Rata caraitoare sau sarsela de vara cum mai este cunoscuta la noi este un oaspete de vara, sosind in luna februarie-martie si parasind Romania in luna noiembrie. Cu o greutate cuprinsa intre 300-500 de grame, rata caraitoare ca si restul suratelor ei, poate fi usor deosebita ca si dimorfism sexual, masculul este de culoare cenusie, capul cafeniu cu o dunga alba ce duce spre ceafa, pe burta albicios si aripile gri, ciocul verzui-inchis si este ceva mai mare decat femela, care este maronie, asemanatoare femelei de rata mare, avand doua dungi deschize deasupra si dedesubtul ochilor. Oglinda masculului este verde si marginita de dungi albe, pe cand la femela este maro.

Se hraneste cu seminte si diverse plante, unele gasindu-le in apa prin filtrarea acesteia cu ciocul, dar si cu diverse vietuitoare acvatice (moluste, pesti, crustacee si chiar lipitori).

Perioada de clocit este in mijlocul lunii aprilie pana la inceputul lui mai. Femela depune 8-11 oua care sunt incubate 21-23 de zile, clocitul incepand cu ultimul ou depus. Are loc doar o singura ponta pe an de care se ingrijeste exclusive femela. Puii sunt acoperiti cu puf si pot zbura dupa 5-6 saptamani.

Dupa rata mare este cea mai des intalnita la noi pe perioada verii, fiind vazuta din Lunca Dunarii pana in munti, in zonele cu ape.

Migreaza pentru iernare odata cu venirea toamnei, in Africa si Asia.

The post Rata caraitoare (Anas querquedula) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Rata mica sau cum mai este cunoscuta la noi sarsela de iarna sau rata pitica, este tot o rata de suprafata si ajunge la noi incepand cu septembrie, urmand ca in martie sa migreze spre nord. Este tot o rata de suprafata avand aceelasi habitat si mod de hranire ca si rata mare.

Diferentierea o face gabaritul si coloritul acesteia, greutatea nedepasind 300-350 de grame, iar ca si colorit la mascul avem ceva diferentieri. Femela este aproximativ identica cu femela de rata mare, masculul are capul caramiziu, cu o pata vrezuie in jurul ochilor, pata ce coboara pana pe gat. Oglinzile pe aripi sunt si ele prezenta, insa la aceasta specie sunt jumatate verzi, jumatate negre, marginite de o dunga neagra.

Femela isi construieste cuibul asemeni ratei mari, cuib in care depune 5-16 oua din care dupa 21-23 de zile ies puii.

Ca si rata mare, prefera sa zboare in stoluri, singurul moment in care pot fi vazute cate doua este perioada de imperechere.

Alt lucru ce o diferentieaza de restul ratelor este viteza de zbor, fiind considerate una dintre cele mai rapide rate, aceasta ajungand si la peste 120 km/ora cu usurinta.

Restul obiceiurilor sunt perfect asemanatoare cu cele ale ratei mari, de cele mai multe ori putenad fi zarite in aproprierea stolurilor de rata mare.

The post RATA MICA (ANAS CRECCA) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Momentul cand siluetele ratelor coboara din inaltul cerului cu viteze ametitoare si manevre demne de un avion de vanatoare, momentul in care ziua sau seara isi fac usor loc invaluindu-se una pe cealalta, acesta este momentul cand uit ca sunt om, ca am probleme sau nu, ca sunt trist sau vesel, uit tot si devin una cu arma gandindu-ma daca sa privesc in continuare spectacolul sau sa apas usor tragaciul. Greu sa exprimi in cuvinte ceea ce traiesti la o vanatoare de rata daca esti un impatimit al acestei vanatori.

As vrea sa ne indreptam privirea prea ratele salbatice pe care le putem intalni pe teritoriul Romaniei. Sunt 16 specii, iar astazi voi vorbi despre rata mare.

RATA MARE (Anas platyrhynchos)

Rata mare, asa cum spune si numele este rata salbatica cea mai mare (0,7-1,5 kg) si cea mai cunoscuta la noi, stramosul ratei domestice, poate fi intalnita pe mai tot teritoriul Romaniei, si in mai tot timpul anului. Se mai spune deasemenea ca rata a fost domesticita cu mult inaintea gainii.

Depune incepand cu luna aprile 8-14 oua pe care le cloceste doar femela timp de 24-28 de zile din care ies puii ce sunt apti imediat de mers si innot. Dupa circa doua luni acestia pot zbura. Cuiburile sunt facute pe plauri, in stuf sau alte locuri apropriate de apa. Rata mare poate avea si cate 3 serii de pui pe an in functie de conditiile meteo din zona respective.

Desi  ratele sunt monogame, formand perechile pe viata, nu de putine ori masculul in timp ce femela cloceste, isi incearca norocul si cu alte femele, uneori chiar cu female apartinand  altor specii de rate.

Dimorfismul sexual este evident, ratoiul fiind viu colorat cu capul de un verde metalizat, delimitat de un guler alb, pieptul este de culoare bruna, o culoare de fond alb-cenusie, pe aripi gasim oglinzi de culoare albastra delimitate si ele de doua dungi albe, particulare fiind cele cateva pene intoarse din coada. Femela este de culoare maronie cu dungi negre, brune si albe, avand si ea aceleasi oglinzi pe aripi ca si masculul.

In perioada de dupa clocit, masculul isi schimba penajul semanand foarte mult cu femela, diferenta facand-o culoarea ciocului de un galben-verzui iar la femela galben-cenusiu. Picioarele sunt de culoare galbui-portocaliu.

Hrana este foarte diversificata de la cereale pana la moluste, plante atat acvatice cat si terestre, diverse crustacee si  insect e. Se hraneste atat ziua cat si noaptea, fie pe luciul apei, la mal sau in campurile cu cereale. In apa de multe ori putem observa cum isi scufunda capul cat ii permite lungimea gatului pentru a scormoni fundul apei sau plantele subacvatice in cautarea hranei, iar prin acest comportament se clasifica ca rata de suprafata.

Traiesc circa 10-12 ani si ca si simturi trebuie mentionat vazul care este foarte bun atat pe timp de noapte cat si ziua. Are de asemenea un auz ascutit. Macanitul ratei mari este diferit de la femela la mascul. Cei ce sunt dedicati vanatorii la rata mai stiu ca rata are diverse tonalitati de a macani in functie de momentul zile, activitatea pe care o desfasoara  si locul in care se afla, lucruri de care trebuie tinut cont pentru a duce la bun sfarsit o partida de success la vanatoarea de rata.

In lunile de toamna-iarna cand vremea se strica vine in stoluri mari din nord si se poate intalni in mai toate zonele Romaniei, chiar pana in zonele muntoase daca acolo gaseste ape care sa nu inghete. Daca iarna nu este una dificila ierneaza la noi si cele ce migreaza din nord, in caz contrar acestea isi continua migratia spre sud.

Este o pasare ce are activitate intense seara tarziu si dimineata inainte de rasarit, fiind momentele preferate de venit si plecat de la apa. Inopteaza atat pe luciul apei cat si in campuri daca gaseste hrana si liniste.

Are dusmani naturali de mai toate felurile, de la pasari rapitoare, la vulpe, enotul, nurca, hermelina, dihorul pana la cei acvatici ca somnul si stiuca ce nu de putine ori prind bobocii pe luciul apei.

The post RATA MARE (Anas platyrhynchos) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Era prin iarna, afara era cam innorat si bruma de zapada ce se asternuse cu ceva zile in urma era inghetata de gerul ce musca din betonul blocurilor capitalei. Pe cand incheiam trebile de prin birou si ma pregateam de plecat acasa, suna telefonul. Raspund, „salut mai Grigule! Ma, uite, avem o ocazie foarte buna sa mergem la un amic de-al meu pe fond, in Braila, sa facem doua zile de vanatoare la rata. Ce faci? Te incumeti?”… “Pai mai e vorba” zic eu, deja cu gandul la caine, arma si bagaj, bucuros ca scap de oras si plec la vanatoare.

Stabilim detalii si iata-ne a doua zi, pe la pranz, in masina cu tot ce trebuie la noi, inclusiv Boris, cainele meu brac, partener de nadejde si aliat in diminetile friguroase de vanatoare la gasca, cand biciuie vantul aducand fulgi mari de zapada iar mainile iti incremenesc pe arma, dar si in diminetile de vara cand abia mijeste soarele iar el, Boris, innebuneste intr-o cheta frenetica dupa prepelite, incremenind ici si colo in cate un aret ce-i face narile sa freamate si cate un picior sa paralizeze in aer, incordat ca un arc, gata sa sara, gata sa aporteze, gata sa starneasca, gata sa … vanam impreuna oriunde, oricand, oricum …

Dupa cateva ceasuri, ajungem la destinatie. In prag ne astepta Vlad, un tip jovial, pus pe glume si cu sprancene stufoase ca peria de curatat covoare a mamei de cand eram copil. Dupa descarcarea echipamentelor, ne asternem la un vin alb cu aroma de nuca, iarba proaspat cosita si struguri tarzii, catifelati. Langa, Vlad, gazda desvarsita, puse niste branza de oaie, niste pastrama de mistret luat prin august la o panda cu folos, mamaliga facuta rapid si niscai dulceata de arpagic. Delicatese cum nicicand nu am mai mancat, branza aia cu dulceata m-a cucerit. In seara aceea am uitat de glicemie si ne-am ospatat ca buni prieteni ce urmau sa se infrateasca prin vanatoare.

Dimineata ne-a prins in masina, cautand locurile ce nu erau inghetate, unde ratele puteau sa se aseze, iar noi sa facem pasajul mult dorit. Toata ziua am facut recunoasteri, le-am vazut „jocul” si „bataia”. Am taiat un ratoi de pe autorizatie, fiindu-ne „invitat de onoare” la cina. Seara am petrecut-o in compania ratoiului si a verzei murate. Vinul ne-a dezlegat limbile si am inceput a depana patanii de prin calatoriile nostre de vanatoare. Pe la miezul noptii am si cantat … vinul asta …

Dimineata, pe neinfulecate, am plecat la vanatoare. Asa am invatat, sa nu plec la nicio vanatoare altfel decat flamand. „Numai asa vei gandi ca un animal de prada” … inteleapta povata. Si de folos, inca o data. In timp ce macaneam din chematorile spanzurate de gat, am lasat sa ne atarne la ciochinare noua rate mari si doi ratoi. Boris, si-a facut datoria ca de obicei. A adus toate ratele. Niciodata nu mi-a placut sa nu recuperez vanatul si nici lui. Dupa pasajul de dimineata, am desfacut repede doua rate mai frumoase si am facut pieptii la gratar. Faine bucate. Dupa ce si-a primit si Boris partea lui, am plecat la picior pe canale. Am mai atarnat inca trei rate mici … mig-uri … si o rata mare. Undeva deasupra norilor se auzeau gaste … multe … of mai Vlade, nu putem sa luam o autorizatie la gasca, intreaba Toni cu ciuda? Pai acu’ spui ma crestine?

M-am luminat ca soarele la fata. Am mai facut doua canale la picior cu gandul la gaste si apoi fuga la Braila la asociatie. Dimineata eram la Marasu in Insula. Inca o zi de recunoastere … milioane de gaste … ne facem la repezeala trei adaposturi bine camuflate intr-un canal, langa sola unde speram sa se lase gaste, notam traseul pe GPS si apoi la gazda noastra binecunoscuta, la Tanti Anica. Duminica seara… in timpul zilei facuse placinte. Chiar si fara barbat si copii, Tanti Anica a continuat traditia. Barbatul i-a murit in vremea comunistilor „l-au gasit cu cinci miei inainte de Paste la coborare dupa bac si l-au inchis, cinci ani de zile nu am stiut de el nimic, dar eu mi-am vazut de casa mea si de gospodaria ce mi-a lasat in grija” cand s-a intors, dupa un an a murit de pneumonie. „Atat i-a fost viata” spune Tanti Anica cu o seninatate de neinteles, se obisnuise deja sa traiasca singura.

Dimineata la cinci eram in canal, frigul noptii mai lasase adaposturile, dupa inca doua brate de stuf puse pe deasupra ne bagam fiecare in al sau si asteptam. Eram intinsi pe vreo cincizeci de metri. Primul trece gascanul, Boris era langa mine si astepta comanda, nu intelegea de ce nu trag si ma privea uimit. Dupa gascan la vreo treizeci de minute, au inceput sa vina gastele. O ceata densa a inceput sa se lase intru bucuria noastra. Veneau gastele valuri, aproape de pamant cat sa le dai jos cu prajina. Intre valuri, Boris aporta tot la mine. Treizeci si patru de gaste mari am dat jos si am atarnat pe sfoara. O noua zi nu mai isi avea rostul. Autorizatia era completa. In aceeasi zi ne intoarcem langa Braila la prietenul Vlad. Toata seara am jumulit la gaste, pana si Boris avea pene pe bot. Dimineata am inchis si autorizatia de rate. Zece rate au cazut pentru noi in balta si pe toate zece le-a recuperat Boris cu tot frigul ce se lasase. In fuga, am facut o poza cu ultimul ratoi impuscat.

In aceeasi dupa amiaza, am plecat la Bucuresti. Tot in aceeasi seara dormeam in patul meu fericit si cu sufletu-mi plans ca am lasat iubirea in urma … vanatoarea …

 Autor: Grig Robert Guti

ACEST ARTICOL PARTICIPA LA CONCURSUL CE ARE CA PREMII MUNITIE D DUPLEKS

The post La rate, cu Boris appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Ceata forma o patura deasupra pamantului ce nu ne permitea sa vedem mai nimic pe camp. soarele se lupta cu noaptea incercand sa faca ceea ce face de milenii intregi, sa faca lumina, iar sunetul cardanului se auzea in linistea diminetii pe acele drumuri nebatute.

In gandul meu isi facea loc emotia ca in curand vom ajunge la locul potrivit pe care Costel, un vanator mai experimentat si mai inaintatat in varsta, il mai vizitase si de unde se intorcea mereu cu povesti frumoase si traista plina. Cursul gandurilor mele a fost intrerupt de scheunatul bracilor nostri aflati in carlinga, care parca si ei erau nerabdatori sa-si faca treaba. Masina coboara o vale si ne afundam in ceata, apoi dintr-o data se opreste. Eram 5 vanatori si 2 caini, o gasca parca imbatabila.

– Am ajuns?, intreb parca sa fiu sigur ca in sfarsit suntem unde trebuie. Alexandria nu e chiar langa Bucuresti si nici departe, dar cand esti nerebdator si pasiunea e mare, parca ti-ai dori sa clipesti si sa te trezesti acolo unde vrei sa fi.

– Nu mah, acum plecam, imi raspunde Lilasu, fratele mai mic a lui Costel, razand asa cum o face de fiecare data cand ne intalnim in gasca si se tine de prostii.

– Da drumul la caini sa se linisteasca, continua acesta…

Eliberez cainii, imi scot arma gandindu-ma cate vanatori o fi stiind tevile ei avand in vedere ca e o Beretta de prin 71.

– Hai sa va explic, a inceput Costel, semnati hartia (autorizatia) si facem asa… In valea asta e cursul unei ape cu stufaris si tot ce trebuie este ca eu cu unu’, care vreti, sa o luam in stanga, si voi in dreapta. Mergeti pe cursul apei in dreapta pana gasiti un podet si acolo va opriti. Ratele stau ori acolo la podet ori aici unde ma duc eu si chiar daca trag eu sau voi primul foc ele vor zbura de la unii la altii ca astea sunt locurile lor.

– Asta daca si nimeresti, glumesc eu, ca stiu ca de la o varsta te mai lasa ba ochii, ba mainile, ba una, ba alta…

Marius, baiatul lui costel si nasul meu incepe sa rada si ii zice:

– Auzi ma tata ce zice fi-tu asta adoptiv, ca esti praf, sa te lasi de vanatoare..

– Asta e boala, nu trece cu una cu doua, raspunse el razand…

– Las’ ca vedem noi domnule Pirvu, continua razand ironic la mine.

– Da mosule stiu, din om faci pescar si vanator, dar din astia doi om nu mai faci…

Plecam dupa alte cateva glume matinale spre locurile stabilite, eu cu Marius si cu Dan (fratele lui Marius) si Cicka, cateaua mea, si cei doi morocanosi cu Spike, cainele lui Marius.

Odata ajunsi ne asezam fiecare pe unde credem ca e bine sa nu fim usor zariti de rate, desi ceata ne ajuta putin. Cicka incepe sa scotoceasca un stufaris de unde un fazan se ridica spargand linistea diminetii. Ma uit cu pofta dupa el, dar ma abtin. In acest timp se aud focurile morocanosilor din cealalta parte, semn ca trebuie sa fiu pregatit ca vor aparea rate.

Prin ceata, sunetul aripilor si piuitul specific ratelor in zbor se aud apropiindu-se. Zaresc stolul care venea peste noi si  speram sa mai coboare un pic ca erau destul de sus. Dau un rotocol locului parca stiind ca niste tevi pline de plumbi le asteptau. Bocul meu era gata sa isi faca treaba si urmaream cu catarea un ratoi care era in frunteaa stolului.

Dintr-o data parca era 4 iulie in America, focurile  de arma de la ceilalti doi imi dadeau de veste ca ratele sunt exact unde ni le doream si dau si eu drumul focurilor. Ratoiul cade intr-un picaj direct pe suprafata apei si sincer sa fiu nu am vazut  unde si cum pentru ca in catarea mea se afla deja altul care se departa. Al doilea foc, teava cu socuri si alicele trimise isi fac treaba, cade si acesta intr-un stufaris. Dintr-o data liniste… doar in apa se auzea ceva, acel ceva era cateaua care deja aporta ratoiul cazut pe apa..

– Cate ai luat pirvule? Sunt intrebat de Dan

– Doua, una e pe apa si una ma duc dupa ea, voi?

– Tot asa, eu doua, raspunse Dan si Marius nu stiu..

– Piticule, m-am adresat lui Marius, cate ai?

– Doua si eu , raspunse

In tot acest timp ma indreptam spre stufarisul unde cazuse al doilea ratoi si inaintam prin stufaris pe o pojghita de gheata ce parea rezistenta. Il gasesc, ma intorc si il arunc spre mal pentru a avea mainile libere sa ma tin de stuf, cand un sunet si o senzatie ciudata imi cuprind toata fiinta. Sunt in apa pana la cartusiera… rahat, exact ce imi doream pe o vreme cu multe grade minus… apa in cizme, in chiloti si chiar deasupra.

– Bah, am cazut in apa, am strigat la cei doi…

– Ce mah, faci baie deja? Se auzi Marius care venea deja spre mine.

– Da mah, baie, sa imi bag picioarele nu mai are rost ca deja le am bagate… nu termin fraza ca apare si cateaua langa mine uitandu-se ciudat ca si cum ma mustruluia ca nu am lasat-o pe ea sa isi faca treaba, uda si ea ca si mine. Asa caine, asa stapan imi zic in gand si inaintam spre mal.

Odata iesit simteam cum imi inghetau pantalonii, picioarele si parca si sangele din mine.

– Hai la masina sa te schimbi, imi zice Marius.

– Cu ce? Cu o patura poate sa ies apoi la vanatoare ca romanii… si radeam, si radeam de parca nu eu eram cel ud si inghetat.

La masina morocanosii aveau si ei 3 rate si cu ale noastre 6 un total de 9. Bun pentru scurta aventura..

Si uite asa am facut o partida de vanatoare la rata memorabila, partide pe care va sfatuiesc sa le faceti intotdeauna cu haine de schimb, un termos cu ceva cald si cu mai multa rabdare ca sigur daca aveti caine va aporta vanatul, scutindu-va de multe necazuri si situatii neprevazute.

A doua zi mi-am cumparat soldane, stiti voi, cizmele acelea pescaresti pana la brau… ideea mea era ca asa o sa scap de udat, dar se pare ca am un mic blestem asupra mea, daca vad rate salbatice iau si apa automat si spun asta ca pana si cu soldanele am luat apa mergand printr-o mlastina pe acelasi drum pe care mergeam mereu, doar ca nu am descoperit gropanul in care am cazut pana intr-o anumita zi cand apa mi-a ajuns din nou la cartusiera… si sa vedeti cum e sa tragi de soldane pline cu apa si namol….

Sper ca v-am captivat si amuzat cu mica povestioara din multele patanii la vanatoare, patanii care ma amuza si azi, dupa ani…

al vostru vanator,
Florin Pirvu

The post Aventuri cu ratoi appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.