Tainele pecuitului mi-au adus aminte de acea bucurie cand, pentru prima data, am tinut in mana un bat, o mulineta cu o sfoara si la capatul firului o naluca. De data asta eram “papusarul”ce cauta pesti infometati si nu zambete de copil. In mintea mea am crezut si sperat ca ceea ce simt eu cand lansez la apa naluci poate fi ceea ce simte cel ce manuieste acea papusa, care, pusa in cutie pana la urmatorul spectacol, este lipsita de viata asemeni nalucilor mele asezate haotic in cutie.

Anii au trecut, iar atunci cand vremea spunea un NU categoric plutelor mele, stiam ca trebuie sa caut in cutie nalucile vechi si obosite pline de amintirile pestilor prinsi de care ma despart cu greu.

Conditiile favorabile unei astfel de partide le-am intalnit sambata trecuta pe malurile lacului Tancabesti in compania a doi pescari sportivi din campionatul national de spinning de la mal. Am avut placerea sa pescuiesc alaturi de Florin Dandu si Razvan Vintilescu intr-o zi ploioasa si capricioasa la o partida de recunoastere pe malurile Tancabestiului.

Salaii nu s-au lasat mult asteptati, iar tabloul a fost completat de cateva stiuci flamande care s-au repezit asupra nalucilor cu atacuri ce au declansat adrenalina mult cautata de iubitorii acestui stil de pescuit.

Port in trusa o lanseta mai veche de 7 ani pe care am reconditionat-o iarna trecuta, imbracand-o cu un set de Fuji Alconite, mandrina Fuji si o lungime totala de 2.10 m de la un 2.70 m. Am echipat “batul papusarului”cu un Ryobi Zauber 1000 pe care am „insirat” un SeaBass de 12 Lbs de la Varivas. Am pescuit cu o greutate de 7 grame, fiind axat pe o prezentare agresiva, care sa starneasca atacul salailor, fara ezitare.

Pentru mine, naluca are o semnificatie aparte. Cand vine vorba de pescuit salai, un pescuit extrem de complex si tehnic, ma orientez catre forma, volum si evolutie. Imi place sa alternez recuperarile pe jocuri complexe atat in masa apei cat si pe substrat, cu schimbari de directie. Incerc astfel sa localizez pestii si sa obtin acel “ciocan” care semnaleaza prezenta pestelui tinta.

Partida a contorizat un numar de peste 40 de exemplare de stiuca si salau pe durata a 5 ore de pescuit intrerupte de ploaia torentiala care ne-a fortat sa ne retragem la restaurant pentru o ciocolata calda.

3 pescari, 5 ore si peste 40 de pesti cu greutati intre 600 gr si 2.5 Kg.

Ploaia nu a mai contat iar clipele surpinse in fotografii sustin aceasta afirmatie. Zambetele noastre nu isi gasesc masura in galbeni daca imi permiteti exprimarea, pentru ca, pescuitul, indiferent de forma sa, este hrana sufletului.

Pana la urmatorul spectacol, nalucile se odihnesc in cutie, iar batul si sfoara le pazesc.

The post Maestrul papusar appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Andrei Zabet a facut alaturi de Malin Musatescu o incursiune in Delta Dunarii pentru a demonstra ca stiucile nu pot rezista cantecului de sirena al nalucilor wake bait, voblere cu o barbeta speciala care le confera acestora o vibratie maxima si un inot la suprafata. Filmul Planeta stiucilor, din seria Povestea cutiei cu naluci surpinde cateva momente importante dintr-o partida fulminanta in care stiucile nu s-au sfiit sa apara in fata camerei de filmat. Partea intai a acestei dizertatii la scena deschisa, in care imaginile spun totul, o puteti urmari luni la 18.00 si marti la 6.30, iar in cazul in care sunteti matinali, veti putea urmari partea a doua va putea fi vizionata miercuri la ora 6.30.

The post Planeta stiucilor appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

In ultimul timp pescuitul stiucii in Delta a devenit dificil, acest fenomen fiind legat cu siguranta datorita fluctuatiilor nivelului Dunarii, dar si datorita cotei neobisnuite pentru aceasta perioada, ceea ce schimba dramatic modelul comportamental al stiucii si al prazii acesteia. Chiar si in incinte stiucile nu s-au aratat prea darnice cu pescarii, singurele rezultate mai notabile fiind legate de folosirea unor naluci discrete, a unor prezentari de finete.

Dintre nalucile cele mai eficiente in astfel de conditii sunt nalucile suple, shadurile si jerkurile fiind in topul acestor tehnici de pescuit. In general nalucile cu pricina sunt asociate pescuitului cu carlige off-set in vegetatie, carlige ce au insa in cazul stiucilor un procentaj destul de mare al ratarilor. Acest lucru se datorea conformatiei specifice a gurii stiucii, ce difera in mod evident de gura bibanului american, pestele pentru care au fost concepute carligele off-set si monturile care deriva din ele.

Eu va propun aici o adaptare simpla, care va  creste eficienta monturii pana la 90%. Pentru a o realiza aveti nevoie de o ancora tripla si doua opritoare din cauciuc, asa cum sunt cele din pescuitul stationar si la crap. Intai introduceti carligul prin partea frontala a nalucii, apoi primul opritor, urmat de ancora si de cel de al doilea opritor. Astfel fixati ancora tripla pe tija carligului off-set in pozitie optima (apropae de curbura carligului) si in acelasi timp aceasta nu va trece accidental peste cotra-spinnul acestuia in cazul in care stiuca este agatata de ancora tripla.

Dimensiunea acestor naluci suple este partea specifica a acestei abordari, pentru ca este vorba despre naluci de 17 – 20 cm. Nu trebuie sa lestati montura deoarece naluca supla are deja la aceasta dimensiune o greutate suficienta pentru a fi lansata. Odata intrata in apa naluca armata cu carligul off-set si ancora tripla se va comporta ca un slow sinking, cu o dinamica foarte naturala.

Nu exagerati cu dimensiunea ancorei, eu folosesc cu succes in astfel de situatii ancore mici, pentru ca ancora tripla nu are in mod explicit rolul de a intepa stiuca, ci de a o agata si de a intarzia iesirea din gura stiucii a carligului off-set. Agatarea superficiala a ancorei triple intoarce carligul off-set si il pregateste perfect pentru a penetra tesutul dur din gura stiucii.

Zman – StreakZ XL

Rapture – Pro Series

Dintre nalucile pe care le avem la indemana pe piata autohtona am folosit frecvent StreakZ XL (Zman – un jerk de 20,3 cm), si Power Shad, un shad din gama Pro Series de la Rapture, de 17,5 cm. Power Shad are si avantajul unei cozi vibratile foarte eficiente, cu bataie larga, ce emite o frecventa foarte apropiata de cea a prazii, caracteristica ce l-a facut si foarte eficient. Dinamica trebuie sa fie lenta, o recuperare continua punctata cand si cand de stopari si pompaje foarte fine. Cu siguranta o naluca supla de top pentru aceasta perioada.

The post Timpuri moi appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

In acest articol doresc sa continui povestea stiucilor, asa cum si titlul este sugestiv “crocodilul mioritic”. Dupa cateva partide facute pe salba de lacuri Faragau, Bala si Toldal, astazi vreau sa vorbesc despre o alta locatie. Asa cum informatia este cel mai important mecanism in mai toate domeniile si in ale pescuitului informatia are un rol important. Cand fac aceasta afirmatie, ma gandesc ca orice pont este bine venit atunci cand cauti trofee capitale. Exact la un asemenea pont ne-am imbarcat in caravana Pescar Sportiv si am plecat la drum spre o locatie inca necunoscuta de mine. Era ceva nou si interesant si doream sa ajung cat mai repede posibil, sa exploarez zona si sa caut cu echipamentul din dotare stiucile capitale, mai ales ca auzisem ca s-ar fi capturat un exemplar de 9 kg. Ce pescar nu viseaza la o asemenea captura? Sa nu ma intrebati de locatie pentru ca prefer sa o tin secreta, nu ca as fii de rea credinta, dar pescuitul pe care il practic este unul curat si sportiv si nu as vrea sa se intample genocidul care s-a intamplat pe „Lacul Stiucilor” din Sacalaia, unde foarte multi pescari au invadat apa cu 3-4 bete, pescuind la pestisor viu si au distrus aproape in intregime acel frumos paradis al stiucilor.

Revenind la locatia despre care faceam vorbire, odata ajunsi, cu noapte-n cap si bezmetici, intrebam in stanga si in dreapta oamenii din partea locului pentru a ne da indicii cum sa ajungem pe „balta parasita”, ca altfel nu o pot numi si e mare pacat ca un asemenea ecosistem este lasat in paragina, in voia sortii. Dar oare de ce ma mai mir, cand, din pacate, toata tarisoara mea a ajuns sa fie o paragina.

Intr-un final, ratacind prin camp si noroaie, am gasit locatia. Eram foarte curiosi sa vedem cum e balta, cat e de mare, ce adancime are, daca are potential si daca crocodilii mioritici salasluiesc in ea. Pe o ceata densa, ne-am apropiat de luciul apei si am auzit o plescaiala de parca ar fi cazut un meteorit acolo. Am tresarit si eu si partenerul meu de pescuit din acea zi si am inceput sa vorbim in soapta, zicandu-mi in mine “aici sant adevarate torpile”. Nu am stat mult pe ganduri si ne-am apucat de cautat nalucile din trusa. In timp ce ne pregateam echipamentul de spinning o alta dintoasa dadea atacul in pestisori, plescaind cu mare putere apa. Era prima partida de pescuit in acel loc, nu cunosteam ce specii de peste mananca stiuca, ce areal exista acolo, ce mofturi si pretentii are, pentru ca depinde foarte mult cu ce naluci pescuiesti ca sa o poti ademeni. Am vazut multi obleti care faceau salturi spectaculoase la atacul stiucii, la suprafata, fapt pentru care am incercat pentru inceput cu o oscilanta mai mica, de forma unei frunze de salcie, care sa imite cat mai bine obletele. Dupa cateva lanseuri si fara nici o prezentare, am inceput sa ma deplasez pe malul apei. La un moment dat am vazut 3-4 carasi uitati de lume, batrani, undeva pe la 1 kg care se plimbau agale, lucru care m-a facut sa sper ca dintoasa este gata sa atace imitatia mea de caras. Am schimbat imediat naluca si am inceput lanseurile, dar din pacate fara rezultat. M-am gandit imediat ca ceva din strategia mea nu merge bine si trebuie sa schimb naluca, sa adopt o alta strategie. In acel moment un alt „crocodil mioritic” se ridica la suprafata si ataca feroce bancul de pestisori. Imediat am pus o rotativa „tandem” si am lansat exact in locul unde atacase dintoasa. Am recuperat usor si prima lovitura, primul atac. Am simtit-o la capatul liniei, nervoasa si feroce. Era in lanseta mea. Am recuperat usor, sub mine era un mal abrupt, in apa multa vegetatie, trebuia sa nu o las sa intre in vegetatie, dar sa si cobor de pe mal pentru a o putea recupera. Dintoasa era in fata mea, la 2 metri. Am apucat sa-i vad coloritul viu si natural si imi doream sa nu faca „lumanari”pentru ca era agatata destul de slab, dar in acel moment a inceput sa se distreze cu mine, facandu-mi un adevarat spectacol. Ultima lumanare a fost fatala pentru mine, a plecat nervoasa in adancuri. Eram insa bucuros ca acolo existau stiuci. Am reinceput lanseurile, dar fara rezultat.

Spre seara m-am incapatanat sa lansez numai cu oscilanta „Tzac”, o imitatie perfecta de caras mic, care mi-a adus prima stiucana pe aceea locatie, o piesa undeva la 48 cm. Cea mai mare placere a fost ultimul atac din ziua aceea cand „crocodilul mioritic” a muscat din „tabla” mea cu o cruzime rara… o data, de doua ori. Apucasem sa o vad si nu se mai termina, era groasa cat un picior si lunga de vreun metru. Din pacate a ratat naluca, dar mi-a dat speranta ca o voi gasi intr-o alta partida de pescuit.

Partenerul meu, pe acelasi mal nu avusese nici un atac. Incapatanat si perseverent a facut un ocol de mai bine de 2 km si a trecut pe partea cealalta. Dupa multe lanseuri, au aparut si primele atacuri, din pacate cu multe rateuri. Intr-un final m-am uitat la el cum lanseaza si recuperaza incet naluca. La un moment dat, o torpila s-a indreaptat spre naluca lui brazdand apa in doua si a lovit-o puternic si cu sete. Era dintoasa in lanseta, o piesa sarita bine de o jumatate de metru.

La intoarcere am tras cateva concluzii: o balta grea, cu multe obstacole, cu un substrat foarte diversificat, pe vremuri pe acolo a trecut un mare rau. Stiucile de acolo sunt foarte viclene, vorba unui localnic “au patru facultati” nu le prinzi cu una cu doua. Din experienta mea de stiucar stiu faptul ca dintoaselor le plac nalucile mari, insa se pare ca acolo exceptia bate regula si stiucile locului prefera nalucile de dimensiuni mult mai mici.

Fir Intins!

The post CROCODILUL MIORITIC appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

M-am reintalnit cu Piotr Pisckorski la Viena anul acesta, cu prilejul EFTTEX, atunci cand si i-am facut propunerea de a veni in Romania pentru a pescui impreuna in Delta. A marsat imediat la idee si iata ca a venit momentul sa-l astept pe Otopeni. Am plecat direct spre Delta, la Uzlina, la Complexul Cormoran, unde am adastat bucurandu-ne de ospitalitatea celor de aici. Am depanat povesti pescaresti, am ascutit carlige, am aranjat nalucile in truse. A doua zi ploaia marunta, insistenta, vantul rebel si o lumina cenusie de toamna amnezica a pus stapanire pe incinta de aici. A fost foarte dificil, probabil cea mai dificila partida de pescuit si de… filmat. Cu toate acestea am reusit sa aducem la barca 20 de stiuci lipsite de apetenta, o realizare apreciabila in aceste conditii. Fiecare dintre noi a pescuit cum a stiut mai bine si as vrea sa va spun din capul locului ca nu l-am menajat pe invitat si am pescuit cu Slider, dar si cu glidere de la… concurenta. Realitatea din teren a demonstrat insa ca vedeta zilei a fost Salmo Sweeper, o naluca pe care am trecut-o cu vederea de multe ori si pe care am ezitat sa o folosesc. Recunosc ca Slider mi s-a parut intotdeauna mult mai prietenos, cu toate ca este vorba pana la urma – in ciuda deosebirilor majore de forma – de aceeasi familie de naluci si aceeasi tehnica de pescuit, jerking.

Salmo Sweeper

A doua zi, mutandu-ne tabara la complexul Egreta din Uzlina, dar pescuind pe aceeasi incinta Cormoran, a fost ziua vantului puternic, un adevarat uragan care parca ar fi vrut sa rastoarne dealurile Bestepe. Piotr a iesit in arena cu acelasi Sweeper, eu am trecut de la glidere top water, la stickbait, frogs, swimbait soft si hard, oscilante, spinnerbait. Chiar daca Sweeper nu a iesit invingator, a demonstrat ca este capabil sa aduca la barca cele mai mari exemplare, si asta – retineti! – intr-o zi in care s-au prins in total si mai putine stiuci. Vantul puternic a facut stiucile sa se refugieze in stuf, pescuitul fiind deosebit de frustrant atat datorita slabei activitati de hranire a stiucilor, cat si dificultatilor in pescuit (lansare, control asupra nalucii), deriva rapida a barcii. In ciuda putinelor exemplare aduse la barca, Piotr a experimentat un pescuit la stiuca inedit pentru el. Este vorba de pescuit in apa putin adanca, total diferit de ceea ce se intampla in apele faimoase ale Irlandei, Suediei sau Germaniei.

Sliderul si Sweeperul, chiar si floating fac cu greu fata acestei situatii deosebite din Delta Dunarii, o conjunctura de mediu care schimba total comportamentul stiucii in asa fel incat pare o cu totul alta specie decat in lacurile adanci si stancoase ale Irlandei (lochs), spre exemplu.

Salmo Slider

A urmat Holbina, la Trei bibani, un adevarat paradis reformulat al stiucii, un complex turistic refacut, care nu a trecut neobservat nici chiar pentru Piotr Piskorski, pescar care a pescuit peste tot in lume si nu poate fi chiar usor impresionat. Ei bine, Piotr a fost impresionat… Aici am pescuit doua zile sub semnul unei adevarate convulsii climatice, de la vant dezlantuit, la cadere de 8 grade a temperaturii, si asta doar intr-o noapte. Am avut „noroc” de prima bruma a acestui an in Delta, in fapt o pojghita de gheata ce a imbracat barca ce ne astepta dimineata spre… marile sperante. Daca la Cormoran Sweeper a facut regulile, la Trei bibani Salmo Fatso a fost naluca preferata a stiucilor. De fapt pot spune ca Fatso a fost singura naluca ce a scos din apatie stiucile ravasite de instabilitatea meteorologica.

Salmo Fatso

A fost ocazia perfecta sa inteleg cu adevarat aceasta naluca si cine oare poate fi profesor mai bun decat chiar cel care a inventat aceasta naluca? In cateva cuvinte, iata concluzia unei zile de pescuit: daca Slider este totusi o naluca ce are o dinamica bazata pe derive stanga – dreapta si un inot serpuit, totul sub semnul tehnicilor jerking, Fatso este o naluca ce trebuie recuperata liniar, cu stopari si eventuale accelerari ale recuperarii pe distante scurte, acesta avand avantajul unei prezentari discrete, naturale, care scoate din apatie si cea mai morocanoasa stiuca.

O alta intrare spectaculoasa pe scena de la Trei bibani a apartinut lui Salmo Whacky, un altfel de minnow care in a prins viata in lanseta lui Piotr Pisckorski si a prins… si cateva stiuci pentru a-si demonstra valoarea.

Salmo Whacky

Finalul capitolului deltaic la stiuca pentru Piotr a fost in ghiolul Tataru, pentru a gusta cate ceva si din pescuitul in “natural”, acolo unde a prins cateva stiuci mici, dar importante pentru speranta noastra ca va veni o zi cand paradisul nu va fi in Delta numai pe apele private, sub foma unor insule de prosperitate piscicola. Ultima parte a periplului nostru cineasto-pescaresc a fost canalul Lipovenilor, cel care face legatura intre Sf. Gheorghe si Sulina. Acolo am fost primiti cu multa ospitalitate de cei de pe pontonul dormitor Hidroturism, de unde am plecat spre Sulina, un loc de care Piotr s-a indragostit la prima vedere. Chiar daca la iesirea in mare nu am reusit sa dam de avat, am reusit acest lucru intr-un loc mai clasic, anume la farul vechi, unde Thrill a facut ceea ce trebuia sa faca: sa prinda.

A prins avati si va spun cu mana pe inima ca dezinvoltura cu care aceasta naluca a pacalit avatii m-a facut sa nu mai scot din trusa nici rattlinguri light, cicade sau tail-spinner. Ajuns acasa va spun sincer ca abia astept sa incep montajul acestui film care se profileaza in doua sau trei episoade, cu tehnica de pescuit, capturi, filmari subacvatice, interviuri, destainuri, peisaje superbe, numai cum Delta le mai poate avea. A fost o experienta foarte interesanta atat pentru Piotr, care a descoperit pescuitul shallow water la stiuca si avatii in pragul Marii Negre, dar si pentru mine de a fi initiat in tainele nalucilor Salmo Sweeper si Fatso, chiar de parintele lor de fapt si de drept – Piotr Piskorski.

The post Pescuind cu Piotr – Parintele lui Salmo appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

                Nălucile topwater sunt prin definiţie, momeli artificiale care evoluează în filmul apei cum spun pescarii, pe suprafaţă. Nălucile tip frog – broască, sunt şi ele conform numelui, năluci care imită broaştele. Acestea din urmă pot fi sinking, surface sau topwater. Marea majoritate a nălucilor tip frog, sunt năluci topwater, deşi de obicei când spunem topwater ne referim la năluci tip stick, pencil, popper, propeller sau buzz. Pe lângă forma distinctă care imită broasca-batracienii, momelile artificiale tip frog au şi avantajul de a putea fi pescuite în structură densă, care străpunge pelicula apei, fără a rămâne blocate în vegetaţie.

Nălucile frog se pretează cel mai bine a fi folosite, la noi în ţară, în pescuitul ştiucii. Legat strict de aspectul asemănării dintre năluci şi hrana răpitorilor, e totuşi de menţionat faptul că, ştiuca, este poate răpitorul cel mai puţin pretenţios la detalii legate de formă, colorit sau evoluţia nălucilor, oportunitatea sau capacitatea lor de a stimula instinctul de prădător al ştiucii fiind calităţi mult mai preţioase. Pe lângă acest fapt, esocidele din habitatele izolate, sălbatice, necontrolate, sunt cunoscute a se hrăni pe lângă peşte, cu orice vietate acvatică ce corespunde ca şi dimensiune unei potenţiale prăzi, fie că sunt broaşte, şerpi, păsări sau mamifere de mici dimensiuni.

Pescuitul cu aceste broscuţe este unul eficient şi destul de răspândit şi printre pescarii români. Cu toate acestea, oportunitatea nălucilor frog de a fi pescuite în orezării şi incinte unde vegetaţia abundentă face aproape imposibilă abordarea apei cu alte tipuri de năluci, primează efectului, aspectului şi coloritului acestora. Unde locul de pescuit permite tehnici pe swimbait sau glidere de exemplu, le prefer pe acestea, şi posibil şi stiuca să facă la fel. Cu alte cuvinte, să ne bazăm pe faptul că ştiuca va avea chef să mănânce broaşte mai degrabă decât peşte de dimensiuni mai mari, poate fi o greşeală.

Când broaştele par însă să fie singura opţiune din punct de vedere al accesului la apă, peste nuferi şi plauri culcaţi, printre fire de stuf, tulpini şi muguri, nu ne rămâne decât să găsim broasca şi tehnica cea mai potrivită.

Observaţia principală ar fi că, majoritatea producătorilor s-au concentrat pe un aspect mai degrabă comercial şi eye-catching cum spun americanii, decât fish-catching. Atenţia sporită la detaliile care sunt în partea superioară, inobservabile din apă, coloriturile şi modelele cromatice atent alese, ochii realişti şi bulbucaţi sau încruntaţi, împreună cu membrele mai mult decoratice, nu permit o variaţie a tehnicilor sau o prezentare mai diversificată. Corpul voluminos şi gol la interior este deosebit de vulnerabil în faţa dinţilor ştiucii, iar cârligul dublu, imobil, favorizează o rată scăzută a înţepărilor eficiente, cu alte cuvinte, multe ratări.

Producătorii care au urmărit mai mult prinderea peştilor decât prinderea pescarilor, au optat pentru variante mai simple de năluci tip frog, mai naturale ca şi efect deşi sărace în detalii, mai versatile şi mai polivalente, evident, şi mai prinzătoare. Acestea nu au o accesorizare predefinită, fiind armate sau lestate ulterior, cel mai adesea cu un cârlig simplu, offset. Corpul lor este plin, iar membrele seamană unor cozi de grub sau de shad, fiind foarte active în timpul recuperării. Năluca este mult mai rezistentă, iar rata capturilor creşte până la 100%, fiind favorizată de absorpţia şi reţinerea mult mai facilă a nălucii, de către ştiucă. O revelaţie în această categorie de năluci a fost Hard Leg Frog de la Z-Man, având membre generoase şi foarte mobile, iar materialul deosebit de elastic şi rezistent din care este fabricată, făcând-o deopotrivă natural plutitoare şi deosebit de greu distructibilă.

Tehnica de recuperare pe nălucile frog din prima categorie, cele goale la interior, lestate şi pre-armate, este relativ simplă şi liniară. Năluca lucrează oarecum singură, pe recuperare constantă săltând uşor iar pe impulsuri cu stopări, ţâşnind mai tare, asemănător unui popper.

Broscuţele din silicon plin, care permit lestări şi armări ulterioare, oferă o varietate mai mare de tehnici. Armate cu un cârlig offset, nelestat, acestea pot fi pescuite pe suprafaţă. Se pretează o recuperare constantă sau o recuperare cu zvâcniri din vărful lansetei, urmate de stopări. Pe recuperare constantă, membrele vor crea zgomot şi vibraţie, de aplitudine direct proporţională cu viteza de recuperare, creând uneori chiar efectul unui buzzbait veritabil. Armarea cu un cârlig lestat light anterior, poate avea ca efect scufundarea uşoară a părţii anterioare a nălucii. La micile impulsuri date cu vârful lansetei în jos, broscuţa adună membrele şi înnoată asemeni uneia vii, pentru a reveni apoi la suprafaţă, ca o nălucă surface. Lestări suplimentare, pot transforma năluca într-una sinking, fapt care permite dezvoltarea unor noi tehnici de recuperare, accesarea apelor mai profunde şi mai buna explorare a găurilor formate în adevăratele păduri de vegetaţie, unde mai tot timpul, o ştiucă stă la pândă, dar poate nu este dispusă să îşi părăsească ascunzătoarea, până când prada nu îi intră în raza unei capturi sigure.

Tratată cu suficientă atenţie şi aleasă cu pricepere, broscuţa cea urâtă, se poate transforma într-o ştiucă de toată frumuseţea.

The post SPECTACOLUL FROG – BROSCUTA CEA URATA appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Cu siguranta ca incinta Cormoran a fost unul dintre cele mai bune locuri de pescuit stiuca in Delta Dunarii. Spun asta gandindu-ma la capturile mari, prinse frecvent acolo, exemplare de 6-7 kilograme si chiar mai mari astfel incat  chiar si in aceste zile, cand s-a mai racit, stiucile de 6 kg au devenit o aparitie fireasca printre capturile celor veniti aici la pescuit. Darnicia stiucilor hotarate sa loveasca nalucile cu orice pret (inclusiv cel al nepriceperii de care au dat dovada unii pescari cand au incercat sa le scape de ancore pentru a le elibera), dublata de densitatea mare de rapitor de aici nu au ramas anul acesta fara urmari, asa ca tot mai multi pescari au ajuns la Cormoran. Chiar si in zilele cu ceva „trafic” pe incinta, deci cu presiune pescareasca, stiucile nu s-au aratat deloc intimidate, fiecare dintre cei veniti aici trecandu-si pe raboj cateva exemplare de exceptie.

Aceasta stare de gratie a stiucilor marca Cormoran a atras dupa sine o efervescenta a concursurilor de mare succes, tinute cu… casa inchisa datorita cererii foarte mari. In octombrie va fi Concursul Tarom – Cupa Brutus, apoi Cupa Uzlina, un eveniment la care PVTV va fi prezent, eveniment devenit deja un reper al lumii pescaresti de la noi, organizat in perioada 01 – 03 noiembrie. Toate cele 22 de locuri – la care s-au adaugat suplimentarile de pana la 35, maxim cat poate suporta aceasta  pista  de concurs – sunt ocupate la ora cand scriu aceste randuri, asadar nu considerati acest text o simpla promovare a evenimentului. La toate acestea se adauga concursul organizat de PeApa.ro si cel al Big Fish, un nume cunoscut pescarilor de crap, dar care devine din ce in ce mai prezent printre pescarii de rapitor.

Interesul foarte mare pe care l-a trezit incinta Cormoran poate fi considerat un balon de oxigen pentru pescarii de spinning in contextul in care oferta piscicola a Deltei este in cadere libera din cauza braconajului si pescuitului comercial scapat de sub control. Asadar, daca vreti sa nu treaca toamna fara ceva adrenalina pescareasca, este bine sa dati o fuga la Cormoran, acolo unde trusa voastra cu naluci isi va gasi ratiunea de a exista si unde orice investitie in echipament nu o sa va mai para o simpla figura de stil.

  [See image gallery at fishingandhuntingtv.com]

The post In 2013 toate drumurile au dus la Cormoran appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Am pescuit la Cormoran in incinta sub aripi de codalb, respirand un aer intesat de tot felul de pasari. Am vibrat la unison cu broastele intr-o incantatie ce a pus stapanire parca pe tot spatiul si timpul cuprinse intre dealurile Bestepe si ghiolurile dinspre Perivolovca. Am prins. Am si scapat stiuci. M-am bucurat de soarele de primavara si de vantul caldut imbibat cu miros de salcie cruda. Eram la adapostul digurilor care aparau acest paradis de agonia Deltei. “Afara”, dincolo de diguri, este prohibitie generala. La scrumbie este o crutare de 10 zile pentru a le da acestor pesti ragazul sa urce spre reproducere. Mergeti in orice sat de pe marginea bratului Sf.Gheorghe de pilda si o sa vedeti ca nimeni nu s-a oprit din pescuit. Numai ca acum nu pescuiesc hoteste doar cei fara autorizatii, ci si cei cu autorizatii. Comenzile sa dau la poarta gospodariei sau in carciuma. Trebuie doar sa ai un intermediar de incredere pentru localnicul pus pe chiverniseala. Apropos de autorizatii de pescuit comercial: costa 4000 lei/ an, o suma serioasa pentru cetateanul din Romania profunda. Aproape 40% dintre aceste autorizatii sunt platite de locuitori din zona continentala, care au un loc de munca la Tulcea si care pescuiesc dupa program sau in weekend. Nici vorba de pescuit de subzistenta. Si ca sa inchei ideea asta – cei care se bucura de jaful piscicol din Delta Dunarii sunt patronii de cherhanale care au intesat Delta si care practica o evaziune fiscala de peste 80% din valoare pestelui pe care il valorifica. Spunea foarte inspirat cineva aici, la comentarii, ca “traim noi prost, ca sa moara ei bine”. Nimic mai adevarat. Priviti padurea de eoliene din Dobrogea, un lucru foarte bun pentru zestrea de energie regenerabila a Romaniei, dar sa stiti ca in orice lucru bun la noi, este si multa nedreptate. “Baietii destepti” au… investit cu banii Guvernului, bani care vor fi recuperati din fiecare kilowatt pe care il platesc romanii mai prosti si care sunt indirect, fara ca macar sa stie, actionari virtuali ai acestei afaceri. Averile le colecteaza – evident! – tot Ei. Pentru ca acum suntem Noi si Ei.

Am intrat de curand intr-o polemica pe forumul unui site de pescuit la Rapitori cu niste confrati de pasiune oripilati de faptul ca intr-un film PVTV trei crapi, prinsi pe bratul Chilia, sunt eliberati in incinta de la Periprava. Oamenii au fost contrariati de acest gest si au reactionat prompt pe site reclamand imoralitatea realizatorilor filmului. Nici macar argumentele mele legate de faptul ca pestii au fost prinsi la lanseta si nu la plasa, ca nu au fost sute de pesti, ci doar trei, sau ca nu au fost sacrificati, ci eliberati, nu au rezolvat conflictul. Acuzele legate de “blat” cu administratorul incintei, de faptul ca asa ceva nu se numeste catch & realese atata timp cat pestii nu sunt eliberati in apa din care au fost prinsi nu si-au primit un raspuns acceptabil pentru contestatari. Si, in timp ce plecam din  Delta incercand sa-mi dau seama unde este mijlocul dilemei, ca sa vedem daca adevarul este ca intotdeauna undeva pe la mijloc, barcile braconierilor faceau croaziere de voie pe Dunare pline cu peste prohibit. Am vrut sa-mi limpezesc gandurile cu imagine de ansamblu a problemei, asa ca am urcat pe colinele Bestepe pentru a privi de acolo, de sus, Delta. Cinci coloane de fum demonstrau ca si acum, cand pasarile sunt pe cuiburi, localnicii dau foc la stuf pentru a creste mai mare si mai bogat in vederea recoltarii. Omul este parte integranta din biosfera din rezervatie si face acest lucru in special cu plasa si cu aparatul electric.

Si daca atunci cand esti in barca gonindu-ti sperantele desarte de lansetist spre ghioluri si canale, este bine sa vezi adevarul asa cum este el vazut de acolo de sus. Dincolo de salciile de maluri nu sunt japse, ghioluri sau mlastini. Sunt terenuri agricole care isi asteapta renaturarea de 22 de ani. In schimb, acolo unde acum cativa ani Dunarea a spart digul pentru a-si face singura dreptate, pe la Balteni, apele mari intra pe camp odata cu crapii aflati la “bataie”. Baltenenii – de jos si de sus – dau fuga cu ostii si cosuri pentru a prinde crapii veniti la reproducere, bucurandu-se de renaturarea… naturala. Inchipuiti-va toate aceste indiguiri renaturate. Cati crapi s-ar reproduce aici, cat peste? Am coborat de pe coline incercand sa dau raspunsul la acuza forumistilor, ca nu este moral sa eliberezi crapi din Dunare in incinta. Si nu am putut, asa ca am renuntat la idee inainte sa ma pierd in sofisme.

In drum spre Bucuresti, descoperind Romania profunda, undeva intre Ramnicul de Jos si Medgidia, am dat peste comuna Cheia, o asezare cu un drum ce serpuieste printre coline inverzite si pereti de stanca slefuita de ploi si de timp. Timpul ii va fi insa fatal pentru ca o cariera, cu patron smecher pe la partid, macina masivul stancos in stil mare si – evident – cu aviz de mediu, asa ca in 5 – 7 ani va ajunge la canionul in miniatura ce sta chezasie ca suntem aici de milioane de ani. Avem o tara frumoasa, pacat ca este guvernata cu japca pana in cele mai adanci straturi geologice.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/cormoran.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Prinde & Comenteaza appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.