In general, pestii prada sunt tinta mea in majoritatea partidelor. De la platici si rosioare la crapi de talie medie si mare, toate ciprinidele sunt prezente pe lista mea de obiective.

Au fost cazuri in care nu am inregistrat rezultatele acceptabile, ba chiar am plecat acasa fara sa prind o coada de peste. Cu toate ca atat locul cat si conditiile meteorologice au fost optime, alta pare a fi explicatia. A fost nevoie de mai multi ani pentru a ajunge la aceasta concluzie.

Prezenta pestilor rapitori a devenit un factor decisiv in partidele mele. Prezenta lor pe vadurile pe care le construiam ca sa fiu mai exact.

Anul trecut am realizat un film care avea ca tema pescuitul crapilor mari pe capete de balta. Zone inguste, cu adancimi medii, cu structuri si stufuri mi-au adus la mal exemplare frumoase pescuite la o distanta de 3-5 m de mal. In straturile superioare ale apei am sesizat prezenta pestilor de talie mica pe care ii “alint” ca fiind pesti prada.

Zona pescuita oferea si un curent de apa slab pentru ca m-am pozitionat la intalnirea a doua lacuri in zona unde apa traversa cele doua bazine. A trecut un an de la momentul la care am realizat filmul “Crapi imposibili” si am revenit in acest loc cu un alt scop: pestii rapitori.

Lacul Hermes Peris este luciul de apa care devine si personaj principal al acestei expeditii. Salaii care traiesc in aceste ape i-as incadra la rol secundar si asemeni premiilor din industria filmului american, suntem in prag de analiza pentru mai multe distinctii:

Lacul momentului in pescuitul de langa capitala

Calitatea populatiei de rapitori prezenta in bazin

Agresivitatea atacului

Stiam din start ca aici vietuieste o comunitate destul de numeroasa de salai, insa nu aveam multe informatii legate de talia acestora.

Am intrat la apa cu mai multe naluci din mai multe clase pentru ca nu poti acorda o distinctie in urma unei partide unde folosesti o naluca sau doar o familie de naluci. Atat gume cat si voblere am introdus in areal pentru a identifica agresivitatea, raspunsul pestilor , iar pe langa toate acestea, la 2-3 lansari am alternat nalucile pentru a identifica adaptabilitatea  acestora la diverse evolutii.

De la Salmo Hornet, Executor la Relax, fie Ohio fie Bass si pana la Kopyto, de la alb la verde sau motor oil, tot ce am “aruncat” in curentul apei a fost atacat. Interesant de spus este ca atacul, indiferent de naluca, a fost unul extrem extrem de agresiv. Trasatura denumita “ ciocan” era urmata de o smucitura spre apa a lansetei, urmata de un drill spectaculos si de durata. Nu speram sa am ocazia sa vad salai care executa salturi de tip lumanare asemeni stiucilor. Nervozitatea cu care au atacat naluca este greu de descris si totodata sunt constient ca este si greu de acceptat.

Am pescuit in jur de 4 ore cu o pauza de peste 30 de minute. Am incercat astfel sa las putin locul sa se linisteasca si sa reiau acest studiu cu nalucile in ordinea in care am si dat startul. Nefiind un bazin pescuit la aceasta specie, comportamentul acestor pesti difera si nu se aliniaza unui patern din punct de vedere al nalucilor asa cum se intampla pe celebrele lacuri consacrate de rapitori.

Pentru a complica lucrurile am apelat la ajutor si am mai introdus in ecuatie 3 pescari pentru a genera presiune pe locul pescuit. Pot sa spun ca nu a scazut cu mult rata prezentarilor insa s-a modificat drastic comportamentul pestilor raportat la tipul nalucilor introduse.

Pe gume, de la o coada slim cu vibratie moderata am ajuns la un Kopyto “gras”, cu paleta caudala mare si implicit o vibratie agresiva.

Daca la start am apelat la o recuperare aprope constanta pentru a determina daca salaii urmaresc naluca ( si a dat rezultat aceasta abordare), in conditii de presiune, am fost nevoit sa aplic o evolutie cu stopuri mai mari pentru a provoca un atac. Chiar si in acest mod, atacul nu si-a pierdut din intensitate, insa, prezenta mai multor naluci in areal a determinat o oarecare selectivitate din partea acestora.

Executor-ul de la Salmo nu a mai inregistart in conditii de presiune rezultate, pe cand, Hornet-ul a ramas constant si selectiv.

Daca media exemplarelor inregistra 1.8 Kg, Hornet-ul a adus la mal 3Kg, 5 Kg, si greutati intre cele doua capete.

Toate cele trei criterii dupa care imi place sa imi calific preferintele din punct de vedere al bazinelor pescuite au fost analizate si la final in topul preferintelor mele, lacul Hermes Peris, isi ocupa incet dar sigur un loc.

Este gresit sa trag o concluzie finala in urma unei singure partide. Revin asupra unui element important: In acest bazin pescuitul rapitorului este interzis !!!

Daca este interzis de ce am venit aici?

Simplu: in conditii prohibitorii, sansele de a analiza calitatea unei naluci creste considerabil. Este singurul mod in care poti sa intelegi daca o anumita naluca se preteaza pescuitului la salau, care naluca, in conditii similare pe un bazin deja pescuit, poate sa nu aduca pesti la mal.

Aceste naluci cu siguranta vor da rezultate pe ape naturale si in mod cert pestii astfel prinsi se vor alinia comportamentului celor din lacul Hermes Peris.

Pana data viitoare, va doresc partide cu cat mai multi dinti in naluci !

The post Pastila de spinning >> Pescuit la salau appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Locul de pescuit ales a fost Raduta Lake de la Sărulesti, probabil cel mai spectaculos lac din țară destinat pescarilor de răpitori, prin structura sa. O suprafață imensă de apă ce ascunde case, livezi, sate și chiar o biserică și un cimitir.

Am găsit lacul destul de scăzut, temperatura apei fiind undeva în jurul a 12-14 grade Celsius. Împreună cu partenerul de pescuit, noul administrator al lacului, Ștefan, am hotărât să căutăm peștii pe câteva zone de pe lac unde la mal se găsește un prim prag, cu o “cădere” de câteva zeci de centimetri, pentru ca la o distanță de 10-15 m de mal să fie un nou prag, cu o diferență mai însemnată, de la 2 la 4,5-5 metri. Substratul era tare, agățăturile lipseau, apa avea curent și era proaspătă. Țintele noastre s-au numit de La gard, Valea Mare sau Turnul de apă, adică locuri consacrate, care dau constant pești în această perioadă.

Am folosit două monturi, pescuind în paralel, una clasica, de finete, pe jig normal si shaduri de dimensiuni mici, iar alta, un pic inedita, cu jig articulat, amândouă reușind să aducă în fața aparatului de filmat pești frumoși.

Dacă ești pasionat de pescuitul răpitorilor și al șalăului în special te invit să urmărești câteva imagini, ÎN AVANPEMIERĂ, din filmul ce va avea premiera la TV mâine, de la ora 18:30, in programul Fishing & Hunting Channel. Tot mâine acesta va putea fi văzut și începând cu ora 23:00.

The post AVANPREMIERA – Un salau numit dorinta appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Cam aceasta a fost viteza la care am avut salau in drill in aceasta dimineata. Nu e un lucru iesit din comun, se intampla destul de des in lacurile populate cu salau, acolo unde am dat de zona in care isi petrec ziua rapitorii. Pescuitul de pe mal la rapitori, pe lac, nu se practica asa des precum cel din barca, insa este solutia perfecta mai ales in aceste zile toride, atunci cand perioada de activitate a salaului se intinde pe cateva ore, impartite dimineata si seara. Iata cateva sfaturi mici, dar deosebit de importante, care rezolva o partida blitz de vara si care face ziua de la birou mai usoara …

The post 20 de salai pe ora appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Șalăul – răpitorul care a făcut regulile în spinningul din România primei decade a anilor 2000, și asta pentru că a împletit oportunitatea de a-l avea în ape excelente – așa cum au fost Gostilele, Săruleștiul, Dârvariul și Valea Argovei – cu revoluția jigging care a cuprins încă din anii ’90 comunitatea pescarilor de răpitor. Astăzi aceste ape au ales calea crapului și a pescuitului industrial (Dârvari, Gostilele, Valea Argovei) sau a sturionilor (Sărulești), ceea ce a făcut ca șalăul să iasă din prim planul spinnigului de la noi. Adevărul este că în restul apelor șalăul este un pește fugărit atât de patronii de bălți – care vor doar crap chinezesc și nimic altceva – și de braconieri, acolo unde mai înoată prin ape doar de sămânță. Șalăul există însă acolo unde te aștepți mai puțin, mai ales în lacuri în care piscicultura este stăpână, și asta nu neapărat pentru că este dorit de piscicultor, ci mai ales pentru că știe să se adapteze la condiții de prigoană și poate să apară din neant când te aștepți mai puțin.

Iată deci un motiv serios pentru a păstra un loc important în trusă pentru jiguri și năluci suple. Shad, jerk, grub, worm, creature – denumiri care ar putea să-l facă pe un începător să renunțe înainte chiar de a lansa primul său jig. Haideți să aducem din zona abstractului aceste năluci pentrua constata că lucrurile sunt destul de simple.

Shadul are forma unui pește (mai mult sau mai puțin alungit) și este prevăzut cu coadă vibratilă, fiind o nălucă universală, pentru orice situație de pescuit, cu precădere atunci când șalăii sunt activi și răspund bine la vibrația relativ puternică generată de coadă.

Grubul are profil unui vierme sau a unei larve generice și este prevăzut cu un apendice vibratil de forma unei virgule, care are o intensitate a vibrațiilor mai scăzută decât a shadului și care se pretează unor prezentări ceva mai discrete, atunci când șalăii sunt slab activi.

Worm este un vierme lung, care are coadă vibrtilă asemănătoare cu grubului, însă dimensiunea sa mare îl indică drept o nălucă productivă în cazul în care șalăii sunt ceva mai agresivi în hrănire.

Jerkul are corpul asemănător cu al unui shad din categoria celor fusiforme, dar care nu este prevăzut cu coadă vibratilă. Are cea mai discretă evoluție și este năluca perfectă atunci când doriți prezentări de finețe care să scoată din apatie șalăii nemotivați în hrănire.

Creature este năluca cea mai puțin opulară la noi, dar care în anumite situații poate aduce cele mai bune rezultate. Mai ales modelele care imită racii, pot deveni adevărate arme letale în lacurile în care puii de rac fac parte din meniul șalăilor.

Culorile pe care le alegeți trebuie să țină cont în primul rând de dominanta de culoare a apei în care pescuiți. În linii mari într-o apă cu dominantă maronie portocaliul este mai vizibil decât alte culori, în timp ce într-o apă verzuie cea mai vizibilă culoare este verdele sau galbenul, mai ales în varianta fluo. Albul este o culoare vizibilă mai ales în ape ceva mai puțin profunde și se pretează bine oricărei dominante de culoare pe care o are apa. Trebuie spus aici că această discuție este valabilă atunci când dorim ca năluca noastră să aibă o vizibilitate maximă. Există însă situații în care nivelul scăzut de activitate al șalăului să indice drept cea mai bună alegere o culoare cu vizibilitate minimă, așa cum este negrul sau maronul. Nu în ultimul rând, atunci când vă construiți strategia de alegere a culorii, este bine să aveți în vedere și faptul că roșul este prima culoare care dispare odată cu creșterea adâncimii, iar ultimul este albastrul, mai ales acolo unde apa este ceva mai transparentă.

Dinamica acestor năluci este relativ aceeași, cu ajustări ale vitezei, amplitudinii pompajelor și ale lungimii stopărilor. Există două maniere clasice de jucare a acestor năluci: prima este în plan vertical, în „dinți de fierăstrău”, mișcare realizată din vârful lansetei, a doua este majoritar în plan orizontal, realizată din mulinetă, cu stopări și accelerări, ceea ce îi conferă nălucii o mișcare de târâre în substrat, cu ușoare decolări. Alternați aceste tehnici de pescuit, cu ajustări ale amplitudinii dinamicii, până când începeți să aveți atacuri.

Toate aceste tehnici de pescuit cu jiguri înseamnă și o ajustare corectă a lestărilor, astfel încât să le corelați cu adâncimea de prezentare (greutate mai mare la adâncime mai mare), cu nivelul de activitate al șalăilor (greutate mică la șalăi inactivi, greutate mai mare la șalăi agresivi) și cu condițiile de pescuit  (greutate mai mare în vânt puternic). Alegerea corectă a nălucilor, culorilor, gramajelor și dinamicilor sunt doar o parte a ecuației șalăului. Celaltă parte – la fel de importantă – este localizarea, strâns legată de identificarea structurilor în care șalăul preferă să vâneze (substrat ferm, praguri, zone cu acoperiri diverse – așa cum sunt pietrele, crăcile și alte obiecte scufundate – gropi, diferite detalii de relief subacvatic).

The post Despre jiguri numai de bine appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Echipamentele de fineţe şi pescuitul de fineţe nu presupun neapărat năluci sau monturi de dimensiuni foarte mici. Oarecum specifice sunt masele acestora care nu ies din clasa uşoară, light şi bineînţeles, un ansamblu lansetă-mulinetă pe măsură. Caracteristica definitorie a unui pescuit pe care îl numim de fineţe, este constituită în capacitatea de a obţine prezentări cât mai discrete, atât în ceea ce priveşte forma, dinamica şi evoluţia nălucii. Prin discret, înţeleg oferirea unui grad ridicat de naturaleţe, atât ca imagine, coloristică şi înfăţişare cât şi ca tehnică, pe nălucile respective. Tehnicile şi echipamentele de fineţe sunt menite a nu trezi suspiciuni, a permite invadare teritoriului ocupat de răpitori prin includerea perfectă a nălucii în peisaj.

Asociem adesea pescuitul de fineţe cu pescuitul la speciile de răpitori de talie mică sau medie, ca bibanul, păstrăvul sau cleanul. Această asociere se datorează nălucilor de dimensiuni şi mase reduse, precum şi lansetelor din clase uşoare, impuse de talia peştilor ţintă, cu toate că, termenul fineţe este oarecum impropriu uneori, întrucât cicadele, rotativele sau crankurile fat – năluci de baza în abordarea speciilor amintite – fie ele şi de mici dimensiuni, sunt practic năluci de reacţie care produc prin evoluţie tulburenţe şi au un grad ridicat de amplitudine a mişcării, dinamică şi vibraţii.

Acestea fiind spuse voi mai adăuga faptul că un pescuit de fineţe după peşti de apă dulce, de talie mare – şi mă refer îndeosebi la şalău, nu numai că reprezintă o variantă ce trebuie mereu luată în seamă, dar poate fi chiar o condiţie imperativă pentru un pescuit cu rezultate, motivul principal fiind constituit de reputaţia şi mofturile acestui peşte.

                Chiar şi primăvara, în ape aflate în încălzire, cu toate speciile de peşti trezite la viaţă, când şalăul este şi el mai activ şi mai mobil, vremea schimbătoare sau pur şi simplu caracterul lui evaziv, pot face să pară că zanderul, cum îl mai numim, a dispărut cu desăvârşire.

                Aflaţi într-o dispoziţie bună pentru hrănire, şalăii nu se vor sinchisi să răpească cu viteză şi în forţă, prada sau nălucile pescarului. Scoaterea şalăului din starea de veghe sau inapetenţă, în schimb, poate fi un lucru nu tocmai uşor de realizat. Inhalarea nălucii şi simpla ei reţinere ori chiar culegerea nălucii din substrat, nu sunt practici străine pescarului de şalău. Adesea, soluţia cea mai bună pentru a da timp peştelui să acţioneze sau pur si simplu pentru a-i stârni interesul şi a-i oferi o masă uşoară, este un pescuit de fineţe, ce necesită meticulozitate şi atenţie, iar când apelăm la tehnici, năluci şi echipamente de fineţe, specializate, dedicate, pescuitul a ieşit de mult din sfera agrementului. Tehnicile de fineţe îşi găsesc exprimarea foarte bine prin monturi cu năluci soft, acest tip de momeală artificială fiind în majoritatea cazurilor cea mai versatilă când vine vorba de şalău.

Primul aspect de care trebuie ţinut cont, este dimensiunea cârligului. Lestarea uşoară şi supleţea nălucii, fac deosebit de dificilă perceperea atacului sau mai bine spus, reţinerea acestora de către şalău. Adesea, şalăul are capacitatea de a captura nălucile, chiar şi cele mai voluminoase şi mai puternic lestate, cu o precizie şi o discreţie aproape imperceptibilă. Fracţiunile de secundă sunt hotărâtoare pentru o înţepare eficientă. Un cârlig de dimensiuni mai generoase, 3/0 sau chiar 4/0 se impune în primul rând datorită gurii puternice si deosebit de tari a şalăului. Este nevoie de un cârlig cu o deschidere suficientă a curburii astfel încât să permită o fixare bună. Apoi, cârligele mai mari, au adesea tija mai groasă şi sunt mult mai rezistente în înţepare şi dril. Nu în ultimul rând, aspectul care se leagă direct de un echipament de fineţe de la cap la coadă ca să ma exprim aşa, este constituit de folosirea cârligului şi nălucii pe post de semnalizator. Pentru un cârlig şi o nălucă mai mare, deşi suple şi uşor lestate, şalăul va trebui să deschidă mai tare gura şi să absoarbă mai puternic. Montura fiind una fină, va căpăta brusc o dinamică ce poate trăda momentul atacului.

Deşi am folosit tehnici de fineţe şi pe năluci moi de 4-5 centimetri şi jiguri cu cârlige numerele 1 sau 1/0 în pescuitul şalăului, eficiente în atragerea atacurilor, acestea prezintă o dificultate sporită în perceperea momentului în care peştele capturează năluca precum şi în asigurarea unei înţepări eficiente. Dimensiunea nălucii vine în acord şi cu dimensiunea cârligului. Chiar şi pentru tehnici de fineţe, o nălucă soft de 6-8 sau chiar 10-12 centimetri, poate să nu constituie un element ieşit din comun. Este mult mai important ca alegerea ei în materie de supleţe, evoluţie, forma şi coloritul corpului să fie potrivite. Nălucile de tip worm sau jerk, având corpul alungit şi codiţă sau alte proemineţe deosebit de fine, sunt probabil cele mai potrivite. O nălucă mai generoasă, împreună cu cârligul ce o armează, ajută mult în îndeplinirea funcţiei de semnalizator, despre care vorbeam.

La capitolul lestare sau mai pe înţeles greutatea monturii sau nălucii, un pescuit clasic de fineţe, dacă pot să ma exprim aşa, presupune lansete, fire şi năluci până în clasa uşoară. În ape curgătoare, pescuitul de fineţe iese adesea din discuţie, iar în ape stătătoare, lestarea ţine cont de adâncimea acesteia. Într-o apă de până la 2-3 metri adâncime, putem vorbi şi de jiguri sau monturi având mase cuprinse între 1 şi 5 grame.

Un aspect deosebit de important, şi pe care mulţi pescari nu îl consideră relevant sau îl ignoră, îl reprezintă poziţia nălucii sau a monturii în substrat. Adesea, ne concentrăm atât de mult pe nălucile considerate cele mai prinzătoare, pe culori sau pe moda de moment, încât uităm câteva particularităţi ce se leagă exclusiv de tehnică şi prezentare. Inapetenţa şalăilor este adesea asociată cu imobilitatea lor şi cantonarea în imediata apropiere a substratului, uneori chiar confundându-se cu acesta. Nu rare sunt astfel de ocazii, când prezenţa le este trădată de impactul accidental al jigului sau monturii cu corpul peştelui. Acestea sunt momentele în care, o abordare de extremă fineţe şi prezentarea nălucii astfel încât ea să fie mereu la vedere, pot fi hotărâtoare. Şalăul poate fi dispus sa se deplaseze uşor, aproape inperceptibil, pe distanţe scurte sau să dea târcoale nălucii dar nu se va ridica nici măcar câţiva centimetri din substrat şi nici nu se va lansa în atacuri furioase. Monturile folosite pot fi offset, dacă se impune din pricina agăţăturilor sau pe jig, dacă riscul de a pierde năluca este redus. În pescuitul de fineţe, jigurile au o rată de agăţare mai redusă. Se pot folosi jiguri normale, caz în care se poate recurge la o armare mai deosebită, care să păstreze năluca ridicată, vizibilă, sau jiguri care fac asta prin construcţie cum ar fi cele stand-up.

Un avantaj deosebit îl prezintă nălucile soft care au o flotabilitate sporită. Acestea pot fi lestate o idee mai greu şi pot plonja mai lin, iar în contactul jigului cu substratul, să rămână în poziţie verticală. De asemenea, materialul foarte moale din care sunt realizate asigură evoluţia nălucii în orice situaţie, chiar şi la mişcări foarte discrete din lansetă. Însist atât de mult pe păstrarea nălucii la vedere, nu culcată în substrat, deoarece adesea şalăii se pot apropia până la câţiva centimetrii atunci când contactul vizual cu năluca este permanent. Se pot opri şi aştepta doar următoarea mişcare, rămânând cu ochii aţintiţi asupa potenţialei prăzi, fapt care poate fi hotărâtor în declanşarea unui atac.

Linia principală sau firul, trebuie să fie deasemenea de un diametru redus. Unul din motive il reprezintă greutatea proprie, care poate cauza o lejeritate prea mare a liniei când pescuiţi cu năluci uşoare, din clasa light şi ultralight. Al doilea motiv îl reprezintă influenţa vântului şi a valurilor, care pot face, în cazul unui fir mai gros în diametru, aproape imposibilă recepţia atacului peştelui şi o înţepare promptă. Aici intervine mereu dilema de a folosi un monofilament sau un multifilament. Deşi dacă vorbim de fineţe, monofilamentul ar fi de preferat, eu folosesc fire împletite, ce prezintă un raport putere/diametru cât mai mare. Un fir de 6 sau 8 livre având diametrul sub 0,15 mm poate fi suficient. Adesea acopăr primii 1,5-2 metri de fir cu un marker negru. Negrul absoarbe radiaţia luminoasă. Un fir negru este mult mai puţin vizibil decât un fir alb de acelaşi diametru. Firul textil cum îl mai numim, permite o recepţie net superioară a semnalelor care se transmit de la nălucă înspre lansetă, comparativ cu nylonul la care se adaugă şi lipsa elongaţiei în cazul multifilamentului (no stretch). Adesea renunţ şi la agrafe, inele despicate sau alte accesorii, făcând nodurile direct pe nălucă. Monofilamentul mai prezintă dezavantajul diametrului şi greutăţii proprii precum şi rezistenţa mult mai scazută a liniei, măsurată în kilograme-forţă. Nu itaţi că întâlnirea cu un exemplar mai mare ori o înţepare puternică şi rapidă este mereu de dorit în pescuitul şalăului.

Lanseta va trebui să corespundă în primul rând în ceea ce priveşte clasa de putere, cu masele nălucilor ce urmează a fi folosite. Astfel o lanseta de putere medie-uşoară este maximul ce poate fi recomandat. Lungimea acesteia poate varia undeva între 2,0 şi 2,4 metri, în funcţie de alte condiţii, barcă, mal, etc. O caracteristică specială pe care o lansetă, recomandată unui astfel de pescuit de fineţe, la şalău, trebuie să o aibă, este aceea de a avea un vârf sensitiv şi o rezervă de putere mai mare, care să intre repede în acţiune în momentul înţepării. Sensitivitatea vârfului ajută mult în executarea tehnicii de pescuit precum şi în lansarea nălucilor. De putere dezvoltată rapid şi nu progresiv este nevoie în special pentru a putea fixa cârligul bine în gura peştelui şi a preveni dezgăţarea acestuia în timpul drilului.

În ceea ce priveşte tehnica sau tehnicile de pescuit, acestea se adaptează şi ele adâncimii apei, tipului de nălucă folosită, conformaţiei substratului, nivelului la care pot fi localizaţi peştii şi alţi factori de la faţa locului. Ca deobicei, în pescuitul şalăului, e de preferat a se începe cât mai aproape de fundul apei şi prin păstrarea nălucii cât mai mult în apropierea substratului.

The post Finesse, oblige! – Aspecte particulare appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Atunci cand craparii si pescarii de rapitor isi schimba rolurile este evident ca se intampla lucruri trasnite. Iata una dintre aceste partide in care Andrei Vladeanu, Ciprian Ene din randul craparilor si Andy Arif si Cristi Anghelina, din randul spinnangiilor au schimbat intre ei lansetele in incercarea de a captura cat mai multi pesti. Ce a urmat puteti afla numai la PVTV in filmul Rocada la crap si salau, film in doua parti, plin de farse.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/rocada.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Rocada la crap si salau appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Viaţa este un dar pe care îl merităm numai atunci când îl dăruim.” (Rabindranath Tagore)

Timpul… ce noţiune abstractă. Ce este el? Ce ştim cu adevărat despre timp şi despre curgerea sa inexorabilă?

Nu ştim decât că există un „astăzi, că sigur a existat un „ieri”şi cu puţin noroc probabil va exista şi un mâine. Probabil… nimeni nu poate spune că va exista cu siguranţă. Pentru unii poate va exista, dar pentru alţii nu. În viaţa fiecăruia vine la un moment dat clipa când „ ziua de mâine” devine o noţiune fără sens, imposibil de a se împlini. Certe sunt doar clipele prezente şi cele trecute… adică doar faptele prezente şi amintirile. Dar, după cum spunea Tennessee Wiliams : „Amintirea îşi permite anumite libertăţi. Ea lasă anumite detalii la o parte şi le exagerează pe altele, potrivit sentimentului de valoare a obiectelor pe care ea le atinge„. Aşadar şi amintirile sunt supuse inevitabilei distorsionări subiective. Ce rămâne de făcut? Într-o ecuaţie în care TRECUTUL ( format din secvenţele dispersate ale amintirilor) nu este tocmai concludent iar VIITORUL  rămâne o necunoscută, singura soluţie viabilă o reprezintă PREZENTUL. „Carpe diem, quam minimum credula postero” spunea latinul . Perfect adevărat. Dacă nu trăieşti în prezent nu vei putea avea amintiri, deci nici trecut, ori numai studiind cu atenţie trecutul se zice că poţi măcar întrezări viitorul …dar desigur că nu întotdeauna şi… doar se zice aşa.

Supuse acestei curgeri permanente şi unidirecţionale ale timpului sunt şi anotimpurile. Vin pe rând, unul câte unul, fiecare cu bucuriile, frumuseţile dar şi cu necazurile sale.

Iarna. Anotimpul alb. Anotimpul fulgilor de nea, bucuria copiilor şi a câinilor. Anotimpul Sărbătorilor, al schimbărilor de an, al vacanţelor la munte şi al pescuitului la copcă, dar şi anotimpul gerurilor, al înzăpezirilor şi al gheţurilor.

Apoi: Primăvara. Anotimpul trezirii la viaţă a naturii. Anotimpul dragostei în lumea animală (prohibiţia la peşti), anotimpul primelor flori şi al primelor zumzete de albină, dar totodată şi anotimpul inundaţiilor provocate de topirea zăpezilor sau al îngheţurilor târzii care usucă pomii de floare şi topesc mugurii încă nedesfăcuţi de pe ramuri, compromiţând astfel recoltele viitoare de fructe.

Vara apare şi ea. Mândră şi mult îndrăgită de toată lumea. Anotimpul vacanţelor, al concediilor, al pescuitului cu succes la toate speciile de peşti. Anotimpul căldurii şi al zilelor lungi. Dar mai este şi anotimpul ploilor torenţiale, ale descărcărilor electrice, al grindinii, al furtunilor sau al secetei nemiloase.

Toate acestea au trecut  şi iată că a apărut şi Toamna. Doamna cea cenuşie pe fruntea căreia scânteie în soarele tot mai zgârcit diadema făcută din cristalele fine de zăpadă ale brumelor matinale. Doamna cea cu rochie cu trenă lungă formată din frunzele galben – roş – roşcate ale pomilor şi care poartă la gât şiraguri de poame coapte iar în loc de cercei are ciorchini de struguri îmbietori şi aromaţi. Prin părul său vânturile se joacă haotic mânând de colo- colo norii negri şi grei încărcaţi de stropii mărunţi şi reci al ploilor sâcâitoare care transformă pământul în nămol cleios. Printre degetele lungi şi subţiri ale ei trec rând pe rând stoluri de „cocoare călătoare”care scot ţipete prelungi care sfâşie văzduhul, umplându-l parcă de tristeţe şi nostalgie.

Zilele sunt tot mai scurte iar nopţile devin tot mai lungi. Pe coşurile din acoperişurile caselor încep să-şi facă apariţia vălătucii alburii de fum al primelor focuri făcute în sobele care n-au mai folosite din primăvara. Toate fiinţele se pregătesc pentru iarnă. Oamenii strâng recoltele, animalele câmpurilor şi ale pădurilor şi păsările cerului care nu migrează încep să facă provizii de mâncare pentru vremea îngheţată a iernii. Peştii se hrănesc şi ei intensiv şi încep să se adune în cârduri tot mai mari şi să migreze spre locurile de iernat din râuri şi lacuri.

Este vremea perfectă pentru pescuitul la răpitor.

Acest lucru îl ştia şi tânărul pescar şi de aceea se hotărî să facă  în acea zi o partidă de pescuit în căutarea bibanilor, a ştiucilor sau a şalăilor. Fiind un pescar aproape exclusiv de bologneză cunoştinţele sale în domeniul spinning-ului se terminau chiar înainte de a începe, aşa că va pescui în căutarea răpitorilor tot cu bologneza folosind drept momeală peştişori vii. Strânsese încă din seara precedentă peştişorii de care avea nevoie pentru această partidă de pescuit şi-i păstrase într-o găletuşă cu apă.

Aerul rece al dimineţii era revigorant. Avu o presimţire că va avea parte de o zi bună. Drumul cu maşina a decurs liniştit. Ajuns la locul vizat îşi instală echipamentul. Desfăcu suportul de lansete şi-şi întinse unditele. Pregăti juvelnicul, apoi se apucă de pescuit.  Vântul mânase departe spre larg vălătucii groşi de ceaţă. Printre aceştia se zăreau răzleţe bărcile pescarilor de spinning ieşiţi în largul lacului de acumulare căutând răpitorii cu fel de fel de momeli şi năluci artificiale. Tot vântul făcea ca stuful de care era înconjurat să foşnească într-una. Se aşeză pe scaun şi începu să urmărească  dansul plutei pe luciul uşor încreţit al apei. De undeva de sus se auzi şuierul strident al unui uliu păsărar urmat apoi de ţipătul disperat al unui pescăruş râzător. Undeva se petrecea o dramă. O dramă perfect normală în lumea animală. O dramă pentru unii, o bucurie pentru alţii. Lanţul trofic trebuie să-şi urmeze cursul. În dreapta sa câţiva piţigoi de stuf aveau chef de hârjoană. Erau câteva femele, dar şi câţiva masculi împodobiţi cu mustăţile lor caracteristice, care se tot luau la harţă din motive numai de ei ştiute şi înţelese. La un moment dat joaca lor a fost întreruptă de o apariţie inopinată. Un puiandru de nevăstuică se strecurase printre firele de stuf şi nimerise chiar în mijlocul gălăgioasei adunări înaripate. Speriate micile păsări se ridicară în zbor şi dispărură care încotro. Mlădioasa şi rapida mică dihanie îmblănită care este  posesoarea unor gheare ascuţite şi a unor dinţi şi mai ascuţiţi este un duşman fără de odihnă al tuturor animalelor mici. Se învârti o vreme pe acolo unduindu-şi cu mişcări iuţi corpul său subţire ca de şarpe. Parcă nu are nici cap, nici gât şi nici corp deoarece toate au aceeaşi grosime. Picioarele sale sunt atât de scurte că dacă nu şi-ar încovoia mijlocul în timpul mersului efectiv s-ar târâi pe pământ. Pescarul o privea curios dar în curând aceasta se făcu nevăzută strecurându-se într-o minusculă crăpătură din sol.

Pluta dispăru dintr-o dată. Înţepă energic. Dril scurt dar intens. Un biban frumuşel se zbătea în curând pe patul de stuf de pe mal. „Câinele apelor”, cel mai curios peşte probabil dintre toţi peştii care populează apele bătrânei noastre patrii. Îl luă în mână şi îl studie cu atenţie. Îl impresionau de fiecare dată ochii mari ai acestui peşte. Era un exemplar frumos şi perfect sănătos. Îi scoase cârligul cu grijă şi îi dădu drumul în juvelnic. Puse apoi în cârlig un alt peştişor şi lansă din nou.

Un timp bibani de diferite mărimi se înghesuiră efectiv la cârligul său. Era mereu atent şi reuşea să înţepe de fiecare dată la momentul potrivit astfel că peştii nu aveau timp să înghită cârligul şi astfel să se rănească grav. Apoi apa parcă îngheţă . Nimic nu mai vru să atace peştişorul din cârlig.

Privi spre larg spre pescarii din bărci. Erau acolo. Vreo cincisprezece bărci reuşi el să desluşească din locul unde pescuia. Îi privi cu interes o vreme dar nu văzu ca cineva să prindă vreun peşte.

Un fâlfâit greoi de aripi îl făcu să ridice privirea. Un cârd de gâşte sălbatice trecea pe deasupra acumulării în zborul anual spre ţinuturile însorite unde acestea urmau să-şi petreacă iarna. Văzu trecând apoi pe rând mai multe stoluri de mici raţe sălbatice precum şi câteva maiestuoase lebede albe. Toate păsările migratoare se grăbeau să plece cât mai departe de iarna ce pândea prin preajmă.

Ce deosebit era acum totul faţă de cum era vara. Insectele dispăruseră toate. Nici fluturii multicolori, nici libelule scânteietoare, nici măcar banalele muşte negre nu mai fugeau pe deasupra apei sau printre firele de stuf. Broaştele nu mai orăcăiau şi nu mai stăteau la suprafaţa apei pândind cu ochii lor bulbucaţi în căutarea gâzelor imprudente pe care să le înfulece. Totul era deosebit. Până şi stuful nu mai era aşa de verde ca şi vara, iar vântul care reuşea să se strecoare până la tânărul pescar nu mai era răcoritor ci era un vânt rece cu răsuflarea parcă de gheaţă.

Privea trist spre apa tot mai frământată de vânt când observă ca pluta dispare în sfârşit înspre adâncuri. De această dată drilul a fost mai intens şi mai lung. Cu siguranţă nu avea în undiţă un biban. Era un peşte dintr-o altă specie. Îşi pregăti minciogul. După un timp reuşi să aducă cu calm peştele spre plasa acestuia. Era un şalău . Nu mare, dar nici mic. Un şalău care îi oferise câteva clipe frumoase în timpul drilului.

Vremea se stricase tot mai tare. Vântul se înteţise şi începură să se formeze valuri tot mai mari. Pescarii din bărci se retrăgeau la maluri. Pe întinsul lacului nu se mai zărea nimeni. Doar nişte pescăruşi mici şi albi păreau să se distreze pe o astfel de vreme şi se lăsau purtaţi de vânt pe deasupra valurilor scoţând ţipete ascuţite.

Stuful se frământa tot mai tare sub rafalele furioase ale vântului. Privind zbaterea aceasta necontenită a stufului pescarului îi veniră în minte cuvintele lui Blaise Pascal : „Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură: dar este o trestie gânditoare …„ . Zâmbi. Oare chiar aşa o fi ? Probabil că da.

Îşi strânse tot echipamentul şi îl duse la maşină. Nu mai trebuia să ia decât juvelnicul. Îl scoase cu grijă din apă şi privi la peştii care se zbăteau în el.

„ Cuget, deci exist !” spunea Descartes. Îi plăcea mult această maximă pe care el o adaptase şi o modificase transformând-o în :„ Pescuiesc, deci exist !”. Era ca un moto pentru el. Până la urmă avusese o zi bună. Presimţirea de dimineaţă se adeverise. Pescuise, deci trăise cu adevărat în acea zi. Trăise clipa. În scurt timp totul avea sa devină amintire. Dar acum totul era prezent. Era un sentiment grozav. Un sentiment de împlinire. Mâine le va povesti prietenilor pescuiala de astăzi. Mâine… Se opri puţin contrariat. El va avea un „mâine: , sau cel puţin aşa spera, dar peştii din juvelnicul său cu siguranţă că nu vor avea. Pentru ei totul se va termina azi. Viaţa se va termina azi, veşnicia va începe azi. Îşi aminti de toate păsările pe care le văzuse plecând spre sud în acea zi. Toate erau mânate de instincte transmise din generaţie în generaţie. Simţeau că vine iarna şi părăseau aceste ţinuturi Şi aceşti peşti pe care îi avea în juvelnic tot din instinct acţionaseră. Şi ei simţiseră apropierea vremii reci şi de aceea se hrăneau intens. Poate nu măiestria lui de pescar îi adusese la cârligul său ci doar instinctele de supravieţuire ale acestora care le spunea că nu trebuie să intre în iarnă fără a fi îndeajuns de bine hrăniţi.

Se simţi uşor stânjenit aşa că hotărî că cel mai nimerit este sa elibereze toţi peştii pentru ca şi aceştia să aibă un viitor ( mai lung sau mai scurt, după noroc).

Viitorul… Ce noţiune abstractă… şi cât de improbabilă… atât de supusă tuturor factorilor care acţionează în mod constant sau în mod cu totul întâmplător în natură.

Seara se lăsase încet şi pe nesimţite. Odată cu amurgul vântul se domolise şi el.

Până ajunse acasă nu se gândi decât la aceste lucruri : viaţă , moarte, timp, trecut, prezent, viitor ….

Doar un singur lucru îl rupse o vreme din gândurile sale. Când trecu peste baraj văzu sus, deasupra porţilor câţiva pescari temerari care erau încă acolo, la datorie.

Şi ei îşi ” trăiau clipa”.

The post Pescar in timp si spatiu appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Localizarea salaului in timpul primaverii este dependenta de zonele cele mai propice pentru cuiburile pe care acestia le improvizeaza in substrat pentru ponta care va fi pazita cu strasnicie. Agresivitatea masculilor este deja legendara printre pescarii de salau care ii cunosc tabieturile de dragoste, insa si femelele ataca nalucile in aceasta perioada cu hotarare, evident motivatia fiind mai curand de natura culinara. Prezenta unei acoperiri formate din craci, copaci scufundati, pietre, un subtrat curat si ferm, format din nisip, pietris sau huma, o adancime medie, iata cerintele de mediu pe care salaii le au in perioada premergatoare reproducerii si in ceea ce urmeaza pana la eclozarea alevinilor.

Sarulestiul este un loc ideal pentru a testa localizarile salailor in aceasta perioada atat datorita unei populatii bine reprezentate de salai, dar si datorita prezentei unui numar mare de structuri ideale pentru a adaposti acesti rapitori. Ceea ce face si mai special Sarulestiul este amprenta antropica ce se resimte inca puternic in adancurile lacului format pe vechea vatra a satului Sarulesti. Case, drumuri, gradini, cimitir, biserica, scoala, dispensar, iata componente ale reliefului subacvatic de care depinde in mare parte eficienta localizarii pestilor. L-am avut alaturi de mine pe Cristi Anghelina, pescar de competitie, obisnuit cu necesitatea localizarilor rapide si cu adoptarea unor strategii cat mai productive in unitatea de timp, asa cum se intampla pe pistele de concurs. Dupa numeroase tatonari si explorari ale locurilor pe care le stiam deja ca sunt frecventate primavara de salai, am reusit spre sfarsitul zilei sa ne intalnim cu nuntasii adancurilor urcati pe temelia unei case scufundate. In obscuritatea ruinelor acelei gospodarii macinate de trecerea timpului si a pestilor, ridicate pe o platforma ce crea un contrast puternic cu restul albiei, am descoperit exemplare mari de salau. Au atacat jigurile cu acel soc dur si sec – implinirea tuturor frustarilor si a eforturilor pe care pescarul le incearca intr-o zi de pescuit in care distanta de la captura la ratare este uneori mai mica decat diametrul firului pe care il folosesti.

Puteti urmari toate acestea in al doilea episod al filmului Stapanul jigurilor, in curand in programul postului nostru de televiziune.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/lordjig.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

.

The post Jigurile nu cred in lacrimi appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Pescuitul este privit ca sport, ca hobby sau ca profesie. În funcţie de gradul de implicare, fiecare pescar alocă din timpul său o parte mai mare sau mai mică şi îi manifestă un grad de interes mai diminuat sau mai ridicat. Când pescuitul devine o obsesie, nu mai avem nicio scuză pentru a nu prinde peşte. Când specia vizată este şalăul, pescuitul cu JIG devine o stare de spirit, o religie.

                Pescuitul cu năluci armate cu jig oferă un număr nelimitat de posibilităţi în abordarea peştelui, a tehnicilor de pescuit şi aplicaţii pe năluci diverse. Stăpânirea cât mai bine a tehnicilor de jigging aduce rezultatele deosebite în pescuitul şalăului. La noi însă, jiggingul este oarecum în perioada de tatonare, mai ales de către începătorii în ale pescuitului cu năluci, care simt o reticenţă instinctuală faţă de acest stil. Voblerele frumos colorate, legenda oscilantei şi productivitatea rotativei îi îndepărtează de banalul cârlig lestat cu bilă de plumb.

Ajuns însă în mâini pricepute, jigul, in pescuitul şalăului, aruncă în uitare nălucile dotate cu cârlige triple. Varietatea tipurilor – permiţând tehnici diferite şi uşurinţa în abordarea structurilor care ţin peşte au făcut din jig năluca supremă.

                Mulţi se tem ca nu vor reuşi să descifreze tainele echilibrării unui echipament pentru jigging. Alţii au o grămadă de semne de întrebare legate de jocul nălucilor armate cu jig. Alţii le văd ca pe nişte năluci fără viaţă. Alături de multe alte temeri, acestea sunt toate simptomele unei lipse de informaţi. Pescuitul cu jig este în fond simplu. Tehnicile evoluează de la sine, simţurile se învaţă – se educă, alegea nălucilor devine a doua natură – un reflex. Tot ce trebuie este să ştim câteva reguli de bază de care să ţinem cont, reguli pe care voi încerca să le enumăr pe scurt în cele ce urmează:

• Ţineţi năluca armata cu jig cât mai aproape de substrat. Şalăul stă în majoritatea timpului aproape de fundul apei. Preferă un substrat curat, acoperit cu pietre sau nisip.
• Dacă pescuiţi în ape mai adânci sau curgătoare, folosiţi un jig mai greu ca să învingă forţa curentului, forţa vântului dacă trebuie să vă luptaţi şi cu aceasta cât şi efectul de paraşută produs de firul tras de jig prin apă.
• Cu jiguri mai grele simţiţi mai bine relieful substratului, structurile şi zonele cu fund mai tare.
• Jigurile sunt ca o sondă cu care puteţi aduna informaţii.
• Indiferent de adâncimea sau debitul apei, jigul trebuie sa ia contact cu fundul.
• Când nu sunteţi sigur sau pescuiţi într-o apă nouă începeţi cu un jig mai greu.
• Ţineţi firul cât mai întins când pescuiţi cu jiguri pentru a simţi şi cele mai fine atacuri. Nu permiteţi firului să stea detensionat – să facă burtă. Opriţi lansarea în momentul imediat dinaintea plonjării nălucii în apă, nu după ce năluca a făcut contact cu pelicula.
• Un fir textil – împletit, şi mai subţire, e indicat.
• Când firul se detensionează, se lasă moale, face burtă, probabil jigul a atins substratul.
• În apă puţin adâncă folosiţi jiguri mai uşoare.
• Jigurile mai uşoare sunt mai uşor de absorbit de către peşti în timpul atacului.
• Când aveţi atacuri pe căderea iniţială a jigului probabil e un semn că şalăii au urcat şi vânează între ape. Treceţi pe gramaj mai mic (jiguri mai uşoare) pentru a-i permite monturii să cadă mai încet cât şi pentru a determina zona de vânătoare a peştilor, apoi încercaţi să rămâneţi cu năluca o perioadă cât mai îndelugată la acea adâncime.
• Asiguraţi-vă că năluca evoluează corect cu gramajul ales pentru jig. Adesea şi lungimea tijei cârligului influenţează evoluţia nălucii. O nălucă din silicon înţepată cu un jig a cărui cârlig iese pe la mijlocul corpului nălucii va avea o mişcare mai amplă şi mai lentă a cozii. O nălucă armată cu un jig a cărui cârlig iese în ultima parte a corpului nălucii, în apropierea cozii, va imprima acesteia o mişcare de amplitudine mai mică dar mai energică.
• Dacă aveţi rateuri şi năluci muşcate doar de coadă sau numai lovituri ale peştelui fără a prinde năluca în gură, puneţi un jig o idee mai uşor. Când peştii sunt nehotărâţi, ţinerea nălucii încă o fracţiune de secundă deasupra fundului apei vă poate aduce un atac.
• Evoluţia nălucilor din silicon armate cu jiguri este dată de forma acestora, greutatea jigului, lungimea tijei cârligului, dimensiunea nălucii, unghiul sub care abordaţi structura, mişcările pe care le faceţi din lansetă, cantitatea de fir pe care o recuperaţi între pompaje şi amplitudinea acestora.
• Învăţaţi cât mai multe tipuri de jiguri şi aplicaţiile fiecăruia pentru a aborda corect variatele locuri de pescuit.
• Folosiţi o lansetă sensitivă, din carbon sau grafit, care să poată arunca jigurile de care aveţi nevoie sau cu care vreţi să pescuiţi. Nu ieşiţi cu greutatea nălucilor din clasa de putere recomandată de lansetă. E recomandat să aveţi câte o lansetă pentru fiecare clasă de putere. ML, M, MH.

• Când simţiţi un atac înţepaţi rapid şi ferm, în forţă. Aveţi grijă să reglaţi frâna mulinetei corespunzător. Ţineţi lanseta aproximativ orizontal, paralelă cu suprafaţa apei, ori cu vârful uşor orientat în jos, pe direcţia firului.

• Când simţiţi orice mişcare anormală a nălucii sau a firului înţepaţi! Când nu mai simţiţi greutatea jigului înţepaţi! Dacă pescuiţi în substrat tare şi firul face burtă dar nu simţiţi contactul jigului cu fundul, înţepaţi!
• Şi semnalele false date de contactul jigului cu alte obiecte sau structuri se învaţă. În timp le veţi deosebi uşor de un atac al şalăului. Dacă nu sunteţi siguri, înţepaţi!
• Când o nălucă dă rezultate folosiţi-o până ce atacurile încetează. În aceeaşi partidă, când vă mutaţi pe un loc nou, începeţi lansările cu aceeaşi nălucă.
• Ajustaţi culorile nălucii în funcţie de momentul zilei, anotimp, transparenţa apei pentru a le face cât mai vizibile. Şalăul se orientează mult după văzul lui excelent.
• Ajustaţi dimensiunea nălucilor în funcţie de temperatura apei. În apă rece folosiţi năluci mai mari iar în apă caldă folosiţi năluci de dimensiuni mai mici.
• Dacă nu aveţi activitate folosiţi cât mai multe tipuri de năluci. Luaţi-le după preferinţă în ordine (shad, grub, worm, creature, skirt, jerk…)
• Folosiţi recuperări alternante până când aveţi primul atac.
• Când peştii sunt slab activi puteţi folosi lestări mai uşoare, năluci de dimensiuni mici şi culori naturale.
• Când peştii sunt activi puteţi folosi jiguri mai grele şi năluci mai mari.
• Când şalăii stau lipiţi de fund puteţi folosi jiguri stand-up sau football trase uşor pe fund sau ridicate foarte puţin.
• Pescuitul din barcă vă oferă avantaje net superioare prin posibilitatea de a avea acces la locurile cu mai mulţi peşti.
• O repoziţionare pe acelaşi loc, chiar şi cu o abatere de câteva grade faţă de poziţia iniţială vă poate permite o accesare mai bună a aceluiaşi loc. Dacă aţi găsit un loc bun, abordaţi-l din mai multe direcţii.
• Alegeţi locurile cu atenţie. Prima condiţie este ca peştele să se găsească în zona unde pescuiţi.
• Folosiţi cunoştinţele pe care le aveţi despre biologia şi comportamentul şalăului pentru a vă ajuta să îl localizaţi.
• Sonarul este un echipament deosebit de folositor mai ales pentru determinarea adâncimii apei şi identificarea structurilor potenţial bune.

The post Jigging pentru toti. Cum sa pescuiesti eficient la salau. appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

–        Psssst! Şie faşi?

–        Nica… dau la chieşte, ţin lanseta, mulinez… tu şiieee faşi?

…

Nălucile soft-bait, de la Jackall Bros, nu mai au demult nevoie de nicio prezentare. iShad-ul în special, a devenit arhicunoscut şi printre pescarii români, care folosesc nălucile din silicon pentru pescuitul speciilor ca şalăul şi bibanul.

iShad Tail, este un fel de worm inelat, având partea anterioară a corpului mai bombată, ca a unui grub şi o codiţă fină, vibratilă, de shad. Este produs dintr-un silicon mai tare, de calitate, şi impregnat cu substanţe uleioase, fiind disponibil în felurite variante de culori, mergând de la cele naturale care imită peştele pradă, până la cele mai aprinse şi atractive palete cromatice, pentru cele mai variate condiţii de transparenţă şi turbiditate a apei.

Acest tip de nălucă, este destinată în special pentru pescuitul cu monturi offset, de tip Texas şi Carolina, putând fi deopotrivă armată cu un jig sau şi mai bine, un jig standup.

iShad este produs la dimensiunile de 3,8 şi 4,8 inci. Cele de 3,8 inci, le-am găsit deosebit de bune pentru pescuitul de fineţe, pe montură Texas, cu lăstări de 3 şi 5 grame.

Corpul inelat şi codiţa iShad-ului, prind viaţă la cele mai mici mişcări din lansetă, sau la o simplă plonjare, chiar şi pe lestări din clasa uşoară şi ultrauşoară, aşa cum spuneam, imitând perfect un minnow cum ar spune americanii, sau albitura cum mai spunem noi.

În situaţii când peştii sunt inactivi sau pur şi simplu discreţia şi o prezentare cât mai naturală se impun, precum şi într-o structură rarefiată sau în apă mai mică, iShad se poate dovedi o nălucă redutabilă.

De asemenea, pescuind pe structurile deschise, cu acoperământ tare, armat cu un jig standup din clasa uşoară sau medie-uşoară, odată ce peştele este localizat, veţi descoperi că iShad este o nălucă versatilă. Şi bibanul, chiar exemplarele de dimensiuni nu foarte mari, pare deosebit de interesat şi atras de codiţa fină şi corpul suplu, ca de oblete, a lui iShad.

În structurile mai dense, sau imediat în apropierea lor, puteţi arma iShad cu un cârlig offset lestat pe tijă, fără a mai utiliza clasicul bullet, în căutarea bibanului sau a şalăului.

…

–     Deci, şhie faşi? Dai la chieşte?

–     Uăăăii, da Jiekăl unde-i?

–     Jieekkăăăăllll!!! Şie faaaaaşi! ?

–     Şie faaaaaşi…

–     Nica… dau la chieşte, ţin lanseta, mulinez… tu şiieee faşi?

–     Nica… prind chieşte, dau cu iShad…

–     Indubitabil…

The post iShad tail… iNdubitabil! appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

In adancul apei, acolo unde lumina abia se strecoara difuza, mai mult ca o inchipuire, este taramul salailor. Nu este, asa cum credeti, o lume a tacerii. Iata de pilda naluca supla, trasa in teapa jigului, furisandu-se printre neregularitatile humei asemenea unui soldat care face salturi inainte prin liniile ariergardei inamicului. Fariseismul plastisolului si gandurile ascunse ale pescarului care animeaza aceasta naluca, asa cum face un papusar cu marioneta lui, nu sunt inutile si nici intamplatoare. Asadar sa  dam la o parte cortina tulbure a apei si sa ne asezam confortabili in fotolii pentru a urmari spectacolul. Asa cum in teatrul de umbre chinezesc lumina modeleaza perceptia spectatorului, tot asa in acest teatru subacvatic vibratia plasmuieste imagini auditive virtuale. Fiecare miscare a nalucii suple da nastere unor unde de presiune ce sunt receptate de… fiara vargata, cu dinti de vampir si priviri sticloase de varcolac ce pandeste imobil in apropiere, lipit de huma curata. Deja intram intr-un univers paralel pe care incercam sa-l intuim. Nu avem cum sa intelegem tot talcul mesajelor pe care le primeste salaul prin linia laterala, pentru ca acest organ ne lipseste. Ei bine, undele de presiune ale apei – si slava domnului ca este un mediu incompresibil ce poate propaga la distanta astfel de unde de presiune – mangaie receptorii liniei laterale ai pestelui, zamislind senzorial o holograma alcatuita exclusiv din vibratie. Aceste unde de presiune ii pot spune salaului cat de mare este tinta aflata in miscare, ii pot da informatii importante legate de directia, traseul, viteza si sensul miscarii. Este o amprenta senzoriala la fel de importanta ca cea auditiva, care se inscrie intr-un registru al frecventei ceva mai ridicat decat undele de presiune ce nu joaca un rol auditiv. Toata aceasta turbulenta iscata in jurul nalucii noastre suple, la care noi suntem cu siguranta surzi, este pentru salau ceea ce pentru un motan poate fi fosnetul unui soricel intrat hoteste in hambar. Adica o informatie suficienta pentru a localiza cu exactitate sursa de stimuli.

Acesta este motivul pentru care salaul vine fara greseala langa jigul care poposeste in substrat si il inhata cu un soc ce se transmite prin fir ca un semmnal sec, dur, fara reverberatie. Este “ciocanul” clasic pe care il resimte orice pescar ce tine in mana lanseta potrivita unui astfel de pescuit, datorat modului in care salaul isi apuca prada. Este o lovitura care se doreste fatala, si a carei strategie poate fi descrisa chiar de forma conica a dintilor acestui rapitor. Ei nu sunt facuti neaparat  pentru a retine prada, asa cum sunt dintii stiucii, ci au rolul de a penetra corpul pestelui capturat asemenea unor pumnale. Este o singura lovitura care trebuie sa paralizeze instantaneu prada, si de aceea forta pe care o aplica salaul in prima fractiune de secunda cand acesta intra in contact cu naluca este foarte mare. Socul resimtit in fir este pe masura acestei lovituri de menghina, amplificat de capul dur al jigului. Spun aceasta doarece atunci cand se pescuieste cu monturi, in care carligul nu are cap lestat, socul atacului este mai diminuat.

Dar cum ar fi piesa noastra, un Hamlet modern rescris numai din vibratii, daca salaul ramane insensibil la toate miscarile lascive ale plasticului suplu? Cu siguranta ca motivele plutesc in aerul salii, suprasaturata de influente atmosferice, de presiune, de temperatura, de lumina. Trebuie ca in actul doi personajul intruchipat de naluca supla sa fie ori schimbat, ori sa abordeze o alta interpretare. Si daca rigorile teatrului tin mai mult de simbolistica, iar simbolistica inclusa in pescuitul cu jiguri inseamna o prea mare relativitate, atunci sa recurgem abrupt la matematica. Metabolismul pestelui, optimul de mediu ca o paranteza dreapta in care sunt incluse oxigenul, ph-ul, temeperatura, adancimea, luminozitatea si structura subacvatica, compun prima ecuatie a salaului prin a carei rezolvare ii aflam nivelul de activitate. Apoi urmeaza o alta ecuatie in care nivelul de activitate al salaului va interactiona naluca, iar rezultatul va fi prezentarea. Adica dinamica nalucii, dimensiunea si culoarea acesteia. Iata cum matematica ne aduce inapoi la Hamlet. A fi sau a nu fi, aceasta este sau nu este rezolvarea. V-ati prins?

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/jiguri.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

Stapanul jigurilor, un nou episod din seria Predators no rules, in curand la PVTV cu prima parte: Salaul matematic.

The post Piesa pentru naluca supla si salau algebric appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Imediat după dezgheţ, apele sunt reci, iar şalăul, având comportamntul elusiv, care l-a făcut deja celebru, pare să nu fie de găsit. Şi dacă te încăpăţinezi să baţi hectare întregi de lac, accesând praguri abrupte şi gropi adânci, poţi avea o zi fără rezultate notabile. Adesea însă, sunt micile detalii, de care dacă ţii cont, pot schimba soarta unei partide, sau o pot transforma chiar în una foarte reuşită.

Simpla apariţie a soarelui sau uşoara creştere a temperaturii de afară, pot fi factori care să pună şalăul în mişcare. Având nevoie de o apă mai caldă, pentru a-şi asigura temperatura optimă a corpului, aportul energetic şi confortul necesar vânătorii şi deplasării în voie, şalăul va urmări zonele în care apa se încălzeşte prima dată.

Primăvara devreme, în zilele cu vânt puternic, chiar pe furtună, veţi găsi adesea şalăii, înghesuiţi într-un golf sau asupra unui mal, înspre care bate vântul. Motivul principal este că, vântul, aduce apa caldă pe malul respectiv. Straturile superficiale ale apei, care se încălzesc primele, sunt purtate de vânt şi, odată lovind un mal, vor crea un curent de apă care poate încălzi destul de repede toată masa de apă din zona respectivă.

Tot apa caldă va fi căutată şi de peştele pradă, care se va bucura de temperatură şi de activarea rapidă şi prematură a planctonului – sursă de hrană, precum şi de potenţiala hrană adusă de curentul de apă, motive în plus pentru şalău, de a se afla acolo.

Malul nordic, care este cel mai expus soarelui, sau micile golfuri de pe un mal nordic, unde apa stagnează, pot reprezenta de asemenea locuri propice şalăilor pentu a ieşi în mal, şi cu siguranţă, găsiţi aici, vor avea un apetit şi o agresivitate sporite.

Strucurile din apă sau apa tulbure, bogată în suspensii, pot fi factori de încălzire mai accentuată şi mai rapidă a apei. Adesea, la primele lansări în astfel de zone, odată cu plonjarea nălucii în apă, se pot observa salturi ale peştilor pradă, speriaţi de contactul nălucii cu apa. Acesta poate fi un semn foarte bun şi cu siguranţă o invitaţie de a insista în acea zonă, chiar şi pe apă puţin adâncă.

După o zi însorită în care vântul a bătut mereu din aceeaşi direcţie, chiar în condiţii de apă foarte rece, găsirea unor asemenea locuri este deosebit de importantă. Dacă locul respectiv prezintă şi un acoperământ tare sau o structură mai deosebită, şansele să descoperiţi şalău acolo cresc considerabil.

Nu uitaţi să alternaţi lestările şi nălucile, cât şi coloritul lor, până la identificarea primelor atacuri. De asemenea, în funcţie de direcţia şi puterea vântului, veţi avea nevoie de lestări mai grele şi de tehnici diferite de recuperare, întrucât şalăii, pot urca uşor între ape sau pot fi lipiţi de substrat.

Câteva wobblere bune (hard body crank baits), care coboară urmărind linia substratului, chiar intrând adesea în contact cu acesta, şi care se fac remarcate prin bile (rattling) şi colorit deosebit, pot fi o alegere excelentă, mai ales în aceste situaţii.

Este numai o chestiune de localizare, adaptare, inspiraţie, acţiune, tehnică şi tactică.

The post Salai tacticosi – tactici de primavara appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Un amic pescar, mai de duminica – este drept, imi spunea ca a pescuit cam in toate stilurile posibile, de la undita, feeder, spinning, crap si pana la fly, insa la salau cu jiguri nu ii iese aproape nimic. Nu simte, nu are control asupra nalucii, inteapa tarziu. O fi problema de echipament, de reflexe, de concentrare si – de ce nu? – de har, dar eu cred ca orice pescar, mai mult sau mai putin amator, poate pescui eficient cu jiguri la salau daca tine cont de cateva reguli de baza ale acestui stil de pescuit.

Lanseta cu actiune fast si cu o putere care sa permita lansarea jigurilor cu greutati situate intre 7 g si 14 g, nalucile suple de 6 cm – 8 cm si firul multifilament de 5 Kg – 7 Kg forta sunt punctele de plecare al pescarului aflat la nivelul ABC-ului. Abia mai tarziu, cand este stapanita tehnica de pescuit, se poate recurge si la strategii din domeniul de puteri light (usor), cu jiguri de 3 g – 9 g, naluci suple de 2 cm – 3 cm si fir monofilament de 0,18 mm.

Nu trebuie uitat ca acesta este un pescuit full contact, in care jigul pipaie in permanenta substratul cu o dinamica in care se impletesc componenta verticala si orizontala, pe un traseu in zig – zag (“dinti de fierastrau”) imprimat din lanseta printr-un permanent joc alternant al pompajelor (ridicarea varfului lansetei), stopari si reveniri cu lanseta la pozitia initiala, adica orientata cu varful spre apa. Tot timpul trebuie sa simtiti contactul jigului cu structura subacvatica si acolo unde acest lucru este mai greu de realizat (substrat ceva mai moale, adancimi mari, vant) informatii pretioase in aceasta directie le ofera firul.

Jigurile rotunde sunt cele mai populare, insa cele footbal, asa cum le spune si numele, de forma ovala, asemanatoare cu cea a unei mingi de rugby (adica footbal american), ofera o prezentare mult mai buna. Acest lucru inseamna in primul rand mentinerea in pozitie de… lupta, adica il va impiedica sa se culce pe o parte, caz in care va fi apucat cu dificultate de salau si nici nu ofera o pozitie buna de intepare. Mai mult, atunci cand firul este tensionat usor, footbal jigul ridica la 45 grade carligul si il pozitioneaza ideal pentru intepare.

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/atelier-jiguri-football.flv” width=”560″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

The post Alfabetul cu jiguri appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.

Ne apropiem de momentul in care apele ingheata si spinningul devine o ocupatie pur teoretica, insa pana atunci inca mai avem timp pentru cateva iesiri pe malul apelor. Ploaia si vantul care ne patrund dupa cateva ore de stat in barca nu trebuie sa ne demoralizeze. Daca vorbim despre salau, acum este o perioada foarte prielnica pentru a ne demonstra maiestria in manuirea jigurilor. Capturile, atunci cand reusim sa ajungem la ele, pot intrece asteptarile.

Sablonul pescaresc indica pentru sezonul rece o localizare in zonele adanci, acolo unde pestii se aduna in general pentru iernare. Nu luati acest comportament in calcul la salau, pentru ca este bine sa ne ferim de sabloane in pescuit. Daca suntem cu totii de acord ca salaul va vana exact acolo unde se afla si prada sa, este bine sa luam in serios tabierturile micilor pesti care intra in meniul acestui rapitor. Asadar, daca avem parte de doua – trei zile de incalzire, lucru nu imposibil in aceste vremuri de schimbare climatica, trebuie musai sa mergem la peste, pentru ca acum se intampla in lacuri lucruri importante pentru noi, pescarii de spinning.

Obletii, puietul de platica si in general maruntisul se aduna in scurtele perioade de incalzire in zonele cu apa mica din preajma malului, acolo unde inca mai pot gasi hrana. Supravietuirea in mediul acvatic depinde in buna masura de modul in care pestii stiu sa exploateze aceste oportunitati de hranire pe care le ofera cele cateva zile rebele de primavara ratacita inaintea inghetului. Jigurile de 6 – 9 g, vor fi in acest circumstante ideale pentru a explora pragurile cu adancimi de pana la 2 m, cu o evolutie discreta si un pompaj fin. Nalucile suple de 3 – 5 cm, in special jerkbait, fara coada vibratila sunt ideale. Cuvantul de ordine al dinamicii nalucilor pe care le folosim este naturalete, iar in toata aceasta conjuctura pauzele mai lungi intre pompaje pot face diferenta intre a prinde si a nu prinde.

Daca avem parte si de zile insorite pe perioada de incalzire, atunci nu ezitati sa cautati platourile care se ridica pe mijlocul apei, insule scufundate la 1,5 m sub pelicula sau chiar mai putin. Daca acolo sunt si stepi, craci sau alte elemente de structura, insistati, chiar si cu riscul de sacrifica niste naluci pe altarul spinningului. Cand structurile sunt greu de patruns, carligele off-set si montura Texas, cu plumb culisant (eventual fixat), va pot fi de mare ajutor. De asemenea o micsorare a gramajelor jigurilor va ajuta sa aveti o rata de agatare mai mica. Nu uitati ca un carlig ceva mai elastic este un avantaj in aceste conditii de pescuit, caci se indrepta inainte sa cedeze firul, jigul revenind la forma initiala, dupa recuperare din fortareata salailor, cu ajutorul unui patent. In astfel de situatii dati atentie varfului carligului, care poate sa sufere dupa o agatare in obstacole dure, precum pietrele, varf pe care va trebui sa-l ascutiti cu pila fina care nu trebuie sa va lipseasca din trusa.

The post Rece la salau appeared first on F&H - Fishing & Hunting Romania.