The One Romania

În perioada 20-25 aprilie 2015 s-a desfasurat în Ungaria INTERNATIONAL BALATON CARP CUP, un concurs de pescuit la crap care a aliniat la start 50 de echipe din toată lumea, dispuse pe aproape 100 de kilometri de mal! Condițiile absolut specifice de pescuit de pe “Marea Maghiară “ le puteți citi în acest reportaj.

După un drum care a durat 15 ore am descins foarte hotărâți la International Balaton Carp Cup, unde am și extras biletul cu numarul 1. Așadar, urma să urcăm primii pe scena competiției pentru a trage standul de pescuit. Până atunci, am participat la defilarea steagurilor și am avut primul contact cu lacul. Pentru 6 zile și 5 nopti urma să pescuim non stop pe un lac de 60.000 de hectare, celebrul Balaton din Ungaria. Cu tragerea la sorți ne-am lamurit ulterior rapid: echipa The One România (Gabi Tomulescu, Ciprian Dochița și subsemnatul) va pescui pe standul numarul 8, potrivit biletului pe care l-am extras din urnă. Dupa ce am bifat toate formalitațile competiției și până când am plecat la o binemeritată odihnă într-o cameră de hotel,  nu ne-a mai ramas decât să poftim, împreună cu toți concurenții, la un gulaș delicios, făcut – nu-i așa? – ca la el acasă.

ZIUA 1

Din locul în care am fost cazați și s-au organizat formalitățile de deschidere a competiției am parcurs vreo 40 de km până la standul nr 8, cel pe care urma să pescuim. Nu mica ne-a fost surpriza să constatam că am picat în mijlocul unui camping foarte cochet, la BALATONGHYOROK, chiar în localitatea cu același nume. Puteam veni si cu trenul. Este dimineață iar în câteva ore se dă startul. Am început cu pregătirea sculelor, a bărcii și a tuturor instrumentelor ajutătoare. Apoi am încercat să vedem unde și cum nădim, adică să prospectăm întreaga zonă pe care o aveam în față până la o distanță regulamentară de 350 de metri. Pare mult poate, însă pe un lac cu o lățime medie de 4 km!, 350 de metri sunt o aruncătură de băț, dacă-mi permiteți expresia. Timp de o oră ne-am bucurat de apă oarecum calmă, apoi vântul s-a întețit. Ni s-a spus foarte clar că este strict interzis intratul pe apă în momentul în care semnalul luminos de pe malul opus este alert, adică 90 de flashuri pe minut. La 45 este numai o avertizare. Am constatat că avem o apă adâncă de maximum 3 metri în fața noastră, lipsită de structuri din păcate, dar cu substrat destul de tare și cu scoici.

Am rămas cu constatarea pentru că avertizarea de vânt puternic s-a declanșat și ne-am văzut nevoiți să aruncăm lansetele. Apa mică din apropierea malului nu ne dădea mari speranțe, dar totuși eram cu monturile în apă. Am nădit puțin cu ajutorul bastonului și am rămas cu regretul că nu am apucat măcar să nădim în larg… Tocmai la miezul nopții a fost ridicată interdicția de a se intra cu bărcile pe lac și am putut nădi și planta monturile. La scurt timp, vântul a început să bată iarăși cu putere și nu s-a mai oprit pana dimineața.

ZIUA 2

Zorile ne-au prins cu ochii pe becurile care nu se mai opreau. Nu aveam voie pe lac și nu știam ce s-a întamplat sau ce se întampla cu monturile și momelile noastre, unele destul de mici și vulnerabile, de început de concurs din punctul nostru de vedere. În ceea ce privește nădirea planul a fost urmatorul: un pat consistent de semințe, realizat mai aproape pentru a aduna peștii de talie mică, inclusiv ciortanii despre care primisem informații ca sunt din abundență, apoi o zonă extinsă – în romb – în care am plasat  boiliesurile de 16 și 20 mm. Monturile le-am poziționat în exteriorul rombului, lateral si sus. Just și perfect, păcat însa că tot nu puteam intra să plantăm momelile. Balatonul începuse să ni se pară trist. După ce toată ziua a bătut vântul de ne-a rupt capul, pe înserat parcă s-a mai lăsat puțin dar semnalul luminos arăta în continuare ca este interzis să intram cu bărcile pe lac. Așteptam să replantăm lansetele și să prindem primul pește pe Balaton.

ZIUA 3

Noaptea apa s-a liniștit, în sfârșit. Am putut nădi din nou în condiții bune și am plasat monturile în siguranță. Acest lucru s-a văzut cu prisosință deoarece zorile ne-au prins cu trei crapi la cântar, doi de 9 kg și unul de 6. În timpul cântarului am mai avut o trăsătură, soldata – din păcate – cu un crap de numai 4 kilograme. La IBCC se punctează crapii trecuti de 5 kg. Începusem să facem deja mici statistici în legătură cu momelile la care trage mai bine, la snowman sau la două boiliesuri de fund. Pentru că nădisem mult în prima zi și revenisem cu nadă serios și în ziua doi, nu am considerat că mai trebuie aruncat boilies, din moment ce prinsesem numai pești pesti. Ne gândeam că avem încă nada foarte multă în zonă și plantam în afara patului. Prima noapte productivă ne-a dat speranțe, însă, pe masură ce am avansat în ziuă nu am mai avut parte de noi trăsături. Repet, preocuparea noastra erau momelile, monturile și cârligele. Parca trăsese mai bine la doua boiliesuri PURPLE de 20 mm, pe monturi cu fir suplu și cârlig numarul 6. Ziua a trecut pe nesimțite și nu am mai prins nimic. Totuși, eram încrezatori pentru că urma înca o noapte pe care o vedeam mai buna decat precedenta. La lasarea serii nu am mai nadit, considerand în continuare ca avem vadul bine garnisit cu boilies.

CIPRIAN DOCHITA – Am mai văzut vânturi, dar ca să bată fără oprire și ziua si noaptea… nu prea.

Parcă am observat că merg mai bine la cârlig boiliesurile spălate, adică cele care au stat o perioadă de timp în apă, iar atunci – pentru a provoca trăsaturi mai repede – am păstrat bilele într-un castronel cu apă din lac. Chiar si forfacele le-am ținut acolo împreună cu alte boiliesuri pe care le puneam ulterior la carlig. Ziua a trecut pe nesimțite și nu am mai prins nimic. Totuși, eram încrezători pentru că urma încă o noapte pe care o vedeam mai bună decat precedenta. La lăsarea serii nu am mai nădit, considerand în continuare că avem vadul bine garnisit cu boilies.

ZIUA 4

Noaptea nu a mai tras deloc, însă dimineața acestei noi zile de concurs ne-a adus o surpriză foarte plăcută. Un crap dolofan de aproape 13 kg ne arăta ca se servise cu încredere din bilele THE ONE. Pe langa acesta mai prindem unul de 6 kg. Nu a mers noaptea, poate o sa meargă ziua, ne-am spus și – induși în eroare de nada din burta crapului de 13 kg – nu mai nădim. Mai mult, ne gândim că acesta este motivul pentru care prindem slab, prea multa nadă în apă și prea puțini crapi care ne vizitează zona. Altfel nu ne puteam explica cum de punctam atât de puțin, dar cu pești care dau semne clare că se hrănesc foarte bine. Începem să plantăm cât mai departe de zona nădita, la limita balizei care delimita cei 350 de metri regulamentari. Nu mai trage, însa vremea s-a indreptat considerabil. Unde gresim?!? Starea de spirit a coechipierilor Gabi și Ciprian este încă una bună. Avem o echipă de travaliu, ne trebuie trăsături și pește mult pentru a ne arata valoarea. Înainte de lăsarea întunericului nădim, dar mai mult în zona de semințe pentru peștii mici. Speram în continuare sa ne intre crapii mari și credem ca este vorba numai de o chestiune de timp până ce acest lucru se va întampla.

ZIUA 5

Noaptea nu s-a mai întâmplat absolut nimic, iar dimineața – colac peste pupăză – scăpăm un crap din cârlig. Replantăm și așteptăm în continuare fără să nădim. Trec orele zilei a cincea și încet-încet realizăm ce se întâmplă. La Balaton, din cauza peștilor mici, dar mai cu seamă a curentului de fund foarte puternic, nada nu rămâne pe substrat foarte mult timp. În câteva ore, patul de nadă este curățat, chiar dacă a fost vizitat de crapi sau chiar dacă aceștia nu au trecut pe acolo. Prin urmare, nădirea trebuie făcută într-un mod atipic. Cantitatea totală de nadă se împarte în doze egale, care sunt aruncate în apă regulat. Cu cât mai des, cu atât mai bine, de două sau chiar de trei ori pe zi. În acest mod, sosirea unui banc de crapi nu te poate prinde nepregătit. Nu mai stăm pe gânduri, umplem o găleată plină ochi cu boilies și plecăm să nădim consistent. Am realizat că stăm de pomană cu substratul curat și așteptăm trăsături miraculoase. Pe un lac atât de mare este aproape imposibil să prinzi crap fără nadă. Am nădit bine și am replantat toate monturile. Din păcate am pierdut contactul cu plutonul fruntaș, cu primele trei poziții, și – mai mult – cu primele trei poziții din sectorul nostru, prin urmare nu mai aveam nicio șansă nici măcar la câștigarea sectorului. Nu mai putem spera la altceva în ultima seară decât la captura competiției, trebuie să prindem un crap mai mare de 18,5 kg. (PS Până la final captura a depășit 23 kg)

GABI TOMULESCU – Gândindu-mă la cei care nu au reușit să prinda pește sau care au prins unul sau doi crapi, aș putea să mă declar mulțumit. Gândindu-mă la cei care au ieșit pe podium și au prins câteva sute de kilograme simt că am fi putut și noi să atacăm podiumul.  A trebuit să ne adaptăm din mers pentru că am întâlnit condiții specifice pe care nu le-am analizat suficient de rapid. Pe final ne-am dat seama că ar fi trebuit să continuăm până în ultima zi nădirea agresivă pe care am făcut-o la început. A fost o lipsă de curaj din partea noastră.

ZIUA 6

În ultima dimineață teoria se confirmă cu prisosință. Avem șase trăsături și punctăm cu patru crapi dintre care și unul de fix 15 kilograme. O “oglindă” superbă și dolofană de Balaton. Am pierdut concursul, dar am înțeles ce s-a întamplat. Si acesta să stiți că este un câștig…Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg este o vorba româneasca, nu ungurească. Am avut o strategie greșită de nădire și am pierdut pe mâna noastră, deoarece am petrecut mai bine de jumatate de concurs fără nadă pe pat. Eram obișnuiți cu lacurile noastre, mai mari sau mai mici, pe care nada se introduce în apă în cantități din ce în ce mai mici. La Balaton, în timp ce vecinii nostril prindeau, noi ne uitam. Când am inceput noi să prindem, pentru că am înțeles ce se petrece, a fost prea târziu. Poate nu intamplator toate echipele de pe podium au fost ale tarii gazdă. Noi am terminat pe locul 14 din 50 de echipe participante cu vreo 80 de kile de pește.