Imediat după dezgheţ, apele sunt reci, iar şalăul, având comportamntul elusiv, care l-a făcut deja celebru, pare să nu fie de găsit. Şi dacă te încăpăţinezi să baţi hectare întregi de lac, accesând praguri abrupte şi gropi adânci, poţi avea o zi fără rezultate notabile. Adesea însă, sunt micile detalii, de care dacă ţii cont, pot schimba soarta unei partide, sau o pot transforma chiar în una foarte reuşită.
Simpla apariţie a soarelui sau uşoara creştere a temperaturii de afară, pot fi factori care să pună şalăul în mişcare. Având nevoie de o apă mai caldă, pentru a-şi asigura temperatura optimă a corpului, aportul energetic şi confortul necesar vânătorii şi deplasării în voie, şalăul va urmări zonele în care apa se încălzeşte prima dată.
Primăvara devreme, în zilele cu vânt puternic, chiar pe furtună, veţi găsi adesea şalăii, înghesuiţi într-un golf sau asupra unui mal, înspre care bate vântul. Motivul principal este că, vântul, aduce apa caldă pe malul respectiv. Straturile superficiale ale apei, care se încălzesc primele, sunt purtate de vânt şi, odată lovind un mal, vor crea un curent de apă care poate încălzi destul de repede toată masa de apă din zona respectivă.
Tot apa caldă va fi căutată şi de peştele pradă, care se va bucura de temperatură şi de activarea rapidă şi prematură a planctonului – sursă de hrană, precum şi de potenţiala hrană adusă de curentul de apă, motive în plus pentru şalău, de a se afla acolo.
Malul nordic, care este cel mai expus soarelui, sau micile golfuri de pe un mal nordic, unde apa stagnează, pot reprezenta de asemenea locuri propice şalăilor pentu a ieşi în mal, şi cu siguranţă, găsiţi aici, vor avea un apetit şi o agresivitate sporite.
Strucurile din apă sau apa tulbure, bogată în suspensii, pot fi factori de încălzire mai accentuată şi mai rapidă a apei. Adesea, la primele lansări în astfel de zone, odată cu plonjarea nălucii în apă, se pot observa salturi ale peştilor pradă, speriaţi de contactul nălucii cu apa. Acesta poate fi un semn foarte bun şi cu siguranţă o invitaţie de a insista în acea zonă, chiar şi pe apă puţin adâncă.
După o zi însorită în care vântul a bătut mereu din aceeaşi direcţie, chiar în condiţii de apă foarte rece, găsirea unor asemenea locuri este deosebit de importantă. Dacă locul respectiv prezintă şi un acoperământ tare sau o structură mai deosebită, şansele să descoperiţi şalău acolo cresc considerabil.
Nu uitaţi să alternaţi lestările şi nălucile, cât şi coloritul lor, până la identificarea primelor atacuri. De asemenea, în funcţie de direcţia şi puterea vântului, veţi avea nevoie de lestări mai grele şi de tehnici diferite de recuperare, întrucât şalăii, pot urca uşor între ape sau pot fi lipiţi de substrat.
Câteva wobblere bune (hard body crank baits), care coboară urmărind linia substratului, chiar intrând adesea în contact cu acesta, şi care se fac remarcate prin bile (rattling) şi colorit deosebit, pot fi o alegere excelentă, mai ales în aceste situaţii.
Este numai o chestiune de localizare, adaptare, inspiraţie, acţiune, tehnică şi tactică.
3 Comments