Ca sa intelegeti ca bataia de joc a celor pusi sa pastoreasca pestii acestei tari nu se opreste aici, haideti sa mai zicem ca ANPA nici nu se mai sinchiseste sa cheltuiasca bani cu tiparirea unor permise. Acum te duci la trezorerie, platesti o taxa abuziva pentru pescuit sportiv (abuziva atata timp cat acesti bani nu merg in gospodarirea resursei piscicole) iar cu peticul de hartie care se numeste “chitanta” trebuie sa te duci inapoi la ANPA , sa-ti puna o stampila pe ea. Cred ca nici in Somalia nu arata un permis de pescuit asa… De ani buni de cand aceasta Agentie s-a infiintat nu au reusit sa stranga fonduri pentru a institui un corp propriu de control si paza pentru apele publice, atat pentru a stopa braconajul generalizat, cat si pentru a controla activitatile comerciale ale concesionarilor, activitati de multe ori aflate dincolo de legi. Tinand sub umbrela sa un sector care are probabil unul dintre cele mai mai scoruri in materie de evaziune fiscala din intreaga economie, ANPA pare sa nu tina cont de nimic atunci cand invarte milioane de euro pentru a deschide o Bursa de Peste stiintifico-fantastica la Tulcea. Ori cand concesioneaza pestele din parcuri, asa cum sunt Tineretului, IOR sau Herastrau, ape aflate in plin oras, expuse poluarii permanente a metropolei cu metale grele si alte substante cancerigene, si de unde pleaca pestele spre galantarele cu gheata ale pescariilor din supermarket. Pentru ca domnilor de la ANPA, nu stiu daca vreunul dintre voi ati manca o plachie de crap chinezesc din Herastrau…

In incheierea acestei scurte treceri in revista a modului in care vedem noi activitatea Agentiei ce ar trebui sa asigure celor peste un milion de pescari recreativi-sportivi din aceasta tara toate conditiile pentru exercitarea pasiunii, asa cum se intampla in toate celelalte tari din lumea civilizata, mai trebuie spus un lucru. Si anume ca au reusit sa faca din Romania cea mai inapoiata tara in ceea ce priveste piscicultura si resursa piscicola din intreaga Europa de Est. Si mai vreau sa le spun baietilor astora de la ANPA ca apele si pestii care mai reusesc sa inoate in ele, cat si pescarii cu adevarat pasionati de acest sport nu se dau totusi batuti. Oricat ar incerca ei sa transforme apele publice in pustiu si pe noi intr-o adunatura de trogloditi naraviti la prostovol, care se bucura la vederea unui caras subnutrit, inca mai exista sperante. Si nu neaparat pentru ca DNA-ul va da o raita intr-o buna zi si prin cherhanaua Agentiei, ci pentru ca pana la urma atitudinea noastra va avea puterea de a schimba lucrurile. Vreau sa le spun ca zilele trecute am scapat din mainile unor pescari de duminica veniti la un pescuit de distractie pe Dunare cu zeci de lansete si saci pregatiti sa care tainul apelor acasa, un peste foarte rar – pietrarul (Zingel zinger). L-am cumparat cu o sticla de bere pentru a-l putea elibera inapoi in Dunare. Nu au ajuns sa obtina de la mine o naveta de bere pana la sfarsitul zilei, asa cum sperau, pentru ca aceasta specie amenintata – aflata pe lista rosie a IUCN – poate fi vazut o data la cativa ani prin plase, ori la undite. Stiu, nu are importanta economica si nici nu face primavara, dar este un gest simbolic, intr-o Dunare devastata de braconaj electric si de incompetenta mai marilor pisciculturii romanesti.

The post ANPA, sau cum sa faci bani din apa seaca appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Pe data de 8 aprilie Agentia Nationala de Piscicultura si Acvacultura a decretat prohibitia generala pe ape colinare si de ses. La stiuca au facut treaba asta retroactiv, cam cand si-au amintit – ori cand i-au lasat samsarii icrelor de stiuca din Delta Dunarii sa o faca – asa ca teoretic stiuca a avut parte de crutare anul acesta doar 6 (sase) zile. Practic insa nu a fost nici macar o ora de crutare, atata timp cat nu exista paza piscicola. Tot repet termenul chiar si cu riscul de a deveni cliseu, dar dezastrul piscicol fara precedent pe care il traim ca pescari sportivi este implementat de ani de zile de aceasta Agentie populata cu tot felul de sacosari sefiti de politrucii de serviciu ai partidelor alternate la putere. Am crezut ca disparitia pestilor din apele publice este doar un efect izolat al unei cauze ce nu va putea influenta bogatia piscicola din apele private. Cu timpul insa apele private – in fapt multe dintre ele ape naturale, publice, chiar daca pe alocuri zagazuite si transformate in lacuri – au dat semne ca au inceput agonia piscicola. Apele cu pricina, pastorite de Agentie, au fost concesionate unor “patroni” – si nu vreau sa ma opresc aici asupra caracterului interlop cu iz de DNA prin care au fost date mai pe nimic foarte multe ape publice unor indivizi care nu au nicio legatura cu piscicultura.

Eu spun insa ca ar merita sa ne oprim asupra vidului de autoritate pe care aceasta Agentie il practica inca de la infiintarea sa cu o consecventa demna de cauze mai nobile. Odata cu concesionarea resursei piscicole catre terti ANPA considera ca nu mai are responsabilitati. Recte “patronul” poate exploata cum crede el mai bine luciul de apa pentru a face profit. In aceste conditii apa respectiva nu mai are atributii biologice. Pastrarea echilibrului ecologic, a biodiversitatii si a integritatii lanturilor trofice nu mai sunt deziderate ale managementul piscicol de durata pe care ANPA ar trebui sa-l implementeze la nivelul intregului teritoriu. Si ma refer nu la cadrul legislativ, ci la cel executiv. Asa au ajuns toate iazurile simple incinte in care speciile chinezesti au ras fauna autohtona, de la peste pana la cel mai neinsemnat fir de bradis, realitatea activitatii piscicole de la noi reducandu-se in final la modul primitiv prin care “patronul” populeaza dupa ureche cu specii chinezesti pentru a obtine un castig finananciar rapid si maxim. Daca ne gandim la fostele ferme piscicole de pe vremea comunismului, cand inginerul piscicol se ghida totusi dupa niste concepte stiintifice atat in ceea ce priveste structura pe specii, cat si densitatea piscicola optima, ceea ce avem astazi nu se mai incadreaza nici macar in pretentiile acvaculturii de inceput de secol XX. Si daca acest val al aneantizarii ecosistemelor acvatice din zona de ses s-ar fi oprit la iazuri si baraje, tot ar fi fost ceva.

Uitati-va la un lac natural, care in alta tara europeana – si ma refer aici inclusiv la Bulgaria sau Serbia, ca sa nu fiu acuzat ca merg cu standardele prea sus – ar fi devenit grabnic rezervatie: lacul Caldarusani. Acum 30 de ani inca mai era un „iezer”, cu apa limpede, cu nuferi, cu vegetatie subacvatica, plin de tot soiul de specii de pesti si alte animale acvatice, mai mult sau mai putin utile pisciculturii. Un creuzet prin care natura tesea biodiversitate in contextul unui peisaj plin de pitoresc si de istorie. ANPA nu a apreciat acest colt de natura si l-a concesionat ca pe orice ochi de apa neghioaba, ca pe orice crescatorie ordinara baltita pe firul unui parau firav de ses. Patronul, sau mai bine spus cel pus la vedere, a dat drumul la chinezarie si la profit. Stiuca, somnul, salaul au toate sansele sa imparta soarta cu speciile, neimportante pentru plasuitor, specii eliminate odata cu disparitia habitatelor, disparitie datorata invadatorilor asiatici. Salmonidele sunt deja luate in tevile microhidrocentralelor ce au impanzit apele de munte in goana dupa certificate verzi, iar ANPA – ca detinator legal al resursei piscicole din zona montana, a facilitat distrugerea ireversibila a habitatelor acestor specii valoroase de pesti prin neimplicare. Ca lansetisti ar trebui sa ne dam seama ca a venit momentul in care putem afirma oficial ca Romania nu mai are potential piscicol pentru a sustine pescuitul sportiv. Cei care desfasoara activitati economice bazate pe aceasta activitate recreativ – sportiva au de ce sa fie ingrijorati.

Bascalia prin care ANPA implementeaza politica UE in materie de piscicultura isi are apogeul in concesionarea pestelui din… parcuri. Herastraul si Baneasa sunt doar doua exemple in acest sens. Ganditi-va ca ANPA ar fi venit cu un program prin care resursa piscicola de aici ar fi avut ca destinatie atragerea tinerilor catre pescuitul sportiv. Restul il banuiti fiecare dupa imaginatia pe care sunteti  dispus sa o puneti la dispozitia unui astfel de proiect. Nu. ANPA considera aceste parcuri ferme piscicole tocmai bune pentru a le da unor profitori. Imaginea plasuirii de toamna in Herastrau, zic eu cel mai monden parc de la noi, este emblematica pentru gandirea celor care conduc Agentia. Toate aceste instrainari ale fondului piscicol rimeaza la ANPA cu inexistenta unui corp eficient de paza si control. Acesti doi vectori ai distrugerii potentialului pisicol din Romania sunt o reala disolutie a Statului acolo unde legile tarii intalnesc malul apelor. Astfel ANPA ajunge in punctul in care nu numai ca demonstreaza ca este o insitutie inutila, ci si ca este o institutie toxica.

Multi dintre noi stiu deja ca turismul bazat pe pescuit a inceput sa ia amploare in mai toate tarile est-europene. Serbia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croatia, Slovenia au luat avant in aceasta directie si au incantat multi pescari de la noi care cheltuiesc banii acolo si nu acasa. Sa lasi pastravii Carpatilor prada badaraniei excavatoristilor si lacomiei baietilor destepti din energie, ori sa bazezi acvacultura mileniului trei doar pe productia naturala a apelor publice din rauri, fluvii si Delta, este in primul rand un atentat la economia acestei tari. In al doilea rand este un atentat la sanatatea publica deoarece tot acest peste provine dintr-o apa supusa poluarii. In al treilea rand este o lezare a intereselor a sute de mii de pescari sportivi si prin ei o piedica in calea activitatilor economice bazate pe diverse servicii de care este dependenta aceasta activitate. Vorbim aici despre producatorii si dealerii de echipamente de pescuit, dar si despre servicii specifice turismului care ar putea duce la dezvoltarea multor zone din Romania profunda. Si sa mai stiti ca bani europeni ar fi pentru toate aceste proiecte. Inclusiv pentru formarea unei structuri prin care ANPA ar putea pazi apele publice. Dar ANPA nu are nici timp si nici chef pentru astfel de proiecte, asa cum nu este interesata de pilda nici in repopularea apelor secatuite de pescuitul industrial aberant si de braconaj. Pentru ca banii la partide nu vin de aici, ci de la butaforia numita Bursa de peste, acolo unde clientela politica spera sa simta de foarte aproape fojgaiala milioanelor de euro comunitari. Asadar frati pescari, nu pot decat sa va doresc prohibitie usoara!

The post De la legiuitor la plasuitor appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Intrebati la Ape, la Mediu, la Paduri si vor ridica din umeri cine raspunde pentru aceasta renuntare la administra malurile apleor. Luati un rau, care vreti voi, si priviti-i destinul mioritic: sus, imediat sub izvoare, este atacat de baietii destepti din energie si bagat in tevi pentru cateva milioane de euro pe an facuti din certificate verzi, nu din megawatti, adica din subventii de la stat. Cu pastravii luati in cupa excavatoarelor si trecuti prin turbinele micro-hidrocentralelor de mucava, raul nostru are sansa macar de a-si implini menirea colinara intru slava cleanului si mrenei. Nu va putea caci exploatarile de nisip, salbatice si distructive ca nicaieri in Europa, l-au transformat intr-o salba de gropi haotice. Sperati ca poate mai spre campie raul isi va capata prospetimea? Nici vorba. Aceleasi balastiere il vor mutila pana acolo unde va fi prins in stransoarea betoanelor pentru a deveni lac de acumulare. Mai jos de baraj va primi inevitabil apele menajere si industriale ale oraselor, pentru a se uni cu Dunarea intr-un sarut otravitor al apelor publice, pline de metale grele, hidrocarburi si alte chimicale.

De ce oare se chinuie ANPA sa faca o bursa a pestelui din apele publice ale Deltei la Tulcea – pe bani multi europeni, in loc sa acceseze bani pentru protejarea resursei piscicole din aceste ape ajunse in pragul neantului biologic? Mergeti in Delta, macar pentru imaginea decaderii justitiei de la noi in preajma podului de la Giurgeni, decat pentru speranta de a mai prinde peste prin ghiolurile si canalele Rezervatiei. Cum au fluturat braconierii pestii timp de 20 de ani la drumul mare, cum au tinut si tin in continuare sturionii de nas, flencanindu-i la  masinile din trafic? Am oprit acum putine vreme imediat dupa plata taxei de pod la Giurgeni si un braconier negricios de Harsova m-a intrebat daca vreau peste. I-am raspuns ca vreau. Vreau 50 de kilograme de icre negre. Tipul, cu o uitatura stramba – de lotru iesit in calea trasurii noaptea, pe luna plina – a pus mana pe telefon, mi-a intors spatele pret de un minut si a revenit spunandu-mi ca voi avea toata cantitatea intr-un sfert de ora. Va mirati probabil ce protectie au acestia pentru a-si permite sa vanda peste la sosea din portbagajul masinii personale. Dar ce ziceti de faptul ca nici macar nu se tem sa aduca la carosabil 50 de kilograme de icre negre (valorand probabil peste 50.000 de euro) oricarui necunoscut?

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/braconierigiurgeni.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

Credeti ca avem scapare in apele private? Ia uitati putin la geografia pistelor de concurs din ultimii cinci ani: din ce a fost la spinning de pilda raiul salaului – Gostilele, Valea Argovei, Sarulesti, Darvari – s-a ales praful. In mare parte in numele crapului chinezesc, solutia magica in vreme de criza pentru orice patron de balta, dar si de dragul sturionilor – asa cum este cazul Sarulestiului – sturionii care repopuleaza Dunarea, pentru a fi casapiti cu protectie la nivel inalt, undeva mai jos, in dreptul Harsovei. Daca mai luam in calcul ca statul a dat pana acum un milion de euro  anual pentru repopularea aceasta, veti intelege ca podul cu pricina se afla pe teritoriul Republicii de la Giurgeni. Ei bine, daca nici asa nu e clara disolutia statului, disolutie manifestata la inceput prin autonomie ce aspira apoi la federalizare de tip tribal, sa dam o raita pe Olt, acolo unde gastile de braconieri au devenit asociatii de pescuit industrial care nu respecta nici perioadele de crutare si nici lista uneltelor acceptate de lege.

Daca avem acum acest ciob de imagine piscicola a unei tari cu o remarcabila retea hidrografica, putem indrazni sa dam cu ochiul si la the big picture. Haideti sa populam cu braconieri malurile raului davastat de la izvoare la varsare in Dunare. Din cei ai plevei, care isi flutura varsele pentru a umple pungile de plastic cu porcusori si beldite cat degetul, care muta cursul raului pentru trei cleni si un verdete, care otravesc apa cu tomoxan pentru cateva kilograme de pestisori ce vor hrani porcul. Apoi daca mai aducem la locul lor braconierii cu aparate de curentat, prostovoale si tailandeze sa stiti ca nu sunt toate persoanjele daca nu-i includem pe tractoristii care isi spala motorul in rau si pe patronii de ferme pierdute peste camp, care deverseaza prin ticalosia tevilor ascunse urina porcinelor drept in nasul ultimilor cleni supravietuitori. Iata tabloul pisciculturii romanesti in anul de gratie 2012. Nu ne ramane decat sa murmuram in barba sperantele, tinandu-ne de lansete si undite cu ochii inchisi, ca si cum i-am impartasi Mosului dorintele noastre pentru 2013. Un an fara microhidrocentrale, fara balastiere, fara braconeri, si cu raspunsuri la multele intrebari piscicole ramase de 20 de ani fara raspuns.

Fire intinse si un an proaspat plin numai de bucurii!

The post 2013, anul cu pesti de dupa Apocalipsa appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

In orice tara civilizata pescuitul sportiv este privit cu toata responsabilitatea de autoritati. Deoarece este o activitate cu impact triplu – social, economic si de mediu – pescuitul sportiv are desemnata o autoritate care sa conduca managementul piscicol din apele publice, acolo unde aceasta activitate recreativa are acces consfintit prin Constitutie. In linii mari, dincolo de contributia la proiecte legislative si la aplicarea legislatiei, autoritatea respectiva emite permise de pescuit. Direct, fara a implica neaparat asociatiile private de pescari. Si face acest lucru fara a amesteca plasele cu lansetele. Mai pe sleau spus, autoritatea care reprezinta pescuitul sportiv sustine interesele acestei activitati recreative si dreptul publicului de a avea acces la resursele piscicole din domeniul apelor publice. Pe de alta parte exista o alta autoritate, care coordoneaza activitatea pescuitului comercial, construind managementul resursei piscicole destinate consumului de la nivelul unui Minister al Agriculturii. Cum in marea majoritate a Europei pestele din domeniul public nu reprezinta o sursa de hrana acceptata de normele in vigoare, nu discutam de aparitia concurentei intre pescarul profesionist (comercial) si cel sportiv (recreativ).

La noi ANPA (Agentia nationala pentru Piscicultura si Acvacultura) a elaborat o arhitectura a pisciculturii – asa cum se doreste ea in dogmele aprozaristilor si tractoristilor pusi de partide pe la Min. Agriculturii – bazata in proportie de peste 90% pe sursa piscicola provenita din apele publice. In loc sa refaca piscicultura existenta inainte de 1989, si ma refer la acele amenajari piscicole complexe, crescatoriile, fermele piscicole care preluat mai mult de 50 % din efortul piscicol total al apelor din Romania, ANPA reduce totul la pescuit in ape publice prin concesiune. In aceasta situatie pescarului sportiv ii este practic furat dreptul de a pescui in conditii normale pe apele publice, acolo unde concesionarul nu are alte griji decat recoltarea pestelui. De la infiintarea acestei Agentii si pana astazi, si bunaoara au trecut ceva ani de atunci, nu s-a repopulat nimic in apele vamuite de plasele concesionarilor. Paza este zero, deoarece pe de o parte concesionarul nu are niciun chef sa-si sparga capul pe Dunare sau pe Olt cu braconierii inraiti, iar pe de alta parte (si zic eu in multe cazuri) braconierul este chiar concesionarul. Batalia pentru peste este feroce, deoarece atata timp cat nu ai cheltuielile unei ferme piscicole (incepand cu intretinerile bazinelor, a cladirilor, paza, furajare si repopulare) castigul din comertul cu peste din ape publice este mai mult decat rentabil. Aceasta este piscicultura pe care o promoveaza ANPA, chiar daca pestele pe care il pune ea pe piata isi duce viata in ape supuse deselor accidente ecologice, ape in care orasele si industria patriei isi varsa nefiltrate canalizarile.

Acum cativa ani de zile imi spunea un om din conducerea ANPA ca este pacat sa fie lasate apele publice fara a le fi exploatata resursa piscicola. Aceasta mentalitate a mers chiar mai departe decat puteam noi pescarii sa ne imaginam atunci. Ingramadeala la jaful piscicol din apele publice a facut ca in scurt timp sa fie mai multi mafioti cu solzi uscati pe mustata decat rauri, lacuri si baraje. Astfel, pentru a face fata presiunilor venite din partea lumii interlope si interpartinice, ANPA a scos la mezat pana si lacurile din parcuri. Asa au ajuns de pilda Herastraul si Baneasa, in buricul metropolei, sa fie ape cu… patron. Nu vorbim despre imaginea de lumea a treia a unei capitale cu parcuri in care se pescuieste industrial, ci despre calitatea acelor pesti impreganti cu metale grele si alte substante nocive. Nicaieri in lume nu exista piscicultura in miljocul unui oras ca Bucurestiul, cu doua milioane de locuitori si cu sute de mii de automobile circuland bara la bara. Ei bine, acesti pesti sunt interzisi la export, nicio tara din UE nu accepta asa ceva. In schimb, Ministerul Agriculturii si Ministerul Sanatatii considera ca romanul poate manca. Vorba aceea, la tara merge si asa.

Iaca ANPA, care nu are bani sa sustina un corp de paza si nici nu pune un pui de baboi in balta, dar ia bani din concesionari si din permise de pescuit comercial si sportiv la gramada, este gata sa cheltuiasca niste milioane de euro pentru a construi Bursa Pestelui la Tulcea. Se va bifa prin aceasta nu numai finantarea firmelor clientelelor politice care vor maslui niscaiva licitatii pentru construirea acestei super-tzepe, dar se va pune cu surle si trambite piatra de temelie a noii pisciculturi de caterinca din Romania. Prin asta alesii neamului vor mari capacitatea de absorbtie a fondurilor europene si vor da de haleala la popor. Iata frati pescari unditari si lansetisti de ce nici la basca nu ii doare pe granzii jafului piscicol de pescuitul sportiv. O autoritate separata in cadrul ANPA care sa conceapa legile pescuitului sportiv, sa gospodareasca bugetele si sa apere interesele lansetistilor? Nici in visele cele mai frumoase. Asa ca sa nu va mai mirati de ce, de cativa ani, permisele pentru anul in curs sunt puse pe piata abia prin martie, aprilie, nu ca le-ar controla cineva, doar macar asa, pentru linistea pescarului sportiv corect. Dar sa zicem ca prin absurd (sau prin miracol) este infiintata autoritatea care se ocupa de pescuitul sportiv, sunt desfiintate concesionarile si apele publice sunt in totalitate ale pescarilor sportivi. Cu paza, cu repopulari asa cum ne dorim. Ei bine, ne vom lovi de distrugerea apelor, cu tot cu ce inseamna ele ca ecosistem acvatic.

Poluarea, exploatarile de nisip si disparitia vegetatiei specifice luncilor vor fi alte obstacole greu de trecut. Ministerul Mediului, singurul care ar putea opri distrugerea raurilor de la noi, nu se ocupa decat cu acordarea de avize de mediu pentru tot felul de distrugeri, de la balastiere din zona mrenei, la microhidrocentrale in etajul pastravului si pana la izvoare. Si ca sa vedeti ce bine merge treaba inter-ministerial, distrugerea unui rau in jud. Arges precum Capra, bagat prin tevile energofage ale “baietilor destepti”, nu a lasat ANPA indiferenta. Agentia se chinuie acum sa demonstreze ca populatia de pastrav de pe Capra nu a fost afectata de… disparitia raului, deci nu are de ce sa se auto-sezize, ca unic detinator al resurselor pisicole din apele de munte. Chiar asa, acolo unde pescuitul cu musca artificiala la pastrav fusese oprit datorita instaurarii prohibitiei, lamele buldozerelor au fost prietenoase cu salmonidele. Cum sa ai pretentia in aceste circumstante ca Agentiei care iti vinde acel carton la misto pe post de permis, pe care oricum nu-l controleaza nimeni, sa-i pese de apocalipsa piscicola de pe Olt, Prut, Mures sau Dunare? Nu inchei seria editorialelor dedicate unei revolutii neimplinite a pescarilor pentru ca merita sa discutam si saptamana viitoare despre impactul economic generat de pescuitul sportiv. Iar de aici la producatori, importatori si retaileri si modul in care acestia se implica pentru a stopa declinul apelor de la noi, nu este decat un pas.

P.S. Un lac natural precum Caldarusaniul, aflat intr-o zona de un pitoresc aparte, cu o vestita manastire aproape de malurile sale, ar fi devenit intr-o tara normala rezervatie in care singurele activitati permise sunt pescuitul recreativ si turismul. Inchipuiti-va miile de bucuresteni care ar fi venit aici la aer curat, la reculegere, la pescuit, fiind cazati in pensiunile din zona. In locul acestei fictiuni este realitatea cruda. Lacul, odata cu nuferi si apa limpede, este astazi o cloaca tulbure interzisa pescuitului sportiv, in care un patron dubios creste fitofag cu aviz de la Agentie.

The post Undita si revolutia IV appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.