Piesa pentru naluca supla si salau algebric

In adancul apei, acolo unde lumina abia se strecoara difuza, mai mult ca o inchipuire, este taramul salailor. Nu este, asa cum credeti, o lume a tacerii. Iata de pilda naluca supla, trasa in teapa jigului, furisandu-se printre neregularitatile humei asemenea unui soldat care face salturi inainte prin liniile ariergardei inamicului. Fariseismul plastisolului si gandurile ascunse ale pescarului care animeaza aceasta naluca, asa cum face un papusar cu marioneta lui, nu sunt inutile si nici intamplatoare. Asadar sa  dam la o parte cortina tulbure a apei si sa ne asezam confortabili in fotolii pentru a urmari spectacolul. Asa cum in teatrul de umbre chinezesc lumina modeleaza perceptia spectatorului, tot asa in acest teatru subacvatic vibratia plasmuieste imagini auditive virtuale. Fiecare miscare a nalucii suple da nastere unor unde de presiune ce sunt receptate de… fiara vargata, cu dinti de vampir si priviri sticloase de varcolac ce pandeste imobil in apropiere, lipit de huma curata. Deja intram intr-un univers paralel pe care incercam sa-l intuim. Nu avem cum sa intelegem tot talcul mesajelor pe care le primeste salaul prin linia laterala, pentru ca acest organ ne lipseste. Ei bine, undele de presiune ale apei – si slava domnului ca este un mediu incompresibil ce poate propaga la distanta astfel de unde de presiune – mangaie receptorii liniei laterale ai pestelui, zamislind senzorial o holograma alcatuita exclusiv din vibratie. Aceste unde de presiune ii pot spune salaului cat de mare este tinta aflata in miscare, ii pot da informatii importante legate de directia, traseul, viteza si sensul miscarii. Este o amprenta senzoriala la fel de importanta ca cea auditiva, care se inscrie intr-un registru al frecventei ceva mai ridicat decat undele de presiune ce nu joaca un rol auditiv. Toata aceasta turbulenta iscata in jurul nalucii noastre suple, la care noi suntem cu siguranta surzi, este pentru salau ceea ce pentru un motan poate fi fosnetul unui soricel intrat hoteste in hambar. Adica o informatie suficienta pentru a localiza cu exactitate sursa de stimuli.

Acesta este motivul pentru care salaul vine fara greseala langa jigul care poposeste in substrat si il inhata cu un soc ce se transmite prin fir ca un semmnal sec, dur, fara reverberatie. Este “ciocanul” clasic pe care il resimte orice pescar ce tine in mana lanseta potrivita unui astfel de pescuit, datorat modului in care salaul isi apuca prada. Este o lovitura care se doreste fatala, si a carei strategie poate fi descrisa chiar de forma conica a dintilor acestui rapitor. Ei nu sunt facuti neaparat  pentru a retine prada, asa cum sunt dintii stiucii, ci au rolul de a penetra corpul pestelui capturat asemenea unor pumnale. Este o singura lovitura care trebuie sa paralizeze instantaneu prada, si de aceea forta pe care o aplica salaul in prima fractiune de secunda cand acesta intra in contact cu naluca este foarte mare. Socul resimtit in fir este pe masura acestei lovituri de menghina, amplificat de capul dur al jigului. Spun aceasta doarece atunci cand se pescuieste cu monturi, in care carligul nu are cap lestat, socul atacului este mai diminuat.

Dar cum ar fi piesa noastra, un Hamlet modern rescris numai din vibratii, daca salaul ramane insensibil la toate miscarile lascive ale plasticului suplu? Cu siguranta ca motivele plutesc in aerul salii, suprasaturata de influente atmosferice, de presiune, de temperatura, de lumina. Trebuie ca in actul doi personajul intruchipat de naluca supla sa fie ori schimbat, ori sa abordeze o alta interpretare. Si daca rigorile teatrului tin mai mult de simbolistica, iar simbolistica inclusa in pescuitul cu jiguri inseamna o prea mare relativitate, atunci sa recurgem abrupt la matematica. Metabolismul pestelui, optimul de mediu ca o paranteza dreapta in care sunt incluse oxigenul, ph-ul, temeperatura, adancimea, luminozitatea si structura subacvatica, compun prima ecuatie a salaului prin a carei rezolvare ii aflam nivelul de activitate. Apoi urmeaza o alta ecuatie in care nivelul de activitate al salaului va interactiona naluca, iar rezultatul va fi prezentarea. Adica dinamica nalucii, dimensiunea si culoarea acesteia. Iata cum matematica ne aduce inapoi la Hamlet. A fi sau a nu fi, aceasta este sau nu este rezolvarea. V-ati prins?

[hana-flv-player video=”https://fishingandhuntingtv.com/ro/movies/2012/jiguri.flv” width=”560″ height=”316″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]

Stapanul jigurilor, un nou episod din seria Predators no rules, in curand la PVTV cu prima parte: Salaul matematic.