LA QUINCEAÑERA – Pinata cu „Poveștile apelor‟

 „Singuri putem face atât de puțin. Împreună putem face atât de multe.” – Helen Keller

Vă salut, dragi prieteni!

Viitoarea mea carte dedicată naturii și lumii halieuticului, la care lucrez de ceva timp, va fi, în fapt, un mic pseudo-tratat halieutic & ecologic – ce va conține reflecții amuzant-amare despre ape, pești și oameni.

Cartea se va intitula „De-a râsu͗-plânsu͗‟ și va cuprinde povestiri tematice strict fictive, grupate în șapte părți distincte.

 Una dintre părți – Decalogul pescarului – cuprinde zece reguli pescărești „de căpătâi‟, iar ultima dintre ele este:

Regula X:

„Pescarul știe că pescuitul este o poveste fără de sfârșit.‟

„Pescuitul nu se termină niciodată. Chiar și când pleci de la baltă, pescuitul continuă în mintea ta. Te gândești la ce ai făcut bine, la ce ai greșit, la ce momeală vei folosi data viitoare, la peștele care ți-a scăpat și la cel care te-a privit ironic înainte să plece.

Pescarul adevărat știe că fiecare zi la pescuit este o lecție. Uneori înveți despre pești, iar alteori înveți despre tine. Există și cazuri în care înveți doar că nu trebuia să te apleci atât de mult peste apă, pentru că acum ai pantalonii uzi și un baboi râde pe înfundate de tine, dar au și aceste momente rolul și farmecul lor.

Pescuitul este o aventură continuă. O poveste care se scrie cu fiecare aruncare, cu fiecare dril, cu fiecare captură și cu fiecare ratare.

Este o lume în care timpul curge altfel, în care grijile și clipele dispar, în care singurul lucru important este legătura dintre tine, apă și peștele care poate… sau nu… să muște.‟

*

Nu întâmplător am ales acest pasaj, deoarece și în cazul scrisului, mai ales al celui despre pescuit & natură, lucrurile sunt la fel pentru mine, adică: „o poveste fără de sfârșit.‟

Iată că acum se împlinesc fix cincisprezece ani de când am început colaborarea cu site-ul The Fishing & Hunting România, perioadă în care mi-au fost publicate articole și povestiri despre pescuit și natură, în cadrul rubricii Poveștile apelor, cu o frecvență neîntreruptă de minimum un articol / povestire pe lună.

Așa după cum bine știți, multe dintre aceste povestiri s-au tot reunit apoi, periodic, luând forma concretă a celor șapte cărți dedicate pasiunii noastre celei de (aproape) toate zilele: PESCUITUL, pe care le-am publicat până acum.

Fără această frumoasă și lungă colaborare, nu știu dacă respectivele cărți ar fi existat și tocmai de aceea, cel puțin din punctul meu de vedere, consider colaborarea ca fiind și una foarte fructuoasă.

Prima mea povestire a apărut pe site-ul F&H în data de 30 iunie 2011 și se intitulează „Rătăcit în natură‟.

Țin minte și acum că totul a început de la un telefon.

Eram la serviciu, la birou, și cineva m-a sunat să-mi propună colaborarea (asta după ce participasem, în prealabil, la un concurs de texte și fotografii pe teme pescărești organizat de F&H în acea vreme).

Și uite așa, la fel cum unii au ajuns căpitani la cincisprezece ani, eu am ajuns acum colaborator permanent de cincisprezece ani.

*

Iar acel ‟CINEVA” care m-a sunat atunci a fost nimeni altul decât Cristian Mihai-Albu, căruia îi mulțumesc mult pentru tot: oportunitate, libertatea deplină de a scrie doar ceea ce doresc și simt, seriozitate, ocazia de a participa la mai multe ediții ale F&H EXPO și, cel mai important dintre toate, pentru PRIETENIE.

Dacă ar fi să intru în culisele relației de colaborare și prietenie care s-a dezvoltat între noi pe parcursul anilor, aș umple pagini întregi, așa că, pentru a nu vă plictisi cu atât de multe informații, o să mă rezum doar la aceste câteva cuvinte.

*

La final, aș mai adăuga doar atât:

În momentul de față nu știu încă dacă seria Poveștilor apelor va mai continua sau nu, dar știu sigur că pasiunea mea de a scrie despre pescuit, natură și nu numai o va face cu siguranță.

Și să nu mai zic de pasiunea pentru pescuitul în sine!

Fir – întins tuturor!

Vă mulțumesc!