Africa’s Challlenge – Vanatoarea – Ziua 1

1

Despre inceputul aventurii mele in Africa v-am povestit cate ceva in articolul anterior, despre vanatoarea in sine am sa va povestesc astazi.

Dupa prezentarea celor de la Zeiss si R.W.S. in care am aflat noutatile, am fost invitati sa mergem la masa, unde am schimbat o gramada de impresii cu colegii jurnalisti si cu cei din stafful organizatorilor, ca mai apoi sa facem echipe de cate 2 vanatori, 1 ghid de vanatoare, un ajutor si un caine de urma. Formatie complete si gata de actiune.  Arme Mauser M 03 in calibrul 300 Winchester Magnum si 30.06, lunetele Zeiss V8, binocluri Victory SF si cartusele R.W.S. HIT si Evolution.

Prima dupa amiaza ne-a fascinat, sau cel putin pe mine, datorita peisajelor cu care nu eram inca obisnuit, dar si cu densitatea de vanat din teren. Cu toate acestea Africa e intr-adevar o provocare pentru orice vanator. De localizat vanatul era destul de simplu, de apropriat insa… foarte dificil. Dificil pentru ca zonele in care acestea se hraneau erau parca trase la indigo, cel mai apropriat palc de vegetatie ce ar fi servit drept ascunzatoare era intotdeauna la cateva sute de metri de vanatul pe care ti-l doreai sau mai rau, de cele mai multe ori nu ieseau din desisuri si aveai ocazia sa le vezi doar pentru cateva fractiuni de secunda cand nu puteai sa apreciezi corect vanatul, de tras nici nu incapea vorba.

3

4

5

2

6

7

Despre vanatul din Africa, pot spune ca am invatat cate ceva de la ghidul meu de vanatoare Jason, care a avut rabdarea sa imi explice si arate ca vanatul din Africa e un pic diferit de cel European. In primul rand organelle vitale sunt concentrate si dispuse altfel decat suntem noi obisnuiti ceea ce te oblige la o precizie mult mai mare in plasarea focului.

8

sectiuni

Alt sfat binevenit din partea lui a fost cel legat de alegerea momentului in care vom trage pentru ca in Africa nu iti permiti sa gresesti un foc, odata pentru ca este aproximativ imposibil de localizat un vanat ranit chiar si cu cainii de urma, mai apoi pentru ca iti poate lua o zi sau mai mult sa recuperezi exemplarul ranit, asta daca peste noapte nu il gasesc hienele, sacalii sau alti diversi pradatori.  Practic prima rugaminte a ghidului a fost sa avem grija la regulile de siguranta a armelor si a doua sa incercam sa nu ranim animalele si sa tragem doar cand suntem siguri 100%. I-am respectat ambele dorinte si nu am ranit absolut niciun animal.

1 ora de mers cu masina si ghidul ne spune ca am ajuns. Unde am ajuns numai el stia pentru ca in zona nu vedeam chiar nimic decat vegetatie. Mi-am spus in sinea mea ca stie el ce stie ca de asta e  si seful ghizilor de vanatoare. Mai parcurgem inca 400, 500 de metri in care ne spunem sa nu scoatem un sunet. Tensiunea in momentele acelea era imensa pentru ca vegetatia inconjuratoare nu ne permitea sa vedem mare lucru insa era singurul nostru prieten in incercarea de a ne apropria de vanat.

La un moment dat se opreste brusc, rosteste cateva vorbe intr-o limba  pe care nu am mai auzit-o ajutorului sau, apoi ne explica ca undeva jos, ma intrebam care jos, in rapa sunt niste antilope si cativa porci facoceri si daca vrea careva dintre noi sa isi incerce norocul.

11

12

Colegul meu de presa Milos s-a manifestat imediat si ne-am pus usor in miscare pentru a ne apropria. Incet incet vad ca este intr-adevar o rapa si ca jos, prin binoclu la cateva sute de metri observ animalele despre care ne spusese Jason.

Inaintam si reusim sa ne apropriem la circa 150 de metri, moment in care din priviri si gesturi Jason ii cere aprobarea lui Milos ca este in regula pozitia si distanta si cumva astepta sa ii confirme ca este ok.  In fractiune de secunda am vazut cum apare un trepied, se fixeaza si arma isi ia locul in varful acestuia.

13

14

Milos privea atent prin luneta, noi restul cu binoclurile la ochi urmaream spectacolul cu respiratia sacadata, efortul de a ajunge in acel loc spunandu-si cuvantul. Focul a spart linistea si tensiunea, facocerul a intalnit glontul, totul s-a terminat asa cum trebuia. Zambetul de pe fata lui Milos si felicitarile lui Jason confirmau ceea ce vazusem si noi prin binocluri.  Urma sa coboram sa facem tabloul de vanatoare si bineanteles felicitarile pentru prima vanatoare in Africa a lui Milos.

15

16

Era randul meu sa fac cunostinta cu animalele Africii. Jason ma intreaba ce as vrea sa vanez din pachetul pe care organizatorii il pusesera la dispozitie, pachet ce ne limita la anumite specii si facea lucrurile si mai interesante. Sincer mi-am dorit un Kudu sau Oryx insa sansa mi-a scos in fata o femela batrana de impala, 3 masculi de Kudu fiind la peste 500 de metri si foarte bine camuflati in vegetatie. Asa cum mi-a raspuns Jason la lungul sir de intrebari, Kudu si Oryxul aveau sa fie ceva mai dificil de gasit si vanat. Cei 3 masculi ne priveau asa cum ii priveam si noi. In mintea mea ma gandeam ca asta da provocare, un animal atat de tenace si atent cum imi demonstrau cei 3 masculi de pe dealul de vis-à-vis. Dorinta de a vana unul din cele doua specii déjà pusese stapanire pe mine insa in fata aveam in bataia pustii o Impala. Il intreb pe ghid daca e sigur ca e un exemplar batran, imi confirma pentru a 2 sau a 3a oara, imi asez trepiedul, pornesc camera de filmat, apoi incerc sa estimez distanta. Apreciez undeva intre 180 si 200 de metri, reglez luneta la 190 de metri cand din spate Milos imi confirma si el, 180 de metri… Jason era atent la camera pe care i-o incredintasem ca sa filmez momentul. Impala paste linistita, pe o parte blana ii lipseste, semn de batranete ma gandesc, e cu fata spre mine si nu da semen ca ne-ar fi simtit. Astept momentul proprice si timpul pare sa se fi oprit in loc. Intr-un final prin luneta o vad ca se intoarce, ma gandesc ca e momentul…din nou focul rasuna din carabina Mauserului ca un tunet si culca antilopa la pamant. Glontul si-a facut datoria.. din nou. E exact glontul de la R.W.S. numit HIT pe care il vazusem in prezentare. Sunt multumit ca nu a suferit deloc, imi primesc felicitarile si merg sa fac cateva poze cu primul vanat doborat in Africa.

17

18

19

20

21

22

La un moment dat imi trece prin minte un botez primit in Romania si parca ma ustura nuiaua, ma bucur ca aici voi scapa de usturime. Extazul si parca un sentiment de regret se lupta undeva in interiorul meu si nu stiu cui sa ii dau dreptul sa ma acapareze..Trec peste moment cand ghidul nostru ne felicita inca o data pentru o zi frumoasa de vanatoare. Ii multumim si ne indreptam spre cabana de vanatoare unde fiecare urma sa isi povesteasca cele traite in terenul de vanatoare. Urma o noua aventura.

Avatar
Pasionat de mic de tot ce misca, a fost atras mai tarziu de vanatoare. Cum chemarea naturii nu ii da pace, e mereu in cautare de noi locuri. Slabiciunea sa ramane vanatoarea la gasca si rata, dar raspunde prezent si altor invitatii de a iesi in natura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *