Andrei Zabet a facut alaturi de Malin Musatescu o incursiune in Delta Dunarii pentru a demonstra ca stiucile nu pot rezista cantecului de sirena al nalucilor wake bait, voblere cu o barbeta speciala care le confera acestora o vibratie maxima si un inot la suprafata. Filmul Planeta stiucilor, din seria Povestea cutiei cu naluci surpinde cateva momente importante dintr-o partida fulminanta in care stiucile nu s-au sfiit sa apara in fata camerei de filmat. Partea intai a acestei dizertatii la scena deschisa, in care imaginile spun totul, o puteti urmari luni la 18.00 si marti la 6.30, iar in cazul in care sunteti matinali, veti putea urmari partea a doua va putea fi vizionata miercuri la ora 6.30.

The post Planeta stiucilor appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Am vizitat săptămâna trecută locuri dragi mie – Șontea, Olguța, grindul lui Moș Pituh – locuri care în anii ’80, de distrugere comunistă, mi se păreau totuși Raiul. Și aveau de ce să fie așa, chiar dacă nu mai era liniștea și bogăția piscicolă din anii ’60 de pildă. Acum am găsit aici aglomerație de bărci rapide, multe dintre ele cu motoare de peste 50 CP, care gonesc nebunește, tocând mărunt în elice puietul, plantele acvatice, tulburând apa. Pe Șontea de pildă nu am văzut nici o egretă, nici un stârc, nici măcar o rață. Cum să stea păsările în nebunia asta? Nuferii nu mai înfloresc, nu au cum în valurile permanente create de trecerea neobosită a navelor rapide. După 22 de ani de Rezervație a Biosferei Delta a devenit un iad lacustru.

Totuși anul acesta apele mari, cum-necum, au adus știucă pe Șontea. Nu mare, până într-un kilogram, un kilogram și jumătate, cu excepții sărite de două kilograme, care confirmă astfel regula. Rapid atenția pescarilor comerciali s-a mutat asupra acestui răpitor care a fost trecut masiv prin plasele puse fără regulă, fără noimă, cu ghiotura. Valul pescarilor locali a fost urmat imediat de cel al pescarilor  „sportivi” – sute de bărci care au sufocat Șontea și Fortuna cu „lingurile”. În general s-a prins în zilele de glorie cam câte un sac de cap de bour mioritic posesor de lansetă. Oriunde te-ai duce prin Deltă poți observa negreșit miile de vintire înșirate de-a lungul canalelor ca o adevărată pelagră piscicolă. Sunt „scule tradiționale” care au luat cu măsură, de sute de ani, câte ceva din generozitatea Deltei. Numai că anul acesta, doar pe Șontea, sunt vintire câte erau acum 20 de ani între Chilia și Sulina și probabil – mergând la extreme – cam cât în toată Delta anilor ’50.

Să nu credeți că avem de-a face cu braconieri. Nu. Sunt în marea lor majoritate vintire cu autorizație. Acum câțiva ani un pescar profesionist avea dreptul la 15. Dar rărirea peștelui, datorată în primul rând braconajului electric generalizat, a însemnat și mai puțin pește în vintire. Adminstrația Rezervației a găsit soluția pentru a preîntâmpina declinul piscicol. A mărit numărul de vintire pe cap de pescuitor la 40! Logic, mai multe vintire înseamnă mai mult pește.  Anul acesta Rezervația a mărit numărul de vintire permise la 45, ca să fie oamenii mulțumiți. Gestul capătă sens nu ca măsură științifică de regenerare a resursei naturale, ci ca măsură electorală, pentru că Guvernatorul este numit politic și nu are nicio legătură cu competențele în materie de management durabil al unei rezervații atât de importante ca Delta Dunării.

Am avut răbdare să număr pe canalul Litcov, venind dinspre Crișan spre Brațul Sf. Gheorghe, 535 de vintire, fixate pe un mal și pe celălalt. Puse de pescarii profesioniști, de apicultorii din zonă, dar și de locuitori în virtutea dreptului de a avea patru vintire de familie. Și asta doar în prima jumătate a canalului, pentru că în a doua erau turiști cu corturi și sute de lansete înșirate după principiul învățat de la ARBDD: mai multe scule, mai mult pește. Multiplicați această imagine cu 1000 și veți avea tabloul piscicol al Deltei, unde timp de 9 zile nu am văzut nicio autoritate în control. Cu riscurile de rigoare, am ridicat zeci de vintire din apă pentru a vedea în ce constă recolta: o medie de 2 știuci de vintir. Nimic altceva, când și când un caras – doi, o roșioară, pești pe care pescarul îi lasă în vintir pentru a atrage știucile. Dacă înmulțim cu 535 ar trebui să avem cam 1000 de știuci intrate în vintire pe Litcov într-o singură zi. Dar să zicem că doar jumătate din vintire au pește. Asta înseamnă 500 de știuci, cu o medie a greutății de 700 g. Adică 350 kilograme de știucă într-o zi, acum când deja pescuitul este în declin, boom-ul știucii făcându-și apariția la începutul lui iulie. Punând capăt acestui calcul simplu ne putem imagina că numai din Litcov, în jumătatea cu vintire, sunt extrase într-o săptămână toridă de august 2,5 tone de știucă. Adică aproximativ toată cantitatea de știucă declarată fiscal într-un an de toate cherhanalele Deltei…

Zeci de știuci plutesc zilele astea moarte, albe și descompuse în ghiolurile și canalele Deltei. Vintirele sunt „scuturate” la două zile, dar peștele nu rezistă viu decât o zi, în condițiile în care apa la maluri atinge 28 de grade, materia organică din mâl intră în descompunere și consumă o bună parte din oxigenul solvit care a mai rămas la asemenea temperaturi. Așadar în multe vintire sunt știuci moarte pe care pescarii profesioniști le aruncă cu scârbă înapoi de unde au venit, hoituri plutitoare, vestitori ai pisciculturii pentru care UE tocmai a deblocat fonduri de peste 8 milioane de euro pentru înființarea Bursei de Pește de la Tulcea. Am întrebat un lipovean tinerel care își scutura vintirele, de ce jaful acesta la știucă, de ce nu le lasă să mai crească, să se umple de icre și să facă la primăvară mai mulți bani cu ele? Mi-a răspuns sec că oricum până la primăvară nu mai rămâne știucă decât de… sămânță. Nu o ia el, o ia altul. Așa că voi încheia acest capitol al jurnalului de vacanță cu poezia lui Ienăchiță Văcărescu (1740 – 1797):

Într-o grădină,

Lâng-o tulpină,

Zării o floare ca o lumină.

S-o tai, să strică!

S-o las, mi-e frică

Că vine altul şi mi-o ridică.

Eterna și fascinanta Românie!

Cristi Albu: filmul Jurnal de vacanță: Știucile Șontei a fost realizat special pentru PVTV Online. Partea a doua a acestui film Jurnal de vacanță: Avați și delfini va putea fi urmarita saptamana viitoare, in cadrul aceleiasi rubrici, Undița si revolutia, semnata Malin Musatescu.

.

The post Jurnal de vacanță appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

In acest week-end are loc la Complexul Cormoran, Cupa Cormoran 2013 – Divizia Master,  a doua etapa a Campionatului National de Spinning, pescuit la rapitori cu momeli artificiale. Nu putea rata un astfel de prilej asa ca ne vom afla la Uzlina pentru a va tine la curent cu desfasurarea competitiei.

Astfel, sambata 25 mai (de la ora 19:00) si duminica 26 mai (in jurul orei 16:00), vom fi in transmisie directa de la fata locului in studioul special amenajat si vom avea invitati protagonistii concursului. Se anunta un concurs cu multa stiuca, avand in vedere ca acum cateva saptamani, la divizia Open s-au prins peste 830 de stiuci.

Va asteptam pe www.live.pvtv.ro, pentru a intra in legatura cu stiucile deltei si cu cei mai puni pescari de rapitor de la noi din tara.

The post TRANSMISIE LIVE – Cupa Cormoran 2013 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Iubitorii Dunarii si ai Deltei au ocazia de a petrece cateva zile in Delta Dunarii la un pret foarte mic, cu ocazia taberei de pescuit ce se organizeaza in perioada 06-15 iunie in comuna Maliuc. Pretul
taberei este de 130 lei, iar scopul acela de a strange 3900 lei (30 participanti x 130 lei) necesari pentru repararea instalatiei sanitare a taberei. In pretul taberei intra 3 mese pe zi si cazarea in
cladirea Fundatiei Sf. Sava din Buzau, in camere cu 4, 7 , 8 sau 10 paturi.

Cei care vor merge in tabara nu doar ca se vor bucura de 10 zile de pescuit si relaxare, dar vor aduce si o contributie vitala pentru ca aceasta tabara sa ramana functionala pentru copiii cu
probleme, ea urmand a se deschide oficial pe data de 17 iunie.

Pentru inscrieri si alte informatii: 0767 885 152 Gabriel Neamtu

sursa: infopescuitul.ro

The post Tabara de pescuit la Maliuc appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Prima etapa a Campionatului National de Spinning – Divizia Open s-a desfasurat weekendul trecut pe una din cele mai bune piste de stiuca si implicit de pescuit la rapitori, incinta de la Cormoran. Ca este asa o dovedeste numarul impresionant de stiuci prinse, peste 830 de stiuci fiind aduse la masuratoare  de cei 41 de concurenti aliniati la start. Si calitatea acestora a fost una ridicata, aproape 35 fiind trecute de bariera celor 80 de centimetri. Varful a fost atins de Mircea Teodorescu – Aqua Fishing Club – cu o stiuca de 99 de centimetri, acesta intrand si in posesia premiului pentru cea mai mare captura.

Concursul s-a desfasurat pe durata a doua manse a cate 7 ore, pe incinta numarul 7 din cadrul complexului Uzlina-Cormoran, o incinta special destinata stiucii. Caracteristice incintei sunt „platformele” intinse de apa, acolo unde adancimea nu este foarte mare, iar vegetatia este foarte abundenta si canalele colectoare ce imprejmuiesc incinta si o strabat in diagonala, canale ceva mai adanci, lipsite de vegetatie in perioadele reci.

De data aceasta toate zonele au fost foarte productive, stiucile raspunzand tuturor ademenirilor, fie ca vorbim aici de linguri, spinnerbaituri, voblere sau naluci soft. Un lucru interesant este ca in mansa a doua s-au prins mai multe stiuci fata de prima, lucru destul de rar intalnit in concursurile rapitoristilor. Exista totusi si o explicatie pentru acesta lucru, vremea mai inchisa, cerul cu mai multi noi dandu-le mai mare incredere stiucilor, si mai ales celor capitale.

Aceasta etapa organizata de Liga Romana de Spinning a fost un concurs reusit, la un peste spectaculos, pe o pista reinviata si asta numai datorita administratiei de la Cormoran si lui Cornel Gaina, mare stiucar la randu-i. S-a terminat asadar cu peste 830 de stiuci masurate, meritele cele mai mari revenindu-le urmatorilor:

Locul 1 – Stefan Bondrea – Aqua Fishing Club – 42 stiuci – 2638 cm – CMMC 85 cm

Locul 2 – Alexandru Cojocari – Liga de Spinning Moldova – 34 stiuci – 1947 cm – CMMC 87 cm

Locul 3 – Razvan Maxim – Wizard’s Fishing Team – 30 stiuci – 1844 cm – CMMC 90 cm

Peste doua saptamani va avea loc si prima etapa a primei divizii, Divizia Master, etapa la care vom incerca sa realizam o transmisiune LIVE de la complexul Ultima Frontiera.

Pana atunci fir intins si bucurati-va de pescuit!

[See image gallery at fishingandhuntingtv.com]

The post Cupa Cormoran – Divizia Open appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Am plecat in Delta Dunarii pasind pe pragul dintre doua anotimpuri. O iarna incapatanta si o primavara lenesa si-au dat mana la Mila 23, locul in care am debarcat spre apusul soarelui, intr-o lumina ce facea ca stacojiul stufului sa para si mai insingurat. Nici urma de pasari la capat de migratie, de muguri verzi. Doar frigul umed, insinuat printre plauri si salcii. Totusi era un semn. Unul singur, semnul infrangerii suferite de vanturile reci si taioase de miaza-noapte, de gheturi si de chiciura. Iata-i pe cei doi pelicani supravietuitori, ramasi peste iarna in dreptul satului, care isi intind acum aripile amortite pentru a prinde in ele fuioarele de caldura ale soarelui calic.

Nu a fost chiar cum ne-am inchipuit. Am gasit incintele in care Pensiunea Big Fish organizeaza concursul Operatiune Monstrul ravasite de urmele lucrarilor piscicole. Si intr-o parte si in alta a fost scazut nivelul apei pentru a scoate crapul chinezesc, pentru a muta stiucile mari dintr-un bazin in altul. Peisajul este oarecum dezolant acolo unde visam sa ne luptam cu adevarati monstri ce abia lepadasera  cioburile ghetii din solzii maslinii. Acum, cand stuful inca nu crescuse iar nuferii inca nu acopereau oglinda apei, incintele erau ca un imparat gol. Namolul, stuful tocat de crapii chinezesti, plaurii incendiati si plasele divulgau faptul ca eram de fapt intr-o fosta ferma piscicola comunista, acolo unde astazi nu natura face regulile, ci piscicultorul, patronul, capitalismul.

Cu toate acestea stiucile pareau sa fie la locul lor. Nu stim exact cate dintre ele, doldora de icre, au fost totusi sacrificate pe altarul lacomiei oamenilor. Am pescuit, am prins si am asistat la o lectie: nalucile suple, in conditiile in care stiucile erau stresate de scaderea apei, de plase, de tot felul de permutari prin bazine, sunt singurele capabile sa fie credibile pentru acesti rapitori. Restul a fost doar un fum purtat de vantul care anunta negresit ca primavara vine pentru a dezgheta pamantul negru al grindului, ascultand parca rugile calugarilor-pescari de la manastirea dintre plauri, ghioluri si canale. Am facut la plecare un gest pe care am ezitat ceva vreme sa-l fac. Am dat o tura prin Mila 23, o asezare pitoreasca, asa cum o stiam eu din anii ’80. Si de ce mi-era frica, nu am scapat. Din tot farmecul acestei asezari pescaresti traditionale nu au mai ramas decat gardurile desirate din stuf. Locul casei cu lemnarie albastra si acoperis din stuf a fost luat de pensiuni ce se chinuie sa transforme traditia in kitch cu piscina si internet. Din bogatia de peste care asalta unditarul acum mai bine de 20 de ani chiar de la pontonul la care acosta pasagerul venit de la Crisan nu au mai ramas decat cativa avati stingheri. Dincolo de aceste impresii sunt imaginile filmului O Delta prea indepartata pe care il veti urmari numai la PVTV HD.

The post O Delta prea indepartata appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

O scurta ieșire de început de sezon prin Delta Dunarii, avand ca alibi pescuitul stiucii, mi-a atras atentia asupra catorva aspecte care – cred eu – isi vor pune amprenta pe ceea ce se va intampla anul acesta in viata stiucarilor de la noi. Pe de o parte avem deja un fenomen care nu mai poate fi trecut cu vederea – lacul Joca din Serbia, o adevărată Mecca pentru pescarii de știucă din vestul tarii care au in sfarsit o apa de vis mai aproape de casa decat Delta. Pe de alta parte, este celalalt fenomen pe care il semnalam inca de acum doi ani, si anume aparitia incintelor de stiuca, in fapt adevaratele zone rosii, de protectie totala, din cadrul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Aceste incinte ofera pescarilor de spinning ceea ce nu mai pot oferi zonele publice din „natural”, anume sansa sa prinda cateva stiuci intr-o zi de pescuit. In doar cativa ani la numele consacrate ca Holbina, Cormoran si Ultima Frontiera, s-au adaugat La Ardelean si Statia 11.

Aveam premizele anul trecut sa ne gandim deja la un reviriment in pescuitul stiucii. Ca sa vedeti insa cum influenteaza starea jalnica a apelor naturale din Rezervatie acest proces prin care se consolideaza o infrastructura solida a turismului din Delta bazat pe pescuit sportiv, trebuie sa spun aici ca adevarata criza de icre de stiuca din aceasta iarna a dus presiunea haiduciei piscicole si dincolo de digurile incintelor. Asa am gasit de pilda incinta la Ardelean in aceasta iarna intr-un amplu proces de reformulare. Stiam de anul trecut ca aici se va pescui intr-un bazin si stiucile mari vor fi trecute in al doilea bazin dedicat stiucii. Asa ca nu m-am mirat cand am vazut la treaba pescarii profesionisti. Ce m-a mirat insa este modul in care era abordata aceasta schimbare, in sensul ca erau cel putin 10 – 15 vintire pregatite pentru (o noua) instalare pe locurile de pescuit in bazinul in care se zice ca va fi dedicat exclusiv stiucii. Sa stiti ca asigurarile inginerului piscicol care ne jura cu mana pe inima ca vintirele sunt pentru crap chinezesc si nu pentru stiuca nu m-au lamurit deloc. In primul rand pentru ca nu prea am vazut lipovean normal la cap sa umble cu vintirul dupa chinezesc. In al doilea rand kilul de icre de stiuca a ajuns la… botul pescarului indigen cam pe la 120 lei.

Inchipuiti-va ca daca nu ar fi fost apa mare, anul acesta locuitorii Deltei, cu autorizatie de pescuit comercial sau fara, ar fi scos din ecosistem si ultima farama de stiuca. Va rog sa va mai inchipuit ca un pescar serios, chiar si in conditiile vitrege ale decaderii fondului piscicol, poate “produce” cu putin noroc 10 kilograme de icre de stiuca pe zi. Cu conditia sa nu fie apa mare, cat sa poata migra stiucile in apa de o schioapa din intinderile nesfarsite de stuf. Iar anul asta, repet, e apa mare. Inmultiti cu 120 de lei niste kile de icre – cate vreti voi – si veti intelege ca pentru asa ceva orice angajat de la o amenajare piscicola ar baga cutitul si in mamicuta lui, numai sa poata scoate din incinta “o stiuca – doua”, de samanta, ca sa aiba de o vodca si un pachet de tigari. Iata de ce cred ca jalea care macina apele Deltei, batjocorite de o Administratie care sustine cu mult aplomb proiectul Bursei de Peste de la Tulcea, dar nu sufla un cuvintel despre proiecte ca repopularile, paza si controlul strict al activitatii piscicole, a trecut in paradis, dincolo de digurile pe care le credeam ingerii nostri pazitori.

Nu vreau aici sa fac trimitere la nicio amenajare piscicola care a intrat in circuitul pescuitului sportiv. Stiu cat de greu este sa sustii financiar si logistic o astfel de investitie in care, nu de putine ori, chiar pescarii “sportivi” sunt cei care incalca regulile catch&release. Vreau doar sa atrag atentia ca anul acesta s-ar putea sa avem niste surprize neplacute in locuri unde am fi crezut ca stiucile stapanesc apele, asa cum stapaneau dinozaurii odinioara pamantul. Numai ca – iata – se pare ca a venit asteroidul. In plus, criza economica zgarie si ea la usa pescuitului sportiv din Delta, iar concursurile par sa mai fie ofertante doar in conditiile in care organizatorii scad preturile. Iar lucrul acesta este posibil numai prin sustinerea financiara venita din partea unor sponsori. Specie foarte rara in vremurile noastre, poate mai rara decat cega sau viza. Chiar si asa trebuie sa ne bucuram totusi ca niste competii ca Best 5 Pike (Ultima Frontiera), Operatiune Monstrul (Big Fish) si Cupa Uzlina (Cormoran) inca mai tin stindardul sus. Iar la Cormoran – semn bun – se face asta deja cu casa inchisa, locurile fiind ocupate pentru editia din 12 – 14 aprilie.

Sper sa nu asistam si in pescuitul stiucii la ceea ce s-a intamplat cu salaul. Mai exact, disparitia pistelor de salau, una dupa alta, in numele plaselor monofilament si a veneticului crap chinezesc. Asa au disparut pe rand Gostilele si Darvari, iar Valea Argovei mai ramane in carti numai datorita structurilor acvatice de aici si a intinderii mari care nu permit decimarea totala a acestui rapitor. Daca in anii ’90 in mai toate baltile din jurul Bucurestiului puteai sa prinzi salau, in primul deceniu al anilor 2000 mai erau doar 4 – 5 ape cu salau. Astazi mai este doar una, Valea Argovei, asta in contextul in care cea mai faimoasa pista de salau din estul Europei – Sarulestiul – s-a predat sturionilor. Inceputul exista si la stiuca din Delta, unde o pista de concurs faimoasa – Holbina – a trecut printr-un proces de vanzare care a afectat implicit si densitatea de stiuci aici. Astazi apele stiucifere de la Holbina au iesit din circuitul turistic, fiind o destinatie prohibitiva, cu selectie a clientilor destul de subiectiva.

Nu stiu daca ati observat, dar anul acesta prohibitia la stiuca a trecut neobservata din punct de vedere mediatic. Macar in anii trecuti ANPA se mai obosea sa faca niste comunicate de presa. In 2013 cel putin ANPA a fost sincera: nimeni nu tine cont de prohibitie. Iar apele mari nu sunt un refugiu inexpugnabil pentru stiuca. Pentru ca daca dai foc la stuf pe intinderi mari ea se va refugia in intinderile de apa libere. Acolo unde le asteapta setcile si navoadele pescarilor comerciali din Delta.

The post Esocidus Rex – destin de dinozaur appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Pensiunea Big-Fish Mila 23 organizeaza a 2 a editie a Trofeului “OPERATIUNEA MONSTRU” in perioada 9-12 mai 2013. Prin acest concurs organizatorii se aliniaza noului concept de spinning care se practica de cativa ani pe incintele de rapitori din Delta Dunarii, un concurs asemanator competitiilor internationale de pescuit la rapitori pe echipe din aceasi barca. Echipele sunt formate din doi sportivi, care trebuie sa aduca la masurat maxim 5 pesti de echipa/mansa, insumarea punctelor din cele doua manse desemnand castigatorii trofeului.

Competitia se va desfasura  pe doua locatii noi respectiv incintele piscicole de la Ardeleanu si Statia 11, locatii situate in Delta Dunarii, doua piste care au o mare densitatea de stiuci capitale oferind sanse egale tuturor participantilor, cu suprafete mari, aproximativ 200 de ha / pista cu adincimi variind intre 0.5 si 3 metri, cu diverse tipuri de japse, canale si ghioluri.

CONCURS

Data: 9-12 mai 2013
Locuri : 20 echipe a cate 2 pescari

Taxa: 3600 ron de echipa ( in taxa sunt incluse toate costurile aferente concursului respectiv: transport , cazare , mese , etc )
Taxa se va achita in urmatorul cont: BRD Bacau (Radu Ramona Elena)
RO43BRDE040SV16216250400 se va preciza taxa concurs si numele celor doi participanti

Inscriere: achitare avans 1.000 lei urmand ca plata integrala a taxei de concurs sa se faca pana la data de 6 mai 2013 inclusiv

Premii
Locul 1: 8.000 lei
Locul 2: 6.000 lei
Locul 3: 4.000 lei
CMMC: 2.000 lei

Premiile sunt valabile pentru 20 de echipe participante. In caz de neocupare a locurilor premiile se vor diminua procentual in functie de numarul de echipele care participa la concurs.

Program concurs
Joi 9.05.2013
Transport Tulcea – Mila 23 – ora 14:00
Sedinta tehnica ora 19.00, care se poate modifica in functie de sosirea concurentilor
Cina ora 20:00 iar dupa cina vizionarea de catre doritori a filmului romanesc „Operatiunea Monstru”

Vineri 10.05.2013: Prima mansa
ora 6:00 – mic-dejun
ora 7:00 – deplasare locatie pescuit
ora 8:30 – start prima mansa
ora 16:30 – sfarsit prima mansa
ora 17:30 – plecare spre pensiune
ora 20.00- cina si afisare clasament prima mansa

Sambata 11.05.2013 : a Doua mansa
ora 6:00 – mic-dejun
ora 7:00 – deplasare locatie pescuit
ora 8:30 – start a doua mansa
ora 16:30 – sfarsit mansa
ora 17:30 – plecare spre pensiune
ora 20.00- afisare clasament final
ora 20.30 – festivitatea de premiere +masa festiva

Duminica 12.05.2013:
mic-dejun
ora 10 incepe returul catre Tulcea

Regulament Concurs
Se aplica regulamentul CN de spinning din barca 2013 care poate fi vizualizat pe http://www.lrs.ro
cu urmatoarele modificari stabilite de comun acord cu administratorii bazinelor:

1. Se participa ca echipa si sunt formate din doi concurenti care participa in aceeasi barca;
2. Stiucile se vor retine in saci de crap model mare ecologic fiind obligatoriu 5 saci de echipa ;
3. Se vor retine cele mai mari 5 stiuci de echipa fiind masurate in lungime ;
4. Se va pastra o limita de minim 50 de metri intre barci ;
5. Deplasarea pe incinte se face numai cu motor electric ( concurentii isi aduc motor + baterie + incarcator, organizatorul va pune la dispozitie sursa de curent pentru incarcarea bateriilor intre cele doua manse ) ;
6. Barcile sunt asigurate de organizator ( barci din fibra tip laguna dotate cu vasle si ancora ) ;
7. Echipele vor pescui intr-un singur bazi respectiv cel din stanga de 180 ha ;
Se va trage la sorti numarul barcilor de la 1 la 20 astfel se va stabili barca care o primesc concurentii si in ce bazin astfel de la 1 la 10 concureaza in prima mansa pe bazinul Statia 11 si numerele de la 11 la 20 in bazinul Ardeleanu.
8. In bazine vor fi doua barci cu arbitri care vor supraveghea concurentii pentru respectarea regulamentului si pentru a masura stiucile la solicitarea concurentilor ;
9. Inceputul si sfarsitul manselor se va face prin semnal sonor ;
10. La ora 16:30, dupa semnalul sonor concurentii trebuie sa inceteze pescuitul si sa se deplaseze la locul de pornire supravegheati de catre arbitri ;
11. Incalcarea punctelor 1 si 10 implica depunctarea cu 50% din punctele acumulate in mansa respectiva iar daca in a doua mansa greseala se va repeta de catre aceeasi echipa(echipe), echipa respectiva va fi automat descalificata ;
12. Echipa cu cele mai multe puncte acumulate in cele doua manse ( 1 cm= 1 punct ) va fi declarata castigatoare.
13. Alte amanunte vor fi discutate la sedinta tehnica din ziua sosirii la pensiune ;
14. Concursul va fi filmat de o televiziune in domeniu ;

Director de concurs:
Dabija Lucian
dabija.lucian@yahoo.com
te. 0743250542

The post Trofeul Operatiunea Monstru – editia 2 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Sfarsit de octombrie la Periprava. Pescuiesc singur pe o incinta ravasita de vant. Undeva, peste diguri, e vremea inclestarii pescaresti, cu orgolii declarate sau ascunse bine in bucuria copilareasca a evadarii din cotidian intr-un loc in care nu economia, cifrele de vanzari, TVA-ul sau crizele politice sunt importante, ci stiuca si pofta ei de a musca din naluci. Este ireal de cald pentru aceasta perioada, sunt undeva in jur de 21 de grade, o vreme bolnavicioasa – daca este sa dam crezare stufului stacojiu si copacilor cu frunzele rarite. Rupt parca dintr-o alta lume, un fluture amiral sfideaza spatiul, timpul si vantul intr-o teorie a relativitatii scrisa din aripi prin aer, razant cu suprafata telurica a apei. Ce cauta acum si aici acest fluture, in prag de iarna calendaristica? Si ce cauta broscoii mari, topaind usor mahmuri peste diguri, plimbandu-se dintr-o incinta in alta cand ar fi trebuit sa hiberneze in maluri precum astronautii intergalactici in creuzetele criogenice? Nu deslusesc rapsunsurile la toate aceste intrebari si nu reusesc decat sa ma bazez pe o unica certitudine: stiucile refuza cu indaratnicie sa participe la acest ritual care se numeste spinning. Cateva, probabil rebelele, proscrisele incintelor de la Periprava, au infipt dintii in ancore, semn ca in aer si in apa se intampla ceva. Presiunea probabil a capatat accente delirante intr-o prabusire nevrotica, asemenea unui poet decadent care asteapta o toamna ce refuza sa se arate in aburul de la geamuri.

A doua zi, cu tot cu lansete si naluci, fac un salt in timp, de la 21 la 6 grade. De la vara usuratica, pusa pe distractie, la iarna incruntata si ivita brusc, cu bocancul apasat in pragul usii. In fapt iarna asta face deja ravagii prin Europa. Peste Atlantic, Coasta de Est a Americii este incercata greu de furtuna Frankenstorm, Manhattanul a devenit un fel de gost town, Canada se lupta si ea cu vantul si valurile dezlantuite. Tot in SUA, undeva prin centrul tarii, un front polar isi face de cap, in timp ce Argentina este lovita de ploi si inundatii fara precedent. Avem o emisfera nordica apasata de seceta si una sudica inecata in inundatii apocaliptice. O debandada climatica ce parca vrea sa ne aminteasca de presupusul final al calendarului maias. Mai in gluma, mai in serios, nimic nu este intamplator, pentru ca meteorologicele care au bagat direct la balamuc fauna Deltei, de la stiuca la fluture, au fost semnul ca undeva, departe se intampla ceva. Ceva atat de serios incat a oprit campania prezidentiala din USA. Apropos de chestia asta, organizatia Keep America Fishing i-a pus pe finalistii campaniei pentru prezidentiale – Barack Obama si Mitt Romney – sa-si dezvaluie atitudinea fata de pescuit si implicit fata de cei 60 de milioane de pescari cu drept de vot. Eu va voi spicui cate ceva din cele spuse de cei doi in incercarea lor de a-si defini suportul pentru aceasta activitate sportiva si recreativa de referinta, atat ca fenomen social cat si economic.

Barack Obama: … Nu sunt un pescar pasionat si nici nu ma stradui sa par asa. Cu toate acestea inteleg importanta acestei mosteniri nationale reprezentate de activitatea in aer liber si rolul cheie pe care il joaca pescarii sportivi in conservarea resurselor noastre naturale. In timpul campaniei din 2008  am avut oportunitatea de a petrece ceva timp in Montana si am decis ca, indiferent daca as fi castigat prezidentialele sau nu, sa intoarce acolo pentru a invata fly fishingul… Am fost destul de norocos pentru a reveni in acest stat si sa pescuiesc pe East Gallatin River. In ciuda faptului ca am avut ghizi excelenti si am avut cateva atacuri frumoase la artificiala, vremea a fost dificila pentru pescuit in acea zi si nu am reusit sa prind niciun peste. .. Mi-a placut cu adevarat provocarea manuirii mustei artificiale si imi propun pentru viitor sa imi perfectuonez tehnicile de pescuit.

Mitt Romney: … Copilarind in Michigan, pescuitul a fost un mod important al petrecerii timpului si inteleg perfect rolul esential pe care pescarul sportiv il joaca atat in economia noastra cat si in conservarea mediului… Realizez ca pescuitul este una dintre marile oportunitati pe care America le are pentru a conecta individul cu familia, cu prietenii si cu natura. Ca presedinte voi fi atent ca adminitratia sa lucreze aproape de interesele pescarilor sportivi si sa protejeze aceasta fantastica mostenire americana…  Am reusit sa lucrez atat cu pescarii comerciali, cat si cu cei sportivi, pentru a ma asigura ca politicile statului nostru se intalnesc cu nevoile lor si ca Administratia pe care am condus-o le intelege necesitatile. Ca presedinte o sa folosesc din plin aceste experiente personale si profesionale pentru a sustine comunitatea de pescari sportivi din USA.

Ei, ce ziceti? Ati auzit vreun prezidentiabil, daca nu – Doamne fereste! – un presedinte roman acordand atentie celor peste un milion de pescari lansetisti? Cu siguranta ca nu, si daca a existat lobby legat de pescuit prin Parlament, nu a fost decat sa anuleze legea de protectie a stiucii in Delta Dunarii, sa dea drumul la setca si navod in aceeasi Rezervatie a Biosferei, sau sa faca presiuni pentru a da liber la sturioni. Apele publice ale Romaniei au fost transformate in proprietati private sau ferme piscicole, in timp ce fermele piscicole au devenit tarla pe care sunt crescuti pepenii, asa cum se intampla in Delta de pilda. De ce nu putem fi si noi, pescarii sportivi romani, pescari americani, aici, la noi acasa? Pentru ca politicienii nostri stiu ca multi dintre noi si-ar da votul daca i-ar oferi pentru asta, in campanie, o sapca si un plic cu trei carlige, fara alte explicatii.

Din pacate, in timp ce clima agonizeaza global, apucaturile noastre pescaresti mioritice dau senzatia ca rezista erelor geologice, precum pestii care ne-au aprins imaginatia si ne fac sa-i cautam, indiferent daca vara ninge si iarna te prajesti la soare. Treaba care ma face sa cred ca pescarii romani pescuiesc inca de pe vremea dinozaurilor. Probabil ca din cauza asta sunt si asa de buni.

The post Ultima Frontiera – o privire globala appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Stateam de vorba in drum spre o filmare in Delta Dunarii cu unul dintre cei care au ajuns la Caspe, in Spania, pentru a pescui pe Ebro. O gasca de pescari care au mai facut asemenea expeditii si in Italia, Suedia si Norvegia, marea majoritate pescari de competitie, unii dintre ei si participanti la campionate mondiale de pescuit si cupe mondiale. Asadar pasiune multa, o dragoste aproape obsesiva pentru pescuit si pesti. Expeditia din Spania le-a dezvaluit un rau Ebro plin de pesti, de la somni mamut, la salai dintosi, omniprezenti si agresivi, pana la nobilii bassi care au reinventat pescuitul cu naluci al secolului XXI in Europa.

Acolo au intalnit pescari din toate tarile europene, atrasi de mirajul unui rau dedicat pescuitului sportiv, care colcaie de trofee. Istoria destul de recenta a acestor locuri este impregnata cu imaginea unor asezari sarace, in care pescuitul comercial ii ajuta pe oameni sa-si tarasca destinele de la o zi la alta. Introducerea somnului, bassului si salaului a schimbat insa radical soarta acestor locuri care au devenit faimoase pe harta turismului al carui alibi este pescuitul sportiv. Viata arata mult mai bine acum in cochetele asezari de pe malul fluviului spaniol, acolo unde turismul si pescuitul sportiv au demonstrat ca sunt mult mai rentabile decat pescuitul comercial.

Bass prins in Spania pe Ebro - 2012

Am ajuns in Delta si, dupa o tura succinta pe la Gorgova si Mila 23, unde ne-am convins ca stiuca e o speranta desarta, am plecat spre incinta de la Cormoran, acolo unde am aflat ca a fost inca o saptamana de exceptie, cu recordul la 9,700 kg. Realitatea ne demonstreaza ca turismul si pescuitul sportiv merg mana in mana daca este apa frumoasa, multa natura si respect pentru ceea ce ne inconjoara. Distanta dintre pescuitul in incintele din Delta si pescuitul din ghioluri si canale este mare, mare cat distanta parcursa de pescarii nostri pentru a ajunge in Spania. Delta prospera astazi doar intre diguri, la adapost de furia braconajului metamorfozat la umbra cherhanalelor in pescuit comercial. Nu sunt turisti in Delta si doar o mare sansa va relansa turismul aici in contextul in care efectele jafului piscicol se resimt deja in vintire si setci.

Pescuitul cu aparat de curentat este generalizat in Delta Dunarii si este singurul profitabil in conditiile in care densitatea de peste este minima. Orice pescar roman care a fost in Spania, pe Ebro, se intreaba cand oare se va intampla asa si la noi? Potentialul Deltei este mult mai mare decat al raului Ebro, ca sa nu mai vorbim despre fauna, flora si peisaj. Deocamdata toate acestea sunt valabile doar in incinte, si de multe ori digurile si paza par prea subtiri pentru a face fata navalei jefuitorilor care au exterminat pestii din zonele publice. Iata de ce va dau un sfat: in cazul in care, prin cine stie ce minune, prindeti bine peste – indiferent ce – intr-o zona, feriti-va sa nu va vada localnicii care sunt in trecere cu barcile pe acolo. Nu va laudati, nu dati detalii celor de la pensiunea unde sunteti cazati, altfel riscati ca a doua zi sa reveniti pe locul de pescuit si sa constatati ca zona a fost “periata” in timpul noptii cu aparatele electrice.

 [hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/eliberarestiuca.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

Stiuca de incinta Delta – 2012

Paradoxal, intre pescuitul in Delta si cel de pe Ebro exista legaturi mult mai adanci. In timp ce la Bucuresti spaniolii au jucat o finala europeana de fotbal constatand ca Romania nu este un teren viran populat doar cu bronzati care cersesc si peshtesc, la Madrid conationali de-ai nostri cersesc, peshtesc si umbla acum, in mai, cu capra, sa faca un ban, terfelind o traditie romaneasca de craciun. Inca nu ne-am hotarat ce e mai bine, sa scapam de noi insine, sau sa ne schimbam?

The post Ole, Romania! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Chiar si atunci cand coloana de apa nu este generoasa, iar adancimea de 1,5 m este abisul locului, pecuitul la rapitor demonstreaza ca spinningul debordeaza de imaginatie. Si asta deoarece comportamentul stiucii este atat de dependent de conditiile de mediu sau de nivelul de activitate, incat intr-o apa mica, contrar tuturor asteptarilor, coordonata pe verticala a prezentarii este de cele mai multe ori critica.

Nu trebuie sa va surprinda faptul ca stiuca poate avea preferinte in care diferenta o fac numai 10 centimetri de apa. Iata de ce nu este indiferent modul in care prezentam naluca in astfel de ape. Din fericire spinningul a inventat deopotriva nalucile si tehnicile de pescuit cu care putem sa ne adaptam in situatiile mereu schimbatoare ale pescuitului la stiuca.

Vom face o scurta incursiune in cutia cu naluci pentru a trece in revista modele cu care putem face explorari de la suprafata pana in substrat. Avem deci la indemana stickbaitul pentru a pescui in pelicula apei atunci cand vegetatia submersa face imposibil pescuitul cu alte naluci. Apoi avem voblerul minnow floating, capabil sa evolueze eficient imediat sub pelicula chiar si la viteze mici de recuperare. Daca apa ne permite o prezentare ceva mai in “profunzime”, adica undeva la 25 – 30 cm adancime, gliderele floating vor indeplini aceasta misiune fara probleme, devenind stapane toata coloana de apa, pana la suprafata. Oscilantele de pana la 10 g, foarte versatile, vor lupta pentru suprematie cu gliderele in aceasta coloana de apa si vor reusi sa se descurce si in straturile inferioare, pana in apropierea substratului. Daca stralucirea metalului este un stimul prea puternic pentru stiuca mofturoasa, atunci un soft swimbait, de genul shadurilor de 8 – 12 cm, armate cu jig (cap de maxim 6 g si carlig cu tija lunga), ori in conexiune cu monturi ce au ca element terminal o ancora tripla, vor indeplini dezideratul naturaletii. Cand lipsa acoperirii substratului cu obstacole submerse permite prezentari pe fundul apei, acelasi soft swimbait, pescuit cu pauze mai lungi si cu o dinamica redusa, va avea rezultate foarte bune.

Am lasat la urma nalucile cu palete rotative in-line (rotativa clasica) si off-line (spinnerbait) nu pentru ca ar avea o eficienta scazuta, ci pentru ca se preteaza pescuitului atunci cand rapitorii sunt la extremele activitatii de hranire, fie nemotivati, fie deosebit de agresivi. Intensitatea mare a stimulilor auditivi si de presiune generati de paleta rotativa este suficienta pentru a scoate din letargie stiuca inactiva sau de a declansa neconditionat atacul exemplarelor care se hranesc activ si agresiv. Rotativa este ideala in aceste conditii atunci cand faceti prezentari in jumatatea superioara a coloanei de apa (spre suprafata), in schimb spinnerbaitul se simte bine in jumatatea inferioara (spre substrat). Sunt naluci usor de folosit si deosebit de eficiente.

 [hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/stiuca-de-sus-pana-jos.flv” width=”560″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Doar stiuca, de jos pana sus appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.