ANPA, sau cum sa faci bani din apa seaca

Am constatat in toti acesti ani ca ANPA este o institutie a carei utilitate se restrange la absorbtie dubioasa de fonduri destinate unei pisciculturi falimentare in ape publice, la alimentarea cu salarii a unor politruci cu aere de specialisti si la intretinerea unui sistem mafiot de concesiuni pisicicole. Daca au tupeul sa afirme ca nu este asa, sa ne spuna cati bani au investit in protectia resursei piscicole de cand aceasta Agentie a fost infiintata, cati bani au fost directionati in repopulari si in studii de impact pentru stabilirea stiintifica a efortului pisicol in apele publice pe care le-au scos la produs… pardon, la exploatat. Sa ne spuna ce actiuni concrete au intreprins pentru a stopa distrugerea populatiei de salmonide din Romania pe cursurile superioare ale raurilor devastate de microhidrocentralele baietilor destepti. Sau sa ne spuna ce fac cu banii pe care ii iau de la asociatiile de pescari catre care vand permisele de pescuit sportiv, ori de ce refuza de ani de zile sa instituie prohibitia la stiuca in Delta atunci cand acest rapitor isi depune icrele, nu cand cherhanagii si samsarii lor si-au facut plinul cu acest produs alimentar atat de cautat.

Ca sa intelegeti ca bataia de joc a celor pusi sa pastoreasca pestii acestei tari nu se opreste aici, haideti sa mai zicem ca ANPA nici nu se mai sinchiseste sa cheltuiasca bani cu tiparirea unor permise. Acum te duci la trezorerie, platesti o taxa abuziva pentru pescuit sportiv (abuziva atata timp cat acesti bani nu merg in gospodarirea resursei piscicole) iar cu peticul de hartie care se numeste “chitanta” trebuie sa te duci inapoi la ANPA , sa-ti puna o stampila pe ea. Cred ca nici in Somalia nu arata un permis de pescuit asa… De ani buni de cand aceasta Agentie s-a infiintat nu au reusit sa stranga fonduri pentru a institui un corp propriu de control si paza pentru apele publice, atat pentru a stopa braconajul generalizat, cat si pentru a controla activitatile comerciale ale concesionarilor, activitati de multe ori aflate dincolo de legi. Tinand sub umbrela sa un sector care are probabil unul dintre cele mai mai scoruri in materie de evaziune fiscala din intreaga economie, ANPA pare sa nu tina cont de nimic atunci cand invarte milioane de euro pentru a deschide o Bursa de Peste stiintifico-fantastica la Tulcea. Ori cand concesioneaza pestele din parcuri, asa cum sunt Tineretului, IOR sau Herastrau, ape aflate in plin oras, expuse poluarii permanente a metropolei cu metale grele si alte substante cancerigene, si de unde pleaca pestele spre galantarele cu gheata ale pescariilor din supermarket. Pentru ca domnilor de la ANPA, nu stiu daca vreunul dintre voi ati manca o plachie de crap chinezesc din Herastrau…

In incheierea acestei scurte treceri in revista a modului in care vedem noi activitatea Agentiei ce ar trebui sa asigure celor peste un milion de pescari recreativi-sportivi din aceasta tara toate conditiile pentru exercitarea pasiunii, asa cum se intampla in toate celelalte tari din lumea civilizata, mai trebuie spus un lucru. Si anume ca au reusit sa faca din Romania cea mai inapoiata tara in ceea ce priveste piscicultura si resursa piscicola din intreaga Europa de Est. Si mai vreau sa le spun baietilor astora de la ANPA ca apele si pestii care mai reusesc sa inoate in ele, cat si pescarii cu adevarat pasionati de acest sport nu se dau totusi batuti. Oricat ar incerca ei sa transforme apele publice in pustiu si pe noi intr-o adunatura de trogloditi naraviti la prostovol, care se bucura la vederea unui caras subnutrit, inca mai exista sperante. Si nu neaparat pentru ca DNA-ul va da o raita intr-o buna zi si prin cherhanaua Agentiei, ci pentru ca pana la urma atitudinea noastra va avea puterea de a schimba lucrurile. Vreau sa le spun ca zilele trecute am scapat din mainile unor pescari de duminica veniti la un pescuit de distractie pe Dunare cu zeci de lansete si saci pregatiti sa care tainul apelor acasa, un peste foarte rar – pietrarul (Zingel zinger). L-am cumparat cu o sticla de bere pentru a-l putea elibera inapoi in Dunare. Nu au ajuns sa obtina de la mine o naveta de bere pana la sfarsitul zilei, asa cum sperau, pentru ca aceasta specie amenintata – aflata pe lista rosie a IUCN – poate fi vazut o data la cativa ani prin plase, ori la undite. Stiu, nu are importanta economica si nici nu face primavara, dar este un gest simbolic, intr-o Dunare devastata de braconaj electric si de incompetenta mai marilor pisciculturii romanesti.