Am descoperit lacul Maries din Thassos in 2007. Un lac frumos, paradoxal, daca este sa ne gandim ca este o apa de munte nu departe de insoritele plaje ale insulei din Egeea. Mirosul de pin si de stanca incinsa in soare este completat armonios de cantecul talangilor caprelor ce hoinaresc prin grohotisurile muntelui inaltat la 1200 m deasupra marii. Numit si Honey Lake, datorita stupilor care impresoara zona, acest lac est defapt un baraj realizat aici pentru nevoile locuitorilor de a iriga livezile de masilini. Acum 10 ani inca mai avea adancimi de 7 m. Acum este intr-un proces accelerat de colmatare care are tendinta sa reduca vechiul baraj la o simpla mlastina. Am revenit un an mai tarziu, in 2008 si uite asa a inceput pentru noi epopeea clenilor din… lacul cu miere.
Cu toate acestea aici sunt cleni. Cleni frumosi, multi de peste un kilogram. Am folosit exclusiv micro-voblere iar in cele cateva ore in care am pescuit in fiecare dimineata inainte de a merge la plaja, am prins in medie 30 – 40 de cleni, de la cei cat un deget, pana la adevarate recorduri. In 2008 fiul meu, Alin, a stabilit recordul la 2 kilograme (38 cm lungime), un clean superb care a demonstrat potentialul fantastic al acestui micut lac montan. Apoi povestea noastra isi pierde din stralucire, caci lacul a fost descoperit de alti romani, de sarbi si de bulgari. Mai ales sarbii si bulgarii au venit aici cu parasute, cu plase si au inceput sa care pestele atat din baraj, cat si din parau, in amonte si in aval. Confruntandu-se cu acest fenomen autoritatile au luat in 2010 hotararea de a interzice pescuitul in lacul Maries.
Cu toate ca autoritatile incearca sa protejeze lacul, localnicii nu prea dau semne ca le-ar pasa de ce se intampla cu pestii de aici. Atitudinea localnicilor fata de acest lac este totusi de inteles. Thassos este o insula in care ploaia este un lucru rar, iar apa – asa putina cum e – venita din izvoarele din munti este impartita intre carafa de pe masa si teava irigatiilor. Pestele, prin definitie, vine din mare, asa ca populatia numeroasa de cleni chiar nu intereseaza pe nimeni. Mai mult decat atat, niciun locuitor al satului Maries din apropierea lacului nu a stiut sa spuna numele in greaca pentru acest peste. Intrebati-i de pestii din mare si va vor spune toate numele ca niste adevarati ihtiologi.
Clenii au fost introdusi in lac acum 20 de ani si de atunci nimeni nu i-a deranjat. Cel putin pana acum cativa ani, cand au aparut braonierii din Est, marea lor majoritate veniti la munca in perioada estivala. Cum nu am vrut sa testez vigilenta padurarilor, am cerut permisiunea la Departamentul de Silvicultura de aici pentru a pescui, argumentand ca sunt jurnalist si ca oricum nu opresc niciun peste. Amabili, grecii mi-au dat permisiunea… verbala. Insula este mica si este simplu sa afli ce se intampla pe un lac mic. Anul acesta am reusit sa dobor recordul fiului meu cu un clean absolut fenomenal de 3 Kg (49 cm lungime, inaltime inaintea dorsalei 15 cm, grosime imediat in spatele operculelor 9 cm), prins atunci cand ma pregateam sa cobor spre plaja, gonit de soarele arzator, care se face simtit in iulie din plin aici chiar si la munte, incepand cu ora 10 dimineata. Drillul cu acest clean tinut la capatul unui fir mono de 0,12 mm, in valea superba a paraului Maries, nu poate fi uitat usor…
Am urcat si pe firul raului spre cascadele din amonte, acolo unde cativa cleni de 20 – 25 cm au demonstrat ca ochiurile de apa barbotate de cascade, chiar si atat de mici, pot ascunde cleni capitali. Acesti pesti sunt inruditi cu clenii de la noi, cu deosebirea ca aripioarele sunt incolore, si nu portocalii – rosiatice, asa cum sunt clenii nostri. Pentru a fi mai precis trebuie sa spun ca este vorba despre Leuciscus cephalus macedonicus, o varietate care a evoluat izolata in insula si care a inceput dupa parerea mea sa arate si sa se comporte diferit fata de populatiile de clean din rauri precum Struma, Nestos sau Maritsa. La o prima vedere acesti cleni au capul mult mai mare, iar atunci cand depasesc 2 kg incep sa creasca mai mult in inaltime decat in lungime.
Voblerele pe care le prefera sunt cele floating, foarte compacte, rotunde aproape, cu vibratie marunta si recuperate liniar si foarte lent. De multe ori ataca voblerele aflate in stopare pe suprafata apei, ca si cum ar culege o insecta, detaliu pe care l-am exploatat din plin, multi pesti agatandu-se in voblerul lasat sa pluteasca la suprafata. Exemplarele mari, inclusiv recordul de anul acesta, au venit insa pe prezentari lente undeva intre ape, la adancimi de 50 – 70 cm (apa avand o adancime medie de 1 m).
Din pacate apucaturile indivizilor cu obarsii ce tin de bazinul dunarean, sarbi, bulgari si romani, au facut ca acest lac sa nu mai fi accesibil celor care ar fi vrut sa incerce experiente Ultra Light, la 800 m altitudine, intr-o insula din Egeea. Nu stiu exact care sunt consecintele atunci cand incalci regulile si esti prins pescuind in lacul Maries, dar pot sa va spun ca politistii greci, pe cat de basenti par pe insula, pe atat de rapid apar de nicaieri, inflexibili atunci cand constata ca ai… calcat pe bec. In plus in zona trece frecvent localnicii care se ocupa cu stupii, cu caprele, cu maslinii si mai mult ca sigur ca vor da de stire imediat celor care se ocupa cu paza zonei. Povestea cleanului record de anul acesta ar trebui privita mai putin ca o destinatie de pescuit si mai mult ca pe o povata. Raurile noastre, distruse aproape in totalitate de braconaj si de balastiere, rar mai sunt capabile sa ii ofere pescarului de spinning asemenea trofee. Din pacate, morbul distrugerii raurilor de ses si de munte, vizibil cel mai mult la noi, a ajuns pana in insula Thassos. Restul e plaja si tsatsiki.
0 comments