Aparut ca o mare fita pe piata prin anii ’80, firul monofilament fluorocarbon a fost la debutul sau apanajul pescuitul cu musca artificiala. Gandit in mod special ca un fir cu vizibilitatea minima pentru un pescuit bazat in proportie de 100% pe prezentari naturale, asa cum se intampla in apele limpezi ale pastravilor, fluorocarbonul s-a impus ca un material dedicat leaderelor. Asta deoarece orice castig ascunde o pierdere. Faptul ca fluorocarbonul are un indice de refractie aproape identic cu al apei il face practic invizibil in acest mediu, in schimb acest atuu nu-l ajuta cand vine vorba despre maleabilitate. Intr-adevar, multi ani fluorocarbonul nu a putut intra in competitie cu monofilamentul pentru a umple bobinele mulinetelor de spinning si chiar de baitcasting. Rigid si cu memorie a infasurarii acest monofilament a devenit totusi indispensabil in pescuit atat datorita capacitatii sale de fi invizibil in apa, cat si gratie rezistentei sale deosebite la abraziune.

Treptat, odata cu imblanzirea copolimerilor, fluorocarbonul a inceput sa fie din ce in ce mai suplu si Berkley a reusit in anii ’90 sa rupa gura targului cu Vanish, unul dintre primele fire fluorocarbon capabile sa tina stindardul sus in fata monofilamentului clasic. Firul a fost o adevarata revelatie pentru pescarii de spinning pasionati de pescuitul in apele limpezi de munte la pastrav sau pentru cei care prefera cleanul in barajele cristaline sub-montane. Totusi pretul, mai mare in comparatie cu cel al unui monofilament transparent de calitate, a facut din fluorocarbon un fir intalnit destul de rar pe mulinete ca linie, si mai frecvent ca struna.

Pescuitul la salau nu a facut exceptie si si-a adaptat tehnicile pentru a folosi la maxim calitatile fluorocarbonului. Chiar daca salau este un peste pe care il intalnim la noi in ape cu vizibilitate scazuta, experienta a demonstrat ca –  atunci cand salaii sunt slab activi – pescuitul cu fluorocarbon este mai productiv decat cel cu monofilament clasic tocmai datorita indicelui sau de refractie apropiat de cel al apei. Mai ales atunci cand este soare puternic, intr-o apa tulbure un fir transparent (dar cu un coeficent de refractie diferit de al apei) apare ca o umbra. Cu cat indicele de refractie este mai apropiat de al apei, cu atat umbra sa va fi mai stearsa intr-o apa tulbure.

Jiggingul de finete are nevoie de informatia pe care forul o transmite spre pescar, indiferent de modul in care acesta face receptia semnalului – vizual sau tactil. Firele moderne fluorocarbon au reusit sa reduca din elasticitatea care caracterizeaza monofilamentul, insa nu total. Cum multifilamentul are elasticitate aproape nula si un raport rezistenta/diametru net superior oricarui fir monofilament, putem sa folosim aceste avantaje conjugate cu un leader din fluorocarbon de 30 – 40 cm lungime care va induce factorul invizibilitate in sistem. Aceasta combinatie fluorocarbon – multifilament este salvatoare atunci cand se pescuieste in conditii de vant iar lipsa de motivatie in hranirea a salailor reclama prezentari de finete extrema. Sa nu uitam ca elasticitatea fluorocarbonului, combinata cu “burta” facuta de fir sub presiunea vantului absoarbe din eventualele vibratii datorate contactului pestelui cu jigul. Cand structurile in care se pescuieste sunt abrazive (craci acoperite cu scoici, betoane scufundate, pietre ascutite), este de preferat sa folositi fluorocarbonul ca linie si nu doar ca leader, indiferent de intensitatea vantului.

Si pentru ca tot vorbim aici despre struna – leader, un stil de pescuit caruia i se deschid noi orizonturi este pescuitul la stiuca. Indiferent ca aveti ca linie monofilament sau multifilament folosirea strunei metalice este absolut necesara pentru a putea compensa ascutimea dintilor stiucii care poate intr-o fractiune de secunda sa sectioneze firul, oricat de puternic si de bun ar fi acesta.

Problema este ca atunci cand folositi  naluci de suprafata – asa cum sunt jerkbaiturile, broastele (frogs) si stickbaiturile, struna metalica va dezechilibra naluca si ii va altera evolutia. Acesta fenomen apare la naluci suple nelestate, dar si in cazul voblerelor minnow, a caror oscilatie cap-coada este anulata in mod frecvent datorita inertiei strunei. Toate aceste neajunsuri pot fi in buna masura eliminate daca folositi o struna din fluorocarbon de 0,40 – 0,50 mm diametru, evident o grosime mult mai mare decat a unui fir folosit ca linie, chiar si la stiuca. Rezistenta la abraziune a acestui tip de monofilament folosit ca struna este dublata de greutatea redusa a acestuia. Avem astfel atat siguranta ca stiuca nu va taia firul, cat si ca naluca nu va fi dezechilibrata. In plus, acolo unde apa este foarte limpede, folosirea strunei din fluorocarbon poate imbunatati eficienta pescuitului cu oscilanta, glider si vobler. Trebuie spus insa ca exista si riscul, redus bineinteles, ca stiuca – mai ales exemplarele foarte mari – sa sectioneze fluorocarbonul. Ca intotdeauna tehnicile si strategiile de pescuit vor avea si in aceasta aplicatie a fluorocarbonului un grad mai mic sau mai mare de compromis.

Evident ca tehnologia nu sta pe loc, un motiv bun pentru a nu impune limite imaginatiei pescarilor. Firul multifilament fluorocarbon nu mai este doar un experiment insolit in laboratoarele preoducatorilor consacrati, ci si o realitate a pietei de profil. Fluorobraid este multifilamentul care combina proprietatile fluorocarbonului si supletea firului multifilament. SpiderWire este un bun exemplu in acest sens, producatorul american realizand un mixt de fluoropolimer Gore cu Dyneema, un fir sinking foarte senzitiv si cu vizibilitate scazuta. Excelent in aplicatii ca pescuitul de viteza cu crankbaituri (power fishing), prezentari la adancimi mari sau in pitchingul cu naluci suple in structuri dense.

The post Fluorocarbonul, aplicatii si recomandari appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

În alegerea firelor pentru pescuitul răpitorilor de apă dulce, cu momeli artificiale, ţinem cont de mai multe proprietăţi ale acestor linii. Ne interesează de obicei puterea în kilograme-forţă a acestui fir, diametrul lui sau grosimea, rezistenţa la nod şi abraziune, elongaţia sau elasticitatea sa, culoarea şi gradul de vizibilitate atât în apă cât şi în afara ei, acestea fiind doar câteva din proprietăţile cele mai relevante ale unui astfel de echipament.

Dacă ne uităm la pescarii din alte ţări şi îi includem bineînţeles pe americani şi japonezi, vom vedea că aceştia folosesc mult mai des decât noi fire fluorocarbon 100%, ca linie principală, pentru diferite aplicaţii şi specii de peşti răpitori, în mod mai mult sau mai puţin justificat.

Dacă şi unii dintre noi folosim fluorocarbon, e drept, mai mult ca leader, când spun mai mult sau mai puţin justificat înseamnă că proprietăţile distincte ale acestor fire trebuie bine cântărite în balanţa eficienţei pescuitului, deoarce poartă deopotrivă avantaje şi dezavantaje. Folosirea firelor 100% FC – cum prescurtăm de obicei denumirea fluorocarbon – ca linie principală, când vrem să umplem tamburul mulinetei până la buză şi colac peste pupăză, mai avem şi echipament de baitcasting, devine o treabă pentru cei meticuloşi, cu răbdare şi nervi tari. Dacă însă aveţi nervi low-strech asemeni firelor FC şi nu sunt nici foarte rezistenţi la abraziunea pescuitului cu mulinete multiplicator, e nevoie să aveţi un minim de informaţie cu privire la aspectele pe care le implică folosirea unei linii principale din fluorocarbon.

Înainte de toate însă, voi menţiona avantajele acestor fire, care nu sunt foarte numeroase, dar cu siguranţă sunt evidente şi relevante în anumite situaţii.

Firele 100% FC sunt firele cele mai stealth cum spun americanii, practic cele mai greu de observat, sub apă fiind aproape invizibile. Spunem aproape, pentru că deşi teoretic nu au acelaşi indice de refracţie al luminii ca şi apa, chiar şi în medii foarte limpezi, linia din fluorocarbon este deosebit de greu de reperat.

O altă proprietate care recomandă folosirea unei unui fir fluorocarbon este reprezentată de buna rezistenţă la abraziune a acestuia. În pescuit, firul ia adesea contact cu structurile şi obstacolele din mediul submers, în drumul nălucii înapoi către pescar. Acest relief scufundat poate fi moale sau dur, poate avea muchii ascuţite sau un acoperământ care să pună în pericol integritatea liniei şi a nălucii. Firele FC trec mai uşor peste aceste obstacole fiind rotunde în diametru, având suprafaţa mai lucioasă şi rezistând mai bine frecării.

Nu în ultimul rând, gradul foarte redus de elongaţie în comparaţie cu monofilamentul obişnuit, fac din fluorocarbon un fir mult mai sensitiv, care permite o reacţie mai rapidă precum şi o înţepătură mai puternică şi mai promptă.

Deşi avantajele enumerate mai sus ar recomanda fluorocarbonul ca fiind o super-linie, acesta are parcă totuşi o voinţă proprie. Este firul cu memoria cea mai mare spunem noi, adică reţine poziţia în care stă, respectiv i se imprimă spirele din asezarea pe tamburul mulinetei. Datorită rigidităţii şi suprafeţei foarte netede, precum şi rotunjimii în diametru, FC-ul se încăpăţânează să nu stea spiră lângă spiră pe tambur, chiar şi în cazul mulinetelor care dealtfel aşează firul perfect. Acest aspect este valabil atât în cazul mulinetelor de spinning cât şi celor de baitcasting. În momentul în care linia nu mai este tensionată, câteva spire se pot ridica fără vreo acţiune suplimentară exercitată asupra lor şi pot provoca încurcarea sau înodarea firului precum şi dificultăţi în lansare.

Fluorocarbonul 100% este scufundător pe când firele împletite sunt plutitoare. Dacă luăm în calcul şi diametrul aproximativ dublu al FC-ului faţă de braid, în cazul firelor de aceeaşi forţă, vom descoperi că firul fluorocarbon este de câteva ori mai greu ca şi masă, fapt care în cazul mulinetelor multiplicator, duce la îngreunarea suplimentară a tamburului, care capătă altă inerţie. Acest lucru obligă la o atenţie sporită şi la setări cât mai riguroase ale mulinetei, precum necesită şi un minim de experienţă.

Tot aici trebuie menţionat şi că, în lansările la distanţă, greutatea firului va face ca acesta să se lase mult mai tare, făcând burtă cum zic pescarii, iar datorită diametrului sporit să fie şi mai uşor influenţat de rafalele de vânt. Este important să ştim ce năluci şi ce tehnici dorim să abordăm având linie principală fir FC.

Când calităţile acestuia îl recomandă în mod obligatoriu, puteţi prin mici trucuri să vă faceţi viaţa mai uşoară. Dacă nu puteţi rezolva problema prin folosirea lui doar ca leader, nu umpleţi tot tamburul cu 100 sau 150 de metri de fir fluorocarbon. Folosiţi ca backing sau pat, un fir textil mai vechi. Faceţi un nod de ataşare bun şi discret şi îl puteţi asigura şi cu o fâşie îngustă, nu mai lată decât tamburul, de bandă adezivă. Veţi reduce astfel din greutate prin folosirea a doar 50-60 de metri de FC ți veţi preveni şi ridicarea unor spire din profunzime, care vă pot obliga să scoateţi tot firul de pe tambur pentru rezolvarea situaţiei.

Când folosiţi un echipament de baitcasting, setarea controlului tamburului la un nivel la care lăsat liber să nu se învârtă nici sub greutatea proprie nici din inerţie, este o soluţie foarte bună, deşi vă scurtează întrucâtva din lungimea lansărilor. Încercaţi să ţineţi linia sub tensiune şi firul întins, mai ales pe capăt de lansare.

Este şi o chestiune de obişnuinţă şi atenţie, dar dacă învăţaţi să îmblânziţi capriciosul fluorocarbon, vă veţi bucura de avantajele acestui trend, necesar uneori.

The post Nervi de fluorocarbon appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.