Deschiderea japoneza – Gambitul wobblerului

Gambitul, în şah, presupune o mutare la sacrificiu, de obicei la începutul partidei, cu scopul de a obţine un avantaj tactic ulterior. Niponii, în producerea nălucilor tip hard-bait, fac şi ei un sacrificiu, dar numai când vine vorba de preţ. În acel preţ se regăseşte însă multă muncă, calitate, ştiinţă, tehnică, pasiune, dragoste pentru pescuit şi respect pentru pescari.

Pentru mulţi dintre noi însă, preţul este un factor determinant în alegerea nălucilor, fapt care ne împinge să recurgem la tactici mai conservatoare. Când adversarul este însă unul versat, un răpitor de talie mare, un adevărat rechin al jocului, trebuie să luăm în calcul sacrificiile şi să ne folosim de orice avantaj. Cum pescarul este mereu la mutare şi cum piesa cea mai valoroasă e mereu năluca, o partidă reuşită trebuie să înceapă printr-o deschidere şi o strategie, care să pună în valoare nălucile cele mai bune.

Veţi găsi pe piaţă, o varietate de năluci hard-bait atât de mare, încât vă veţi afla în faţa unui joc de GO (joc originar, paradoxal, din China) şi nu al unuia de ŞAH. Pe lângă acest aspect, majoritatea pieselor valoroase, şi mă refer aici la wobblere, au replici, copii, care încearcă să le reproducă într-o manieră cât mai fidelă. Multă lume va spune, judecând după înfăţişare: de ce să iau o nălucă japoneză marca X, când găsesc la cutare firmă, modelul X1, care e identic şi care are un preţ de cinci ori mai mic? Pentru un novice în ale şahului, dama şi regele sunt piese uşor de confundat ca şi formă. Pe tablă însă, dama bate în aceleaşi direcţii, dar prezentarea ei pe tablă nu este îngrădită, spre deosebire de rege, care mută doar un câmp o dată. Strategiile ofensive sunt bazate pe aportul damei şi niciodată al regelui. Gambitul damei este celebru pe când rocada este doar o manevră de siguranţă. Fără damă, dacă adversarul nu face vreo mişcare greşită, prin care să se descopere, şansele de reuşită ale unei partide scad simţitor. În urma acestei pledoarii, voi rezuma scurt: replicile, copiile, seamană cu originalul, numai în măsura în care regele seamana cu dama în jocul de şah. Tot prin această comparaţie, imitaţia, are multe minusuri şi vă poate face să pierdeţi partida, chiar şi cu tabla plină de piese.

Dar am vorbit destul despre şah, să trecem la wobblere. Ce va avea mereu un wobbler pur sânge japonez, veţi vedea în cele ce urmează.

Aspectul impecabil este garanţia nescrisă a oricărui produs de origine japoneză. Wobblerele nu fac nici o exceptie. Mă refer aici la calitatea construcţiei, la uniformitatea producţiei de serie. Fără bavuri, fără defecte, compacte, armonioase, până la nivelul la care, oricare 2 din 100 de unităţi de acelaşi fel sunt identice atât ca performanţe cât şi ca aspect exterior, până în cel mai mic detaliu.

Imaginea realistă, culorile vii şi naturale, impresionează numaidecât, pe cât de variate pe atât de inspirate, capacitatea extraordinară de a imita prada şi aspectul real fiind uimitoare şi menţionate prin descriei comerciale ca – live lair, etc

Echilibrul perfect, tot ca o marcă de calitate a construcţiei, se referă atât la echilibrul nălucii în aer, în timpul lansării, cât şi în apă, staţionar, sau în timpul evoluţiei. La această proprietate, contribuie simţitor simetria perfectă, lipsa defectelor şi distribuţia masei nălucii, ajutată de sisteme de greutăţi fixe sau mobile – fixet weight, moving weight, magnet system, tungsten weight, tungsten moving, etc.

Castabilitatea  sau proprietatea de a fi lansate uşor. Aici trebuie să remarc ambiţia japonezilor de a reliza năluci având o masă suficientă pentru a putea fi lansate cu uşurinţă şi a fi pescuite uşor, exact în locurile şi pentru peştii cărora li se adresează. Indiferent de dimensiunea corpului nălucii, acestea par să aibă mereu masa potrivită, aigurând şi flotabilitatea necesară – din motive de siguranţă şi prezentare. Nălucile hard-bait japoneze sunt floating sau suspending, cu foarte mici excepţii. Castabilitatea este asigurată şi prin echilibru sau distribuţia greutăţii, sistemul moving weight fiind special creat şi pentru a asigura lansări mai lungi. Greutăţile mobile din interior, de exemplu, se mută în coada nălucii în timpul lansării, asigurând o inerţie superioară prin transferul momentului şi forţei din lansare în energie cinetică superioară.

Construcţia solidă şi accesoriile de calitate sunt pretenţia oricărui pescar. Cârlige triple, puternice şi bine ascuţite, precum şi o nălucă rezistentă, atât în articulaţii şi structura interioară sau exterioară, transformă wobblerele în investiţii de o viaţă.

Evoluţia precisă şi prezentarea specifică  sunt aspecte ce contribuie la întregirea portretului wobblerelor japoneze. În funcţie de peştele căruia i se adresează şi pentru a oferi prezentări precise, exact în zonele de acţiune şi atac ale peştilor răpitori, nălucile sunt înzestrate, prin construcţie, cu nişte caracteristici specifice, dinainte studiate. Rotirea în jurul propriei axe – rolling –  ori amplitudinea mişcării laterale a corpului în timpul evoluţiei – wobbling – sunt accentuate sau diminuate până la punctul dorit. Împreună cu celelalte trucuri şi intervenţii din timpul procesului tehnologic de producţie, se obţin evoluţii specifice, eratice sau liniare, opriri instantanee la nălucile tip jerk şi multe alte efecte menite a declanşa atacuri – dart action, i-concept, s-concept, etc. Tot la capitolul prezentare, voi aminti şi de faptul că, nălucile pot fi silent –cele care nu scot nici un zgomot sau rattling. Rattling e un termen totuşi prea general şi chiar nepotrivit. Opus termenului silent, pe lângă rattle sound, după japonezi, putând exista şi crack sound, bass sound, prop sound, blade sound, bone sound, etc..

La aceste câteva caracteristici importante se mai adaugă altele, poate mai puţin relevante, dar vă pot spune cu siguranţă că în afară de un aspect aproximativ asemănător care la o privire îndeaproape poate părea chiar grotesc, replicile, copiile, nu reproduc nimic din toate cele prezentate de mine mai sus. Sacrificiul de care aminteam nici nu pare să fie un sacrificiu, ci mai degrabă un preţ decent de plătit.

Când peştele răpitor se dovedeşte un adversar mai puţin pregătit, prins cu garda jos, când se avântă, îşi dezvăluie intenţiile, face mutări aproape la sacrificu în scopul de a captura propria lui partidă, va putea fi bătut şi cu pionii. Când primiţi ŞAH, înseamnă că regele vă e ameninţat şi nu are o poziţie prea bună. Atenţie la MAT! Mai câştigă şi peştele… Dacă faceţi tot aceeaşi mişcare, fără a avea rezultate, se chemă REMIZĂ. Nu ştiu în pescuit cum e un rezultat de PAT. Poate doar la somn… Înţelegeţi ce vreau să spun? Nu uitaţi că sunteţi mereu la mutare şi puteţi începe o partidă de mai multe ori, sau mai multe partide. Folosiţi piesele valoroase! Din fericire, în pescuit nu vă obligă nimeni la piece touche piece joue! Fir întins!