Partida vieții mele

20 august 2011. Este ora 6 dimineaţa şi sunt din nou pe Cetariu. Lacul de 32 de hectare sclipeşte sub razele mângâietoare ale dimineţii şi observ câteva sărituri de crap încurajatoare. În spatele meu pădurea de stejar foşneste liniştită, iar lângă corturile înşirate pe mal crăparii verifică beţele şi-şi beau cafelele.

Pregătesc cele trei feedere şi le încarc cu nada Haldorado Pelletes Fekete; pe două dintre lansete pun pe fir de păr, câte doua pelete Maros Mix Csalizo Pellet XXL Ponty Expres 8 mm (pe baza de faina de peste). Pe al treilea feeder pun o peletă Haldorado Halibut Tuning cu aromă Tenger Kincse.  La capătul monturilor pregătite atârnă cate un cârlig nr.4 G-carp (de la firma Gamakatsu). Lansez fiecare băţ în direcţii diferite şi aştept trăsătura.

Primul peşte punctabil este un crap comun de 4,590 kg la cele două pelete Maros. După o şedinţă foto, eliberez crapul cu gândul la marea captură.

La scurt timp observ o trăsătură de caras pe celălalt feeder cu pelete Maros. Înţep şi îmi anunţ părinţii că am prins un caras mărişor, pe la 1 kg. Mama vine să mă ajute, dar cum  bagă minciogul  în apă, peştele porneşte ca o torpilă spre larg luându-mă prin surprindere. Atunci realizez că nu este caras! E un amur! Timp de 22 de minute am cel mai frumos drill din viaţa mea, cu răsturnări de situaţie – date în special de mama care nu reuşeşte să bage peştele în minciog. La sfârşitul drilului plin de adrenalină  pun pe mal un amur de toată frumuseţea de 5,560 kg. E primul meu amur! Şi cel mai mare peşte pe care l-am prins, recordul anterior fiind un crap oglindă de 5,300 kg.

După câteva poze, amurul se întoarce în apele Cetariului. Mai stăm cateva ore, dar caldura din ce în ce mai mare ne convinge să plecam acasa. Sunt 35 de gade la umbră şi lacul e o uriaşă oglindă în care se reflectă cerul cu câteva scame de nori, mai mult decorative.

După ce ajung acasă  un duş răcoros mă reface şi repovestesc cu părinţii mei toate momentele partidei de azi. Seara adorm şi în urechi îmi răsună plăcut cârâitul mulinetei, vârfurile feederelor care se îndoaie puternic atunci când la celălălt capăt trage un peşte mare, ţipătul strident al avertizoarelor din vecini şi plescăiala plăcută auzului pe care o fac peştii atunci când se apropie de mal. Pâna la urmatoarea partidă trăiesc emoţiile drilurilor altor pescari la PV-TV şi caut să reţin cât mai multe din secretele acestui sport minunat: PESCUITUL !

Cu mult drag, Razvan Kajtor ( 12 ani , Oradea )