Goethe

Un soare şovăitor, dar oricum mult mai hotărât decât fusese în zilele trecute, zâmbea lumii din înaltul cerului descătuşat acum de orice urmă de nori. Aceste zâmbete ale măreţului astru se făceau simţite şi pe pământ. Zăpada aspră de până acum se înmuia din ce în ce mai mult începând uşor să se topească. Erau primele semne de slăbiciune ale iernii de când aceasta se instalase în acest an. Până acum stăpânise în forţă ţinând întreaga fire sub încleştarea sa de gheaţă şi zăpadă. Acum plângea neputincioasă de pe streşinile caselor cu lacrimi mari care cădeau ritmic formând mici băltoace.

Nu departe de sat, în marginea pădurii, râul curgea voios la vale, eliberat acum de podul de gheaţă pe sub care se târâse în ultimele două săptămâni.

Toată lumea era mai veselă, toţi iubeau soarele care fusese atât de zgârcit de când alba doamnă se instalase peste ţară. Căpriori timizi îşi iţeau capetele printre pomii din marginea pădurii riverane, privind cu jind spre câmpul dinspre sat în căutarea unor pâlcuri de iarbă. Dar zăpada încă era multă. Căprioarele trebuiau să mai aştepte. O veveriţă veselă apăru şi ea printre cetini. Privea spre cerul înalt bucurându-se de căldura care îi încălzea blana frumoasă. Un corb solitar ce-şi arunca umbra rotitoare din înălţimile senine o făcu să dispară prevăzătoare printre ramurile dese pierzându-se printre acestea. Câţiva vrăbioi gălăgioşi se certau nevoie mare pentru câteva seminţe căzute dintr-unul din conurile de brad. Pe ei corbul nu-i speria. Sau poate că nici nu-l observaseră atât de preocupaţi erau de cearta lor. Se întrerupseră doar un scurt moment atunci un iepure grăbit nu se ştie din ce pricină ( poate că era iepurele Alicei, cel din povestea lui Lewis Carroll) trecu ca un mic meteorit blănos prin apropierea lor dispărând apoi în zare. Totul era atât de frumos iar gerurile prelungi, căderile masive de zăpadă, şuierele turbate ale vânturilor care purtaseră omăturile de colo – colo făcând-o pe zâna cea rece să râdă în hohote sinistre, erau parcă date uitării în acea zi.

Pe malul râului, mai la vale, doi pescari temerari ieşiseră şi ei din case pentru a se bucura preţ de câteva ceasuri de această vreme blândă. De când începuse iarna încă nu făcuseră nici o pescuială. Nu ţineau neapărat să prindă peşte, doreau cel mai mult să iasă în natură. Să o admire, să se bucure de ea şi împreună cu ea.

Rezultatele erau modeste, dar totuşi existau. O babuşcă micuţă se arătase cea dintâi interesată de micii viermişori din cârlig. Era chiar mai mică decât pluta, dar totuşi era un peşte. Primul peşte al iernii. Au urmat câţiva obleţi iar apoi, exact când soarele se căţărase în cel mai înalt punct al bolţii privind perpendicular spre glie făcând să dispară preţ de câteva momente umbrele, se produse acel lucru la care nădăjduiesc toţi pescarii când se află pe malul apelor. Locul peştilor mici fu luat de peşti de talie mai mare. Încurajaţi probabil de viermii aruncaţi periodic de cei doi pescari drept momeală, aceştia veniseră să se ospăteze şi să ofere clipe plăcute undiţarilor iernatici.

La început dintre undele reci ale bătrânului râu îşi făcu apariţia un clenuţ. Pescarul sesizase muşcătura destul de pronunţată şi înţepă. Lupta fu de scurtă durată deoarece peştele nu era prea mare iar apa rece îl făcea să nu mai fie atât de vivace precum este pe timp de vară. Scoase cârligul din gura peştelui şi dori să-l elibereze imediat, dar colegul său îi zise:

– Stai aşa! Haide să-l punem în juvelnic, poate ca o să mai prindem şi alţii iar la final îi fotografiem pe toţi după care îi eliberăm.

Zis şi făcut. Pescarul desfăcu juvelnicul, îl puse în marginea apei apoi dădu cu grijă drumul peştelui în el.

Nu trecu mult şi colegul său avu şi el un peşte. Pluta doar tremurase uşor. Înţeparea imediată nu dădu nici o şansă peştelui să scape de cârlig. După un dril destul de interesant un scobar frumuşel se odihnea în zăpada moale de pe mal. Îl mai urmară câţiva, apoi trăsăturile dispărură. Soarele se înclinase spre apus învăluind frumos orizontul într-o purpură regală.

Era momentul să încheie partida de pescuit. Strânseră undiţele apoi scoaseră juvelnicul din apă. Înşirară peştii pe un bolovan mare ce străjuia malul, aşezându-i unul lângă altul. Probabil contactul cu zăpada rece, precum şi scoaterea acestora din mediul lor natural îi făcură pe frumoşii peşti să stea ca şi încremeniţi câteva clipe, timp suficient pentru realizarea câtorva fotografii reuşite.

– Natură vie în zăpadă moartă. spuse cel care prinsese cleanul.

Apoi îi eliberară pe toţi.

Fusese o zi frumoasă, atât din punct de vedere meteorologic cât şi din punct de vedere al rezultatelor partidei de pescuit.

Porniră apoi tăcuţi spre casă. Ambii locuiau în satul din apropiere.

Înserarea se lăsa uşor. Zăpada moale din timpul zilei redevenea scârţâitoare sub paşii grei ai celor doi colegi de pescuit. Frigul se trezise din toropeala de peste zi şi se reîntorcea vesel purtat de un curent iscat dinspre pădure şi care trecea peste păşunea din marginea satului pierzându-se printre case şi uliţe. Iarna nu mai plângea. Cu mâna sa de gheaţă atinsese micile bălţi formate sub streşini încremenind apa. Privea acum vioaie în jur. Toate reveneau din nou sub stăpânirea sa. Căpriorii se retrăseseră în ascunzişuri, păsările dispăruseră şi ele. Sus, în vârfuri de munte lupii cei suri îşi urlau spre cer foamea şi sălbăticia. Veselă ea porni să danseze pe deasupra lumii trimiţând peste toată firea suflarea sa geroasă. Era precum fiica mitologică a lui Phorcys şi a lui Ceto, gorgona Medusa, cea care cu privirea ei putea să împietrească pe orice muritor, şi al cărei chip a fost întipărit de către zeiţa Athena pe egida ei. Cu privirea-i sticloasă măreaţa iarnă împietrea într-o albă nemişcare vieţuitoare şi lucruri totodată.

Soarele era la scăpătat când cei doi prieteni ajunseră în apropierea grupului de mici brăduţi de la marginea câmpului. Acolo găsiră un frumos om de zăpadă făcut probabil de către câţiva copii pe vremea amiezii când zăpada moale fusese uşor de adunat în bulgări şi uşor de modelat.

Cel mai tânăr dintre cei doi pescari avu atunci o idee. Îşi scoase fularul de la gât şi îl puse omului de zăpadă. Din geantă scoase o şapcă pe care o puse omului pe cap. Îi mai puse şi ochelarii săi polarizanţi ( pe care îi  purta mereu cu el indiferent de anotimp), îi trecu geanta pe după gât şi-şi înfipse undiţa în faţa acestuia, apoi îi făcu câteva fotografii. Colegul său îl privea distrat şi la un moment dat zise:

– Ia uite ce fudul şade ! Spui că-i place cum l­-ai echipat. Te pomeneşti că zilele următoare o să-l vedem pe malul apei pescuind.

– N-ar fi exclus. Nu uita că mai e o zi şi vine Crăciunul, iar de Crăciun orice lucru este posibil! Orice miracol se poate întâmpla!

Pescarul îl ascultă cu atenţie, apoi un zâmbet îi înflori pe faţa încă tânără.

Această scurtă discuţie cu colegul său tocmai îl inspirase. În fiecare seară copiii săi îl rugau să le spună o poveste, dar nu orice fel de poveste ci o poveste născocită chiar de el.

Astfel, în acea seară când copiii îl rugară să le povestească ceva, el începu să le spună povestea Omului Alb, făcut de nişte copii zburdalnici din omătul moale de la marginea pădurii. Omul de zăpadă stătea acolo bucurându-se de natura frumoasă care îl înconjura. Uneori discuta cu sperioşii iepuraşi care ieşeau din ascunzişuri, alteori cu frumoşii căpriori care îi povesteau câte în lună şi în stele, lucruri pe care le văzuseră sau le auziseră în viaţa lor. Şi păsările pădurii îi ţineau din când în când companie. Cel mai mult îi plăcea să discute cu bufniţa cea înţeleaptă cu toate că la început se speriase de aceasta. Cu ea tăifăsuia mai ales în nopţile lungi dar feeric luminate de lună, atunci când zăpada scânteia minunat şi astfel timpul trecea mai repede. De multe ori Omul de Zăpadă vedea venind pe malul apei care curgea nu departe de el grupuri mai mari sau mai mici de oameni. Bufniţa îi spusese că aceşti oameni pescuiau şi îi explicase ce înseamnă acest lucru. Pescarii aceştia i se păreau foarte interesanţi. I se părea că sunt fermecaţi, iar în sufletul său încolţi o dorinţă ascunsă care însă îl chinuia din ce în ce mai mult. Ar fi vrut să pescuiască şi el măcar o dată. Numai o dată şi ar fi fost pe deplin fericit. Dar cum să facă acest lucru? Se frământa în fel şi chip până când în cele din urmă se hotărî să o întrebe pe bufniţă. Înţeleapta pasăre îl ascultă interesată apoi după un timp de chibzuială îi spuse:

„- Dorinţa ta nu este una uşor de realizat dar nu pot zice că este chiar imposibil să reuşeşti să faci acest lucru. Mâine seară este o seară sfântă pentru întreaga lume. Toată suflarea se va bucura şi va lăuda naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. În această noapte vine şi Moş Crăciun care este un bătrân cu o inimă foarte bună şi care are şi puteri magice. El aduce cadouri copiilor cuminţi de pe întreg pământul dar poate şi îndeplini unele dorinţe ascunse ale celor care şi le doresc din tot sufletul. Dacă tu îţi doreşti cu adevărat să poţi pescui, atunci trebuie să fii atent când va trece pe aici Moşul, să-ţi faci curaj să-l opreşti şi să-l rogi să-ţi îndeplinească dorinţa. Omul cel Alb îi mulţumi bufniţei pentru sfat şi îi promise că aşa va face…

Nu mai continuă povestea deoarece copiii adormiseră. Îi privi cu dragoste. Aceştia dormeau liniştiţi zâmbind din când în când, visând probabil la Moş Crăciun, la Omul cel Alb şi la prietenii acestuia din pădure.

SĂRBĂTORI  FERICITE!

The post Omul de zapada appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Multi dintre voi ati inceput pescuitul la aceasta specie de peste. Alaturi de caras si oblete este una din cele mai populare specii de pesti din lumea intreaga. Nu ascund faptul ca este una din speciile preferate ale pescarilor de competitie din intrega lume.

Babusca, la prima vedere, nu pare a fi un peste mofturos, insa atunci cand trebuie sa o prindem in mod constand ne dam seama ca nu este asa. De pilda niciodata nu putem fi siguri de pozitia ei in apa, ba sta la suprafata, ba intre ape, insa de cele mai multe ori o gasim la 10-15 centimetri de fundul apei. Acolo este pozitia ei preferata. De aceea pescuitul “baboiului”, cum i se mai spune in termeni populari, nu este asa de simplu pe cat pare.

O mare problema o reprezinta nada. De exemplu aditivii lichizi si cei praf dedicati nu sunt indicati a fi folositi la alte soiuri de pesti. Foarte rar iese o partida de platica sau caras cu un aditiv de babusca. Ca la orice pescuit nada joaca un rol foarte important sau mai bine spus pregatirea ei este foarte importanta. Trebuie umectata in functie de curentii din apa si de pozitionarea pestelui. Daca babusca sta la 10-15 centimetri de fundul apei atunci nada trebuie umectata foarte atent si bine, pentru ca particulele care nu sunt umectate corect se ridica la suprafata si babusca nu va mai sta pe substrat. Umectarea nadei trebuie facuta neaparat in doua etape, iar nadirea constanta este cheia succesului.

Componenta favorita a babustii este canepa. Foarte multi pescari incepatori nu stiu sa o foloseasca si dau gres cu ea. Daca folositi canepa prajita, atunci va recomand sa o folositi in doua moduri. Daca umectarea nadei se face cu TTX, atunci ea trebuie introdusa de seara la inmuiat cu acesta, pentru ca toata canepa sa aiba timp sa absoarba foarte bine apa. Daca nu folosim TTX se poate pune de seara intr-un litru de apa calda, iar dimineta putem umecta nada cu aceasta compozitie. Aceste doua lucruri sunt foarte importante atunci cand folosim canepa. Daca folosim canepa fiarta si aici pot aparea cateva probleme. Trebuie pusa inainte intr-o galeata cu apa deoarece vor fi destul de multe boabe care vor pluti. Acestea trebuie indepartate, numai canepa care se scufunda putand fi folosita. De obicei acesta se lanseaza cu prastia pe pluta.

Tot la nada ar fi de discutat putin despre culoarea ei. Foarte rare sunt cazurile cand babusca raspunde la culori deschise. De cele mai multe ori nada preferata este bruna sau neagra. Ca momeala vie, babusca adora viermii mici si rosii, pinky, cum le spunem noi, insa larvele de libelula constituie o momeala pe care nu o va refuza niciodata. Spre deosebire de alti pesti la babusca se poate folosi si pamant in nada, ea nefiind speriata de norul produs si nici de combinatia pamant-fouilles. Desigur se poate umecta pamantul sa nu faca nor, dar asta ramane la latitudinea fiecaruia. Daca vreodata doriti sa colorati nada, iar Tracix-ul va lipseste din dotare, atunci folositi cu incredere 2 plicuri de cacao la 4 kilogramede nada. Babusca adora cacao si tot ce este bazat pe ciocolata.

Daca ar fi sa va dau o reteta de nada pentru babusca aceasta ar fi: 3 kilograme Gardons de la Sensas, un kilogram de Etang, aditiv lichid Gardos plus o punga de aditiv praf Gardonix sau Duble Vanilla. La aceasta reteta de nada se mai poate adauga Pastoncino sau TTX, dupa preferinte.

Referitor la linia de pescuit, va trebui sa fie extrem de fina, la fel si pluta, care trebuie sa fie extrem de bine echilibrata. Babustii nu-i place sa vada o struna lunga, de aceea aceasta trebuie sa fie de maxim25 centimetri.

Sper ca am fost de ajutor unora dintre dumneavoastra si pana data viitoare va doresc fir intins.

The post Pescuitul la babusca appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Cred ca nu exista pescar care a intrat vreodata pe forumurile de pescuit, sa nu il cunoasca pe Dady. Creator de nade sau plute in pescuitul stationar, de voblere imbatabile la clean si biban sau de alte accesorii necesare in pescuit, Dady ramane unul din pescarii care au un cuvant de spus in pescuit. I-am propus zilele trecute o colaborare si l-am rugat sa impartaseasca din experienta sa bogata si celor care se afla la inceput de drum. A raspuns afirmativ, fara sa stea prea mult pe ganduri, iar prima provocare a fost … o nada de babusca (Cristi Albu)

Da este o provocare foarte interesanta. In primul rand vreau sa fac o precizare, nu folosesc absolut nici una din nadele comerciale aflate pe piata romaneasca. Nu spun de ce, dar se poate intelege.

Acum, intrand in problemele pescuitului efectiv, babusca este un peste de amestec. Numai in apele in care se gaseste doar babusca, am putea sa localizam acest peste in exclusivitate pe nada noastra. Dar, cum apele noastre au pesti in amestec, ciprinide care se accepta reciproc, gasim si babusca intr-un astfel de amestec. Nu mai tarziu de duminica trecuta am facut un pescuit de primavara, primul pe anul asta. Pestele tinta, obletele. Este un peste care activeaza foarte de timpuriu, un peste care te tine in activitate permanenta si face deliciul acestei perioade.

Apa era foarte rece si locatia nu era o locatie numai pt oblete ci, asa cum spuneam mai devreme, obletele se gaseste in amestec cu babusca si carasul. Mai rar se prinde si cate un biban sau clentoi sau cate o platicuta. Avand in vedere ca vorbesc despre o balta, o apa ce are curenti periodici, dar intr-adevar slabi, am folosit o nada bazata pe un amestec cu o parte aditiv natural, un aditiv foarte puternic de citrice, pe care l-am folosit cam in raport de cca 20 % in amestec. Baza pentru suspensie a fost formata din pesmet, tarata de grau si un preparat care are ca scop printre altele colorarea nadei in maroniu, foarte asemanatoare culorii fundului apei. Toate aceste produse 100% naturale le-am omogenizat intr-un amestec uscat.

Apoi am trecut la umectare. Umectarea am facut-o cam in 4-5 etape. Ulterior am mai adaugat apa cu buretele. Secretul acestei nade este de a persista foarte mult in suspensie si de a atrage obletele in fata. Am pescuit cu vergi scurte, cea mai lunga varga pe care am folosit-o a fost de 3m, varga cu care am cautat babusca si carasul sub norul de nada, adica sub aglomerarea de oblete.

Dupa circa 30-45 de muinute de la prima nadire am inceput sa caut fundul apei. Am inceput sa prind primele babusti chiar pe cadere, la adancime de cca 1,5m. Apa avea la varga de 3m, cam cu cca 40-50 cm mai mult. In aceasta conjunctura, am avut o zi foarte productiva, obleti foarte frumosi, chiar de multi ani nu am mai prins asa obletoi altoiti, si in partea de jos, spre fund, dar cu o adancime cam cu cca 15 cm deasupra fundului am gasit bine carasii si printre ei si babusti, dar masa babustilor, intr-adevar mai multe, dar nu asa de mari precum cele dintre carasi, am gasit-o cam pe la 1,2-1,4 m adancime. Deci cam cu 70-80 cm deasupra fundului.

Granulatia nadei, foarte fina, culoarea ceva mai inchisa, mai asemanatoare culorii fundului apei, dau un castig fata de alte nade. In apa asta, inca destul de rece, pestele este reticient si se apropie mai greu si cu frica pe un pat de nada de culoare contrastanta fata de cea a fundului apei. Pestele se ridica usor intre ape, deoarece este foarte fericit sa gaseasca nada in stratul ceva mai cald, chiar cu numai cateva zecimi de grad, fata de temperatura de la fundul apei.

Daca pescuim in ape curgatoare, nada ar trebui sa respecte cam aceleasi conditii anterior amintite, dar cu mici adaptari. Sa nu uitam aditivii foarte puternici si foarte persistenti. La aceasta nada se poate adauga un ingreunator care sa tina nada pe zona fundului, asta pentru ca apa e curgatoare. Ingreunarea se face  cu diverse pamanturi. In cazul in care curentul e mai sustinut se p0t adauga argile negre sau maronii, iar daca apa e usor bulversata de curenti, putem folosi argilele nisipoase. Amestecul de  argile in masa nadei nu trebuie sa depaseasca 30%. Procentul acesta, sa zicem ceva mai redus de pamant in nada, il accept, ba chiar de multe ori folosesc si mai putin,  pentru ca la momentul respectiv nu gasesc de cuvinta introducerea de viu in nada. Sfatuiesc a se folosi numai nadele fainoase cu caracteristicile amintite mai inainte.

Pentru cei care vor o nada mai sofisticata, acestia pot ingloba in nada destinata baltilor si renumita canepa. Personal folosesc canepa, dar foarte rar. In partida de duminica nu am folosit canepa, dar nada s-a comportat extraordinar. Sa nu uitam, vorbim de o nada care sa dea peste in apele acestea foarte reci, imediat dupa dezghet. Canepa poate fi folosita coapta si macinata foarte fin, volumetric cam 10-15% in nada de baza.

Ca si tehnica de umectare, am umectat nada foarte mult, pana am obtinut o masa coloidala capabila sa se sparga foarte repede in suprafata si sa se imprastie foarte repede in plan orizontal, caderea nadei spre fundul apei am urmarit sa se faca foarte lin si cu foarte mare dispersie. De ce? Simplu, pestii in aceasta perioada rece se satura foarte repede. Daca nada e foarte fina si pestii foarte aglomerati, atunci comportamentul de card al obletelui in prima faza si al babustii sub oblete, face ca nada noastra sa se comporte execta cum trebuie. Agitatia pestilor disperseaza nada in cele mai fine particule. Acest lucru face cel putin 2 lucruri. Primul efect, tine pestele blocat pe nada pe care acesta vrea sa o ingurgiteze pentru ca se desface in foarte multe particule deosebit de fine si greu de ingurgitat, cat si intr-o masa  solubila continuta de nada, masa care, la fel, nu poate fi ingurgita de pestii in miscare. Al doilea efect, este, sa zicem psihic, creaza o stare de nervozitate, de surescitare a pestelui care simte gustul placut deosebit de atractiv al nadei, dar nu se poate indestula asa cum si-ar dori. Motiv care induce o reducere simtitoare a atentiei pestelui fata de vecinatati, practic pestele prinde curaj, nu se mai sperie si astfel reusim sa-l tinem pe loc oferindu-i periodic mici portii din ravnita nada.

Nu stiu daca toate aceste destainuiri puse cap la cap, pot fi considerate secrete, eu le consider niste adaptari normale la aceste conditii de pescuit. Poate ca dintre secrete ar trebui sa mentionez ca aditivul de citrice pe care il folosesc este uscat, dar foarte uleios. Tipul de ulei folosit este foarte usor miscibil cu apa, dar foarte usor dispersant pe orizontala. Si poate alt secret, folosesc mult solubilele in conditii de apa rece chiar si acest ulei este foarte solubil in aceste conditii.

Ca si momeala am folosit vierme alb. Desi talia viermelui erea cam mare, nu am renuntat a folosi carlige nr. 20, fir de 0,08mm, plute, pe vergile de 2-2,5m pana la max 0,3 gr, plumbaj unic micro-oliveta. Pe montajele de pe vergile de 3m, am folosit plute intre 0,5 si 0,7 gr, fir de 0,08 mm, plumbaj format din alice nr. 13 si 14, bulk plus alica de contact. Strunele scurte, maxim 15 cm. In aceasta perioada sfatuiesc a se folosi strune scurte pentru a sesiza foarte repede miscarea destul de lenta a trasaturii pestelui. Vergile folosite, vergi foarte usoare, cu pronuntata actiune de varf, deosebit de rapide. Permanent am avut langa mine pregatit minciocul.

Ca si surpriza, desi nu ma asteptam sa-mi intre in 2 metri, si asta din cauza scaderii apei cam cu 30 cm, babusca si caraselul si-au facut prezenta chiar si pe varga de 2m.
Fir intins!

The post Babusca in apa de primavara appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Multiplul campion național Zsolt Benzar nu cred că mai are nevoie de nicio prezentare. Desi vremea este una capricioasă, cu mult sub -5 grade, Zsolt merge la pescuit pentru a testa tot felul de bețe si nade pentru dumnevoastră. Cu un băt nou de copcă Zsolt a îndurat frigul în fața unei copci și nu degeaba. Tipic pescuitului de iarnă peștii vizați au fost obleții, babustile și scobarii. De această dată Zsolt a pescuit la babușcă, unul din peștii lui preferați.

Partida a fost una simplă din punct de vedere tehnic si cu pești frumoși. Ca băț de pescuit a folosit unul special de copcă din gama Blade, fir principal 0,12 cu stuna de 0,10, un cârlig marimea 18, iar ca pluta una de 1 gram. A fost suficient un  kilogram de nadă fină Ice Mix Black, la care a adăugat puțin lichid de babușcă din gama Turbo, plus o mână de larve de libelulă. Nada nu a fost umectată foarte bine, pentru a se desface între ape. Babustii îi place foarte mult acest lucru pe timpul iernii.

La începutul partidei de pescuit a aruncat 4 bulgări de nadă de mărimea unei portocale, suficient cât să atragă babuștile pe vad. Copca pe care a facut-o a fost una de dimensiune mică, dat fiind faptul că în acea balta peștele predominant  a fost și este babușca. Zsolt a pus în cârlig 2 larve de libelulă.

Dupa nici 5 minute de la nădire babuștile si-au făcut apariția. Niște babuști frumoase, de aproximativ 200 de grame. La 5-6 pești Zsolt arunca în apă câte un bulgăre de nadă de mărimea unei nuci. Deși este iarnă și frig babuștile răspundeau foarte bine la nadă.

Vreau să specific că în compoziția nadei Ice Mix pe lângă produsele de panificatie și semințe se mai găsește și scorțișoară, care în apă dă un efect de cald.

Pentru mine această nadă este foarte eficientă și vara. După cum reiese și din acestă partidă de pescuit nada poate juca un rol important și iarna, de aceea aveți grijă cu nădirea de start pentru ca de aici pot pleca problemele. Zsolt ne-a promis și un pescuit la crap, tot la copcă, însă până atunci va doresc o săptămână plăcută și fir întins.

The post Cu Zsolt Benzar, la copca appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.