Naluci Crank – Tari, grase si late

Ne-am obişnuit să le spunem nălucilor al căror corp este construit dintr-un material tare, înţelegând aici lemn sau plastic, simplu wobblere. Bine, voblere. Americanii le spun hard-body baits sau pe scurt hard-baits. Nălucile hard se prezintă într-o varietate atât de mare a formelor, dimensiunilor şi aplicaţiilor, încât a fost nevoie ca, subcategoriile ivite, să fie numite distinctiv. În cadrul nălucilor hard-bait, facem iniţial o distincţie majoră. Cele care au acea barbeţică din plastic şi cele care nu o au, acestea din urmă fiind numite lipless. Ar fi simplu să le spun celor cu barbeţica, năluci de tip crank sau crank-baits, dar vedeţi, sunt şi swimbaituri cu barbeţică de exemplu, precum puteţi găsi glidere sau năluci vibration, cărora producătorul le-a inclus în denumire cuvântul crank. Acest cuvânt, crank, nu are la rândul lui o traducere din limba engleză, relevantă sau edificatoare pentru noi. Termenul general însă, folosit pentru a descrie aproape toate voblerele cu barbetă este acela de crank. Cel mai corect ar fi, să facem o combinaţie de limbă română şi engleză, şi să le numim voblere crank. Asta ar include faptul că evoluează în apă prin acea miscare laterală de voblaj, care le-a atras denumirea iniţială (wobbling) şi au şi barbeta din plastic.

Cu siguranţă, denumirea lor este prea puţin importantă. Pescarul se orientează vizual şi pe baza experienţei sau indicaţiilor date de producător, în alegerea voblerelor crank. Tot aşa se decide cu privire la dimensiunea corpului, colorit, adâncimea la care să evolueze în coloana de apă şi dacă să fie plutitor, suspendat sau scufundător. Ca şi o observaţie, voblerele crank de tip scufundător sunt tot mai puţin produse, datorită dificultăţii acestora de a evita obstacolele întâlnite în cale, în timpul recuperării, precum şi tehnicilor mai puţin eficiente. Totodată, lemnul a început să fie tot mai puţin folosit în fabricarea corpului acestui tip de năluci, din motive tehnice şi de cost în principal. Deşi plasticul este mai uşor de modelat, accesorizat cu sisteme de echilibru, lesturi sau bile în interior, pescarii de modă veche susţin faptul că, densitatea şi proprietăţile lemnului au secrete ascunse.

Dacă m-am hotărât să le spun voblere crank, mai fac totuşi două distincţii majore. Voblerele crank sunt în marea majoritate minnow sau plug. Aceste denumiri sunt date de forma corpului nălucii, singura caracteristică pe care o lăsasem afară între criteriile de alegere a nălucilor, enumerate mai sus şi pentru un motiv anume: Plug-urile. Minnow-urile au corpul mai suplu şi mai alungit, mai asemănător cu cel al albiturii dacă vreţi, pe când plug-urile au corpul mai scurt şi mai îndesat. Reamintesc faptul că vorbim de crankuri plug, deoarece plug pot fi şi alte năluci, top-water, etc.

Voblerele crank tip plug, pot fi în principal fat sau flat, pe scurt, asta vine: grase sau late. Bineînţeles că le putem spune bondoace sau îndesate respectiv aplatizate sau înguste, dar în cazul de faţă prefer să rămân la denumirea în engleză. Şi voblerelor prefer să le spun wobblere, asta şi pentru că reprezintă o denumire generală, pescarii folosind denumirile specifice ca jointed-minnow, stick-bait, flat-crank, etc. Acesta din urmă este şi motivul pentru care nu trebuie să ne ferim de nici un nume distinct dat acestor năluci, oricât de ramificate şi încurcate ar putea părea, argumentul fiind în favoarea uzanţelor, a terminologiei cât mai precise, pentru a ne face cât mai bine înţeleşi.

Teoria are bineînţeles rolul ei. În prezent însă, datorită atomicităţii producătorilor şi tipurilor de năluci, numele acestora sau includerea lor în categorii şi subcategorii, este un lucru deopotrivă dificil în cazul anumitor momeli artificilae, pe cât nu se poate alfabetiza şi ierarhiza o piaţă în continuă dezvoltare şi supusă unor noutăţi în materie de inovaţie, care întrec orige imaginaţie. Anumite năluci, pot face parte din mai multe categorii sau clasificări, cum de exemplu un banal vobler pe care majoritatea îl avem poate în cutia cu echipament, este în acelaşi timp o nălucă hard-bait, plug, crank, fat, jointed, suspending şi rattling.

Dacă tot am redus spectrul doar la crankuri fat şi flat, trebuie menţionat ce caracteristici au acestea şi cum pot fi ele pescuite. Este important de menţionat că ne referim la năluci până în clasa medie (medium), ale căror lungime a corpului nu depăşeşte 7-8 centimetri, destinate pescuitului speciilor  de peşti de apă dulce, năluci care reprezintă un procent aproape de 100% în piaţa mondială a crank-urilor. Voblerele fat sunt printre cele mai răspândite. O caracteristică principală a acestora, o reprezintă faptul că o singură nălucă poate fi produsă în variante care acoperă o plajă foarte mare în ceea ce priveşte adâncimea la care evoluează. În funcţie de lungimea, lăţimea şi forma barbetei, aceste voblere pot fi SSR, SR, MR, DR, DD. O individualitate distinctă a acestor năluci, o reprezintă amplitudinea mişcării laterale a corpului, acel voblaj (wobbling), care se manifestă cu o abatere mai mare decât în cazul minnow-urilor sau crank-urilor de tip flat. De asemenea, miscarea de rotaţie, în jurul axei centrale proprii, pe direcţia de recuperare (rolling), este una de amplitudine mai mică spre deosebire de minnow-uri, în cazul cărora această mişcare este evidentă. Mişcarea de rotaţie şi cea de voblaj, sunt rezultante ale tipului de barbetă cu care aceste năluci sunt echipate. Crankurile flat SSR, SR şi MR vor avea un voblaj mai puţin amplu dar o frecvenţă mai ridicată, precum şi o mişcare de rotaţie mai amplă. Cele DR şi DD, vor avea un voblaj accentuat dar o frecvenţă mai mică şi o rotaţie în jurul axei aproape inexistentă. Majoritatea producătorilor, oferă acelaşi tip de nălucă în varianta silent sau rattling, caracteristici pe care le-am mai dezbatut cu diferite ocazii şi care sunt bine cunoscute.

Voblerele flat, au corpul aplatizat, mai asemănător cu al ciprinidelor de mici dimensiuni dacă vreţi. O caracteristică importantă a acestora o constituie faptul că, datorită formei corpului, sunt destul de slab reprezentate în gama de modele DR şi DD. Acestea sunt destinate a fi capabile de o prezentare mai discretă, cu un voblaj discret şi mai mărunt, de amplitudine mică şi o mişcare de rotaţie minimă. Cele mai răspândite sunt modelele SR şi MR.

În materie de aplicaţii, voblerele crank fie ele fat sau flat, pot fi diferenţiate mai degrabă prin adâncimea la care ele evoluează. Astfel, deşi au o prezentare diferită şi produc stimuli diferiţi, nalucile SSR, SR şi MR sunt mult mai eficiente în acoperirea unor suprafeţe mari de apă. Acestea pot fi recuperate mai rapid sau mai lent, deasupra platourilor, structurilor dense, paturilor de vegetaţie, ori în lungul malurilor. Deoarece nu coboară foarte mult în coloana de apă, care poate fi adesea şi de o transparenţă ridicată, o oarecare distanlă în lansarea cestora este necesară. Deasemenea, tehnicile în cazul acestor năluci nu se bazează decât rar pe acţiunea într-o anumită zonă ţintă, un hotspot, ci mai degrabă, printr-o evoluţie mai lentă sau mai rapidă, constantă, care le permite a-şi face simţită prezenţa, a fi reperate, urmărite şi a da timp răpitorilor să-şi declanşeze atacul. Modelele flat, au un avantaj distinct, datorită unei evoluţii mai discrete, mai naturale şi potenţial mai provocatoare, prin expunerea părţilor laterale ale corpului în sursa de lumină, sau diferitele efecte holografice ale acestora. În perioade în care peştele este nehotărât sau mai puţin activ, voblerele flat pot reprezenta diferenţa uriaşă între o partidă reuşită sau una fără rezultate.

Voblerele crank DR şi DD, se pretează mai mult pescuitului într-o zonă fierbinte, de interes, mult mai restrânsă. Acetea sunt lansate mult peste locul vizat, ca prin recuperare, să coboare la timp în zona dorită unde îşi face simţită prezenţă un timp relativ scurt. Tehnica se bazează însă pe potenţialul acelei zone şi pe elementul surpriză. Deşi nălucile care evoluează la 3-6 metri nu se remarcă prin discreţie, ele oferă un element de surpriză şi un timp relativ scurt de reacţie, care pot fi chiar secretele declanşării unui atac. În ape curgătoare, ele pot fi pescuite din punct fix, prin lansarea în aval şi menţinelea lor în curent cu scopul de a le aduce tot într-o zonă de interes, unde, odată ajunse, pot fi prezentate şi pe verticală prin ridicarea şi coborârea vîrfului lansetei. Nălucile DR şi DD se pretează a fi pescuite din barcă în majoritatea cazurilor, tocmai din cauza adâncimii la care acestea evoluează. Pentru acoperirea unor zone întinse cu acest tip de năluci se recurge la pescuitul la trenă.

În funcţie de anotimp, temperatura apei şi instalarea termoclinei sau a altor factori de mediu, peştii răpitori, chiar şi cei mai evazivi, pot fi localizaţi între ape cum mai spunem, chiar pentru perioade mai îndelungate de timp. Adesea, mai ales pe perioada de încălzire a apelor, pot fi găsiţi în apa puţin adâncă a malurilor sau aşa cum aminteam în coloane înguste de apă, deasupra paturilor compacte cu vegetaţie sau structură densă. Toate aceste situaţii pot face imposibilă abordarea lor eficientă cu alte tipuri de năluci. Voblerele crank, fie ele fat sau flat, sunt cele care vă pot permite să rămâneţi în zona de ţintă o perioadă cât mai îndelungată. Restul acordurilor, ca: tip de recuperare, coloritul nălucii, sunetele scoase de aceasta, expunerea în lumină sau discreţia evoluţiei, rămân la latitudinea pescarului… şi a peştelui.