Al doilea episod al filmului IN UMBRA AVATULUI are premiera astazi, Joi, 6 aprilie, la ora 21.00 la Fishing and Hunting Channel. Invitatul emisiunii este Bogdan Doncea, un obisnuit al locurilor de la capatul Canalului Sulina. Secrete ale pescuitului la avat in ipostaze deloc banale, cand toate tehnicile cunoscute sunt sortite esecului, ceva istorie si mult, mult parfum izvorat de acolo de unde Marea Neagra si Dunarea isi unesc spiritul plaurilor din stuf cu cel al nisipurilor presarate cu scoici albe. Asadar nu ratati astazi IN UMBRA AVATULUI (II), un film din seria Expeditii la noi acasa.

The post In umbra avatului (II) appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Se numeste Street Fishing si isi are radacinile in marile orase din America si Japonia. In anii 90-2000, influentata de cultura skate, aceasta metoda de pescuit prinde radacini si in Europa, odata ce pionierii stilului incep sa isi publice capturile in mediul online. Acestia incep sa se diferentieze de pescarii clasici, prin mult mai multa miscare si prin militarea pentru conceptul “No-Kill”.

Va invit pe malurile raului Dambovita, in centrul Bucurestiului, sa descoperim impreuna cu alti pescari care practica acest stil ce este de fapt StreetFishing-ul.

StreetFishingul este un stil de pescuit la pesti rapitori, foarte activ, pe canale, rauri sau lacuri urbane. Ce e frumos la aceasta metoda este ca fiecare pescar este liber sa faca ce vrea pentru a obtine o muscatura, singur pe malul apei sau in gașca de prieteni. Este un mod de a te deconecta de la sarcinile si stresul cotidiene si de a te conecta la natura, chiar in mijlocul orasului. Ideea de baza este de a pescui la pesti rapitori, fara a-i omori. Acesta este stilul „No-kill”. Fiecare peste este prins, fotografiat si eliberat.

Filmul STREETFISHING LA MIEZUL NOPTII, din seria SPINNING CASE STUDY (Studiu de caz la spinning) va propune o incursiune in aceasta lume speciala a pescarilor urbani de rapitori si va arata cum, cu ce si unde sa cautati bibanii pe raul Dambovita. Premiera filmului va avea loc joi 19 noiembrie, de la ora 21:00 la Fishing & Hunting Channel.

The post VIDEO – STREETFISHING LA MIEZUL NOPTII appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Am pescuit pe lacul Tancabesti 2 pentru prima data saptamana trecuta. Vazusem cateva imagini pe pagina de Facebook a lacului, care m-au starnit si care m-au pus pe drum. Am incropit o geanta cu de toate, penrtu ca in lac stiam ca exista cam toate speciile de rapitori de la ses: biban, salau, stiuca si somn. Ce a iesit in partida de 4-5 ore puteti vedea in imaginile de mai jos. Am prins un salau si o stiuca, insa dupa capturile inregistrate acolo inainte si chiar in timpul filmarii pot afirma cu tarie ca s-a mai nascut un lac cu rapitori, un lac ce nu trebuie ignorat de acum incolo.

The post Se prinde bine pe Tancabesti 2 appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Mirajul Sarulestiului, indiferent ca astazi oglindeste cerul sub semnul sturionilor si nu al salaului ori al crapului, se simte cel mai bine vara. Pentru pescarul de spinning, la peste 40 de grade in plin soare, cu o apa care da senzatia ca fierbe,  salau devine inevitabil o Fata Morgana. Chiar daca cele 27 de grade pe care le are lacul (cel putin la suprafata) sunt mult sub punctul de fierbere, aici si un peste din Amazon s-ar cam sufoca. Eutrofizarea masiva, vizibila datorita culorii verzi a apei, este mai mare in zilele noastre decat in zilele agriculturii comuniste, cand de bine de rau pomparea productie cu azotati si fosfati tinea cont de niste reguli, reguli care astazi nu mai sunt respectate de noii agricultori ai capitalismului sarulestean.

Am fost inca de dimineata cu Andy Arif – redactor la revista Pescuitul pentru toti – si cu Florin Niturad – colegul meu de la PVTV – pentru a filma salaii varateci, asumandu-ne supliciul codului portocaliu de canicula. Nu vreau sa fiu fariseu totusi: stiam ca tocmai in astfel de zile toride poti avea cea mai fulminanta partida a anului la salau. Numai ca de data aceasta am constatat cu ajutorul sonarului ca pestii… fug de contactul cu substratul, lucru explicat de Paco (si el prezent pe lac ca ghid in compania unor pescari elvetieni) prin faptul ca nu numai apa fierbe, ci si malul. Depunerile organice de aici, la temperaturile codului galben, isi intensifica descompunerea si determina modificari chimico-fizice ale mediului acvatic: acidificare si scaderea concentratiei de oxigen solvit. Cum salau este un peste bentonic, ce se hraneste in contact cu substratul, aceasta nu a fost o veste buna pentru noi.

Pescuitul efectiv, timp de aproape 6 ore, ne-a confirmat pronosticul… cu exceptia unui accident de 20 kg numit și sanger. Bietul pește, toropit de căldură, ai intrat în calea jigului plecat după cu totul altceva. Salaii sunt undeva in masa apei, incercand sa supravietuiasca augustului… in flacari. Am sperat ca daca astfel jigurile sunt inutile, macar voblerele sa atraga atacuri in masa apei, lucru neconfirmat insa din pacate. Eram constienti ca secretul succesului in astfel de conditii nu consta in alegerea nalucii, a dinamicii, si nici nu era dependent de factorul timp, ca moment al zilei. Totul era sa descoperi locul unde substratul nu a transformat mediul de viata al salaului in iad. L-am gasit in ultimele doua ore de lumina ale zilei, un paradis care a atras atat rapitorii cat si prada lor, o sansa pentru filmul nostru care a imortalizat momente de exceptie in care salaii, somnii si chiar stiucile au venit… la apelul de seara… Un final de cod portocaliu, care a demonstrat ca detaliul localizarii este in aceasta conjuctura determinant. Ei bine, toate acestea, adunate intr-un film marca Rapitorii fara reguli, le veti putea urmari in curand numai la PVTV, singura televiziune pusa cu adevarat in slujba pescarilor dependenti de adrenalina.

The post Rapitori sub regula codului portocaliu appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

„Nu este niciodată prea târziu pentru un nou început” – Stefan Havadi-Nagy

Poveştile vieții sunt poveştile noastre ale tuturor. Ele nu trebuie scrise de nimeni, ele se petrec şi se scriu singure în cartea timpului. Cu toții suntem eroii propriilor noastre întâmplări, trăiri şi visări. Viața, cu a sa perpetuă şi unidirecțională scurgere, ne poartă paşii prin diverse locuri, ne trimite gândurile spre zări îndepărtate, ne lasă să visăm şi să aspirăm la multe lucruri, dar ne permite să înfăptuim doar o parte dintre ele. Important este să reuşim să realizăm ceea ce este cu adevărat important pentru noi, ceea ce este cu adevărat necesar şi ceea ce ne aduce plăcere deosebită. Ce este frumos şi util în acelaşi timp merită trăit cu adevărat.

Clipele petrecute pe mal de apă, în căutarea diverşilor peşti, adevărați parteneri de întrecere, sunt desigur, pentru noi pescarii, clipe foarte frumoase şi plăcute în acelaşi timp, clipe pe care vrem să le trăim cât mai mult timp şi de care să ne bucurăm cât mai des.

Cotidianul însă, cu ale sale frământări şi al său zbucium permanent, se aşează ca o stavilă din ce în ce mai mare între noi şi bucuria clipelor petrecute la pescuit. Timpul liber devine o noțiune tot mai abstractă. De aceea clipele în care susurul fermecător al apelor pe vaduri ne sună în urechi, sau clipele când adrenalina prinde a ne inunda corpul în timpul drilurilor devin clipe încărcate de o valoare emoținală cu totul deosebită. Deoarece momentele pe care le petrecem pe malul apelor parcă se împuținează, independent de voința noastră, este cu atât mai important să ştim să apreciem corect şi să ne bucurăm de ieşirile ( deşi  cred că mai corect ar fi să le de numesc ”evadările”) noastre în natură, la un pescuit de orice fel ar fi el.

Fiind un pescar convins de bologneză, totuşi nu mă dau în lături de la noi experiențe. Îmi place pescuitul în general, indiferent de stilul practicat, indiferent de strategia abordată. În perioada în care pescuitul este oprit pe apele publice mă refugiez pe diferite bălți şi lacuri private unde pescuiesc la match sau cu feeder-ul şi picker-ul. Toamna trecută am desluşit primele slove ale spinning-ului reuşind primele mele capturi de Esox Lucius la oscilante. Aceste capturi, chiar dacă nu au fost multe şi nu au impresionat prin mărimea lor totuşi mi-au stârnit interesul pentru acest stil de pescuit. M-au făcut sa mă aplec cu mai mare atenție asupra sa. Aşa că anul acesta, mi-am achiziționat un echipament ( nu tocmai perfoarmant, dar bun pentru un începător) de spinning pentru clean şi biban şi am încercat. Am încercat şi cred că am şi reuşit. Aceasta este povestea pe care doresc să v-o împărtăşesc : „Primele mele experiențe cu voblere”.

*

Deşi suntem în mijloc de vară, în mijloc de lună a lui cuptor, primul lucru pe care l-am simțit când am ieşit din casă a fost răcoarea nefirescă pentru această vreme, răcoare care stăpânea peste lumina difuză a începutului încă îndepărtat de zi.

Câțiva cocoşi matinali au dat drumul trâmbiţelor chemând la trezire şi restul viețutoarelor domestice care încă mai dormitau prin grajduri. Un câine de prin vecini lătră răguşit de câteva ori. Acest lucru  îl trezi pe micul meu cățel foxterrier, Tommy-Boy, care îşi dormea somnul dulce al copilăriei, întins peste o pereche de pantofi, pe pragul casei. Micuțul deschise ochii săi curioşi şi privi mirat în jur. Se uită un timp parcă buimac dar apoi zărindu-mă prinse a da din coadă şi se ridică venind în fugă la mine. L-am mângâiat câteva clipe apoi am plecat. M-a condus până la poartă iar apoi s-a reîntors la locul său hotărât ca să mai tragă un pui de somn până când soarele va deveni stăpânul firii.

Nu prea am avut chef de vorbă pe drum, deşi bătrânul cu care călătoream vădea un viu interes spre dialog. O nostalgie ciudată mă stăpânea. Bătrânul de alături este omul cu care pescuiesc destul de des în ultimul timp. I-a luat locul tatălui meu în aceste aventuri halieutice. Tatăl meu… din păcate viața nu iartă. El, cel care m-a îndrumat spre pescuit, el, care m-a învățat multe din cele ce ştiu despre peşti şi arta de ai pescui, zace acum imobilizat la pat răpus de boli cumplite. Un infarct urmat de un atac cerebral l-au transformat pe omul şi pescarul dinamic de odinioară într-o persoană suferindă care se bucură că a scăpat cu viață după cele două cumpene deosebite avute într-un interval restrâns de timp, dar care suferă cumplit din cauza faptului că nu ştie dacă se va mai ridica vreodată din pat, dacă va mai putea merge vreodată… dacă va mai putea pescui vreodată. Mi-o doresc din tot sufletul, şi el şi-o doreşte… dar, doar timpul ne va oferi un răspuns. Suspine grele îmi sfâşie pieptul, privesc spre bătrânul de lângă mine care îmi povesteşte plin de patos ceva, îl aprob dând din cap fără a înțelege însă ceea ce spune.

Nici nu am observat că deja am ajuns pe malul Siretului. Maşina a oprit brusc, trezindu-mă la realitate. Am coborât, mi-am luat bagajul şi am pornit spre apă. Bătrânul venise cu bologneza dorind să pescuiască cu boabe de grâu fiert după scobar, morunaş, clean sau mreană. Eu îmi luasem doar lanseta de spinning şi nălucile (mici voblere) dorind să caut clenii cei curioşi, aşa că drumurile noastre s-au despărțit, fiecare plecând în altă direcție, el mai în amonte spre locul unde pescuise şi în urmă cu trei zile şi pe care-l nădise abundent, eu în aval spre un vad pe care îl cunoşteam bine, urmând a ne reîntâlni la orele 19 tot în acel loc, deoarece la acea oră va veni fiul său cu maşina să ne duca acasă. Tot el ne şi adusese, dar nefiind pescar a plecat acasă. Bătrânul nu reuşise să îi insufle fiului său dragostea pentru pescuit aşa cum o făcuse tatăl meu cu mine. Oftez din nou. Sper ca eu să reuşesc acest lucru cu fiul meu.

Lanseta de spinning… o ustensilă nouă pentru mine. Nu mai pescuisem niciodată cu voblere. Venise vremea să încerc.

Oglinda apei era perfectă. Nici cel mai mic val nu o ştirbea. Vântul încremenit permitea aburilor care se eavporau din apă să atârne într-o suspensie greoaie pe deasupra acesteia. De după tufele de răchită de pe malul opus pândea geana roşiatică a astrului zilei. Se luminase deja binişor. Păsările luncii glăsuiau în felurite limbi, strigându-se, certându-se, cântându-şi cântările dăruite de Domnul.

Cu emoție mi-am pregătit echipamentul. De fiecare dată când încerc ceva nou am emoții. După ce am agățat micul vobler în agrafa vârtejului am lansat. Primul meu lanseu cu un vobler. Mica nălucă a zburat printre vălătucii încă denşi de ceață apoi a căzut cu un uşor plescăit în apă desenând cercuri frumoase. Am început să mulinez. Simțeam în fir şi în lansetă evoluția nălucii. Primul lanseu nu avu parte de nici un atac. Am lansat din nou, puțin mai în amonte. Voblerul bătea apa mărunt şi continuu. Asta până la un moment dat când am simțit o lovitură în fir. Ăsta era semnalul. Am înțepat rapid. Da… acolo la capătul firului cineva se zbătea. Senzația era frumoasă. Cineva îmi spusese că el resimte atacurile cleanului la năluci ca pe nişte mici şocuri electrice. Nu pot să spun că la mine a fost tocmai aşa, dar oricum a fost ceva deosebit. Deja mi-era frică ca nu cumva să-mi scape acest prim peşte. Emoția era aşadar dublă. Lupta nu a fost lungă. Chiar dacă nu prea sunt obişnuit să lucrez cu lansete scurte nu mi-a trebuit mult timp sa scot cleanul afară. Da, un clean era cel care atacase. Nu mare, dar nici mic. Un clean frumos, argintiu şi plin de energie. Ancora din spate a voblerului era prinsă de buza de sus a peştelui. Aşadar începusem oarecum cu dreptul acea zi de pescuit.

După ce mi-am mai revenit din emoțiile primului dril am reluat lansările. Clenii nu au mai fost interesați, în schimb de mai multe ori am simțit în fir lovituri scurte şi dese. Nu mi-am dat seama ce peşte poate fi. De abia când am început să prind  m-am lămurit. Erau bibănei. De toate mărimile, şi mai mici, şi mai mari. Toți erau foarte interesați de mica mea nălucă. Micii dungați nu ezitau să „guste” voblerele în trecerea lor rapidă pe sub pelicula apei. Am prins destul de mulți din acel loc, lansând când în aval, când în amonte sau chiar perpendicular pe apă, față de locul unde stăteam. Drilurile deşi scurte erau totuşi nervoase. Frumos se mai zbat aceşti peşti….Ţin mult la viața lor. Ca noi toți de altfel… Şi iarăşi gândul mi-a zburat la tatăl meu….şi iarăşi am oftat.

Timpul s-a scurs plăcut o vreme, peştii au fost foarte activi. Cu precădere bibanii. Doar vreo trei cleni-vicleni au mai apucat de nălucă. Pe la orele nouă ale dimineții s-a iscat vântul. Întâi timid şi-a trimis în recunoaştere o rafală scurtă şi intensă care a încrețit instantaneu suprafața apei şi a scuturat o ploaie uşoară de mici frunze de răchită care au acoperit malurile, apoi a început în forță. Tufele riverane au prins a se frământa energic sub forța lui Eol. Valurile multe îşi făceau de cap fiind pe deplin stăpâne pe toată suprafața apei, tulburând-o la maluri. Lanseurile au devenit mai scurte şi mult mai imprecise. Trebuia să lansez fie mai în aval, fie mai în amonte de locul unde doream ca voblerul să atingă suprafața apei, în funcție de cum îmi dictau condițiile oferite de locul unde pescuiam.

Cu toate ca se zice că vântul este duşmanul poate cel mai de temut al pescarului totuşi cred că tocmai acest vânt m-a ajutat de această dată.

Trecuse binişor de ora zece când în timpul unui dril cu un bibănuş am avut parte de o surpriză. Un atac fulgerător m-a lăsat fără peştele din undiță. O ştiucă mi-l furase. Am rămas descumpănit neînțelegând la început ce se întâmplase. Am lansat din nou. Nimic. Alt lanseu. Tot nimic. La al treilea am luat un alt biban. Din nou la un moment dat a apărut atacul dințatei. De data asta a ratat. Am scos bibanul pe mal. Neavând la mine nici o strună şi temându-mă ca nu cumva să mai am parte de vreun atac al vreunei ştiuci care să-mi „fure” voblerul am preferat să-mi schimb locul. Am plecat mai în aval. Din al doilea lanseu am scos un clean frumuşel. Mă felicitam în sinea mea ca n-am mai insistat pe locul cu ştiuci şi am lansat din nou. Nu făcuse nici măcar un metru năluca prin apă când am simțit „şocul electric”. Acesta da, cu adevărat era un „ şoc electric”. Am înțepat. Oooo… dar ce putea fi ? Am fost nevoit să dau drumul la fir. Peştele fugea cu viteză în amonte iar firul subțire cu care era echipată mulineta mea nu ştiu cât de rezistent era. Frumoasă luptă. La un moment dat firul a slăbit preț de o fracțiune de secundă iar de sub ape a tâşnit săgeata oțelită a ştiucii într-o „lumânare” de toată frumusețea. Un tablou mirific! Dacă un aparat fotografic ar putea surprinde această clipă ar rezulta o fotografie superbă. Şi iată că şi aşa, fără strună, am scos până la urmă dințoasa pe mal. Nu era mare dar se dovedise deosebit de energică.

Ajuns în acest punct voi scurta cât se poate de mult povestea.

Până spre seară, când vântul s-a mai potolit am reuşit să prind mai multe ştiuculițe şi o puzderie de bibani de toate mărimile. După ce vântul a obosit am mai prins şi câțiva cleni.

O zi bună aşadar. Cel puțin în viziunea mea.

Drumul spre casă a fost unul plăcut. L-am ascultat cu interes de acestă dată pe bătrânul care îmi era tovarăş pe malurile apelor. Mi-a povestit despre ziua lui de pescuit. Fusese oarecum pozitivă mai ales pe timpul cât nu a bătut vântul. Eu unul nu m-am prea băgat în seamă cu povestitul. Oricum interlocutorul meu nu era un ascultător nici măcar pe jumătate la fel de meritoriu pe cât era ca şi povestitor ( sa nu spun lăudăros, că n-ar fi frumos din partea mea). Aveam cui povesti acasă. Fiului meu dar şi tatălui meu care în ciuda neputinței fizice mai pescuia totuşi cu gândul.

Viața ne trimite gândurile spre zări îndepărtate, ne lasă să visăm şi să aspirăm la multe lucruri, dar ne permite să înfăptuim doar o parte dintre ele.

Aceasta este ironia vieții.

The post Pescar cu fapta şi cu gândul appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Emisiunea Spinningul merge mai departe, realizata de Malin Musatescu, va putea fi urmarita maine, 27 martie incepand cu ora 19:00. Vom aborda subiecte interesante, legate de scule de spinning si pescuit de competitie cu ajutorul unuo pescari cunoscuti din pescuitul la rapitori.

Cristi Ene, unul din primii rodbuideri de la noi din tara, cel pentru care mandrinele, blankurile, manerele si plutele ce intra in componenta unei lansete de calitate nu mai au niciun secret.

Vlad Tocae  revine in studioul nostru pentru a-si deschide cutia cu naluci si pentru a va prezenta echipamentul cu ajutorul caruia pescuieste in competitiile din campionatul national.

Alin Manu este redactorul sef al revistei Vanatorul si Pescarul Roman, revista publicata de AGVPS si care in ultimele luni a avut o rebranduire. L-am invitat pe Alin in studioul nostru sa ne vorbeasca despre noul format.

Tot despre revistele de profil vorbim si cu Andy Arif, cel care va lansa in studioul nostru prima revista din Romania dedicata exclusiv pescuitului la rapitori.

Fiti alaturi de noi maine pentru ca aveti numai de castigat.

Spinningul merge mai departe, o emisiune cu si despre rapitori, numai la PVTV ONLINE.

The post Spinningul merge mai departe – miercuri 27 martie appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Maine, 13 martie, va invitam la o nouă emisiune „Spinningul merge mai departe”, realizata de Malin Musatescu. De data aceasta vom lasa competitia deoparte si vom vorbi despre naluci numai bune de incercat in sezonul care de-abia a inceput. Avem invitati de marca in studioul PVTV, invitati care va vor dezvalui toate tainele acestor naluci.

Vorbim cu Andrei Zabet despre naluci japoneze, poate cele mai atent lucrate naluci la ora actuala, ce au aplicatii si in pescuitul stiucii sau salaului de pe plaiurile mioritice.

Petre German va fi in studioul nostru pentru a va explica, punct cu punct, fiecare componenta a spinnerbaitului, o naluca ce face ravagii in ultima vreme printre stiucile din Delta Dunarii si nu numai. Ponturi, imbunatatiri, culori prinzatoare va vor fi dezvaluite de cel care se ocupa de partea de design si testare de la Bertilure.

Nu puteau lipsi din incursiunea noastra in lumea „artificialelor” nalucile soft armate pe carlige offset, astfel ca l-am invitat pe Robert Boanta, bun cunoscator al acestui tip de pescuit, sa ne prezinte cele mai eficiente „platice” la stiuca si salau.

Incheiem cu un reprezentant al firmei Energofish, Dan Vulpe, cel care ne va vorbi despre niste naluci foarte eficiente aflate in portofoliul firmei. Si pentru noi raman o surpriza asa ca va invitam maine sa le descoperim impreuna.

Cele mai multe dintre aceste naluci vor fi prezente si in standurile targului de profil care sta sa inceapa, asa ca va fi un bun prilej de a-i asculta pe profesionisti ce au sa va spuna despre ele si, de ce nu, daca va vor convinge nu ezitati sa le achizitionati pentru ca va pot aduce capturi interesante in sezonul 2013.

Va asteptam maine in transmisie directa, incepand cu ora 19:00 la emisiunea Spinningul merge mai departe, la PVTV ONLINE

The post Năluci, la început de sezon appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Inceputul lunii martie ne-a adus tuturor raze de soare, doamnelor si domnisoarelor martisoare si pescarilor implicati in concursuri program competitional. Astfel, putem alfa din circulara trimisa de AGVPS toate datele, la care, si locatiile, pe care, se vor desfasura etapele de Campionat National in 2013. In acelasi timp gasim si dovada scrisa conform careia la campionatele nationale pot participa doar cluburi sau concurenti care fac dovada ca sunt membri AGVPS. Nu am sa spun ca este bine sau rau, tot ce pot sa spun si sa sustin cu tarie este faptul ca, si ma refer aici la pescuitul la crap, atata timp cat nu se vor respecta regulamentele totul este in zadar. Din pacate, chiar daca pe hartie totul pare frumos, in cazul in care or sa apara probleme acestea vor fi solutionate de acelasi tandem „pagubos” Bentu – Orhei, cei care prin deciziile lor de anul trecut au reusit sa strice cel mai interesant Campionat National. Am urmarit zilele trecute inregistrarea emisiunii live de vinerea trecuta si m-am distrat copios. In continuare nu se intelege ca ” daca vrei sa faci omleta, cu siguranta trebuie sa spargi cateva oua”. A venit primavara. Hai la pescuit!

INSTRUCŢIUNI PRIVIND ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CONCURSURILOR DE PESCUIT SPORTIV DIN

CAMPIONATUL NAŢIONAL 2013 

1. 1.   GENERALITĂŢI

Prezentele instrucţiuni au ca scop actualizarea şi completarea REGULAMENTELOR DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURARE A CONCURSURILOR DE PESCUIT SPORTIV din campionatul oficial al AGVPS din România, în concordanţă cu modificările regulamentelor oficiale internaţionale şi condiţiile specifice ale pescuitului competiţional din România în anul 2013.

Campionatul naţional 2013 se va desfăşura pentru următoarele discipline:

–       pescuit sportiv staţionar;

–       pescuit sportiv la crap;

–       pescuit sportiv cu năluci-SPINNING;

–       pescuit sportiv la feeder;

–       pescuit sportiv cu musca artificială;

1. 2.   PESCUIT SPORTIV STAŢIONAR

2.1. Categoria CADEŢI – U14 – FETE + BĂIEŢI

Finalele categoriei vor cuprinde două manşe de câte 3 ore, pescuit liber.

2.2. Categoriile TINERET – U18 – FETE + BĂIEŢI, SPERANŢE –U23 – FETE + BĂIEŢI, SENIOARE

Finalele categoriilor vor cuprinde 3 manşe de câte 4 ore, dintre care două pescuit tematic şi una pescuit liber.

La categoriile menţionate mai sus, concurenţii vor participa direct în faza finală, pe bază de înscriere, la asociaţia organizatoare cu minimum 3 săptămâni înainte de data desfăşurării.

2.3. Categoria SENIORI

Pentru această categorie, campionatul va fi structurat astfel:

a)     Etapele judeţene – cluburi/asociaţii.

Vor cuprinde două manşe de câte 4 ore, dintre care una de pescuit tematic şi cealaltă pescuit liber.

Se califică în Finala „B” primi 4 clasaţi în fiecare judeţ, exceptând divizionarii „A” şi „B”.

b)  Finala „B”

Va cuprinde două manşe de câte 4 ore, dintre care una de pescuit tematic şi cealaltă de pescuit liber.

Participă 15 divizionari „B” din anul precedent (2012) + primii 4 clasaţi pe judeţ în etapa anterioară.

Sectorizarea se va face în funcţie de numărul concurenţilor.

Se califică în finala „A” primii 24 clasaţi în această etapă.

c)   Finala „A” (naţională)

Va cuprinde 3 manşe de câte 4 ore, dintre care două pescuit tematic şi una pescuit liber, care se vor desfăşura pe 3 sectoare (13 concurenţi/sector).

Participă 39 concurenţi, primii 15 clasaţi în Divizia „A” din anul precedent (2012) + primii 24 clasaţi în finala „B” 2013.

După întocmirea clasamentului, primii 15 concurenţi rămân în divizia „A” pentru anul 2014, iar următorii 24 retrogradează în divizia „B”.

2.4. Categoriile ECHIPE/ASOCIAŢII/CLUBURI şi VETERANI

Finalele categoriilor vor cuprinde două manşe de câte 4 ore, una pescuit tematic şi cealaltă pescuit liber.

2.5. CERINŢE OBLIGATORII

a)   Pentru finalele „A” şi „B”, concurenţii au obligaţia de a participa la antrenamentul oficial premergător competiţiei;

b)  În manşele tematice se va pescui în stilurile „roubaisienne”, „à l’anglais” şi/sau „bolognese”.

Lungimea vergii „roubaisienne” cu care se va pescui va fi de min. 9 m pentru toate categoriile, cu excepţia – U23 băieţi.

La stilul „à l’anglais” pluta va fi prinsă într-un singur punct pe fir.

Lungimea vergii „bolognese” va fi de min. 6 m, lansându-se linia de pescuit min. 3 m faţă de lungimea vergii.

c)   Obleţii se punctează în toate manşele pentru toate categoriile;

d)  Cantitatea totală de nadă permisă este de max. 17 l pentru categoria – U14 şi max. 20 l pentru celelalte categorii;

e)   Cantitatea totală de nadă vie, inclusiv momeala pentru cârlig, este de max.. 2,5 l pentru o manşă, din care max. 0,5 l „fouillis” şi max. 0,125 l larve de chironomide (pentru cârlig);

f)    La verificarea cantităţilor de nadă şi momeli este obligatorie prezentarea acestora în recipiente oficiale omologate. Nerespectarea prevederii atrage penalizarea concurentului cu 1 punct.

Concurentul depistat cu nadă şi momeală peste cantitatea admisă va fi, de asemenea, penalizat cu 1 punct.

Perioada nădirii grele are o durată de 10 minute.

g)     Lungimea maximă a vergilor de pescuit este de:

–       10,00 m – U14;

–       11,50 m – U 18; U 23 FETE; SENIOARE; VETERANI;

–       13,00 – U 23 BĂIEŢI; SENIORI; ECHIPE/ASOCIAŢII/CLUBURI;

h)  Este interzisă folosirea cupiţelor pe chit în timpul pescuitului, precum şi utilizarea pastelor, peletelor sau săculeţilor solubili;

i)    Pentru etapele finale ale categoriiloe SENIOARE, SENIORI, ECHIPE/ASOCIAŢII/CLUBURI, este obligatorie folosirea, pentru păstrarea capturilor, a juvelnicelor cu dimensiunile minime de 4 m lungime şi 50 cm diametru;

j)    După efectuarea cântăririi, peştele cântărit va fi eliberat în apă, în stare vie, după încheierea cântăririi în toate standurile din sector şi neînregistrarea nici unei contestaţii.

2.6. DISPOZIŢII FINALE

Persoanele cu atribuţii în cadrul subcomisiei de pescuit sportiv staţionar au fost desemnate astfel:

–       Veronica Ispas – AJVPS Sălaj – responsabil subcomisie, responsabil şi selecţioner al categoriilor FETE şi SENIOARE;

–       Constantin Mateescu – AVPS Acvila – responsabil al categoriilor – U14 şi U18 BĂIEŢI şi coordonator tehnic al lotului naţional de SENIOARE;

–       Ion Poiană – AJPS Cluj – responsabil al categoriei – U23 BĂIEŢI;

–       Alin Tudose – AJVPS Alba – responsabil al categoriilor SENIORI, ECHIPE/ASOCIAŢII/CLUBURI şi VETERANI;

–       Zsolt Benzer – AVPS Târnava Mare Odorheiu Secuiesc – coordonator tehnic şi selecţioner al loturilor naţionale U18 BĂIEŢI, U23 BĂIEŢI, SENIORI, ECHIPE/ASOCIAŢII/CLUBURI.

Loturile naţionale participante la campionatele mondiale pentru categoriile – U14, U18, U23, SENIOARE, SENIORI, VETERANI, vor fi formate din primii 3 concurenţi clasaţi în anul respectiv în finala naţională „A”, în măsura disponibilităţii acestora şi de alţi 3 concurenţi, obligatoriu divizionari „A”, la alegerea selecţionerului.

La campionatul mondial pe cluburi va participa, în măsura disponibilităţii, echipa/asociaţia/clubul care a câştigat campionatul naţional în anul precedent, din raţiuni legate de calendarul competiţional internaţional.

1. 3.              PESCUIT SPORTIV LA CRAP

În campionatul naţional 2013 al acestei discipline vor participa în exclusivitate, numai entităţile afiliate la AGVPS din România, în următoarele formule:

–       afiliere  directă;

–       aderare la Asociaţia Liga Română de Crap, afiliată la AGVPS;

–       înscrierea membrilor lotului într-o asociaţie afiliată, cu acordul conducerii acesteia,în numele căreia va participa în campionat.

În cazul înfiinţării ulterioare a unei uniuni a cluburilor de pescuit la crap, cu personalitate juridică, aceasta va putea fi luată în considerare după afilierea acesteia la AGVPS din România.

Loturile concurente vor fi formate din 10 membri – 6 concurenţi, două rezerve şi doi manageri.

La campionatul mondial de pescuit la crap va participa echipa/clubul/asociaţia care câştigă campionatul naţional al disciplinei în anul respectiv.

4. PESCUIT SPORTIV CU NĂLUCI – SPINNING – DE PE MAL/DIN BARCĂ.

Campionatul naţional 2013 al acestei discipline va fi organizat de Liga Română de Spinning, după afilierea acesteia la AGVPS din România.

Concursurile se vor desfăşura conform regulamentului aprobat.

Concurenţii care vor face parte din loturile naţionale, participante la campionatele mondiale, vor fi câştigătorii din anul precedent, din raţiuni legate de calendarul competiţional internaţional.

5. PESCUIT SPORTIV LA FEEDER

Finala naţională 2013 a acestei discipline se va desfăşura în conformitate cu regulamentul de organizare şi desfăşurare a competiţiilor de pescuit sportiv la feeder, în curs de elaborare, după avizarea acestuia în cadrul Comisiei de Pescuit Sportiv şi Competiţii a AGVPS.

Echipele/asociaţiile/cluburile participante în acest campionat au obligativitatea de a înscrie concurenţii care le formează într-o asociaţie afiliată la AGVPS, până la înfiinţarea unei structuri pentru această disciplină, afiliată la AGVPS din România.

Echipa campioană naţională în anul respectiv va participa, în măsura disponibilităţii, la campionatul mondial din acel an.

6. PESCUIT SPORTIV CU MUSCA ARTIFICIALĂ.

Finala campionatului naţional la această categorie se organizează de AGVPS, cu sprijinul subcomisiei de pescuit sportiv cu musca artificială şi a asociaţiei desemnate.

Se recomandă ca cel puţin o manşă să fie organizată pe lac.

Finala se va desfăşura în trei manşe cu durata de cel puţin două ore, în două zile.

Pot participa în finală concurenţii care s-au clasat în primi 12 în cel puţin o competiţie OPEN şi au participat la cel puţin 3 concursuri în anul respectiv.

Componenţa loturilor naţionale, participante la campionate internaţionale, va fi stabilită în cadrul subcomisiei disciplinei, din rândul concurenţilor care au punctat în competiţiile din campionatul AGVPS.

Prezentele instrucţiuni au fost adoptate în cadrul reuniunii Comisiei de Pescuit Sportiv şi Competiţii, întrunită în data de 8 februarie 2013.

CALENDAR COMPETIŢIONAL INTERN  

DE PESCUIT SPORTIV PROGRAMAT ÎN CADRUL AGVPS DIN ROMANIA PENTRU ANUL 2013

1. 1.    PESCUIT SPORTIV STAŢIONAR

CADEŢI       – U14                          29–30 iunie     – AJVPS OLT

TINERET     – U18 BĂIEŢI                        13–14 iulie                  – AJVPS ALBA

TINERET     – U 18 FETE               9–11 august     – AJVPS SĂLAJ

SPERANŢE – U23 BĂIEŢI                        7–9 iunie                     – AJVPS SIBIU  (AJVPS MUREŞ)

SPERANŢE – U23 FETE                9–11 august     – AJVPS SĂLAJ

SENIOARE                                                 9–11 august     – AJVPS SĂLAJ

SENIORI

FINALA „B”                          19-21 iulie                   – AJVPS SĂLAJ

FINALA „A”                                     16-18 august   – AJVPS MUREŞ

VETERANI                                                 31 aug. – 1 sept.

ECHIPE/ASOCIAŢII/CLUBURI

27-29 septembrie – AJVPS SĂLAJ

1.              2.  PESCUIT SPORTIV LA CRAP   

Finala naţională                             20 – 23 iunie – CLUB CRAP CORBU CCC

1.              3.  PESCUIT SPORTIV LA FEEDER

Finala naţională                              6-7 iunie – CLUB CRAP CORBU CCC

 4. PESCUIT SPORTIV CU NALUCI- SPINNING

DIN BARCA       MASTER   20-21 aprile – Periprava

25-26 mai    –  Cormoran

6- 7 iulie     –  Bicaz

3- 4 august  –  Beliș

28- 29 septembrie- Valea Argovei

OPEN         27-28 aprilie  –  Cormoran

15-16 iunie    –  Valea Argovei

24-25 august  –  Mânjești

14-15 septembrie- Beliș

19-20 octombrie- Rogojești

DE PE MAL        ETAPA 1        1- 2 iunie  – Valea Frumoasei

ETAPA 2      20-21 iulie – Valea Frumoasei

ETAPA 3      17-18 august- Valea Frumoasei

CUPA LIGII                                5- 6 aprilie – Stolnici

CUPA LIGII LA PASTRAV      7- 8 septembrie – Someșul Cald

5. PESCUIT SPORTIV CU MUSCA ARTIFICIALA

Finala națională                           4- 6 octombrie- AJVPS MUREŞ

Prezentul calendar competiţional a fost adoptat în cadrul reuniunii Comisiei de Pescuit Sportiv şi Competiţii în data de 8 februarie 2013.

The post Avem competitie! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Nu aș vrea să se creadă că am ceva personal cu AGVPS. Trebuie să recunosc că joacă, spre propriul interes, cel mai bine la ora aceasta rolul unei federații, o federație care adună crema pescuitului de competiție de la crap, spinning, staționar și muscă artificială. Așa însă cum spuneam acum o săptămână, iluzia independenței pescarilor de competiție își dă încet, încet obștescul sfârșit în penumbra comisiilor și sub-comisiilor de specialitate din AGVPS. Iată că nu este vorba doar despre asumarea cu tupeu a eforturilor – inclusiv financiare – ale cluburilor independente, ale ligilor, ale sponsorilor și ale investitorilor providențiali, grație cărora sunt organizate Campionatele Naționale și fără de care nu au fost posibile performanțele loturilor naționale la Campionate Mondiale. Mișcări de trupe de ultimă oră pe culoarele conacului urban de pe Calea Moșilor atrag atenția asupra ultimelor strategii prin care AGVPS va aduce acasă copiii rătăcitori din competiție. Afilierea la AGVPS a cluburilor care au organizat de pildă anul trecut CN de crap au dezvăluit o evidență tristă: deciziile nu le mai aparțin, iar hotărârile luate de subcomisia de crap au transformat ediția 2012 într-o sumbră circotecă. Așa s-a ajuns ca titlul de campion național să fie câștigat la tribunal și nu pe pista de concurs. La spinning lucrurile nu arată bine, pentru  că relativa independență organizatorică de care s-a bucurat LRS (Liga Română de Spinning) ia sfârșit oficial în 2013. Ce înseamnă asta?

În primul rând toată devălmășia voturilor de la AG-ul de mâine, toate proiectele, toate alianțele și toate intrigile locale nu mai valorează nimic. Pentru că decizia finală o vor lua în 2013 Teodor Bentu, președinții de sub-comisii și silvicii de acolo. Pentru că bugetele – realizate pe cârca sponsorilor, vor fi filtrate în sub-comisia cu pricina, pentru că regulamentele, contestațiile și deciziile importante în desfășurarea CN-urilor vor fi judecate de Teodor Bentu, președintele comisiei de competiții și de președinții lui de la sub-comisii. Iar ce s-a întâmplat la CN de crap 2012, când sub-comisia de crap din AGVPS a judecat o contestație schimbând regulamentul în timpul desfășurării etapelor, astfel încât a defavorizat masiv echipa de pe primul loc al clasamentului general, se poate întâmpla oricând și la spinning.

Dar cea mai periculoasă pentru pescuitul de competiție este ticăloșia cozilor de topor care urzesc felurite vasalități și iobăgii de dragul unui fotoliu de mahăr prin sub-comisiile enunțate mai sus. Chiar dacă acum încă nu se vede clar, luptele interne din lumea crapului, a spinningului și chiar de la muscă artificială au produs aceste personaje mediocre frustrate, looserii intriganți, gata oricând să-și vândă sufletul dacă nu diavolului, măcar AGVPS-ului. Evident că pescarul de competiție de la spinning își pune o întrebare legitimă: bun, și care este diferența între a face performanță la CM-uri în baza unui protocol AGVPS – LRS (așa cum a fost până acum) și a realiza același lucru cu LRS afiliat la AGVPS? Diferența este că afilierea deschide granițele dintre entități în favoarea uneia, prin însăși definiția acestui proces de asimilare. Cum nu este greu de ghicit în favoarea cui este declanșată această afiliere ne vom da seama rapid cât de iminentă este punerea jujeului la gâtul comisiilor LRS care supervizează CN de spinning, dar și asupra cluburilor care compun LRS. Căci afilierea LRS este în fapt afilierea automată a acestor cluburi la AGVPS, până mai ieri independente. Simplul refuz de afiliere al unui club înseamnă excluderea automată din LRS și de pe pistele oficiale de competiție.

Anii de independență care au adus un puternic avânt pescuitului de competiție și care au învățat pescarii să se organizeze în asociații care să le reprezinte cu adevărat interesele, dau semne clare că se vor sfârși în 2013. Dacă este să tragem o linie pentru a aduna cele întâmplate în tot acest timp  vom înțelege că au fost ani irosiți. Irosiți pentru că în loc de a se structura o federație puternică a pescuitului sportiv din România, conflictele interne din supra-structurile schițate de asociațiile independente, orgoliile și gloriile personale efemere au subminat fantastica șansă de avea destinul competiției în mâinile celor care o practică și nu în mâinile celor care doar profită de ea. Dincolo de marele reviriment al ultimilor 6 -7 ani în pescuitului de competiție de la noi, dincolo de medaliile câștigate, spinningul ajunge acolo de unde s-a plecat în 2006, anul ruperii organizatorice a CN de spinning de AGVPS.

Astăzi, 8 februarie, când scriu aceste rânduri, AGVPS a anunțat unilateral anularea protocolului cu LRS prin care până acum nălucile zburdau libere. LRS, cu spatele la zid, cu numai o zi înainte de alegerile pentru președinție, are o singură certitudine: președintele LRS încă în exercițiu, în ultimele zile ale mandatului său, a avut o întâlnire de taină cu domnul N. Șelaru, președintele AGVPSR. Ce au discutat timp de aproape o oră, asta vom intui din atitudinea pe care președintele în exercițiu o va avea la alegerile… prezidențiale de la AG-ul LRS. Deocamdată acesta a îmbrăcat pielea curelei de transmisie între AGVPS și LRS. Imaginați-vă însă că această curea de transmisie devine la un moment dat chiar factor de decizie al sub-comisiei de spinning, adică unul dintre șefii președintelui LRS nou ales, indiferent care va fi acesta. Iar proiectele de organizare pe care viitorul președinte și le asumă cu echipa sa în fața cluburilor din LRS vor fi filtrate și ajustate tot timpul, pe alte criterii – cele ale AGVPS de catre… fostul președinte. Pare comic, însă dacă se va întâmpla, asta însemnă că suntem un neam de slugi, blestemați să fim conduși de cozi de topor. Și dacă Iuda nu e până la urmă Iuda, atunci pescarilor de spinning le mai rămâne o șansă: aceea a gladiatorilor care își câștigă în arena cu lei dreptul la libertate.

The post De la fratie la sefie appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

                A fost o dată un sat, într-o vale. Prin sat trecea un pârâu. Un drum care ieşea din sat, se intersecta cu firicelul de apă şi printr-un pod, peste care treceau probabil mai mult căruţe, se continua până la ieşirea din vale. Pârâul curgea de-a lungul văii formând o vâlcea frumoasă prin care se vărsa în Târnavă. Peisajul pare neschimbat, doar ca podul nu mai există şi totul se află la câţiva metri buni sub apă. Din când în când, şalăii vin prin albie, vânează în vâlcea, se ascund printre picioarele podului şi urcă uneori pe drum.

Legatura peştilor deopotrivă paşnici sau răpitori, cu o structură, este un fapt demonstrat în cazul majorităţii speciilor. În funcţie de complexitatea şi dimensiunea structurii, aceasta poate găzdui mai multe specii, de dimensiuni diferite, din generaţii diferite. Peştii pot migra între structuri, în funcţie de adâncimea la care acestea se află şi în mod direct, în funcţie de temperatura apei şi termoclină, urcă sau coboară pe acestea.

În lacurile de câmpie şi şes, naturale, sau în fostele amenajări piscicole destinate creşterii şi reproducerii intensive a diferitelor specii, este suficientă existenţa uni canal, a unei vechi albii, colmatate, cu o adâncime de doar câteva zeci de centimetri faţă de fundul nămolos al bazinului, pentru a constitui o structură necesară şi suficientă cantonării peştelui în grupuri numeroase. Diferenţa de temperatură a apei, curentul uşor de apă care se formează în canal sau adăpostul oferit de acesta crează condiţii propice de oxigen, hrană şi temperatură.

Lacurile de acumulare, care au ocupat văi lungi si adânci, oferă o diversitate a reliefului submers mult mai variată. Structuri care par de o perfecţiune himerică, pot părea uneori, pustii, peşti pe care noi îi căutăm, având treabă în altă parte. Cu toate acestea, aşa cum ne-am învăţat minte de atâtea ori, diferenţa o poate face discreţia, echipamentul, năluca, experienţa pescarului şi perseverenţa, ambiţia. Astfel de structuri nu sunt niciodată de ignorat.

Identificarea structurilor de genul acesta însă, necesită pe lângă dramul de noroc obligatoriu şi un echipament mai performant, mă refer la sonare de ultimă generaţie, răbdare şi o corectă interpretare a informaţiilor venite de sub apă. Informaţiile obţinute de la persoane care cunoşteau văile înainte de a fi inundate sau de la colegi pescari, sunt de o valoare inestimabilă. Chiar şi cu sonare performante, poţi trece pe lângă o structură care, privită dintr-un unghi mai puţin relevant, poate părea banală.

Adevarul este că, şi peste acest pod fantomă, am trecut şi am pescuit adesea, cu sonare bidimensionale, fără însă a avea o reprezentare măcar mentală, corectă, asupra complexităţii şi dimensiunii acestei structuri. Odată ce am avut prima bănuială, şi bineînţeles primul sonar side-imaging, am „survolat” zona în cercuri largi şi din direcţii diferite. Am trăit revelaţia unui „vânător de epave”. Am avut imaginea complexă a vechii albii a pârâului, mărginită de sălcii şi arini, un mic crâng, cu drumul mai înălţat, cu picioarele şi capetele podului.

Prezenţa şalăilor aici, reprezenta o convingere pentru mine. Este totuşi genul de structură care poate fi exploatată o zi întreagă şi abordată prin multe poziţionări. Uneori, peştii se lasă foarte greu păcăliţi, deşi prezenţa lor poate fi detectată. Alteori e o adevărată luptă de gherilă. Pescuitul în astfel de structuri impune folosirea nălucilor de tip soft pescuite pe monturi offset. Nălucile de tip hard sau jigurile cu vârful cârligului descoperit, sunt trimise în misiuni fără de întoarcere.

În ce priveşte tehnica sau nominalizarea nălucilor, asta e o chestiune de gust pentru fiecare pescar. Sunt multe tehnici iar spectrul de forme şi culori ale nălucilor depăşesc orice imaginaţie. Înafară de asta, fiecare pescar are secretele lui. Pe adâncimea şi temperatura apei, anotimp sau momentul zilei, se pot face strategiile de abordare a acestui tip de structură. Vă voi spune doar că instalarea termoclinei de exemplu, la nivelul vechiului pod, invocând un pod imaginar peste albia inundată, mărginind drumul şi împresurând sălciile şi arinii, unind capetele drumului, aş considera-o o oportunitate rară şi cu asta v-am spus tot.

The post Pe structuri – Candva, aici, era un pod appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Viaţa este un dar pe care îl merităm numai atunci când îl dăruim.” (Rabindranath Tagore)

Timpul… ce noţiune abstractă. Ce este el? Ce ştim cu adevărat despre timp şi despre curgerea sa inexorabilă?

Nu ştim decât că există un „astăzi, că sigur a existat un „ieri”şi cu puţin noroc probabil va exista şi un mâine. Probabil… nimeni nu poate spune că va exista cu siguranţă. Pentru unii poate va exista, dar pentru alţii nu. În viaţa fiecăruia vine la un moment dat clipa când „ ziua de mâine” devine o noţiune fără sens, imposibil de a se împlini. Certe sunt doar clipele prezente şi cele trecute… adică doar faptele prezente şi amintirile. Dar, după cum spunea Tennessee Wiliams : „Amintirea îşi permite anumite libertăţi. Ea lasă anumite detalii la o parte şi le exagerează pe altele, potrivit sentimentului de valoare a obiectelor pe care ea le atinge„. Aşadar şi amintirile sunt supuse inevitabilei distorsionări subiective. Ce rămâne de făcut? Într-o ecuaţie în care TRECUTUL ( format din secvenţele dispersate ale amintirilor) nu este tocmai concludent iar VIITORUL  rămâne o necunoscută, singura soluţie viabilă o reprezintă PREZENTUL. „Carpe diem, quam minimum credula postero” spunea latinul . Perfect adevărat. Dacă nu trăieşti în prezent nu vei putea avea amintiri, deci nici trecut, ori numai studiind cu atenţie trecutul se zice că poţi măcar întrezări viitorul …dar desigur că nu întotdeauna şi… doar se zice aşa.

Supuse acestei curgeri permanente şi unidirecţionale ale timpului sunt şi anotimpurile. Vin pe rând, unul câte unul, fiecare cu bucuriile, frumuseţile dar şi cu necazurile sale.

Iarna. Anotimpul alb. Anotimpul fulgilor de nea, bucuria copiilor şi a câinilor. Anotimpul Sărbătorilor, al schimbărilor de an, al vacanţelor la munte şi al pescuitului la copcă, dar şi anotimpul gerurilor, al înzăpezirilor şi al gheţurilor.

Apoi: Primăvara. Anotimpul trezirii la viaţă a naturii. Anotimpul dragostei în lumea animală (prohibiţia la peşti), anotimpul primelor flori şi al primelor zumzete de albină, dar totodată şi anotimpul inundaţiilor provocate de topirea zăpezilor sau al îngheţurilor târzii care usucă pomii de floare şi topesc mugurii încă nedesfăcuţi de pe ramuri, compromiţând astfel recoltele viitoare de fructe.

Vara apare şi ea. Mândră şi mult îndrăgită de toată lumea. Anotimpul vacanţelor, al concediilor, al pescuitului cu succes la toate speciile de peşti. Anotimpul căldurii şi al zilelor lungi. Dar mai este şi anotimpul ploilor torenţiale, ale descărcărilor electrice, al grindinii, al furtunilor sau al secetei nemiloase.

Toate acestea au trecut  şi iată că a apărut şi Toamna. Doamna cea cenuşie pe fruntea căreia scânteie în soarele tot mai zgârcit diadema făcută din cristalele fine de zăpadă ale brumelor matinale. Doamna cea cu rochie cu trenă lungă formată din frunzele galben – roş – roşcate ale pomilor şi care poartă la gât şiraguri de poame coapte iar în loc de cercei are ciorchini de struguri îmbietori şi aromaţi. Prin părul său vânturile se joacă haotic mânând de colo- colo norii negri şi grei încărcaţi de stropii mărunţi şi reci al ploilor sâcâitoare care transformă pământul în nămol cleios. Printre degetele lungi şi subţiri ale ei trec rând pe rând stoluri de „cocoare călătoare”care scot ţipete prelungi care sfâşie văzduhul, umplându-l parcă de tristeţe şi nostalgie.

Zilele sunt tot mai scurte iar nopţile devin tot mai lungi. Pe coşurile din acoperişurile caselor încep să-şi facă apariţia vălătucii alburii de fum al primelor focuri făcute în sobele care n-au mai folosite din primăvara. Toate fiinţele se pregătesc pentru iarnă. Oamenii strâng recoltele, animalele câmpurilor şi ale pădurilor şi păsările cerului care nu migrează încep să facă provizii de mâncare pentru vremea îngheţată a iernii. Peştii se hrănesc şi ei intensiv şi încep să se adune în cârduri tot mai mari şi să migreze spre locurile de iernat din râuri şi lacuri.

Este vremea perfectă pentru pescuitul la răpitor.

Acest lucru îl ştia şi tânărul pescar şi de aceea se hotărî să facă  în acea zi o partidă de pescuit în căutarea bibanilor, a ştiucilor sau a şalăilor. Fiind un pescar aproape exclusiv de bologneză cunoştinţele sale în domeniul spinning-ului se terminau chiar înainte de a începe, aşa că va pescui în căutarea răpitorilor tot cu bologneza folosind drept momeală peştişori vii. Strânsese încă din seara precedentă peştişorii de care avea nevoie pentru această partidă de pescuit şi-i păstrase într-o găletuşă cu apă.

Aerul rece al dimineţii era revigorant. Avu o presimţire că va avea parte de o zi bună. Drumul cu maşina a decurs liniştit. Ajuns la locul vizat îşi instală echipamentul. Desfăcu suportul de lansete şi-şi întinse unditele. Pregăti juvelnicul, apoi se apucă de pescuit.  Vântul mânase departe spre larg vălătucii groşi de ceaţă. Printre aceştia se zăreau răzleţe bărcile pescarilor de spinning ieşiţi în largul lacului de acumulare căutând răpitorii cu fel de fel de momeli şi năluci artificiale. Tot vântul făcea ca stuful de care era înconjurat să foşnească într-una. Se aşeză pe scaun şi începu să urmărească  dansul plutei pe luciul uşor încreţit al apei. De undeva de sus se auzi şuierul strident al unui uliu păsărar urmat apoi de ţipătul disperat al unui pescăruş râzător. Undeva se petrecea o dramă. O dramă perfect normală în lumea animală. O dramă pentru unii, o bucurie pentru alţii. Lanţul trofic trebuie să-şi urmeze cursul. În dreapta sa câţiva piţigoi de stuf aveau chef de hârjoană. Erau câteva femele, dar şi câţiva masculi împodobiţi cu mustăţile lor caracteristice, care se tot luau la harţă din motive numai de ei ştiute şi înţelese. La un moment dat joaca lor a fost întreruptă de o apariţie inopinată. Un puiandru de nevăstuică se strecurase printre firele de stuf şi nimerise chiar în mijlocul gălăgioasei adunări înaripate. Speriate micile păsări se ridicară în zbor şi dispărură care încotro. Mlădioasa şi rapida mică dihanie îmblănită care este  posesoarea unor gheare ascuţite şi a unor dinţi şi mai ascuţiţi este un duşman fără de odihnă al tuturor animalelor mici. Se învârti o vreme pe acolo unduindu-şi cu mişcări iuţi corpul său subţire ca de şarpe. Parcă nu are nici cap, nici gât şi nici corp deoarece toate au aceeaşi grosime. Picioarele sale sunt atât de scurte că dacă nu şi-ar încovoia mijlocul în timpul mersului efectiv s-ar târâi pe pământ. Pescarul o privea curios dar în curând aceasta se făcu nevăzută strecurându-se într-o minusculă crăpătură din sol.

Pluta dispăru dintr-o dată. Înţepă energic. Dril scurt dar intens. Un biban frumuşel se zbătea în curând pe patul de stuf de pe mal. „Câinele apelor”, cel mai curios peşte probabil dintre toţi peştii care populează apele bătrânei noastre patrii. Îl luă în mână şi îl studie cu atenţie. Îl impresionau de fiecare dată ochii mari ai acestui peşte. Era un exemplar frumos şi perfect sănătos. Îi scoase cârligul cu grijă şi îi dădu drumul în juvelnic. Puse apoi în cârlig un alt peştişor şi lansă din nou.

Un timp bibani de diferite mărimi se înghesuiră efectiv la cârligul său. Era mereu atent şi reuşea să înţepe de fiecare dată la momentul potrivit astfel că peştii nu aveau timp să înghită cârligul şi astfel să se rănească grav. Apoi apa parcă îngheţă . Nimic nu mai vru să atace peştişorul din cârlig.

Privi spre larg spre pescarii din bărci. Erau acolo. Vreo cincisprezece bărci reuşi el să desluşească din locul unde pescuia. Îi privi cu interes o vreme dar nu văzu ca cineva să prindă vreun peşte.

Un fâlfâit greoi de aripi îl făcu să ridice privirea. Un cârd de gâşte sălbatice trecea pe deasupra acumulării în zborul anual spre ţinuturile însorite unde acestea urmau să-şi petreacă iarna. Văzu trecând apoi pe rând mai multe stoluri de mici raţe sălbatice precum şi câteva maiestuoase lebede albe. Toate păsările migratoare se grăbeau să plece cât mai departe de iarna ce pândea prin preajmă.

Ce deosebit era acum totul faţă de cum era vara. Insectele dispăruseră toate. Nici fluturii multicolori, nici libelule scânteietoare, nici măcar banalele muşte negre nu mai fugeau pe deasupra apei sau printre firele de stuf. Broaştele nu mai orăcăiau şi nu mai stăteau la suprafaţa apei pândind cu ochii lor bulbucaţi în căutarea gâzelor imprudente pe care să le înfulece. Totul era deosebit. Până şi stuful nu mai era aşa de verde ca şi vara, iar vântul care reuşea să se strecoare până la tânărul pescar nu mai era răcoritor ci era un vânt rece cu răsuflarea parcă de gheaţă.

Privea trist spre apa tot mai frământată de vânt când observă ca pluta dispare în sfârşit înspre adâncuri. De această dată drilul a fost mai intens şi mai lung. Cu siguranţă nu avea în undiţă un biban. Era un peşte dintr-o altă specie. Îşi pregăti minciogul. După un timp reuşi să aducă cu calm peştele spre plasa acestuia. Era un şalău . Nu mare, dar nici mic. Un şalău care îi oferise câteva clipe frumoase în timpul drilului.

Vremea se stricase tot mai tare. Vântul se înteţise şi începură să se formeze valuri tot mai mari. Pescarii din bărci se retrăgeau la maluri. Pe întinsul lacului nu se mai zărea nimeni. Doar nişte pescăruşi mici şi albi păreau să se distreze pe o astfel de vreme şi se lăsau purtaţi de vânt pe deasupra valurilor scoţând ţipete ascuţite.

Stuful se frământa tot mai tare sub rafalele furioase ale vântului. Privind zbaterea aceasta necontenită a stufului pescarului îi veniră în minte cuvintele lui Blaise Pascal : „Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură: dar este o trestie gânditoare …„ . Zâmbi. Oare chiar aşa o fi ? Probabil că da.

Îşi strânse tot echipamentul şi îl duse la maşină. Nu mai trebuia să ia decât juvelnicul. Îl scoase cu grijă din apă şi privi la peştii care se zbăteau în el.

„ Cuget, deci exist !” spunea Descartes. Îi plăcea mult această maximă pe care el o adaptase şi o modificase transformând-o în :„ Pescuiesc, deci exist !”. Era ca un moto pentru el. Până la urmă avusese o zi bună. Presimţirea de dimineaţă se adeverise. Pescuise, deci trăise cu adevărat în acea zi. Trăise clipa. În scurt timp totul avea sa devină amintire. Dar acum totul era prezent. Era un sentiment grozav. Un sentiment de împlinire. Mâine le va povesti prietenilor pescuiala de astăzi. Mâine… Se opri puţin contrariat. El va avea un „mâine: , sau cel puţin aşa spera, dar peştii din juvelnicul său cu siguranţă că nu vor avea. Pentru ei totul se va termina azi. Viaţa se va termina azi, veşnicia va începe azi. Îşi aminti de toate păsările pe care le văzuse plecând spre sud în acea zi. Toate erau mânate de instincte transmise din generaţie în generaţie. Simţeau că vine iarna şi părăseau aceste ţinuturi Şi aceşti peşti pe care îi avea în juvelnic tot din instinct acţionaseră. Şi ei simţiseră apropierea vremii reci şi de aceea se hrăneau intens. Poate nu măiestria lui de pescar îi adusese la cârligul său ci doar instinctele de supravieţuire ale acestora care le spunea că nu trebuie să intre în iarnă fără a fi îndeajuns de bine hrăniţi.

Se simţi uşor stânjenit aşa că hotărî că cel mai nimerit este sa elibereze toţi peştii pentru ca şi aceştia să aibă un viitor ( mai lung sau mai scurt, după noroc).

Viitorul… Ce noţiune abstractă… şi cât de improbabilă… atât de supusă tuturor factorilor care acţionează în mod constant sau în mod cu totul întâmplător în natură.

Seara se lăsase încet şi pe nesimţite. Odată cu amurgul vântul se domolise şi el.

Până ajunse acasă nu se gândi decât la aceste lucruri : viaţă , moarte, timp, trecut, prezent, viitor ….

Doar un singur lucru îl rupse o vreme din gândurile sale. Când trecu peste baraj văzu sus, deasupra porţilor câţiva pescari temerari care erau încă acolo, la datorie.

Şi ei îşi ” trăiau clipa”.

The post Pescar in timp si spatiu appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Pescuitul șalăului este, de cele mai multe ori, sinonim cu structura. Fie că este de beton, fie că este o rădăcină de copac sau ștepi pe fundul apei, aceasta ține de cele mai multe ori pește. Ca să-l aduci la grip sau la minciog trebuie să îl cauți acolo unde îi place să stea. Asta are cu siguranță urmări serioase în trusa cu jiguri. Pentru ca suferința să fie cât mai mică, pescarii de răpitori își toarnă singuri jigurile. Iată care sunt pașii obținerii unui jig, acasă.

MATERIALE NECESARE
În primul rând ai nevoie de o matriță în care să torni jigurile. Cu ajutorul matrițelor se pot turna jiguri de forme și greutăți diferite, varietatea acestora fiind imensă. Poate cele mai uzuale sunt matrițele de la Do-It cu forme/capete rotunde, Round Head. Jigurile cu capete rotunde/bilă satisfac aproape toate gusturile și condițiile de pescuit.

De asemenea mai ai nevoie de cârlige neturnate, la dimensiuni adaptate condițiilor și speciei vizate. În cazul șalăului cele mai uzuale sunt cele de dimensiuni 1/0 – 4/0, iar în cazul bibanului marimile coboară între numerele 8 – 1. În cazul de față am folosit cârlige de la Vanfook, numărul 3/0 și le-am turnat în cavitățile de 14 grame (1/2 oz) și 10,5 grame (3/8 oz), jigurile fiind destinate pescuitului la șalău.

Plumb. Fie că îl procurați de la vechea țeavă din baie, fie că îl găsiți la centrele de colectare, aveți mare grijă când îl turnați în matriță. ESTE TOXIC. Tocmai de aceea este recomandat ca procedura de turnare a jigurilor să se desfășoare în aer liber sau în bucătărie, cu geamurile larg deschise și eventual cu un ventilator.

CUM TURNĂM
Puneți pe  aragaz la încălzit, într-un ibric special sau adaptat, câteva bucăți de plumb și lăsați-le la topit. În funcție de calitatea și proveniența plumbului acesta poate avea mai multe sau mai puține impurități. În imagine un plumb cu multe impurițăți. Încercați totuși să achiziționați plumb de calitate superioară, pur, pentru jiguri mai bune.

În momentul în care plumbul s-a topit turnați câteva bile de probă, fără a pune cârlige în cavitâți pentru a vă face mâna. dar mai ales pentru a încălzi matrița.

O matriță rece poate avea efecte neplăcute, care se traduc în jiguri cu defecte.

În momentul în care matrița este suficient de caldă, iar plumbul perfect lichid, puneți cârligele dorite în cavitățile corespunzătoare și cu o mișcare rapidă turnați plumb lichid peste cavitățile în care sunt cârligele.

După scoaterea cârligului din matriță rezultă un cârlig cu cap de plumb, care după ce se îndepărtează surplusul cu ajutorul unui patent este aproape gata. Surplusul se introduce înapoi în ibric, la topit.

Eu obișnuiesc să pilesc fiecare jig în parte și să îndepărtez toate defectele de turnare, ajungând la o formă perfect rotundă. De asemenea foarte mulți pescari își colorează capetele jigurilor în culori fluorescente, disponibile pe piață sub formă de pudră, pentru a spori vizibilitatea și puterea de atracție.

După cum ați văzut procedeul nu este unul complicat și în plus urmările se văd direct în portofel. Rămân bani de alte … achiziții.

Să jiguiți bine!

The post CUM SĂ… îți torni singur jigurile appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Toţi pescarii pasionaţi de spinning care visează capturi capitale de ştiucă să ridice mâna! Sunt mulţi dintre noi, aşa-i? Eu, de exemplu, sufăr de această dependenţă, fapt ce mă obligă să călătoresc în nordul Germaniei în fiecare an. Cele mai faimoase ape pentru spinning se află acolo, lângă Marea Baltică, la Bodden. Acest loc este faimos pentru ştiuci de peste un metru lungime, gigantice ar zice împătimiţii, vânătorii de astfel de trofee, dar şi datorită denselor populaţii de şalău şi bass.

Apele Mării Baltice sunt salmastre – jumătate sărate, jumătate dulci, mai ales în golfurile alimentate de râuri, acolo unde unele specii de peşti de apă dulce s-au adaptat şi se dezvoltă excelent, ajungând la dimensiuni de-a dreptul gigantice.

O viaţă pentru o captură

În cazul răpitorilor acest fenomen al dezvoltării rapide se datorează marii densităţi de hrană care intră în golfuri din apa sărată a mării. Un alt motiv pentru astfel de pepiniere de trofee pescăreşti este existenţa zonelor de cruţare (cu predilecţie cele de reproducere), unde pescarii sportivi nu au acces şi, în general, orice activitate umană care ar putea deranja peştii.

Regulile sunt stricte, şi patrulele permanente formate din poliţişti sunt o garanţie că toată lumea respectă aceste reguli. Este o suprafaţă enormă de apă, cu numeroase zone interzise, aşa că este bine să apelaţi la serviciile unui ghid local, ceea nu e greu deloc, căci zona deţine o sumedenie de astfel de ghizi cu bărci şi multă experienţă, gata să-şi pună serviciile la dispoziţia pescarilor doritori – atenţie! – numai pentru partide no kill, în care sunt eliberaţi absolut toţi peştii capturaţi. Localnicii au învăţat cu mult timp în urmă că peştii ajunşi la dimensiuni capitale valorează o mică avere numai atâta timp cât sunt în apă, vii şi nevătămaţi.

Aşa l-am cunoscut pe Andreas Schutt, un ghid cu care pescuiesc în fiecare an, el fiind angajat al companiei de turism Boddenabentuer. Este un tip de treabă, un pescar foarte răbdător, care a acumulat o vastă experienţă. Cunoaşte la perfecţiune apele respective şi datorită lui am avut eficienţă maximă în toate ieşirile pe care le-am avut în căutarea ştiucilor record. Peştii pe care îi cauţi sunt cu siguranţă în acele ape, însă pentru a-i prinde trebuie să lansezi toată ziua, schimbând nălucile şi tacticile. Reţineţi: fiecare lansare oferă posibilitatea de a captura ştiuca vieţii. Pentru asta aveţi la îndemână două metode de pescuit.

La mare

Prima este de a pescui cu vobler în manieră jerking la adâncimi de 1 – 2,5 metri, a doua variantă constă într-o prezentare pe praguri, în ape de 4 – 8 metri, cu năluci suple. Cea de a doua metodă îţi oferă cele mai mari şanse de a prinde trofee. La Bodden puteţi întâlni multe zone balizate care indică ruta ambarcaţiunilor, dar şi faptul că acolo există praguri abrupte care cad de la trei metri la cinci, şase metri. Eu şi Andreas pescuim cu predilecţie în aceste coridoare de trafic, unde am observat că ştiucile preferă să vâneze. Folosim shaduri mari, de 15 – 25 cm, armate cu jiguri de 25 – 30 de grame, turnate pe cârlige 6 – 7 – 8/0. Folosim aceste lestări deoarece curentul în aceste golfuri este destul de puternic, în funcţie şi de intensitatea vântului, iar mărimea nălucilor şi a cârligelor este dictată de dimensiunile capitale care vânează aici.

Am avut şi recorduri negative la Bodden, când am prins o ştiucă de 50 de centimetri la o nălucă de 25 de centimetri, iar prietenul meu a adus la barcă o ştiucă de 30 de centimetri care înghiţise un shad de 15 centimetri. Dar dacă luăm în considerare măsura peştilor-pradă din Marea Baltică, dimensiunile nălucilor noastre se apropie foarte mult de… meniul zilei pentru ştiucile salmastre. Bineînţeles că jiguri mari şi grele necesită lansete puternice, aşa că puteţi să vă lăsaţi acasă gracilele lansete de jigging la şalău. Lansetele de care aveţi nevoie au puteri de lansare până la 40 – 80 de grame şi chiar mai mult, până la 80 – 120 de grame, cu lungimi de 2,4 – 2,7 metri. Această calibrare a echipamentului nu se referă doar la capacitatea de a lansa greutăţile respective, ci şi la calităţile de care au nevoie lansetele pentru a controla astfel de năluci în timpul evoluţiei la adâncime şi în curent. O lansetă depăşită ca putere se va arcui în timp ce imprimaţi nălucii evoluţia dorită, efortul resimţit de vargă atenuând o mare parte din informaţia transmisă de fir atunci când atacă peştele, în timp ce o lansetă corect aleasă ca putere va reuşi să îi transmită pescarului în permanenţă feed-back de la nălucă şi de la eventualii peşti care intră în contact cu aceasta.

Trei tehnici

Folosesc trei tehnici de pescuit cu jig când fac astfel de prezentări cu năluci suple de mari dimensiuni.

Prima este dată de jerkuri, pompaje dinamice, ample ca mişcare din lansetă, care determină jigul să facă salturi de 1 – 1,5 metri, pe un traseu clasic în dinţi de ferăstrău, menţinând mereu contactul cu substratul. Este important ca pe timpii de plonjare să ţineţi lanseta cu vîrful în sus, nu în jos, ca la şalău. A doua metodă este asemănătoare, dar menţin vârful lansetei ceva mai jos imediat după ce am realizat pompajul, căutând să menţin tot timpul contactul cu substratul, evident. În acest mod năluca va plonja ceva mai rapid, spre deosebire de prima tehnică prin care menţinerea vârfului în sus va atenua din viteza de plonjare, menţinând tensiune în fir. A treia metodă este dată de faptul că realizez pompajele (jerks) numai din mulinetă, nu şi din lansetă. Practic, ţin lanseta fixă, imprimând nălucii evoluţia doar din recuperarea rapidă a firului. Indiferent ce tehnică de pescuit folosesc, am rezultate doar atunci când o schimb în permanenţă, alternând cele trei metode descrise mai sus. Schimbarea modului în care se mişcă shadul, uneori şi doar pe parcursul unei singure lansări, vă dă şansa să provocaţi la atac chiar şi ştiucile mai puţin motivate în hrănire. Alteori, doar mulinând mai rapid şi având pompaje mai ample vor fi suficiente pentru a avea atac. Cu cât este mai puternică lanseta, cu atât vă va da un control mai eficient asupra nălucii şi fermitate în înţepare.

O viaţă pentru ştiucă

Modul în care ştiţi să vă folosiţi de cârlige ajutătoare vă poate arăta calea spre succes, mai ales atunci când folosiţi shaduri de mari dimensiuni. Înţeparea ştiucii capitale depinde esenţial de aceste detalii. Eu folosesc două cârlige suplimentare înfipte în burta shadului şi legate cu leader metalic de ochetul jigului, realizând în acest mod un fel de montură ce îmi măreşte şansele să înţep corect peştele. Folosesc ca strună leader împletit din wolfram, de 20 lb rezistenţă şi cu o lungime de 50 de centimetri. Îmi confecţionez singur această strună la faţa locului, în funcţie de necesităţi.

Când vă alegeţi echipamentul, merită să investiţi în calitate. Ar fi foarte trist să pierdeţi ştiuca vieţii pentru că v-au trădat firul, lanseta, cârligul sau mulineta. De asemenea, un peşte care scapă cu o ancoră înfiptă în branhii este condamnat. Un patent lung vă va ajuta să scoateţi jigul şi monturile din cele mai adânci gâtleje de ştiucă şi vă va da şansa să le repuneţi nevătămate în apă.

Oricine care a avut experienţa unei ştiuci de peste un metru lungime prinse în jig nu va uita cu uşurinţă aşa ceva. Aceste ştiuci devin adevărate fiare atunci când le înţepaţi şi îşi folosesc forţa considerabilă pentru a se elibera din ascuţimea cârligelor. Lupta este deosebit de violentă şi trebuie să menţineţi vârful lansetei uşor îndreptat către apă, pentru a nu lăsa ştiucii ocazia să scape de jig atunci când vine spre suprafaţă pentru a face faimoasa lumânare. Chiar şi atunci când credeţi că jigul este înfipt fără scăpare, puteţi avea o surpriză neplăcută la finalul unui salt spectaculos.

Fiţi răbdători, „crocodilii” vânează numai la anumite ore, în anumite intervale de timp. Dacă nu aveţi o nălucă lansată în apă, riscaţi să pierdeţi oportunitatea de a nu pescui când ştiuca record iese flămândă la vânătoare. Adevărul este că cine pescuieşte mai mult are şanse să prindă mai mult peşte. Şi dacă aţi prins, fiţi convinşi că aveţi puterea să şi eliberaţi. Lăsaţi ştiucile să crească pentru a deveni ştiuca vieţii voastre.

Autor: PETER SZTAHOVITZ

Traducere de Mălin Muşatescu

The post Crocodili la Marea Baltică appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.