UNDEVA, DINCOLO DE DUNARE

Balta Mare a Brailei vi se pare un subiect agro-industrial plictisitor? Hai sa incepem atunci asa: aici a fost salasul vestitului Terente, banditul violator full-option, printre dotarile caruia se afla si un penis de 20 cm, ajuns pana la urma in borcan, la IML, pentru posteritate, drept cea mai mare scula de roman. Ironia sortii a facut sa fie totusi lipovean, pe numele sau real Stefan Vasili. S-a nascut in 1895 la Carcaliu si incepand cu varsta de 20 de ani si-a construit cu migala aura de personaj de legenda. A fost iubit de popor pentru ca facea ceea ce ceilalti nu erau in stare sa faca, din varii motive ce tineau de putirinta, dotare ori frica.  A fost un fin cunoscator al ghiolurilor si labirintului de canale din Balta Mare  Brailei, unde devenise intangibil, fiind ajutat si de pescarii locului. A talharit cu banda sa, sau de unul singur, prea-plinul boierilor, arendasilor, chiaburilor si al ciocoilor, a violat fecioare si neveste de potentati, a evadat de la ocna, a scapat de fiecare data printre degetele jandarmilor. A fugit in Bulgaria si a ajuns pana in Grecia, s-a intors pana la urma in tinuturile natale unde a fost – inevitabil – dat in gat la potera de complicii sai. A sfarsit ca orice haiduc, cu baioneta jandarmului la carotida, fiind un exemplu elocvent pentru omul din popor ca nimic nu este etern. Nici macar Balta Mare a Brailei.

Inca de la inceputul secolului XX a existat o dezbatere intre cei care promovau pescaria traditionala in Balta si cei care militau pentru secarea acestui paradis piscicol natural si transformarea in camp agricol. In tabara ecologistilor lider absolut era nimeni altul decat Dr. Grigore Antipa. In tabara inginerilor, carora le trebuiau lucrari ciclopice pe masura priceperii lor – iar desecarea acestui paradis era asa ceva – se numara Anghel Saligni. Dar iata cum descria insusi marele Antipa acest colt de rai:

“Aici avem în total o suprafață inundabilă de 63.190 ha, din care 11.629 sunt bălți cu luciu de apă și gârle, iar restul de 51.560 ha teren inundabil, stufării, păduri de salcie etc. Bălțile principale sunt Șerbanul, Orzea, Gemenele, Rușava, Scurtul, Bobocul, Lungulețul, Ulmul, Dunărea veche etc. Mai toate aceste ghioluri au câte o gârlă specială prin care se alimentează cu apă din Dunăre; pe de altă parte ele au câte o altă gârlă (gârla lor de scurgere) care le pune în comunicare direct sau indirect cu gârla Filipoiul. Acesta este un canal lung de aproape 24 km, care începe de la lacul Șerbanu și drenează întreaga regiune, vărsându-se în brațul Măcinului mai sus de Ghecet. În acest canal se scurg toate bălțile din Domeniu. Toate bălțile de aici au nivelul fundului lor deasupra etiajului Dunării, numai ghiolul Dunărea Veche – care prin originea sa este un vechi cot al Dunării – are apa foarte adâncă până la 8 metri sub etiajul Dunării. (…)“ Gr. Antipa

Iata ca am ajuns la un punct unde ghiolul Dunarea Veche, sau Blasova – cum I se mai spune astazi, devine numitor comun pentru povestea noastra pescareasca si cea a destinului Baltii. La Dunarea Veche din Balta Mare a Brailei am mers dupa salai, loc in care am reusit cateva capturi frumoase, mai ales ca peisajul de aici inca are ceva din vraja de odinioara. Am gasit aici un imens camp pe care utilajele lucrau din greu, un fel de Centru de Excelenta agricol peste care apa Dunarii era pulverizata de utilajele de irigatie moderne, un camp ca un ocean in care ghiolul devenise o insula paradoxala. Sa-l lasam insa pe dr. Gr. Antipa sa ne descrie Balta, asa cum era ea la inceput de secol XX:

“Apa revărsată peste câmpii și prin pădurile de sălcii unde peștele se hrănește și crește foarte repede găsind o hrană abundentă, începe încetul cu încetul a se retrage din bălți și de aici prin gârlele lor de scurgere se varsă în Filipoi. Încetul cu încetul și peștele urmează acest drum vrând să iasă în Dunăre, așa că la retragerea apelor și mai cu seamă toamna o mare parte din peștele de pe Domeniu este deja concentrat în canalul Filipoiul. Aici el este pescuit în leasă în cantități enorme – odată am observat singur în 3 ore prinzându-se 26.000 kg. Pescuitul bălților cu năvoade și ave începe toamna pe la finele lui August, peștele care rămâne aici speriat de năvoade fuge din tote părțile și se concentrează din nou în Filipoi (…) caută a se ascunde la gropi și pe sub butucii de sălcii însă pescarii îl găsesc și-l pescuiesc pe de o parte pe sub maluri cu tărbufurile, iar pe de altă parte la gropi cu prostovoalele. Balta Domeniului Brăilei constituie pe de o parte o minunată capcană pentru a prinde peștele din Dunăre ce vine în ea pentru a se reproduce și totodată un loc minunat unde peștele se reproduce, mănâncă și crește dând o enormă producție, necunoscută în alte pescării din Europa.”  Gr. Antipa

Ca in multe cazuri, inginerii i-au invins pe biologi. S-a intamplat atunci cand fructul distrugerii se copsese. Era in vremea de restriste comunista, cand au fost infiintate in Balta Mare a Brailei lagare de asa-zisa re-educare, in fapt lagare de exterminare a gresitilor politici, in speta anti-comunisti. Prin munca lor a inceput in anul 1964 constructia digului de 162 Km, finalizat in 1968 si din care mai apar la lumina si astazi fragmente din scheletele detinutilor politici care si-au dat ultima suflare aici. In urma acestei lucrari – considerata drept cea mai ampla interventie antropica distructiva la adresa mediului acestei tari – in Balta Mare a Brailei aproape 95% din suprafata de 681,3 km a devenit teren agricol. Ce am pierdut in numele porumbului care ar fi putut creste oriunde in nemarginirea Baraganului, ne spune acelasi Gr. Antipa:

“În aceste bălți cu cât apele sunt mai înalte și cu cât durează ele mai mult, cu atât și producția crește. În anul 1904-1905 când apele au ajuns numai la cota de 3,57 m, deci nici nu au trecut peste maluri (…) producția a fost foarte mică ajungând abia la 920.723 kg. În anul 1907-1908, când apele au fost foarte înalte ajungând la cota 5,40 m și au durat 180 de zile acoperind cu totul terenul inundabil, producția a fost foarte mare, ajungând la 6.447.793, deci de 7 ori mai mare ca în anul 1904-1905.”  Gr. Antipa

Daca cititi cu atentie cantitatile produse in regim natural de pescaria din Balta inainte de desecare, veti observa ca nici daca adunati productia din ultimii 10 ani din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii nu obtineti productia dintr-un an prost de la inceput de secol XX. Distrugerea Baltii Mari a Brailei a devenit un succes al comunismului ce a demonstrat ca secera si ciocanul pot aduce victoria in mult sforaita lupta a proletarului cu natura. Devenita falimentara in anii ’90 datorita eforturilor prea mari pentru a destufiza permanent campurile si mai ales datorita aparitiei continue a saraturii in brazda, Balta Mare a Brailei nu a fost insa renaturata pentru a fi redata Dunarii. In schimb a devenit cea mai mare ferma capitalista din Uniunea Europeana, intr-un context politic prin care au fost deblocat anul acesta cateva miliarde pentru relansarea… pescariei in Romania. Si daca va intereseaza, urmasii lui Terente sunt bine-mersi. Isi plimba prin Braila burtile de respect cu limuzinele si cu manelele date la maxim, sa le vada dusmanii lanturile de aur de la gat, mai mari decat cele ruginite pe gleznele detinutilor politici ingropati in digurile Baltii Mari. In acest strop de neant mioritic am gasit totusi salaii si un colt de apa care s-a impotrivit distrugerii. Ii puteti vedea urmarind RAPITORI FARA REGULI in cele doua episoade ale filmului “Undeva, dincolo de Dunare”. In curand, doar la PVTV.