Jigging pentru toti. Cum sa pescuiesti eficient la salau.

Pescuitul este privit ca sport, ca hobby sau ca profesie. În funcţie de gradul de implicare, fiecare pescar alocă din timpul său o parte mai mare sau mai mică şi îi manifestă un grad de interes mai diminuat sau mai ridicat. Când pescuitul devine o obsesie, nu mai avem nicio scuză pentru a nu prinde peşte. Când specia vizată este şalăul, pescuitul cu JIG devine o stare de spirit, o religie.

                Pescuitul cu năluci armate cu jig oferă un număr nelimitat de posibilităţi în abordarea peştelui, a tehnicilor de pescuit şi aplicaţii pe năluci diverse. Stăpânirea cât mai bine a tehnicilor de jigging aduce rezultatele deosebite în pescuitul şalăului. La noi însă, jiggingul este oarecum în perioada de tatonare, mai ales de către începătorii în ale pescuitului cu năluci, care simt o reticenţă instinctuală faţă de acest stil. Voblerele frumos colorate, legenda oscilantei şi productivitatea rotativei îi îndepărtează de banalul cârlig lestat cu bilă de plumb.

Ajuns însă în mâini pricepute, jigul, in pescuitul şalăului, aruncă în uitare nălucile dotate cu cârlige triple. Varietatea tipurilor – permiţând tehnici diferite şi uşurinţa în abordarea structurilor care ţin peşte au făcut din jig năluca supremă.

                Mulţi se tem ca nu vor reuşi să descifreze tainele echilibrării unui echipament pentru jigging. Alţii au o grămadă de semne de întrebare legate de jocul nălucilor armate cu jig. Alţii le văd ca pe nişte năluci fără viaţă. Alături de multe alte temeri, acestea sunt toate simptomele unei lipse de informaţi. Pescuitul cu jig este în fond simplu. Tehnicile evoluează de la sine, simţurile se învaţă – se educă, alegea nălucilor devine a doua natură – un reflex. Tot ce trebuie este să ştim câteva reguli de bază de care să ţinem cont, reguli pe care voi încerca să le enumăr pe scurt în cele ce urmează:

  • Ţineţi năluca armata cu jig cât mai aproape de substrat. Şalăul stă în majoritatea timpului aproape de fundul apei. Preferă un substrat curat, acoperit cu pietre sau nisip.
  • Dacă pescuiţi în ape mai adânci sau curgătoare, folosiţi un jig mai greu ca să învingă forţa curentului, forţa vântului dacă trebuie să vă luptaţi şi cu aceasta cât şi efectul de paraşută produs de firul tras de jig prin apă.
  • Cu jiguri mai grele simţiţi mai bine relieful substratului, structurile şi zonele cu fund mai tare.
  • Jigurile sunt ca o sondă cu care puteţi aduna informaţii.
  • Indiferent de adâncimea sau debitul apei, jigul trebuie sa ia contact cu fundul.
  • Când nu sunteţi sigur sau pescuiţi într-o apă nouă începeţi cu un jig mai greu.
  • Ţineţi firul cât mai întins când pescuiţi cu jiguri pentru a simţi şi cele mai fine atacuri. Nu permiteţi firului să stea detensionat – să facă burtă. Opriţi lansarea în momentul imediat dinaintea plonjării nălucii în apă, nu după ce năluca a făcut contact cu pelicula.
  • Un fir textil – împletit, şi mai subţire, e indicat.
  • Când firul se detensionează, se lasă moale, face burtă, probabil jigul a atins substratul.
  • În apă puţin adâncă folosiţi jiguri mai uşoare.
  • Jigurile mai uşoare sunt mai uşor de absorbit de către peşti în timpul atacului.
  • Când aveţi atacuri pe căderea iniţială a jigului probabil e un semn că şalăii au urcat şi vânează între ape. Treceţi pe gramaj mai mic (jiguri mai uşoare) pentru a-i permite monturii să cadă mai încet cât şi pentru a determina zona de vânătoare a peştilor, apoi încercaţi să rămâneţi cu năluca o perioadă cât mai îndelugată la acea adâncime.
  • Asiguraţi-vă că năluca evoluează corect cu gramajul ales pentru jig. Adesea şi lungimea tijei cârligului influenţează evoluţia nălucii. O nălucă din silicon înţepată cu un jig a cărui cârlig iese pe la mijlocul corpului nălucii va avea o mişcare mai amplă şi mai lentă a cozii. O nălucă armată cu un jig a cărui cârlig iese în ultima parte a corpului nălucii, în apropierea cozii, va imprima acesteia o mişcare de amplitudine mai mică dar mai energică.
  • Dacă aveţi rateuri şi năluci muşcate doar de coadă sau numai lovituri ale peştelui fără a prinde năluca în gură, puneţi un jig o idee mai uşor. Când peştii sunt nehotărâţi, ţinerea nălucii încă o fracţiune de secundă deasupra fundului apei vă poate aduce un atac.
  • Evoluţia nălucilor din silicon armate cu jiguri este dată de forma acestora, greutatea jigului, lungimea tijei cârligului, dimensiunea nălucii, unghiul sub care abordaţi structura, mişcările pe care le faceţi din lansetă, cantitatea de fir pe care o recuperaţi între pompaje şi amplitudinea acestora.
  • Învăţaţi cât mai multe tipuri de jiguri şi aplicaţiile fiecăruia pentru a aborda corect variatele locuri de pescuit.
  • Folosiţi o lansetă sensitivă, din carbon sau grafit, care să poată arunca jigurile de care aveţi nevoie sau cu care vreţi să pescuiţi. Nu ieşiţi cu greutatea nălucilor din clasa de putere recomandată de lansetă. E recomandat să aveţi câte o lansetă pentru fiecare clasă de putere. ML, M, MH.
  • Când simţiţi un atac înţepaţi rapid şi ferm, în forţă. Aveţi grijă să reglaţi frâna mulinetei corespunzător. Ţineţi lanseta aproximativ orizontal, paralelă cu suprafaţa apei, ori cu vârful uşor orientat în jos, pe direcţia firului.
  • Când simţiţi orice mişcare anormală a nălucii sau a firului înţepaţi! Când nu mai simţiţi greutatea jigului înţepaţi! Dacă pescuiţi în substrat tare şi firul face burtă dar nu simţiţi contactul jigului cu fundul, înţepaţi!
  • Şi semnalele false date de contactul jigului cu alte obiecte sau structuri se învaţă. În timp le veţi deosebi uşor de un atac al şalăului. Dacă nu sunteţi siguri, înţepaţi!
  • Când o nălucă dă rezultate folosiţi-o până ce atacurile încetează. În aceeaşi partidă, când vă mutaţi pe un loc nou, începeţi lansările cu aceeaşi nălucă.
  • Ajustaţi culorile nălucii în funcţie de momentul zilei, anotimp, transparenţa apei pentru a le face cât mai vizibile. Şalăul se orientează mult după văzul lui excelent.
  • Ajustaţi dimensiunea nălucilor în funcţie de temperatura apei. În apă rece folosiţi năluci mai mari iar în apă caldă folosiţi năluci de dimensiuni mai mici.
  • Dacă nu aveţi activitate folosiţi cât mai multe tipuri de năluci. Luaţi-le după preferinţă în ordine (shad, grub, worm, creature, skirt, jerk…)
  • Folosiţi recuperări alternante până când aveţi primul atac.
  • Când peştii sunt slab activi puteţi folosi lestări mai uşoare, năluci de dimensiuni mici şi culori naturale.
  • Când peştii sunt activi puteţi folosi jiguri mai grele şi năluci mai mari.
  • Când şalăii stau lipiţi de fund puteţi folosi jiguri stand-up sau football trase uşor pe fund sau ridicate foarte puţin.
  • Pescuitul din barcă vă oferă avantaje net superioare prin posibilitatea de a avea acces la locurile cu mai mulţi peşti.
  • O repoziţionare pe acelaşi loc, chiar şi cu o abatere de câteva grade faţă de poziţia iniţială vă poate permite o accesare mai bună a aceluiaşi loc. Dacă aţi găsit un loc bun, abordaţi-l din mai multe direcţii.
  • Alegeţi locurile cu atenţie. Prima condiţie este ca peştele să se găsească în zona unde pescuiţi.
  • Folosiţi cunoştinţele pe care le aveţi despre biologia şi comportamentul şalăului pentru a vă ajuta să îl localizaţi.
  • Sonarul este un echipament deosebit de folositor mai ales pentru determinarea adâncimii apei şi identificarea structurilor potenţial bune.
 
Dacă mai aveţi şi alte ponturi, folosiţi-vă şi de acelea! Ar mai fi ceva de spus? Deocamdată nu, decât: Fir întins!
 
 

 

Pescar de pe vremea când are primele amintiri. Pescuieşte numai la răpitori, numai cu momeli artificiale. La Cristi, nici un nod, nici o piesă de echipament, nici o acţiune, nu sunt la voia întâmplării când vine vorba de pescuit. Totul este conform unui plan. Şedinţa tehnică de informare: la PVTV!

11 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *