COSMARUL CARE LASA ITALIA FARA SOMN

Trebuie sa-i dezamagesc pe cei care cred ca somnul – acest peste atat de electrocutat de braconieri la noi – are viata mai usoara in Italia, acolo unde cu ani in urma a fost introdus. Somnul, care a prosperat mai ales in raul Po, considerat de catre autoritati o specie invaziva ce determina grave dezechilibre in ecosistemele acvatice ale Peninsulei, a determinat luarea unor masuri imediate si instituirea unui buget de aproape de o suta de mii de euro pentru a elimina acest peste din apele Italiei. Italienii au observat ca romanii, ungurii, bulgarii si in general europenii sositi in Italia din tarile estice sunt mari amatori de peste, somnul fiind in fruntea preferintelor culinare ale acestora. Administratiile din Como, Lecco, Sondrio si Varese au cheltuit deja mii de euro in incercarea de extermina somnul din zona Lombardia, considerat un rapitor vorace urias care masacreaza fauna locala. Isteria autoritatilor italiene la adresa somnului a ajuns acolo unde pescarii sportivi surprinsi ca elibereaza somnii pe care ii captureaza, primesc amenzi usturatoare.

O mana salvatoare a venit din partea europenilor sositi in Italia din zona Bazinului Dunarean, imigranti  care de ani de zile au luat cu asalt piata de peste din Milano, cautand exact speciile pe care italienii le considera  persona non-grata. E mare dorul romanilor de o plachie de crap, de un somn pane, de un salau ca la mama acasa… Ironia face ca pana sa le vina ideea italienilor, la piata de peste din Milano ajungea mult somn importat din tari ca Romania, fapt ce a determinat autoritatile sa dea drumul la pescuitul comercial local pentru a impusca doi iepuri dintr-un foc: sa faca bani cu somnul si sa-l decimeze in acelasi timp. Si cine oare stie mai bine decat braconierul tulcean sa declanseze un adevarat holocaust piscicol, asa cum a facut in Delta? Primul pas a fost facut acum ani de zile, cand oficiali italieni si romani au semnat un act oficial de infratire a Deltei Padului (Po) cu Delta Dunarii. Vrajeli de genul acesta cu schimburile culturale le stim deja de prin tot felul de sate infratite cu omologii din Europa, singurul avantaj fiind acela ca primarul nostru se plimba gratis de cateva ori pe an sa-si vada “fratii” din Germania, Franta sau Elvetia. De data aceasta lucrurile au fost mai complexe pentru ca pe langa schimburile culturale la nivel de Primarie sau Consiliu Judetean s-a pus in miscare un schimb profesional pentru popor. Am mai scris despre asta la vremea respectiva si incerc sa scurtez povestea acum. Bref, au plecat in Delta Dunarii pescari comerciali italieni sa pescuiasca, iar tulcenii si-au luat plasele in carca si au plecat sa pescuiasca in Delta Padului (Po). Rezultatul este unul previzibil, plasarii italieni si-au supt ghionderul, pentru ca peste nu au prea prins in Delta noastra, pustiita deja de jaful piscicol facut sub umbrela Rezervatiei de braconaj si supra-pescuit. Baltaretii nostri, lipoveni, ucrainieni si romani deopotriva, toti cu har pescaresc innascut, au nimerit in Rai si asta nu oricum, ci cu licenta internationala de pescuit comercial. Raul Po colcaia de peste, in special somn foarte mare, iar autoritatile au dat liber la pescuit, cu scopul de a-l extermina. Ai nostri tulceni, experti scoliti pe Dunare, s-au pus pe treaba. Exterminarea pestilor este viata lor de pamanteni.

Nici italienii nu au stat cu mainile in san cand au vazut tonele de somn scoase rapid din apa. Au mai cheltuit peste 40.000 de euro pentru a promova comertul cu somn si au incurajat si recoltarea crapului si rosioarei, alti imigranti indezirabili. Cum pretul mediu este de 3 euro pe kilogram si cum 20 de tone nu reprezinta ceva deosebit pentru cohortele de Tulceni aterizati cu monofilamentele pe raul Po, se estimeaza o afacere de peste 70.000 euro, adica bugetul cheltuit de italieni pentru a eradica somnul. Mai mult, anul acesta exista un buget si un proiect prin care italienii vor sa dezvolte exportul de somn catre Romania si Ungaria. Numai ca realitatea, adica romanii, le-au luat-o cu mult inainte. Si se pare ca nu autoritatile italiene s-au prins ce specimene de pescari a importat Italia din Delta Dunarii, ci pescarii sportivi din Italia, cei care au avut inca de la inceput de luptat cu legile care condamna la moarte somnul, dar si cu braconierii romani. Pentru ca in Italia “meseriasii” romani cu plase au venit si cu naravul de acasa: dispretul total fata de lege, fata de ape, fata de pesti. Asa au ajuns in Italia nu numai setci, ci si plase monofilament si mai ales aparatele de curentat. In scurt timp s-a format o filiera de transport ilegal al pestelui pe directia Italia – Tulcea. Astfel restaurantele din judetele Tulcea si Constanta si nu numai, au fost alimentate cu somn… din Dunare, dar care daca ar fi putut vorbi, nu ar fi rupt o boaba in romaneste, ci in italiana neaosa.

Incet, incet autoritatile italiene si-au dat seama ce flagel au importat din Romania, dar nu-si dau inca seama ca eradicarea somnului din raul Po cu mana braconierilor nostri inseamna pana la urma agonia acestui rau. Pentru ca mult mai periculos decat somnul de Dunare este braconierul de Dunare.

Deja este de notorietate astazi faptul ca braconierii romani fac ravagii in Italia, iar asociatiile de pescari sportivi din aceasta tara au incercat din rasputeri sa atraga atentia opiniei publice asupra jafului pe care il fac “pescarii comerciali” romani. Braconajul feroce, asociat in mod natural cu “munca” la plase a acestor indivizi, a ajuns astfel in mod constant pe primele pagini ale ziarelor locale. Iata un exemplu recent: trei romani au fost prinsi de agentii Departamentului Forestier din Ravenna cu 800 de kilograme de somn, inclusiv crap si caras. A fost o operatiune de amploare prin care au fost confiscate aparate electrice, baterii, sute de kilometri de plase monofilament, inclusiv barci si motoare. Multi dintre romanii care distrug astazi apele din Italia provin din judetul Tulcea, mai precis din zona Deltei, si au plecat printre straini dupa ce au distrus si ultima farama de peste acasa. Acum, iarna, veteranii fac racolari de tineri pentru “carca” in Italia la pescuit si pentru a incarca in dube sutele de tone de peste ce vor porni ilegal spre Tulcea. Deasemenea filiera aceasta se bazeaza pe un cap de pod foarte solid ancorat in Italia, acolo unde sunt “baltaretii” nostri, pescari comerciali cu licenta italiana in regula, pentru a pescui pe rauri ca Po sau lacuri ca Maggiore si Como. Dintre acestia un caz aparte este Radu Emil Badea, pescar licentiat in Italia pentru pescuitul in ape interioare si pentru servicii conexe pisciculturii. Stabilit in Adria, undeva pe langa raul Po, acesta a devenit foarte cunoscut in mediul pescaresc local datorita numeroaselor probleme pe care le-a cauzat apelor de aici cu plasele si cu aparatul de curentat.

Va invit asadar sa vedem povestea acestui pescar “comercial” cu state vechi in piscicultura din Delta Dunarii. Nu vom intra in viata intima a omului, ci doar in cea publica, asa cum o arata documentele de la Tribunalul din Tulcea. Prins la braconat in data de 08 februarie 2011 pe Dunare, autoritatile tulcene ii intocmesc dosar abia in 2013, ii dau amenda penala de 5000 lei si ii interzic dreptul de a pescui pe o durata de 2 ani. Nicio problema, are Po peste destul! Pentru ca un an mai tarziu, pe data de 18 februarie 2012, Emil al nostru se intoarce din nou acasa, in Delta Dunarii, la braconat cu multa seninatate, gata sa haleasca inca o amenda, doua. Mai primeste o amenda penala de 6000 lei si interzicerea dreptului de pescuit pe o alta durata de 2 ani. Pedepsele se contopesc in 2013 si baiatul plateste doar amenda cea mai mare, plus 190 lei cheltuieli de judecata. Avand si un complice, Emil mai plateste solidar cu acesta ARBDD-ului 977,10 lei si ii sunt confiscate 6 plase de tip monofilament, plus pestele (207 kilograme, dintre care 82 kilograme salau sub dimensiune si 125 kilograme de babusca). Floare la ureche pentru Emil, care are deja un usor accent de pescar italian cu licenta beton si peste de te ingroapa in barca pe raul Po.

Povestea de pescar a numitului Emil Radu, cu domiciliu nu departe de raul Po si licenta de pescuit si alte activitati piscicole conexe in Italia, nu se opreste aici. Venit sa ajute familia de Ignatul porcului la treburile gospodaresti traditionale este prins impreuna cu alti sapte braconieri pe Dunare la curentat. Am acordat atentiei acestei luni fatidice pentru el – februarie – pentru a intui putin din ceea ce se afla in spatele acestei coincidente. In general oamenii plecati pe la diverse munci, prin Italia si aiurea, se intorc acasa, pe meleagurile tulcene, pe la sfarsitul lunii noiembrie. Vin cu ceva cheag, petrec, beau cu prietenii si pe la sfarsitul lui ianuarie li se face din nou sete. Asa ca prin februarie ii gasim la produs pe Dunare, asa cum a fost si cazul lui Emil care a mai extras ceva de o vodca din saracia piscicola a Deltei, povestindu-le tovarasilor de braconaj ce usor se umple barca cu peste in Italia. In 2014, mai exact in decembrie, omul nostru mai da de lucru oamenilor legii din Tulcea care ii inceteaza procesul penal, invocand tot felul de prescrieri si de articole de lege, astfel incat isi ia pana la urma o pedeapsa cu 2 ani de inchisoare si interzicerea dreptului de a pescui pe timp de 3 ani. Ca el si ceilalti sapte haiduci piscicoli iau parnaie si interzicerea dreptului de a pescui. Va bucurati? Stati putin…

Ca si in alte solutii de acest gen oamenii legii suspenda conditionat excutarea pedepsei pe timp de patru ani pentru Badea Radu Emil, cat si pentru toti ceilalti braconieri, multi dintre ei recidivisti cu baterie si aparat de curentat, care nu reprezinta pericol social. Salupele, motoarele si plasele folosite in acest caz, dupa un alt model aplicat cu ferventa in justitia tulceana, sunt returnate cherhanalei care le detine legal. Da, ati citit bine, pentru ca ciorania functioneaza complex. Oricare dintre noi, cu ceva banuti si ceva relatii – ca sa mearga treaba mai repede – isi poate deschide o “cherhana” in Delta Dunarii. Cand se pleaca la braconat, pentru ca barcile si motoarele ii dor cel mai mult pe braconieri daca sunt confiscate, se pleaca cu dotarile unei astfel de cherhanale ce va primi pestele curentat fara sa intrebe ce si cum, pentru ca piata neagra are cerere mare. Daca braconierul – altfel cu tidula de pescar comercial de la Rezervatie – este prins de Politie, isi ia amenzi, isi ia parnaie cu suspendare conditionata, dar barcile si motoarele nu pot fi confiscate deoarece apartin altcuiva, de buna credinta chipurile, adica acea cherhana S.C. Pelicanul Cret care – intre noi fie vorba – nici nu stie cum arata o factura fiscala. Si uite asa nimic nu se pierde, totul se transforma. Si mai presus de orice, Emil pleaca in Italia unde mai este somn de eliminat din ecosistem, si crap de bagat in duba, si salau… si ce o mai fi. Nu de alta, dar sa-si permita sa plateasca ce amenzi vrea muschii judecatorilor. Stiti cati Emili tulceni pescuiesc acum legal si ilegal in Italia? Multi, foarte multi. Totusi ce potential are tara noastra, daca vin in urma lor, acasa, valuri – valuri de noi braconieri care se scolesc pe bruma de peste care ne-a mai ramas cu multa clementa din partea judecatorilor ?

Aici ne apropiem de sfarsitul aecstei povestioare cu Emil, un roman declarat de asociatiile de pescari sportivi din zona raului Po drept Inamicul Public Numarul Unu. Gruppo Siluro Italia de exemplu, o organizatie de pescari sportivi dedicati pescuitului la somn, i-au declarat razboi total si ii urmaresc cu atentie activitatea de macelar al somnului, cu speranta ca autoritatile italiene vor interveni. Sa nu fim naivi sa credem ca interdictia de a pescui din Romania il va transforma pe bietul pescar defavorizat Emil intr-o victima a Justitiei oarbe si il va impinge sa plece din nou la braconat in Italia. Fac pariu ca va fi prins in cel mult un an pe Dunare, cu alta gasca de braconieri intorsi din strainataturi la Tulcea in concediul de Sarbatori. Chiar si asa, cum este posibil ca un braconier cu un astfel de cazier in Romania sa fie pescar cu licenta in Italia? Ce infratire intre Delte au coclit politicienii nostri si ai lor pentru a obtine acest melanj toxic de braconeri, traficanti de peste si evaziune fiscala de proportii?  Oare se spera ca Bursa de Peste de la Tulcea, facuta pe bani multi europeni pentru a stimula fiscalizarea pisciculturii deltaice, sa functioneze – in lipsa pestelui autohton – cu peste traficat din Italia? Asa spera italienii sa curete apele de pesti venetici? Probabil ca in scurt timp apele lor vor fi la fel de goale de peste ca ale noastre, indiferent de specie. Probabil ca acesti braconieri irecuperabili vor pleca in Spania, apoi in Olanda, in Franta, oriunde lipsa de reactie a autoritatilor le va permite, si vor devasta apele in calea lor. In cei patru ani, cat le arata clementa Justitia romana, au timp sa braconeze orice. Si poate ca vor pleca peste Ocean, acolo unde americanii cheltuie milioane de dolari pentru a elimina crapul chinezesc din ape. Si se vor intoarce acasa cand si cand pentru a-si reaminti dulceata braconajului pe Dunare, gata sa plateasca orice amenda amenda penala. Nu este o gluma, 100 de “pescari” tulceni si cateva zeci de cherhanagii autohtoni ar putea in scurt timp sa scape Statele Unite de crapul chinezesc, de bass, de catfish, cam de toti pestii. Ramane totusi o intrebare: in conditiile acestea noi, pescarii romani, unde mai mergem sa pescuim?