Pe data de 8 aprilie Agentia Nationala de Piscicultura si Acvacultura a decretat prohibitia generala pe ape colinare si de ses. La stiuca au facut treaba asta retroactiv, cam cand si-au amintit – ori cand i-au lasat samsarii icrelor de stiuca din Delta Dunarii sa o faca – asa ca teoretic stiuca a avut parte de crutare anul acesta doar 6 (sase) zile. Practic insa nu a fost nici macar o ora de crutare, atata timp cat nu exista paza piscicola. Tot repet termenul chiar si cu riscul de a deveni cliseu, dar dezastrul piscicol fara precedent pe care il traim ca pescari sportivi este implementat de ani de zile de aceasta Agentie populata cu tot felul de sacosari sefiti de politrucii de serviciu ai partidelor alternate la putere. Am crezut ca disparitia pestilor din apele publice este doar un efect izolat al unei cauze ce nu va putea influenta bogatia piscicola din apele private. Cu timpul insa apele private – in fapt multe dintre ele ape naturale, publice, chiar daca pe alocuri zagazuite si transformate in lacuri – au dat semne ca au inceput agonia piscicola. Apele cu pricina, pastorite de Agentie, au fost concesionate unor “patroni” – si nu vreau sa ma opresc aici asupra caracterului interlop cu iz de DNA prin care au fost date mai pe nimic foarte multe ape publice unor indivizi care nu au nicio legatura cu piscicultura.

Eu spun insa ca ar merita sa ne oprim asupra vidului de autoritate pe care aceasta Agentie il practica inca de la infiintarea sa cu o consecventa demna de cauze mai nobile. Odata cu concesionarea resursei piscicole catre terti ANPA considera ca nu mai are responsabilitati. Recte “patronul” poate exploata cum crede el mai bine luciul de apa pentru a face profit. In aceste conditii apa respectiva nu mai are atributii biologice. Pastrarea echilibrului ecologic, a biodiversitatii si a integritatii lanturilor trofice nu mai sunt deziderate ale managementul piscicol de durata pe care ANPA ar trebui sa-l implementeze la nivelul intregului teritoriu. Si ma refer nu la cadrul legislativ, ci la cel executiv. Asa au ajuns toate iazurile simple incinte in care speciile chinezesti au ras fauna autohtona, de la peste pana la cel mai neinsemnat fir de bradis, realitatea activitatii piscicole de la noi reducandu-se in final la modul primitiv prin care “patronul” populeaza dupa ureche cu specii chinezesti pentru a obtine un castig finananciar rapid si maxim. Daca ne gandim la fostele ferme piscicole de pe vremea comunismului, cand inginerul piscicol se ghida totusi dupa niste concepte stiintifice atat in ceea ce priveste structura pe specii, cat si densitatea piscicola optima, ceea ce avem astazi nu se mai incadreaza nici macar in pretentiile acvaculturii de inceput de secol XX. Si daca acest val al aneantizarii ecosistemelor acvatice din zona de ses s-ar fi oprit la iazuri si baraje, tot ar fi fost ceva.

Uitati-va la un lac natural, care in alta tara europeana – si ma refer aici inclusiv la Bulgaria sau Serbia, ca sa nu fiu acuzat ca merg cu standardele prea sus – ar fi devenit grabnic rezervatie: lacul Caldarusani. Acum 30 de ani inca mai era un „iezer”, cu apa limpede, cu nuferi, cu vegetatie subacvatica, plin de tot soiul de specii de pesti si alte animale acvatice, mai mult sau mai putin utile pisciculturii. Un creuzet prin care natura tesea biodiversitate in contextul unui peisaj plin de pitoresc si de istorie. ANPA nu a apreciat acest colt de natura si l-a concesionat ca pe orice ochi de apa neghioaba, ca pe orice crescatorie ordinara baltita pe firul unui parau firav de ses. Patronul, sau mai bine spus cel pus la vedere, a dat drumul la chinezarie si la profit. Stiuca, somnul, salaul au toate sansele sa imparta soarta cu speciile, neimportante pentru plasuitor, specii eliminate odata cu disparitia habitatelor, disparitie datorata invadatorilor asiatici. Salmonidele sunt deja luate in tevile microhidrocentralelor ce au impanzit apele de munte in goana dupa certificate verzi, iar ANPA – ca detinator legal al resursei piscicole din zona montana, a facilitat distrugerea ireversibila a habitatelor acestor specii valoroase de pesti prin neimplicare. Ca lansetisti ar trebui sa ne dam seama ca a venit momentul in care putem afirma oficial ca Romania nu mai are potential piscicol pentru a sustine pescuitul sportiv. Cei care desfasoara activitati economice bazate pe aceasta activitate recreativ – sportiva au de ce sa fie ingrijorati.

Bascalia prin care ANPA implementeaza politica UE in materie de piscicultura isi are apogeul in concesionarea pestelui din… parcuri. Herastraul si Baneasa sunt doar doua exemple in acest sens. Ganditi-va ca ANPA ar fi venit cu un program prin care resursa piscicola de aici ar fi avut ca destinatie atragerea tinerilor catre pescuitul sportiv. Restul il banuiti fiecare dupa imaginatia pe care sunteti  dispus sa o puneti la dispozitia unui astfel de proiect. Nu. ANPA considera aceste parcuri ferme piscicole tocmai bune pentru a le da unor profitori. Imaginea plasuirii de toamna in Herastrau, zic eu cel mai monden parc de la noi, este emblematica pentru gandirea celor care conduc Agentia. Toate aceste instrainari ale fondului piscicol rimeaza la ANPA cu inexistenta unui corp eficient de paza si control. Acesti doi vectori ai distrugerii potentialului pisicol din Romania sunt o reala disolutie a Statului acolo unde legile tarii intalnesc malul apelor. Astfel ANPA ajunge in punctul in care nu numai ca demonstreaza ca este o insitutie inutila, ci si ca este o institutie toxica.

Multi dintre noi stiu deja ca turismul bazat pe pescuit a inceput sa ia amploare in mai toate tarile est-europene. Serbia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croatia, Slovenia au luat avant in aceasta directie si au incantat multi pescari de la noi care cheltuiesc banii acolo si nu acasa. Sa lasi pastravii Carpatilor prada badaraniei excavatoristilor si lacomiei baietilor destepti din energie, ori sa bazezi acvacultura mileniului trei doar pe productia naturala a apelor publice din rauri, fluvii si Delta, este in primul rand un atentat la economia acestei tari. In al doilea rand este un atentat la sanatatea publica deoarece tot acest peste provine dintr-o apa supusa poluarii. In al treilea rand este o lezare a intereselor a sute de mii de pescari sportivi si prin ei o piedica in calea activitatilor economice bazate pe diverse servicii de care este dependenta aceasta activitate. Vorbim aici despre producatorii si dealerii de echipamente de pescuit, dar si despre servicii specifice turismului care ar putea duce la dezvoltarea multor zone din Romania profunda. Si sa mai stiti ca bani europeni ar fi pentru toate aceste proiecte. Inclusiv pentru formarea unei structuri prin care ANPA ar putea pazi apele publice. Dar ANPA nu are nici timp si nici chef pentru astfel de proiecte, asa cum nu este interesata de pilda nici in repopularea apelor secatuite de pescuitul industrial aberant si de braconaj. Pentru ca banii la partide nu vin de aici, ci de la butaforia numita Bursa de peste, acolo unde clientela politica spera sa simta de foarte aproape fojgaiala milioanelor de euro comunitari. Asadar frati pescari, nu pot decat sa va doresc prohibitie usoara!

The post De la legiuitor la plasuitor appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Intrebati la Ape, la Mediu, la Paduri si vor ridica din umeri cine raspunde pentru aceasta renuntare la administra malurile apleor. Luati un rau, care vreti voi, si priviti-i destinul mioritic: sus, imediat sub izvoare, este atacat de baietii destepti din energie si bagat in tevi pentru cateva milioane de euro pe an facuti din certificate verzi, nu din megawatti, adica din subventii de la stat. Cu pastravii luati in cupa excavatoarelor si trecuti prin turbinele micro-hidrocentralelor de mucava, raul nostru are sansa macar de a-si implini menirea colinara intru slava cleanului si mrenei. Nu va putea caci exploatarile de nisip, salbatice si distructive ca nicaieri in Europa, l-au transformat intr-o salba de gropi haotice. Sperati ca poate mai spre campie raul isi va capata prospetimea? Nici vorba. Aceleasi balastiere il vor mutila pana acolo unde va fi prins in stransoarea betoanelor pentru a deveni lac de acumulare. Mai jos de baraj va primi inevitabil apele menajere si industriale ale oraselor, pentru a se uni cu Dunarea intr-un sarut otravitor al apelor publice, pline de metale grele, hidrocarburi si alte chimicale.

De ce oare se chinuie ANPA sa faca o bursa a pestelui din apele publice ale Deltei la Tulcea – pe bani multi europeni, in loc sa acceseze bani pentru protejarea resursei piscicole din aceste ape ajunse in pragul neantului biologic? Mergeti in Delta, macar pentru imaginea decaderii justitiei de la noi in preajma podului de la Giurgeni, decat pentru speranta de a mai prinde peste prin ghiolurile si canalele Rezervatiei. Cum au fluturat braconierii pestii timp de 20 de ani la drumul mare, cum au tinut si tin in continuare sturionii de nas, flencanindu-i la  masinile din trafic? Am oprit acum putine vreme imediat dupa plata taxei de pod la Giurgeni si un braconier negricios de Harsova m-a intrebat daca vreau peste. I-am raspuns ca vreau. Vreau 50 de kilograme de icre negre. Tipul, cu o uitatura stramba – de lotru iesit in calea trasurii noaptea, pe luna plina – a pus mana pe telefon, mi-a intors spatele pret de un minut si a revenit spunandu-mi ca voi avea toata cantitatea intr-un sfert de ora. Va mirati probabil ce protectie au acestia pentru a-si permite sa vanda peste la sosea din portbagajul masinii personale. Dar ce ziceti de faptul ca nici macar nu se tem sa aduca la carosabil 50 de kilograme de icre negre (valorand probabil peste 50.000 de euro) oricarui necunoscut?

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/braconierigiurgeni.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

Credeti ca avem scapare in apele private? Ia uitati putin la geografia pistelor de concurs din ultimii cinci ani: din ce a fost la spinning de pilda raiul salaului – Gostilele, Valea Argovei, Sarulesti, Darvari – s-a ales praful. In mare parte in numele crapului chinezesc, solutia magica in vreme de criza pentru orice patron de balta, dar si de dragul sturionilor – asa cum este cazul Sarulestiului – sturionii care repopuleaza Dunarea, pentru a fi casapiti cu protectie la nivel inalt, undeva mai jos, in dreptul Harsovei. Daca mai luam in calcul ca statul a dat pana acum un milion de euro  anual pentru repopularea aceasta, veti intelege ca podul cu pricina se afla pe teritoriul Republicii de la Giurgeni. Ei bine, daca nici asa nu e clara disolutia statului, disolutie manifestata la inceput prin autonomie ce aspira apoi la federalizare de tip tribal, sa dam o raita pe Olt, acolo unde gastile de braconieri au devenit asociatii de pescuit industrial care nu respecta nici perioadele de crutare si nici lista uneltelor acceptate de lege.

Daca avem acum acest ciob de imagine piscicola a unei tari cu o remarcabila retea hidrografica, putem indrazni sa dam cu ochiul si la the big picture. Haideti sa populam cu braconieri malurile raului davastat de la izvoare la varsare in Dunare. Din cei ai plevei, care isi flutura varsele pentru a umple pungile de plastic cu porcusori si beldite cat degetul, care muta cursul raului pentru trei cleni si un verdete, care otravesc apa cu tomoxan pentru cateva kilograme de pestisori ce vor hrani porcul. Apoi daca mai aducem la locul lor braconierii cu aparate de curentat, prostovoale si tailandeze sa stiti ca nu sunt toate persoanjele daca nu-i includem pe tractoristii care isi spala motorul in rau si pe patronii de ferme pierdute peste camp, care deverseaza prin ticalosia tevilor ascunse urina porcinelor drept in nasul ultimilor cleni supravietuitori. Iata tabloul pisciculturii romanesti in anul de gratie 2012. Nu ne ramane decat sa murmuram in barba sperantele, tinandu-ne de lansete si undite cu ochii inchisi, ca si cum i-am impartasi Mosului dorintele noastre pentru 2013. Un an fara microhidrocentrale, fara balastiere, fara braconeri, si cu raspunsuri la multele intrebari piscicole ramase de 20 de ani fara raspuns.

Fire intinse si un an proaspat plin numai de bucurii!

The post 2013, anul cu pesti de dupa Apocalipsa appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.