Pe structuri – Candva, aici, era un pod

                A fost o dată un sat, într-o vale. Prin sat trecea un pârâu. Un drum care ieşea din sat, se intersecta cu firicelul de apă şi printr-un pod, peste care treceau probabil mai mult căruţe, se continua până la ieşirea din vale. Pârâul curgea de-a lungul văii formând o vâlcea frumoasă prin care se vărsa în Târnavă. Peisajul pare neschimbat, doar ca podul nu mai există şi totul se află la câţiva metri buni sub apă. Din când în când, şalăii vin prin albie, vânează în vâlcea, se ascund printre picioarele podului şi urcă uneori pe drum.

Legatura peştilor deopotrivă paşnici sau răpitori, cu o structură, este un fapt demonstrat în cazul majorităţii speciilor. În funcţie de complexitatea şi dimensiunea structurii, aceasta poate găzdui mai multe specii, de dimensiuni diferite, din generaţii diferite. Peştii pot migra între structuri, în funcţie de adâncimea la care acestea se află şi în mod direct, în funcţie de temperatura apei şi termoclină, urcă sau coboară pe acestea.

În lacurile de câmpie şi şes, naturale, sau în fostele amenajări piscicole destinate creşterii şi reproducerii intensive a diferitelor specii, este suficientă existenţa uni canal, a unei vechi albii, colmatate, cu o adâncime de doar câteva zeci de centimetri faţă de fundul nămolos al bazinului, pentru a constitui o structură necesară şi suficientă cantonării peştelui în grupuri numeroase. Diferenţa de temperatură a apei, curentul uşor de apă care se formează în canal sau adăpostul oferit de acesta crează condiţii propice de oxigen, hrană şi temperatură.

Lacurile de acumulare, care au ocupat văi lungi si adânci, oferă o diversitate a reliefului submers mult mai variată. Structuri care par de o perfecţiune himerică, pot părea uneori, pustii, peşti pe care noi îi căutăm, având treabă în altă parte. Cu toate acestea, aşa cum ne-am învăţat minte de atâtea ori, diferenţa o poate face discreţia, echipamentul, năluca, experienţa pescarului şi perseverenţa, ambiţia. Astfel de structuri nu sunt niciodată de ignorat.

Identificarea structurilor de genul acesta însă, necesită pe lângă dramul de noroc obligatoriu şi un echipament mai performant, mă refer la sonare de ultimă generaţie, răbdare şi o corectă interpretare a informaţiilor venite de sub apă. Informaţiile obţinute de la persoane care cunoşteau văile înainte de a fi inundate sau de la colegi pescari, sunt de o valoare inestimabilă. Chiar şi cu sonare performante, poţi trece pe lângă o structură care, privită dintr-un unghi mai puţin relevant, poate părea banală.

Adevarul este că, şi peste acest pod fantomă, am trecut şi am pescuit adesea, cu sonare bidimensionale, fără însă a avea o reprezentare măcar mentală, corectă, asupra complexităţii şi dimensiunii acestei structuri. Odată ce am avut prima bănuială, şi bineînţeles primul sonar side-imaging, am „survolat” zona în cercuri largi şi din direcţii diferite. Am trăit revelaţia unui „vânător de epave”. Am avut imaginea complexă a vechii albii a pârâului, mărginită de sălcii şi arini, un mic crâng, cu drumul mai înălţat, cu picioarele şi capetele podului.

Prezenţa şalăilor aici, reprezenta o convingere pentru mine. Este totuşi genul de structură care poate fi exploatată o zi întreagă şi abordată prin multe poziţionări. Uneori, peştii se lasă foarte greu păcăliţi, deşi prezenţa lor poate fi detectată. Alteori e o adevărată luptă de gherilă. Pescuitul în astfel de structuri impune folosirea nălucilor de tip soft pescuite pe monturi offset. Nălucile de tip hard sau jigurile cu vârful cârligului descoperit, sunt trimise în misiuni fără de întoarcere.

În ce priveşte tehnica sau nominalizarea nălucilor, asta e o chestiune de gust pentru fiecare pescar. Sunt multe tehnici iar spectrul de forme şi culori ale nălucilor depăşesc orice imaginaţie. Înafară de asta, fiecare pescar are secretele lui. Pe adâncimea şi temperatura apei, anotimp sau momentul zilei, se pot face strategiile de abordare a acestui tip de structură. Vă voi spune doar că instalarea termoclinei de exemplu, la nivelul vechiului pod, invocând un pod imaginar peste albia inundată, mărginind drumul şi împresurând sălciile şi arinii, unind capetele drumului, aş considera-o o oportunitate rară şi cu asta v-am spus tot.