Despre jiguri numai de bine

Șalăul – răpitorul care a făcut regulile în spinningul din România primei decade a anilor 2000, și asta pentru că a împletit oportunitatea de a-l avea în ape excelente – așa cum au fost Gostilele, Săruleștiul, Dârvariul și Valea Argovei – cu revoluția jigging care a cuprins încă din anii ’90 comunitatea pescarilor de răpitor. Astăzi aceste ape au ales calea crapului și a pescuitului industrial (Dârvari, Gostilele, Valea Argovei) sau a sturionilor (Sărulești), ceea ce a făcut ca șalăul să iasă din prim planul spinnigului de la noi. Adevărul este că în restul apelor șalăul este un pește fugărit atât de patronii de bălți – care vor doar crap chinezesc și nimic altceva – și de braconieri, acolo unde mai înoată prin ape doar de sămânță. Șalăul există însă acolo unde te aștepți mai puțin, mai ales în lacuri în care piscicultura este stăpână, și asta nu neapărat pentru că este dorit de piscicultor, ci mai ales pentru că știe să se adapteze la condiții de prigoană și poate să apară din neant când te aștepți mai puțin.

Iată deci un motiv serios pentru a păstra un loc important în trusă pentru jiguri și năluci suple. Shad, jerk, grub, worm, creature – denumiri care ar putea să-l facă pe un începător să renunțe înainte chiar de a lansa primul său jig. Haideți să aducem din zona abstractului aceste năluci pentrua constata că lucrurile sunt destul de simple.

Shadul are forma unui pește (mai mult sau mai puțin alungit) și este prevăzut cu coadă vibratilă, fiind o nălucă universală, pentru orice situație de pescuit, cu precădere atunci când șalăii sunt activi și răspund bine la vibrația relativ puternică generată de coadă.

Grubul are profil unui vierme sau a unei larve generice și este prevăzut cu un apendice vibratil de forma unei virgule, care are o intensitate a vibrațiilor mai scăzută decât a shadului și care se pretează unor prezentări ceva mai discrete, atunci când șalăii sunt slab activi.

Worm este un vierme lung, care are coadă vibrtilă asemănătoare cu grubului, însă dimensiunea sa mare îl indică drept o nălucă productivă în cazul în care șalăii sunt ceva mai agresivi în hrănire.

Jerkul are corpul asemănător cu al unui shad din categoria celor fusiforme, dar care nu este prevăzut cu coadă vibratilă. Are cea mai discretă evoluție și este năluca perfectă atunci când doriți prezentări de finețe care să scoată din apatie șalăii nemotivați în hrănire.

Creature este năluca cea mai puțin opulară la noi, dar care în anumite situații poate aduce cele mai bune rezultate. Mai ales modelele care imită racii, pot deveni adevărate arme letale în lacurile în care puii de rac fac parte din meniul șalăilor.

Culorile pe care le alegeți trebuie să țină cont în primul rând de dominanta de culoare a apei în care pescuiți. În linii mari într-o apă cu dominantă maronie portocaliul este mai vizibil decât alte culori, în timp ce într-o apă verzuie cea mai vizibilă culoare este verdele sau galbenul, mai ales în varianta fluo. Albul este o culoare vizibilă mai ales în ape ceva mai puțin profunde și se pretează bine oricărei dominante de culoare pe care o are apa. Trebuie spus aici că această discuție este valabilă atunci când dorim ca năluca noastră să aibă o vizibilitate maximă. Există însă situații în care nivelul scăzut de activitate al șalăului să indice drept cea mai bună alegere o culoare cu vizibilitate minimă, așa cum este negrul sau maronul. Nu în ultimul rând, atunci când vă construiți strategia de alegere a culorii, este bine să aveți în vedere și faptul că roșul este prima culoare care dispare odată cu creșterea adâncimii, iar ultimul este albastrul, mai ales acolo unde apa este ceva mai transparentă.

Dinamica acestor năluci este relativ aceeași, cu ajustări ale vitezei, amplitudinii pompajelor și ale lungimii stopărilor. Există două maniere clasice de jucare a acestor năluci: prima este în plan vertical, în „dinți de fierăstrău”, mișcare realizată din vârful lansetei, a doua este majoritar în plan orizontal, realizată din mulinetă, cu stopări și accelerări, ceea ce îi conferă nălucii o mișcare de târâre în substrat, cu ușoare decolări. Alternați aceste tehnici de pescuit, cu ajustări ale amplitudinii dinamicii, până când începeți să aveți atacuri.

Toate aceste tehnici de pescuit cu jiguri înseamnă și o ajustare corectă a lestărilor, astfel încât să le corelați cu adâncimea de prezentare (greutate mai mare la adâncime mai mare), cu nivelul de activitate al șalăilor (greutate mică la șalăi inactivi, greutate mai mare la șalăi agresivi) și cu condițiile de pescuit  (greutate mai mare în vânt puternic). Alegerea corectă a nălucilor, culorilor, gramajelor și dinamicilor sunt doar o parte a ecuației șalăului. Celaltă parte – la fel de importantă – este localizarea, strâns legată de identificarea structurilor în care șalăul preferă să vâneze (substrat ferm, praguri, zone cu acoperiri diverse – așa cum sunt pietrele, crăcile și alte obiecte scufundate – gropi, diferite detalii de relief subacvatic).