestea noi, pescarii romani, unde mai mergem sa pescuim?

The post COSMARUL CARE LASA ITALIA FARA SOMN appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Braconajul este o activitate ilegala, incurajata de autoritati prin faptul ca nu numai ca nu intervin pentru a implementa, inclusiv pe malul apelor, autoritatea Statului roman, dar este si protejata prin acte de coruptie ale oamenilor legii. Infratirea cu braconierul infractor nu este doar o poveste a spagii la nivel derizoriu primite de omul in uniforma pentru a inchide ochii cu alibiul ca este vorba despre oameni sarmani care recurg la aceste metode ilegale de pescuit pentru ca nu au ce manca. Nu. Este mai mult decat atat. Cel mai usor de sesizat nivelul institutionalizat la care s-a ajuns in materie de “mafie” a pestelui este “regiunea autonoma” de la podul Giurgeni – Vadul Oii. Acolo, de 24 de ani, zeci de infractori vand pestele – inclusiv sturioni si icre negre – la marginea drumului. Sute de kilograme de peste sunt depozitate in curtile din Giurgeni in cutii frigorifice, insa exista si varianta pestelui “proaspat” vandut din portbagajul… vesnicei Dacii. Totul sub privirile echipajelor de Politie care patruleaza in zona podului, echipaje care reprezinta autoritatea in domeniu a IJP Constanta (zona Harsova) si IJP Ialomita. Pentru a eluda si mai usor legea, pestele este scos la sosea de copii, minori, carora un eventual (si as spune eu improbabil control) nu are ce sa le faca. Undeva mai departe de copii sunt insa tatii in masini prafuite in care se ascunde prada scoasa la vanzare. Daca am aduna aici infractiunile, de la braconaj in forma agravanta, vanzare ilegala de alimente destinate consumului uman, evaziune fiscala, cat si problemele de legate de Autoritatea Protectiei Copilului, am umple doua pagini. In aceasta zona, acum ceva vreme, in drum spre o filmare in Delta, am oprit si am fost interpelat de un tip tuciuriu daca nu cumva vreau peste. Am spus, mai mult in gluma, ca vreau. 5O de kilograme de icre negre. Tipul m-a luat in serios, s-a gandit putin, a dat un telefon si mi-a spus ca in 10 minute voi avea cantitatea. Evident ca am declinat comanda. Va inchipuiti la ce nivel s-a ajuns? Faceti socoteala cat costa, chiar si asa la drumul mare, 50 de kilograme de icre negre…

Iata aici povestea unui frate de suferinta, pescar din Transilvania, care a incercat sa schimbe ceva din mizeria piscicola pe care ANPA o implementeaza de ani de zile, treaba pentru care chiar are pretentia sa emita si permise de pescuit.

“Azi am iesit pe Somes in zona Benesat, Judetul Salaj, cand – dupa ce am lansat de cateva ori cautand salaii – au aparut mai multi indivizi pe malul celalalt care au inceput sa dea la japca, ignorand ostentativ prezenta noastra. Unul dintre ei a agatat un crap sau o platica mare de spate, sau de burta, iar la putin timp un alt braconier a scos un somn de aprox. 5 kg.

Am scos din masina aparatul de fotografiat ca sa fac cateva poze, insa indivizii au inceput sa se agite si au insistat sa opresc filmarea. Nu am reusit sa fac un filmulet mai lung pentru ca bateria aparatului era prea slaba, dar am facut cateva fotografii si am sunat la 112. Am fost redirectionat de catre Politia locala.

Am vorbit cu agentul de Politie si acesta a spus ca va iesi pe teren la locul precizat de mine , locul unde ii aveam inca in fata mea pe cei 15-18 indivizi de pe malul celalalt. Am plecat mai jos catre Baia Mare, iar cum am trecut de indicatorul ” Judetul Maramures” tot pe malul celalalt am vazut o haita de braconieri, erau foarte multi, in jur de 17-22, toti dadeau la japca. Intre timp m-a sunat politistul sa-mi spuna ca nu a gasit pe nimeni la fata locului, iar atunci i-am spus si de ceilalti braconieri. Am plecat si de acolo iar dupa 45 de minute m-a sunat iar politistul ca nici acolo nu a vazut pe nimeni “pescuind”, doar 4 autoturisme si nu poate face nimic.

Se pare ca degeba ne straduim noi, pescarii sportivi, sa-i oprim pe acest indivizi si mafia piscicola care ii incurajeaza. Din pacate nu o sa reusim pana cand nu se va schimba legislatia pentru ca pedepsele sa fie foarte dure si mai ales aplicate. Pana atunci trebuie va trebui sa asistam la astfel de scene ingrozitoare de braconaj la lumina zilei, fara rusine din partea infractorilor.”

The post Cand pestele e crima organizata appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

O trasatura comuna a tunurilor date cu bani europeni, mimand modernizarea Romaniei, este ca proiectele sunt facute in asa fel incat nu numai sa ingrase clientela politica, dar sa fie si perfect inutile. Au devenit deja banale bazinele olimpice acoperite, salile de sport si parcurile hi-tech construite in sate in care a mai ramas sa pliveasca rapita doar populatia nascuta pe vremea lui Stalin. Ne-am obisnuit cu raul, acesta este si motivul pentru care am ajuns sa dam dovada de simt civic mergand cuminti la vot pentru a alege mereu raul cel mai mic. Haideti sa ne gandim ce s-ar fi intamplat daca toate acele proiecte s-ar fi concretizat acolo unde ar fi fost nevoie de ele, si slava Domnului ca sunt multe locuri in care ne dorim asa ceva. Din pacate raul cel mai mic, oricat de mic ar fi el, nu poate sa faca bine. Zilele trecute mi-a atras atentia o stire legata de un parc facut intr-un sat cu toate cele – lac, alei, banci, fantana arteziana si iluminare cu energie de la panouri solare. As vrea să lasam la o parte can-can-ul si componenta politica a acestei batai de joc pe bani comunitari, pentru ca e loc sa dam atentie detaliilor care compun Romania profunda. In laculetul din parcul cu pricina inoata niste pesti. Pe maluri se bucura de parc un baiat cu undita care ii pescuieste si care ii vinde apoi prin sat. Cu siguranta ca in curand vor fi mai multi sateni pasionati de pescuit iar tehnicile vor evolua de la carligul cu rama la plasa, var si – de ce nu? – curent electric regenerabil din surse ecologice, ca tot are parcul panouri solare. Iar in final dalele aleilor, bancile, stalpii de iluminare, panourile solare vor fi furate de romanii intreprinzatori si vandute altor romani amatori de chilipiruri in timp ce satul isi va dormi in continuare somnul medieval, cu ulite namoloase, fara apa curenta si fara canalizare.  Apucatura asta este generica si am din ce in ce mai frecvent impresia ca am devenit o natiune de braconieri inraiti – indiferent ca este vorba despre peste, bugete locale ori despre capace de canal. Intre cel care ia in plasa kilometri de rau pentru a umple un sac cu maruntis pe care il va da la porc si  cel care fura calea ferata pentru a o duce la fier vechi, conceptual vorbind, nu este nicio diferenta.  Asa cum primului i se falfaie la basca de grija pentru mediu, iubirea de natura, tot asa celui de-al doilea ii pasa de trenul care va deraia in urma sa. Poate ca vi se pare minor aspectul pescaresc al dramei institutionale traite de o tara care, atunci cand are nevoie de infrastructura, primeste la misto horticultura in parcuri. Sa stiti insa ca neimplinirile noastre se aduna din gesturi marunte. Cum credeti ca din miezul unei populatii majoritar maneliste, care reduce iarba verde la gunoaiele din jurul gratarelor si aerul curat la damful mititeilor, se mai pot naste lideri ca la 1848? 

Sar acum de la balta Cismigiului comunal la raul Ialomita, mort pe la Slobozia. Acum un an au iesit pestii cu burta in sus mai in aval de acest oras. Ceva normal, ar spune locuitorii din zona care s-au obisnuit si cu mirosul de lume intrata in putrefactie care a pus stapanire pe Slobozia, dupa cum bate vantul. Iata insa ce spunea atunci reprezentatul SGA Ialomita, Directia Apelor Buzau – Ialomita:  “Comisia care s-a deplasat în teren a recoltat probe de apă. Vom vedea care este sursa de poluare – Amonil Slobozia, Agrana Ţăndărei sau Apatermo Ţăndărei. Din verificările pe care le-am făcut, s-a observat peşte mort în secţiunea Platoneşti spre Hagieni. Este posibil ca printre cauzele mortalităţii să se afle şi temperaturile crescute, lipsa de oxigen şi turbiditatea foarte mare”. Dincolo de aceste constatari, pe care le-ar putea face si ciobanul care isi duce pe malul Ialomitei oile, nu s-a mai intamplat nimic.

Pentru autoritati, adica aia care te ard la masina negresit cu taxa de poluare, de vina pentru mortalitatea piscicola par sa fie doar raul si fortele distrugatoare ale naturii. Pentru noi ar putea fi un prilej sa fim atenti la detalii: Amonil Slobozia, monstrul antediluvian care scoate pe nari un fum roscat si greu – pretul platit de plamanii nostri pentru a produce uree. Uree ca ingrasamant pentru agricultura. Si pentru ca suntem o tara care in momentul ei de glorie era eminamente agrara, o firma cu consonante agricole – InterAgro este cea care detine acest poluator. Numai ca Ministerul Mediului vegheza pentru sanatatea planetei noastre, asa ca emite anual prin Comisia Europeana si Agentia Nationala de Protectia Mediului certificate pentru emisiile de gaze cu efect de sera datorate intreprinderilor cu o putere instalata de peste 20 de megawatti. Pana acum, conform presei locale, au fost eliberate 800 de mii de astfel de certificate pentru Amonil, un certificat de poluare dand combinatelor chimice de genul celui de la Slobozia dreptul de a emite in atmosfera cate o tona de dioxid de carbon. Acum, ca ne-am mai linistit cu cele 800.000 de tone de dioxid de carbon scuipate pe cos de InterAgro, ne intrebam totusi cu ce mai da  Amonilul in Ialomita de ne mor pestii? Si pentru ca tot suntem la ora intrebarilor, ce contine oare painea facuta din graul ce-si perpeleste clorifila la umbra norilor de fum ai combinatului chimic? Iata raspunsuri pe care niciunul dintre noi nu le putem da din goana masinii atunci cand trecem pe langa Amonil, indreptandu-ne grabiti spre Delta. Dincolo de painea otravita pe care nu credem ca o vom manca noi, ci alti compatrioti, dincolo de crapul scos la sosea de braconierul de la Giurgeni, crap care speram sa nu fie cel pe care vrem noi sa-l prindem, ci al altui lansetist, mai putin norocos, este tara. Tara pe care, asa cum bine spunea ultimul ei monarh, am imprumutat-o de la copiii nostri.

The post Fie paine cat de rea, tot ai peste la sosea appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Buna ziua! Va trimit acesta filmare, facuta cu telefonul, in data de 26 februarie 2012 pe raul Somes, in comuna Mica, la baraj, unde am observat 2 presupusi pescari, care in realitate nu pescuiau ci braconau cu ancore sau la mâță, cum se spune la noi in zona. Mi s-a parut curios faptul ca desi Somesul e aproape inghetat, cum se vede din filmare, totusi au gasit un ochi de apa neinghetat unde puteau sa braconeze linistiti, intr-o zona frecventata destul de des de oameni. Si totusi braconau fara frica. Si ca sa intelegeti mai bine, comuna Mica este in apropierea orasului Dej, la doar 5 km distanta, dar asta nu-i impiedica pe oameni sa braconeze, mai ales in timpul verii, cand se braconeaza foarte mult cu plase sau ecran, un triunghi cu plasa. Nu-i cunosc pe acei oameni si nici nu se vede fata lor, pentru ca e filmat cu telefonul mobil, dar daca cineva si-ar face treaba, meseria asa cum trebuie, o data pe saptamana sau la 2 saptamani macar – o vizita pe malurile somesului din Dej si Mica – nu ar mai fi asa multi braconieri.

Nu ma astept sa faceti voi cei de la PVTV ceva, dar daca ati putea da un impuls asociatei de pescuit sportiv Dej sau Cluj sa faca o iesire macar la 2 saptamani pe malurile frumosului rau Somes si mai ales in perioada de prohibitie, pescarii sportivi din zona v-ar multumi foarte mult.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/braconaj-somes.flv” width=”560″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Braconaj pe Somes appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Exista o institutie care sa apere si sa promoveze interesele pescuitului sportiv cu adevarat in  Romania? Evident ca nu. Pescuitul sportiv nu este insa o activitate care sa poata fi trecuta cu vederea de catre autoritati, cu exceptia cazurilor in care acestea sunt deopotriva corupte, incapabile si ticaloase. Aspectul social are legatura cu peste un milion de practicanti ai pescuitului sportiv/recreativ, ceea ce ne duce cu gandul si la dimensiunea politica a acestei pasiuni. Ca nu se gandeste niciun partid sa sprijine pescarii sportivi in virtutea castigarii voturilor acestora, nu mi se pare un paradox. E mai usor sa dai la neghiobi o sapca, o punga cu un kil de malai si un kil de zahar, decat sa te implici in descatusarea apelor publice de plasele mafiei pestelui si de braconieri. E mult mai simplu sa faci o chermeza populara cu mici si bere (de la sponsorii partidului) pentru fomistii cu drept de vot, decat sa te bati cu mafia din energie care lasa Romania fara rauri de munte. In plus nu exista riscul sa deranjezi chiar relatii din propriul partid. Iata deci de ce nu dau roata politicienii acestor cateva zeci de mii de voturi care ar putea avea legatura directa cu sustinerea pescuitului ca activitate sportiva si recreativa.

Un alt aspect este cel economic. Importatorii, dealerii de echipamente de pescuit sportiv, retailerii si producatorii platesc impozite, taxe si creaza locuri de munca. Si nu e numai asta. In Delta si in alte multe locuri din tara turismul generat de pescarii sportivi este o sansa pentru dezvoltarea comunitatii locale. Ca sa nu mai spun din nou de taxele si impozitele platite catre stat si de locurile de munca generate. Acesta este un alt aspect pe care guvernantii nostri il trec cu vederea, cu toate ca in lumea mai “spalata” pescuitul sportiv este recunoscut ca participant la sustinerea dezvoltarii economice si la bunastarea generala in cele din urma. De ce il trec cu vederea baietii care ne conduc? Pentru ca aceasta activitate nu asigura parandaratul si spaga la nivelul pretentiilor functionarilor statului de astazi.

In fine, atat de multi pescari inseamna un impact al acestei activitati asupra resurselor piscicole, asupra mediului. Dar Ministerului Mediului ii pasa de mediu, de pesti, de activitati recreative care pot fi raspunsul ca o alternativa la exploatarea directa si nedurabila a resurselor naturale? Raspunsul e unul singur. Priviti distrugerea raurilor de la noi in proportie de peste 60% datorita exploatarilor de nisip (cu aviz de mediu), datorita braconajului, poluarii. Mai sunt pe lista si pescuitului comercial intensiv (cu licenta de la ANPA) si distrugerea ecosistemelor acvatice specifice acestor tipuri de ape (indiguiri, baraje, captari). Ce a facut acest minister in ultimii 20 de ani pentru ca cetatenii acestei tari sa aiba acces la ape curate, intr-un cadru natural nealterat, cu o oferta piscicola pe masura? Nimic dragi camarazi, daca nu de arme, atunci macar de lansete.

Realitatea pe care o traieste pescarul sportiv astazi in Romania este mai mult decat trista. Pescuim in niste mizerii de ape publice, fie jefuite de tot felul de infractori cu zapisca de la imparatie, fie braconate pe fata, barbateste. In Delta Dunarii turismul este in pragul colapsului datorita decimarii resursei piscicole. Acolo unde acum nici 50 de ani era un paradis natural, astazi miroase a zona calamitata. Ca sa ajungem aici am avut nevoie ca Delta Dunarii sa fie declarata Rezervatie a Biosferei. Dar haide sa fim mai pragmatici si sa privim ce se intampla pe un lac care in 1990 avea nuferi, era limpede si colcaia de peste. Snagovul, pe malul caruia tot felul de smecheri si-au facut vile, a ajuns in egala masura o hazna in care chiar si astazi refuleaza (sub acoperire) prea plinul foselor septice si in care braconierii locali au facut ravagii piscicole si blaturi cu organele locale de control. Astazi Snagovul este o simpla pista chicioasa a marlanilor cu salupe de sute de cai putere si a idiotilor care isi impresioneaza gagicile cu jet-skiuri de fitze.

Nada florilor de acasa a ajuns o sarmana mlastina in care compatriotii isi arunca gunoaiele razand cu subinteles cand ne vad ca ne incapatanam sa stam pe mal cu undita in mana. Cei cu dare de mana pot merge la pescuit in Serbia, in Bulgaria, Ungaria sau chiar mai departe, spre Cehia, Italia, Spania, ca sa nu mai vorbesc despre Suedia sau Norvegia. De ce oare la vecinii nostri de la sud si de la vest pescuitul recreativ, protectia apelor si turismul ecologic merg mana in mana, iar la noi hecatomba piscicola se combate construind cu milioane de euro o bursa de peste fantomatica la Tulcea?

Ar mai fi trebui vorbit despre cum se braconeaza in barajele de munte decretand avarii, colmatari si tot felul de lucrari de intretinere pentru a le seca si a le decima, in gropile in care a mai ramas apa, pastravii si lostritele. Si despre ciobanii care chiar si astazi isi deparaziteaza oile cu tot felul de insecticide si le spala apoi in rauri sau despre tractoristii si camionagii care isi spala motoarele in aceleasi locuri. Sau despre justitia care nu a trimis in 20 de ani la parnaie nici macar un braconier piscicol (daca or fi vreo doi – trei, imi cer scuze pentru inexactitate), dar care a anulat in instanta legi de protectie piscicola, asa cum a fost cea de interzicere a pescuitului la stiuca in Delta Dunarii timp de cinci ani.

Toate astea se intampla pentru ca nu avem o autoritate care sa reglementeze, sa protejeze si sa controleze direct accesul pescarilor sportivi la resursa acvatica. ANPA, in afara de faptul ca jongleaza cu niste cartoane mizere, numite permise de pescuit, accesul la caterinca de ape publice al caror vid piscicol il adminsitreaza, este dusmanul cel mai mare al acestei activitati. Si cum sa administreze resursa piscicola intr-o tara in care braconajul a capatat dimensiune de mase, daca nu are un corp de paza si control pe apa? Iata probleme grave care, daca nu ne unim eforturile pentru a le rezolva in doi – trei ani, ne vor obliga sa ne punem lansetele si unditele la spinare pentru a pescui numai printre straini.

Giurgeni, braconieri la lumina zilei

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/braconier.flv” width=”560″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Undita si revolutia (V) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Impreuna cu prietenii de la Asociatia Pescar Sportiv organizam un concurs in care punem la bataie 2 permise de pescuit pentru anul in curs.

DA-NE UN BRACONIER SI ITI DAM UN PERMIS DE PESCUIT

Despre ce este vorba… asteptam de la voi imagini cu braconieri in actiune, fie ele fotografii sau video, din care sa se vada cat mai mult fata braconierului sau actele lui de braconaj. Cele mai explicite imagini vor fi premiate cu un permis de pescuit sportiv, valabil anul acesta. Astept materialele voastre, care trebuie sa fie insotite si de cateva cuvinte despre locul in care ati surprins actele de braconaj sau chiar de numele braconierului, la adresa de mail concurs@pvtv.ro. Va asiguram de confidentialitate, numele celui care ne trimite imaginile urmand a fi pastrat secret.

Concursul tine pana la sfarsitul lunii februarie, la inceputul lunii martie urmand sa anuntam castigatorul.

DA-NE UN BRACONIER SI ITI DAM UN PERMIS DE PESCUIT

The post CONCURS – Prinde braconieru’ appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.