O superba zi de martie strecurata spre finele lunii parca din greseala printre suratele ei infrigurate si ploioase a starnit o partida de pescuit la match pe un lac din apropierea capitalei.
Apele s-au incalzit usor iar ciortanii au inceput sa le colinde in apropierea malurilor in cautarea hranei. Acest comportament nu este unul de lunga durata iar sincronizarea este greu de realizat.
Asa cum am mai spus, este bine ca partidele sa le realizati in doi pentru a descoperi mai usor distanta, modul, momela si adancimea la care se hranesc pestii.
Pentru a le stimula apetitul, este bine ca in aceasta perioada nada sa contina si urme de momeala vie.
“Verificati” vadul format la un interval de 20 de minute cu un bulgare de dimensiuni reduse. Este indicat sa facem aceasta miscare si imediat dupa o trasatura fie ca s-a finalizat corect sau nu.
De multe ori in timpul partidei, “turma” de ciortani se poate reloca. In general, se pot retrage spre albie parasind linia de 15-20 m de mal, insa fara a depasi distanta de 40 m .
Este ideal sa incercam sa pescuim in acest sector astfel format de la linia de 15 pana la cea de aproximativ 40 de metri. Pentru lansari precise, marcajul firului este esential si indispensabil in astfel de partide. Se aplica usor pe fir si astfel se pot “memora” pana la 3 vaduri distincte formate.
Pescuind zona din jurul vadului poate fi o solutie daca urmariti exemplarele mai frumoase.
La finalul partidei, cand juvelnicul iese cu greu din apa, balaceala si apa agitata dau tonul cantecului ciortanilor.
0 comments