Fluorocarbonul, aplicatii si recomandari

Aparut ca o mare fita pe piata prin anii ’80, firul monofilament fluorocarbon a fost la debutul sau apanajul pescuitul cu musca artificiala. Gandit in mod special ca un fir cu vizibilitatea minima pentru un pescuit bazat in proportie de 100% pe prezentari naturale, asa cum se intampla in apele limpezi ale pastravilor, fluorocarbonul s-a impus ca un material dedicat leaderelor. Asta deoarece orice castig ascunde o pierdere. Faptul ca fluorocarbonul are un indice de refractie aproape identic cu al apei il face practic invizibil in acest mediu, in schimb acest atuu nu-l ajuta cand vine vorba despre maleabilitate. Intr-adevar, multi ani fluorocarbonul nu a putut intra in competitie cu monofilamentul pentru a umple bobinele mulinetelor de spinning si chiar de baitcasting. Rigid si cu memorie a infasurarii acest monofilament a devenit totusi indispensabil in pescuit atat datorita capacitatii sale de fi invizibil in apa, cat si gratie rezistentei sale deosebite la abraziune.

Treptat, odata cu imblanzirea copolimerilor, fluorocarbonul a inceput sa fie din ce in ce mai suplu si Berkley a reusit in anii ’90 sa rupa gura targului cu Vanish, unul dintre primele fire fluorocarbon capabile sa tina stindardul sus in fata monofilamentului clasic. Firul a fost o adevarata revelatie pentru pescarii de spinning pasionati de pescuitul in apele limpezi de munte la pastrav sau pentru cei care prefera cleanul in barajele cristaline sub-montane. Totusi pretul, mai mare in comparatie cu cel al unui monofilament transparent de calitate, a facut din fluorocarbon un fir intalnit destul de rar pe mulinete ca linie, si mai frecvent ca struna.

Pescuitul la salau nu a facut exceptie si si-a adaptat tehnicile pentru a folosi la maxim calitatile fluorocarbonului. Chiar daca salau este un peste pe care il intalnim la noi in ape cu vizibilitate scazuta, experienta a demonstrat ca –  atunci cand salaii sunt slab activi – pescuitul cu fluorocarbon este mai productiv decat cel cu monofilament clasic tocmai datorita indicelui sau de refractie apropiat de cel al apei. Mai ales atunci cand este soare puternic, intr-o apa tulbure un fir transparent (dar cu un coeficent de refractie diferit de al apei) apare ca o umbra. Cu cat indicele de refractie este mai apropiat de al apei, cu atat umbra sa va fi mai stearsa intr-o apa tulbure.

Jiggingul de finete are nevoie de informatia pe care forul o transmite spre pescar, indiferent de modul in care acesta face receptia semnalului – vizual sau tactil. Firele moderne fluorocarbon au reusit sa reduca din elasticitatea care caracterizeaza monofilamentul, insa nu total. Cum multifilamentul are elasticitate aproape nula si un raport rezistenta/diametru net superior oricarui fir monofilament, putem sa folosim aceste avantaje conjugate cu un leader din fluorocarbon de 30 – 40 cm lungime care va induce factorul invizibilitate in sistem. Aceasta combinatie fluorocarbon – multifilament este salvatoare atunci cand se pescuieste in conditii de vant iar lipsa de motivatie in hranirea a salailor reclama prezentari de finete extrema. Sa nu uitam ca elasticitatea fluorocarbonului, combinata cu “burta” facuta de fir sub presiunea vantului absoarbe din eventualele vibratii datorate contactului pestelui cu jigul. Cand structurile in care se pescuieste sunt abrazive (craci acoperite cu scoici, betoane scufundate, pietre ascutite), este de preferat sa folositi fluorocarbonul ca linie si nu doar ca leader, indiferent de intensitatea vantului.

Si pentru ca tot vorbim aici despre struna – leader, un stil de pescuit caruia i se deschid noi orizonturi este pescuitul la stiuca. Indiferent ca aveti ca linie monofilament sau multifilament folosirea strunei metalice este absolut necesara pentru a putea compensa ascutimea dintilor stiucii care poate intr-o fractiune de secunda sa sectioneze firul, oricat de puternic si de bun ar fi acesta.

Problema este ca atunci cand folositi  naluci de suprafata – asa cum sunt jerkbaiturile, broastele (frogs) si stickbaiturile, struna metalica va dezechilibra naluca si ii va altera evolutia. Acesta fenomen apare la naluci suple nelestate, dar si in cazul voblerelor minnow, a caror oscilatie cap-coada este anulata in mod frecvent datorita inertiei strunei. Toate aceste neajunsuri pot fi in buna masura eliminate daca folositi o struna din fluorocarbon de 0,40 – 0,50 mm diametru, evident o grosime mult mai mare decat a unui fir folosit ca linie, chiar si la stiuca. Rezistenta la abraziune a acestui tip de monofilament folosit ca struna este dublata de greutatea redusa a acestuia. Avem astfel atat siguranta ca stiuca nu va taia firul, cat si ca naluca nu va fi dezechilibrata. In plus, acolo unde apa este foarte limpede, folosirea strunei din fluorocarbon poate imbunatati eficienta pescuitului cu oscilanta, glider si vobler. Trebuie spus insa ca exista si riscul, redus bineinteles, ca stiuca – mai ales exemplarele foarte mari – sa sectioneze fluorocarbonul. Ca intotdeauna tehnicile si strategiile de pescuit vor avea si in aceasta aplicatie a fluorocarbonului un grad mai mic sau mai mare de compromis.

Evident ca tehnologia nu sta pe loc, un motiv bun pentru a nu impune limite imaginatiei pescarilor. Firul multifilament fluorocarbon nu mai este doar un experiment insolit in laboratoarele preoducatorilor consacrati, ci si o realitate a pietei de profil. Fluorobraid este multifilamentul care combina proprietatile fluorocarbonului si supletea firului multifilament. SpiderWire este un bun exemplu in acest sens, producatorul american realizand un mixt de fluoropolimer Gore cu Dyneema, un fir sinking foarte senzitiv si cu vizibilitate scazuta. Excelent in aplicatii ca pescuitul de viteza cu crankbaituri (power fishing), prezentari la adancimi mari sau in pitchingul cu naluci suple in structuri dense.