Saptamana trecuta va prezentam o naluca relativ noua prin apele de stiuca din tara si anume chatterbait-ul. O naluca eficienta printre stiucile active, carora le starneste instinctul predatorial de la prima bataie a paletei din dotare. Hai sa vedem acum cateva din variantele constructive si ce anume putem face pentru ca acesta sa devina si mai atractiv.

Cea mai simpla varianta este un jig cu paleta vibranta, pe carligul caruia montam, de regula, o naluca soft cu profil de pestisor, un shad. Il folosesc nu numai la stiuca, intre ape sau pe substrat, ci si la salau, atunci cand pescuiesc pe fundul apei si vreau sa am vibratii puternice la capatul firului, in general in perioadele in care apa este mai calda si salaii activi.

Chatterbait-ul clasic are montata si o „fusta” din silicon sau din alte materiale sintetice. Il folosesc probabil cel mai des pentru ca are cam tot ce trebuie pentru o naluca de stiuca. Este foarte atractiva, cu vibratii puternice, corp compact si se lanseaza extrem de bine, permitandu-ti acoperirea unei suprafete mari de apa. Il pescuiesc simplu, cu lansari lungi, recuperari continue, mai rapide sau mai lente, in functie de situatia din teren si de apetitul stiucilor si cu stopari de 1-2 secunde pentru a permite fustei sa se desfaca si sa devina astfel si mai atragatoare.

Pentru a deveni si mai atractiv chatterbaitul poate fi „dotat” si cu naluci aditionale, de diferite forme, denumite trailere.

Trailer split-tail, pentru un plus de atractie, insa suficient de subtil pentru stiucile ceva mai mofturoase.

Trailer in forma de shad, ce confera nalucii o forma de peste prada.

Trailer si cap de jig ce imita o broasca, hrana des intalnita pe masa stiucilor, in perioada de vara. Este probabil combinatia ce produce cel mai puternic stimul in apa.

Carlig de trailer folosesc foarte rar, dimensiunea carligului de chatterbait fiind de cele mai multe ori destul de mare, asigurandu-ti astfel o intepare perfecta.

PONT: de regula chatterbait-urile au montata o agrafa de care, in mod normal, in pescuitul pestilor rapitori fara dinti, precum bass-ul, firul se leaga direct. Ce ne facem insa cand pescuim la stiuca, folosind struna, care la randul ei are in dotare agrafa. Pentru a nu avea doua agrafe si automat 2 puncte vulnerabile, cea mai simpla solutie este sa indepartam agrafa strunei si sa legam struna direct pe agrafa chatterbait-ului.

The post Tunning la chatterbait pentru stiuca mare appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Stiu, de multe ori termenii din pescuitul rapitorilor par complicati, insa acopera clase de naluci bine definite, cu certe aplicatii in anumite situatii. Pe apele noastre, chatterbaiturile dau randamentul cel mai bun in pescuitul stiucii, un peste care ataca pe spatii largi in perioadele de hranire.

La fel ca spinnerbaitul, este este o naluca de tatonare, de cautare a locurilor unde ataca stiuca, ce se lanseaza foarte bine si se recupereaza cu o viteza peste medie, permitandu-ti astfel sa acoperi suprafate largi in intervale de timp relativ scurte.

Ce este de fapt chatterbait-ul?
Este o naluca ce inglobeaza doua componente distincte – un jig, de ochetul caruia este atasata o paleta vibranta, care in recuperare disloca o cantitate mare de apa. Pe langa aceste doua componente principale chatterbaitul mai poate fi dotat cu skirt – adica o “fusta” din silicon pentru a-i da o alura ceva mai impozanta, cu o naluca soft armata direct pe carlig sau daca tunningul merge mai departe, cu amandoua.

Echipamentul folosit evident ca difera in functie de dimensiunea chatterbait-ului, acestea avand greutati uzuale de 5, 7, 10.5 sau 14 grame. Atunci cand pescuiesc la stiuca, cel mai des folosesc chatterbait-uri cu greutati de 10.5 sau 14 grame. Set-up-ul folosit este o lanseta destul de puternica, din clasa de putere Medium-Heavy, o Daiwa Steez Fle-X Lite de baitcasting, cu lungime de 2.15, dar care “are varf”, adica o lanseta care lucreaza bine pe primele inele si care se incarca la lansare. Echipez aceasta lanseta cu o mulineta Daiwa Zillion Type-R, cu raport de recuperare de 7.3:1, adica o recuperare rapida, pentru ca stilul de pescuit in acest caz este unul rapid, numit de americani “Power Fishing”.

In materie de fire, incarc mulineta cu multifilament, nu mai subtire de 15 LB, dar neaparat un fir matasos, care aluneca bine printre inelele lansetei si care trebuie sa isi pastreze in timp sectiunea rotunda.

Este asadar o naluca “agresiva”, care starneste atacul rapitorilor activi. Poate fi o naluca perfecta dupa perioada de prohibitie, atunci cand stiucile se hranesc si ataca furibund, pentru ca are cateva avantaje evidente: acoperi suprafete mari de apa pescuind cu ea, evita foarte bine obstacolele submerse precum pietre, buturugi sau tulpini de nuferi ori vegetatie, produce vibratii de la prima rotire de manivela, se lanseaza foarte bine, fiind destul de compacta.

Intr-un articol viitor va voi da cateva ponturi si combinatii care o fac si mai atractiva.

The post Chatterbait, noua delicatesa pentru stiuca appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Fie ca este vorba despre Cormoran – cea mai populara locatie de acest gen din Delta astazi, fie ca este Priprava – o a doua locatie faimoasa prin capturile sale, ori Statia 11 – o apa ceva mai restransa spatial, dar la fel de promitatoare in exemplare de peste 7 kilograme, pescuitul in incinta nu face nota distincta  fata de pescuitul in ghioluri si japse. Un pescuit de pilda in Holbina, o incinta de 1000 ha, nu este cu nimic diferita in materie de pescuit fata de ceea ce stiti ca se intampla in “natural”, pentru ca stiuca are unde sa migreze si este destul de dificil sa o gasesti. Evident ca diferenta dintre Holbina pazita intre digurile incintei si Holbina jefuita la liber in bazinele salbatice este faptul ca in incinta mai exista peste, si multe exemplare capitale. Chiar si acolo unde densitatea piscicola este mare, variatiile in intensitate ale comportamentului predatorial, desele schimbari ale strategiilor de vanatoare in stransa concordanta cu comportamentul prazii si fluctuatiile parametrilor de mediu fac de multe ori destul de dificila localizarea stiucii. Iar localizare nu este neaparat un factor ce tine de deplasarea barcii de la un loc la altul prin incinta. Tine si de PREZENTAREA nalucii. Prezentarea este construita din  intensitatea stimulilor (vibratori, de presiune si vizuali), dimensiunea nalucii, dinamica sa si adancimea la care aceasta evolueaza. Adancimea in care tineti naluca in timpul evolutiei este un factor important de localizare pentru ca o stiuca ce ataca in plan vertical foarte selectiv va ignora nalucile aflate sub sau deasupra palierului de adancime in care aceasta vaneaza.

Mai concret, intr-o apa de 2 metri adancime, acolo unde stiuca se ridica frecvent dupa prada la suprafata, veti avea sanse mai mari daca veti pescui cu o naluca de suprafata, asa cum este de pilda Fred Arbogast Jitterbug, decat sa pescuiti in substrat cu jig.

Daca stiucile prefera insa sa vaneaza in preajma substratului, atunci un Salmo Fatso sinking, pullbait ce recuperat lent va survoleze stiuca la o adancime de 1,5 m, probabilitatea de a declansa atacul rapitorului fiind mai mare astffel decat plasarea unui jig cu naluca supla in substrat.

Daca observati ca din anumite considerente (lumina prea puternica, lipsa vantului) stiucile refuza sa atace in pelicula apei, dar nu raspund nici in preajma substratului, atunci folositi un Rapala X-Rap Subwalk, un glider cu inot foarte larg ce evolueaza imediat sub pelicula, undeva la 10 cm de aceasta.

Daca nici asa nu aveti raspuns, lansati la apa Reaction Strike Shad, un swimbait slow sinking ce evolueaza la 50 – 60 cm adancime din intreaga coloana de apa pe care am luat-o ca referinta cu adancime de 2 m.

In incheierea acestei succinte treceri in revista a aplicatiilor legate de localizarea pe verticala a stiucii mai trebui spus ca preferinta acestui rapitor de a vana intr-un anumit palier al adancimii este dependenta de prezenta prazii. De multe ori, atunci cand stiuca din incinte devine activa la suprafata este foarte probabil sa o gasiti pe portiunile cu apa de maxim 50 cm adancime, in timp ce predilectia pentru apa mai adanca muta stiuca in zona de canale, ce fac legatura intre asa – zisele „platforme”.

The post Naluca potrivita la locul potrivit appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

OVIDIU RISTIVAN
Gipo Dolinger – Berti Linx

O privire în analele pescuitului ne dezvăluie foarte repede cât de strânsă este legătura între linguri și știucă. Într-o eventuală statistică vizavi de nălucile pentru știucă, lingura cred că rămâne lejer pe primul loc în preferințele celor ce o vânează pe Doamna Essox în partidele de pescuit. Găsim lingurile în rafturile diferitelor magazine sau în gențile manufacturierilor în diferite forme și dimensiuni astfel încât alegerea unei preferate este din ce în ce mai dificilă.

Pentru mine, care trebuie să recunosc că nu sunt un pescar înrăit de știucă, lingura preferată este Dolinger, pe care am găsit-o de ani buni în magazinele Gipo, în diferite culori sau greutăți. În funcție de apa pe care pescuiesc și de adâncimea la care trebuie să ajung cu lingura folosesc greutăți adecvate, astfel că pe apa unde bradișul este sus, iar apa “pescuibilă” e destul de mică, mă opresc la un Dolinger mai ușor și evident acolo unde îmi permite adâncimea folosesc greutăți mai mari. Deși dimensiunea și greutatea sunt considerate importante, cred că și curbura sau cotul de pe lingură au o importanță majoră în atragerea știucii. De aceea poate Dolinger este pentru mine lingura nr. 1 la știucă, atunci când știuca preferă lingura și folosindu-mă de evoluția ei generată de curbura de pe suprafață o pot purta sau lăsa să plonjeze în locurile unde bănuiesc că se ascund capturile și nu o dată am fost foarte mulțumit de rezultate.

Pe lângă Dolinger mai folosesc vestita Irlandeză cu două ancore din același raft al magazinelor Gipo. În ultima vreme am folosit Linx-ul de la Berti, alături de celelalte două și pot spune că acestea sunt lingurile mele preferate.

Acolo unde brădișul este aproape de suprafață, pescuiesc cu bățul într-o poziție ridicată, mai aproape de verticală, folosindu-mă de acțiunea bățului specific pentru știucă, astfel încât să pot purta și juca din vârf năluca, ademenind știuca pe aceste suprafețe.

Pe ape mai adânci, după mulinări repetate fac stopul de rigoare și las lingura să cadă spre adânc astfel încât prin acțiunea generată de curbura de pe suprafața aceasta devine irezistibilă pentru dințoasele din apele noastre.

Cu succes am folosit aceleași linguri în Croația anul trecut unde, alături de năluci soft, Dolinger a reușit să îmi aducă alături de partenerul meu un titlu de vicecampion într-o competiție internațională împotriva reprezentanților din alte 8 țări.

Vă sfătuiesc să căutați și să folosiți cu încredere Dolinger și rezultatele nu vor întârzia să apară. Nu uitați un singur lucru, în pescuit nu există legi și e nevoie de perseverență înainte de orice.

Fir întins și știuci pe măsura dorințelor voastre.

ADELIN AVRAM

Rapala Minnow Spoon

O nălucă pe care mulți pescari o evită din cauza rateurilor mult mai dese, dar care poate fi folosită în situațiile în care celelalte năluci spun pas, este oscilanta antibrădiș. Simplă și bine gândita, ea evoluează execent în apa mică, dar mai ales acolo unde structurile nu permit evoluția nălucilor cu cârlige neprotejate. Avantajul e că poate fi jucată atât pe loc, în trestii cât și la baza acestora, dar și trasă linear de-a lungul unui brâu de nuferi, fără să existe riscul de a o agăța, datorită cârligului protejat de sârmă de oțel. Se comportă excelent chiar și atunci când facem jaloane prin labirintul de brădiș, acolo unde de multe ori știucile nu se lasă scoase cu una cu două. Pentru a se face remarcată mai bine, oscilanta antibrădiș poate fi prezentată în culori cât mai vii, preferate de știucile active sau, atunci când apa e foarte limpede, iar știucile apatice, putem alege culori naturale, care să nu inhibe atacul. Un alt aspect foarte important este că poate fi lansată cu ușurință la distanțe mari, astfel încât să putem acoperi suprafețe mari de apă fără să ne trădăm prezența de aproape. Pentru mine e una din nălucile care fac treabă bună în ape de-o șchioapă invadate de vegetație.

SEVER GROSU
Berti Țac

Nu pot spune că am o lingură preferată pentru acest tip de pescuit. Identificarea lingurii care asigură cele mai multe capturi presupune un proces de schimbare continuă a nălucilor până ajungi la acea lingură la care gradul de agresivitate al știucii este cel mai mare. Din trusa de linguri aș alege, în orice caz, o lingură ușoară care să asigure o portanță mai mare, care să evolueze de la suprafața apei până la iarbă într-un timp cât mai lung. Poate fi și o lingură mare, medie sau mica. Prefer lingurile care evoluează bine pe cădere, dar și pe tracțiune. Forma lingurii o aleg în funcție de gradul de agresivitate al peștelui: bătaie măruntă și deasă pentru pește slab activ, bătaie largă și violentă pentru peștii foarte active. Asta e o regulă pe care o mai încalc deoarece pescuitul nu se bazează numai pe matematică pură.

La ultimul pescuit într-o baltă cu apă curată, vegetație și adâncime medie am prins cel mai bine cu o lingură Țac de la Berti, de 5 grame și 5 cm lungime. După 4-5 modele, de dimensiuni similar, folosite în acea partidă la care am avut numai rateuri, am ajuns să iau din trusa și această lingură, la care am avut cele mai violente atacuri, fără rateuri. Știuca ataca pe o recuperare în zig-zag: lansam lingura, o lăsam să bată pe cădere până aproape de iarbă, o ridicam spre suprafață și repetam operațiunea până aveam atacul. De cele mai multe ori atacurile surveneau la momentul în care ridicam lingura de lângă iarba. În final, ipocrit aș fi să spun că la următoarea partidă nu aș folosi această lingură ca una favorite.

Țac, bătaie bună pe cădere și tracțiune liniară sau zig-zag, vibrație medie.

LAURENȚIU ANDRONIC
Paleașcă – Kuusamo Rasanen antibrădiș

Pe apa mică însoțită de vegetație folosesc două linguri. Prima dată când ajung pe un loc cu potențial bun pescuiesc cu o lingură concepută și fabricată de mine, un fel de paleașcă, lată și ușoară, care la o recuperare liniară produce vibrații puternice, având o evoluție agresivă, iar pe stopări o cădere foarte lentă. Este o lingură care stârnește curiozitatea știucilor ascunse prin brădiș și le face să iasă la atac. Cu acest model am prins cele mai mari știuci din palmaresul personal. Alternez acest stil cu unul mai putin agresiv, folosind o lingură Kuusamo Rasanen de 10 grame, care are o bătaie mai strânsă și e dotată cu un sistem anti-brădiș. Se strecoară foarte bine în zonele cu vegetație abundentă și e eficientă în cazul știucilor mai mofturoase. Pe soare pescuiesc cu linguri de culori mai închise (cupru și alamă), iar pe vreme înnorată pescuiesc cu linguri argintate, nichelate sau de alpacă.

Material aparut in numarul 2 al revistei Pescuitul Pentru Toti.

The post Lingura de stiuca appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Chiar si atunci cand coloana de apa nu este generoasa, iar adancimea de 1,5 m este abisul locului, pecuitul la rapitor demonstreaza ca spinningul debordeaza de imaginatie. Si asta deoarece comportamentul stiucii este atat de dependent de conditiile de mediu sau de nivelul de activitate, incat intr-o apa mica, contrar tuturor asteptarilor, coordonata pe verticala a prezentarii este de cele mai multe ori critica.

Nu trebuie sa va surprinda faptul ca stiuca poate avea preferinte in care diferenta o fac numai 10 centimetri de apa. Iata de ce nu este indiferent modul in care prezentam naluca in astfel de ape. Din fericire spinningul a inventat deopotriva nalucile si tehnicile de pescuit cu care putem sa ne adaptam in situatiile mereu schimbatoare ale pescuitului la stiuca.

Vom face o scurta incursiune in cutia cu naluci pentru a trece in revista modele cu care putem face explorari de la suprafata pana in substrat. Avem deci la indemana stickbaitul pentru a pescui in pelicula apei atunci cand vegetatia submersa face imposibil pescuitul cu alte naluci. Apoi avem voblerul minnow floating, capabil sa evolueze eficient imediat sub pelicula chiar si la viteze mici de recuperare. Daca apa ne permite o prezentare ceva mai in “profunzime”, adica undeva la 25 – 30 cm adancime, gliderele floating vor indeplini aceasta misiune fara probleme, devenind stapane toata coloana de apa, pana la suprafata. Oscilantele de pana la 10 g, foarte versatile, vor lupta pentru suprematie cu gliderele in aceasta coloana de apa si vor reusi sa se descurce si in straturile inferioare, pana in apropierea substratului. Daca stralucirea metalului este un stimul prea puternic pentru stiuca mofturoasa, atunci un soft swimbait, de genul shadurilor de 8 – 12 cm, armate cu jig (cap de maxim 6 g si carlig cu tija lunga), ori in conexiune cu monturi ce au ca element terminal o ancora tripla, vor indeplini dezideratul naturaletii. Cand lipsa acoperirii substratului cu obstacole submerse permite prezentari pe fundul apei, acelasi soft swimbait, pescuit cu pauze mai lungi si cu o dinamica redusa, va avea rezultate foarte bune.

Am lasat la urma nalucile cu palete rotative in-line (rotativa clasica) si off-line (spinnerbait) nu pentru ca ar avea o eficienta scazuta, ci pentru ca se preteaza pescuitului atunci cand rapitorii sunt la extremele activitatii de hranire, fie nemotivati, fie deosebit de agresivi. Intensitatea mare a stimulilor auditivi si de presiune generati de paleta rotativa este suficienta pentru a scoate din letargie stiuca inactiva sau de a declansa neconditionat atacul exemplarelor care se hranesc activ si agresiv. Rotativa este ideala in aceste conditii atunci cand faceti prezentari in jumatatea superioara a coloanei de apa (spre suprafata), in schimb spinnerbaitul se simte bine in jumatatea inferioara (spre substrat). Sunt naluci usor de folosit si deosebit de eficiente.

 [hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/stiuca-de-sus-pana-jos.flv” width=”560″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Doar stiuca, de jos pana sus appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.